Tribuna, octombrie-decembrie 1887 (Anul 4, nr. 221-296)

1887-10-01 / nr. 221

­ Crisa şcoalei de fete din Sibiiu. Punem în vederea publicului actele privitoare la demisiunea Domnişoarei Ba­­ronese Elena Pop, reservându-ne a reveni asupra întregei afaceri, după­ ce ni se vor fi pus la disposiţiune şi alte amănunte, de care e trebuinţă, pentru­ ca publicul să judece în cunoscinţa de cauză. Domnule Redactor! Când cu înfiinţarea şcoalei superioare de fetiţe de aici, eu am fost distins cu greaua, dar­ onorifica misiune de a ruga pe Baronesa Helena Pop să primească direcţiunea şcolară. Era vorba ca Baronesa să schimbe tigna uneia dintre cele mai frumoase vieţi familiare cu o muncă grea, obositoare şi supărăcioasă. Baronesa a adus această jertfă între aplausele întregului public român. Astăzi când baronesa părăsesce sub îm­­pregiurări extra­ordinare institutul, aşa cred, că a mea este datorinţa atât faţă cu publicul, cât şi faţă cu distinsa damă, care cu atât zel şi cu atâta stăruinţă a scitit a-ş i câştiga în scurt timp un renume splendid tinerei noastre şcoale, a pune la vederea tuturor „actele“ referitoare, pentru­ ca fiecare să ajungă în posiţiune de a-’şi forma o ju­decată despre întreaga afacere. Primiţi, Vă rog, Domnule Redactor, expre­­siunea deosebitei mele consideraţiuni. Sibiiu, în 12 Octomvrie 1887. Eugen Brote. Pag. 882 ce se trimite de vr­e-o câteva săptămâni încoace la Massach, precum şi întăririle ce s’au trimis acolo şi se vor mai trimite încă, nu pot să fie destinate singur nu­mai pentru afirmarea țermurilor, ci trebue să se admită, că acum are să se întemple o răsbunare pentru cei cinci sute din Dogari. I. Oferirea postului. Nr. 312/1887. Mult Stimatei Domnişoare Elena baronesa Pop în Loco. Comitetul „Asociaţiunii transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român“, deliberând în şedinţa de acti asupra instituirii unei directoare a internatului împreunat cu şcoala civilă a acestei Asociaţiuni, fără de­­obligământul de a da şi instrucţiune în obiecte de învăţământ în şcoală, şi dându-­şi seama de însămnătatea cea mare, ce o nimerită alegere toc­mai în acest post poate să aibă pentru întreaga desvoltare a şcoalei şi a internatului, pe de o parte, car’ pe de alta fiind de credinţă, că acele calităţi, care le poftesce de la fiitoarea directoară, le află în persoana Mult Stimatei D-tale, — a decis în unanimitate a-’ţi oferi postul de di­rectoară a internatului, care pre lângă salar de 400 fl. şi 100 fl. v. a. pe an adaus de funcţiune, e împreunat cu beneficiul unui cuartir şi al întregei întreţineri în internatul şcoalei. Pre când dar’ ne luăm voia a-’ţi aduce aceasta la cunoscinţă. Te rugăm, ca în interesul internatului şi al şcoalei Asociaţiunii, se primesci cu privire la conducerea internatului, ofertul nostru, care odată primit din partea Mult Stimat D-tale, va fi din parte-ne considerat ca nure. Deoare­ce timpul pănă la deschiderea şcoa­lei şi a internatului nu mai este lung şi lucru­rile înteţesc, vei binevoi a răspunde imediat comunicându-ne decisiunea Mult Stimat D-tale. Din şedinţa comitetului „Asociaţiunii tran­silvane pentru literatura română şi cultura po­porului român“, ţinută la Sibiiu în 30 Aug. 1886. Iacob Bologa, Dr. D. P. Barcianu, v.­preş. secretar. „Care greu bolnavă zace, „Nu mai cântă, ci tot tace. „Vină cine va veni, „Sărac ori bogat ar fi, „Care pe mine mă cere, „Dacă ’mi face mângâiere, „Pasărea va vindeca, „După el m’oiu mărita, „încearcă-te, Rusaline, „Căci mă rog eu pentru tine „La 'nduratul Dumnezeu „Se-’ţi ajute ’n lucrul teu. „încearcă, tămăduesce, „Paserea ce greu bolesce, „Şi-atunci eu a ta voiu fi, „într'un suflet ne-om uni“. Cât de mare bucurie, Cât de dulce veselie Rusalin acum simţia, Numai el singur scia. La fereastă se ducea, Unde pasărea stetea, Şi de boală grea bolea, Pentru­ ce şi ceealaltă, Era tare supărată, Şi într’una ciripia, Voind a o mângâia. Acum încă ciripia, Dar’ slab, căci abia putea : — „Chirili, chirililin, „Ferice de Rusalin, „Că limba noastră 'nţelege, „Şi unde-’l vom mâna merge. „Du-te, dragă Rusaline, „La „răzorul din coline“ „Unde lungă „crucea naltă“ „Vei găsi iarbă uscată, „Din care să strîngi o mână, „In astă seară pe lună, „Apoi mâne dimineaţă, „Când să duce-a nopţii ceaţă „S’aduni roauă ’ntr’un pahar, „în ea să topesci zăhar, „Barba s’o pisezi măruntă, „Ca şi când ar fi cernută, „în roauă apoi s’o bagi, „Pănă de seară s’o laşi. „Eară zama cea de roauă, „Să ni-o dai de mâncat nouă, „Când noi ne vom vindeca, „Şi ear’ frumos vom cânta, „Ear’ Florica ’ncântătoare, „Cea ca radele de soare, „Pe tine te va iubi, „Şi a ta în veci va fi.“ Rusalin înţelegea, Cântecul ce aud­ia, Şi numai singur scia Ce bucurie simţia. (Va urma.) III. Demisionarea. Prea onoratului comitet al „Asociaţiunii transil­vane pentru literatura română şi cultura poporului român!11 în Sibiiu. Prin preţuita d-voastre hârtie din 30 Aug. 1886 aţi binevoit a-­mi oferi postul de directoară a internatului şcoalei civile de fete. Am stat la îndoială, dacă să primesc sau nu acest ofert onorific, fiindcă postul de directoară la noul institut era împreunat cu o mare răspun­dere. După multe stăruinţe din partea mai multor bărbaţi interesaţi pentru şcoală, în sfîrşit, m’am hotărît a-’l primi, presupunând — de sine se în­ţelege — că onorabilul comitet are toată încre­derea în persoana mea. în decursul anului şcolar expir­t ’mi-am dat toată silinţa a corespunde misiunii mele, care era cu atât mai grea, cu cât institutul se afla în înfiinţare. Din hotărîrile comitetului, luate cu ocasiunea pertractărilor raportului direcţiunii şcolare, m’am convins că disposiţiunile direcţiunii în anul ex­pirat au aflat aprobarea, ba chiar lauda comite­tului. Din această causă nici n’am aflat de ne­cesar a pune la sfîrşitul anului şcolar postul meu la disposiţiunea comitetului, precum ar fi trebuit să o fac. Din hârtia onoratului comitet data 16 Sep­temvrie a. c. însă m’am convins, că onor. co­mitet a luat unele măsuri, ce dovedesc o hotărîtă neîncredere în direcţiunea şcolară, din care fac şi eu parte. Văitend, că aceste măsuri au şi pro­vocat demisionarea dlui director onorar Dr. Bar­cianu, cu care am lucrat în cea mai bună con­­ţelegere, mă văd şi eu silită a-­mi da demisiunea şi a vă ruga să o primiţi şi să dispuneţi cele de lipsă pentru a preda institutul în mâni mai în­crezute. A onoratului comitet cu deosebită stimă Sibiiu, la 27 Sept. 1887. Elena bar. Pop m. p. TRIBUNA II. Primirea postului. Onorabil comitet! La preţuita D-Voastră hârtie din 30 Au­gust a. c. mă grăbesc a Vă răspunde, că in­­tenţiunea D-Voastre a-’mi concede mie postul de directoriţă a internatului şcoalei superioare de fetiţe ’mi-a venit cu­ totul neaşteptată. Cumpănind de o parte răspunderea mare şi grea, împreunată cu acest post, car’ de altă parte slabele mele puteri, care le-aş pute ea pune în serviciul acestei cause, ar trebui se mă îndemne a nu primi onorificiul ofert, cu care m-aţi distins, însă scopul măreţ al Asociaţiunii transil­vane, în a cărei frunte s’a aflat îndelungat timp iubitul şi regretatul meu părinte şi cu deosebire scopul acestei şcoale înfiinţate de nou, care are să inaugureze crescerea naţională a fe­meii române nu-­mi permit a refusa primirea acestui post, pentru care D-Voaste mă ţineţi de vrednică. Mulţumindu-Vă pentru mâgulitoarea încre­dere, cu care m’aţi onorat, Vă asigur, că eu îmi voiu da toată silinţa a satisface datorinţelor mele şi aşteptărilor D-Voastre. Vă rog numai ca activi­tatea mea de directoriţă în acest an, care eu, încât pentru mine, îl consider de un provisor şi de o încercare, să o judecaţi cu multă indulgenţă şi bun­ăvoinţă. Sibiiu, în 1 Septemvrie 1887. Cu deosebită stimă: Elena baronesa Pop. Onorabilului Comitet al Asociaţiunii transilvane pentru litera­tura şi cultura poporului român în Sibiiu. IV. Primirea dem­isiunii. Nr. 423/1887. Onoratei Domnişoare Elena baronesa Pop in Loco. în conformitate cu cond­usul comitetului din şedinţa de astăzi şi cu provocare la preţuita adresă a prea onorat d-tale dela 27 Septemvrie a. c. prin care ab­ici dela postul de directoară a şcoalei civile de fete cu internat a „Asocia­ţiunii transilvane“ din motivul, că în regulamentul intern pentru numita şcoală votat de comitet în şedinţa dela 16 Septemvrie a. c. Nr. 412 şi în condlusul luat cu acela deodată, afli pentru per­soana prea onorat d-tale vot de neîncredere, — prea onorat d-ta eşti încunoscinţată, că comitetul a primit cu regret abţiterea; considerând însă, că anul şcolar este început, şi internatul nu poate sta fără supraveghere, prea onorat d-ta eşti ru­gată, ca, pănă când va fi comitetul în stare să îndeplinească acest post, să-­l prevedeţi şi mai departe, ceea­ ce poate dura cel mult pănă la finea semestrului prim al anului şcolar. Din şedinţa comitetului „Asociaţiunii tran­silvane pentru literatura română şi cultura po­porului român“, ţinută la Sibiiu în 29 Septem­vrie 1887. Iacob Bologa, Dr. I. Grişian, v.­pres. secretar NI. din Bucovina. Căletoria de inspecţiune a ministrului Gautsch. La Hadic primiră pe ministrul cultelor Dr. Gautsch căpitanii districtelor din Siret şi Rădăuţi cum şi profesorii liberi de serviciu, cari îl conduseră pănă la Rădăuţi. îndată după sosi­rea la Rădăuţi visita gimnasiul superior, unde fu primit cu o oraţiune de cătră directorul gim­­nasiului Dr. Klauser. Ministrul visita mai fiecare clasă, arătându-se foarte mulţumit cu progresul studenţilor. De acolo visita sub conducerea feld­­marşalului sublocotenent Grovenitz herghelia sta­tului din Rădăuţi, unde admiră mult frumseţia cailor. După aceea primi în audienţă autorităţile civile şi militare. La 9Va care se reîntoarse ministrul la Cernăuţi. A doua Ze visita reşedinţa metropo­litană, primit fiind la portalul ei de către me­­tropolitul Dr. Silvestru Morariu, care îl conduse prin toate apartamentele reşedinţei şi seminaru­lui. în sala sinodală erau concentraţi toţi mem­brii consistorului, cu cari se întreţinu ministrul, în sala cea mică a reşedinţei se servi un mic dejun. In seminar fu salutat ministrul de cătră rectorul lui, Dr. Popala. La facultatea teologică îl primi decanul ei Roptă, care îl conduse prin toate camerele. De aici visita ministrul iarăşi universitatea, arătându-se foarte mulţumit cu progresul universităţii. Cu profesorul Dr. Tomas­­ciuc vorbi despre dieta imperială, întrebân­du-­l când va veni la Viena. Dr. Tomasciuc răspunse: că dieta imperială promite a fi anul acesta foarte interesantă, pe ce-­i răspunse ministrul, „poate pentru d-voastră, pentru mine va fi ea mai mult grea decât plăcută“. După aceea primi în au­dienţă autorităţile civile şi militare cum şi pe directorii şcoalelor mijlocie şi celor poporale. Mi­nistrul se arătă în decomun foarte mulţumit cu progresul învăţământului în Bucovina. Deputa­­ţiunea a trei societăţi rutene îi aşternu, un me­moriu plin de încriminări contra Românilor, că limba ruteanâ îi negligeată în şcoalele poporale, cele mijlocie cum şi la facultatea teologică, unde se predă numai românesce. Ministrul răspunse Tesaurul dela Petroasa. (Urmare şi fine.) Dar, în acele părţi rău ţărmurite au mai fost şi alte popoare decât semenţiile rivale, pe care antichitatea orientală le-a însămnat cu de­numirile generice de Iran şi Turan, acele popoare au petrecut mai mult sau mai puţin timp în partea locului; acolo fără îndoeală au cules cunoscinţe felurite, pe care ele mai apoi le-au desvoltat în ţările europene străbătute de dînsele, şi mai ales în acelea unde au rămas aşezate. Aşa credem, că s’a întâmplat cu po­poarele germanice şi scandinave, care după­ ce au stăruit câtva timp în Scytia meridonială, s’au strecurat unele după altele cătră Occident şi au împrospătat pretutindeni poporaţiunea Europei întregi. Pretutindeni aceste popoare au lăsat urme netăgăduite de a lor trecere; aducerea aminte despre viaţa lor, despre obiceiurile lor, despre gusturile lor a fost păstrată nu numai prin scrisuri contimporane, dar­ încă şi prin ob­iecte, care le-au servit lor spre întrebuinţare şi care apoi au fost descoperite în morminte de ale lor, în câteva danii cuvioase şi în câteva comori ascunse de dînşii sub pământ. Printre acele rămăşiţe ale luxului învederat odinioară de cotropitorii barbari ai lumii romane, vom căuta dar’, — şi nu ne temem a o declara de mai nainte, — vom şi afla raporturile cele mai apropiate cu bucăţile de aurărie ce au stat aşa de mult timp ascunse în băierile­ muntelui Cestiunea puşcilor. ,,Militär Zeitug“ din Viena publica în cel mai nou număr al său un ar­ticol inspirat asupra cestiunii puscilor. După­ cum se vede din acest articol, cestiunea e deja înche­iată. Comitetul militar de administrațiune și technica a recomandat ministeriului de răsboiu un model de puşci, cel mai corespung­ător în Istriţa; de aceea vom şi da o însemnătate foarte mare acestor ultime puncturi de comparaţiune, în adevăr, ori­cât de felurite ar fi şi forma şi mijloacele de fabricaţiune şi motivele de orna­­mentaţiune pe care le găsim în vasele şi în giu­­vaierele din tesaurul dela Petroasa; ori­ ce ase­muire vom recunoasce într’una oare­ care din aceste bucăţi şi unele opere de artă eşite fără îndoială din atelierele Bysanţului sau ale Persiei; ori câtă deosebire de epoce şi de latitudini s’ar atribui făurirei acestor felurite obiecte, tot ni se pare lucru anevoie de a nu constata între ele, puncturi de contact mai intime, mai serioase, mai precugetate, — de putem s fice aşa, — decât adu­narea lor întâmplătoare la acelaşi loc, numai şi numai din efectele unei prădări purtată prin ţeri resfirate sau din dobândiri făcute după întâm­plare. Studiând cu de-amenuntul fiecare din aceste obiecte, sperăm a scoate la lumină, dacă nu o perfectă încredinţare, dar, cel puţin o bănuială întemeiată, cum că, deşi înrîuriri felurite se re­simt în formele şi în stilul acelor obiecte şi cu toate că ele au fost supuse, de cătră meşteri nu toţi de o potrivă îndemânateci, la diferite mo­duri de lucrare, totuşi se învederează în întregul tesaur dela Petroasa semnele netăgăduite ale ace­leiaşi preocupaţiuni, adecă voinţa de a fabrica, poate la epoce şi în localităţi foarte depărtate unele de altele, obiecte de artă şi de lux, care îndeplineau trebuinţele speciale ale unui singur popor şi mulţumiau toate de­o potrivă gusturile lui preferite. Nr. 221 ei, că ca ministru austriac poate el lucră numai în favorul tuturor naţionalităţilor. Se vede, în­cotro tindeau întrunirile din cilele din urmă a Rutenilor şi ce planuri s’au cosit acolo. Gân­desc d-lor, că Bucovina e numai o ţeară ru­­teană, unde Românul are se muncească numai în favorul lor şi dauna sa. In comunele rurale nu s’a constatat încă o şcoală română, ci din contră rutenismul propăşesce chiar în comune ro­mâne şi revindeca şi aci dreptul de existenţă naţională. Deputăţia aceasta ceru în memoriul seu şi înfiinţarea unui gimnasiu inferior rutean în comuna ruteana Coliman, căci oraş rusesc n’au Rutenii în ţeară, adecă ei, cereau mai mult decât Românii, cari trebue să se mulţumească cu clase paralele la gimnasiul din Suceava. Deputatului imperial Wagner promise, că va stărui pentru înfiinţarea a unui al doilea gim­nasiu în Cernăuţi. Directorului gimnasiului din Suceava, dlui Dracinski, Zisef­ca regretă foarte mult, că n’a putut veni şi la Suceava, dară pentru îndelătu­­rarea pedecelor existente la gimnasiul sucevan din causa încăperilor înguste s’a face la timpul seu planurile necesare. Deputaţiunea pentru conchiemarea congre­sului gr.-or. a fost condusă de cătră Alexandru baron de Vasilco. El promise ministrul, că în­dată ce va sosi la Viena se va interesa de chie­­stia aceasta şi va face totul posibil pentru con­chiemarea lui. La 3 oare după ami, călători ministrul la Viena. Cronică. Moștenitorul de tron va pleca la 12 1. c. de la Gi­urghiu şi va sosi la 13 1. c. seara în metropola Austriei. * Numiri. Transferând pe preşedintele de senat dela curtea de apel din Mur­eş-Oş or­he­i loan Geczö la curtea de apel din Budapesta, Maiestatea Sa s’a îndurat prea graţios a numi de preşedinte de senat la curtea de apel din M.­­Oşorhei pe preşedintele dela tribunalul reg. din Erlau Dr. Bela V á v r i k. Maiestatea Sa s’a îndurat prea graţios a numi mai de­parte: de jude la trib. reg. din Biserica­ Albă pe subjudele din Timişoara Iuliu Kirchler şi de subjude la judecătoria cercuală din Bra­şov pe vice-notarul dela jud. cerc. din Mediaş, Dr. Victor H e g y e s y.—Ministrul de culte şi instrucţiune publică a întărit definitiv în posturile lor de până acum, pe învăţătorul şi învăţătoarea de la şcoala de stat din Buziaş, Francisc Sihlett şi Gizella Moskó.­­ Mi­nistrul de justiţie a numit de conci­­pienţi: la curtea de apel din M.­Oşorheiu pe vicenotarii Emeric Szacsvay şi Carol Wit­­tich. — Preşedintele tribunalului reg. din Cluj a numit pe juristul absolvent Dănilă Ha 1t­er de practicant în drept fără diurnă la acelaşi tribunal. » întregirea artileriei. Cetim în „Armee Zeitung“, că în conferenţele ministeriale din Pesta s’a desbătut cestiunea înmulțirii artileriei. In urma cond­usului, corpul al 15-lea de armată, care pănă acum nu avea artilerie, se va adauge și întregi prin artileria care li­ se compete. *

Next