Tribuna, octombrie-decembrie 1887 (Anul 4, nr. 221-296)
1887-10-14 / nr. 232
Nr. 232 mnele roșii ce l i se vedeau la grumaz, trebue că băiatul a fost ştrangulat. Se caută mama copilului ; se presupune, că însăși mamă-sa ’l-ar fi ucis. E lucru neexplicabil însă, cum a putut ajunge cadavrul în biserică. * A. S. Principesa de Wied, mama reginei României, va petrece iarna aceasta în România.* Iubileul Papei şi Pelerinagiile la Roma. Sărbările iubileului Papei se vor începe la 1 Decemvrie. In aceeași Papa va sluji liturghia. In ziua de 1 Ianuarie va fi primire la Vatican. La 2, deschiderea exposiţiei cadourilor primite de Papa cu ocazia iubileului. La 6, canonisarea nouilor sfinţi. Se asigură, că pelerinagiul italian şi spaniol cu ocazia jubileului se va compune din 15 —18.000 persoane. Va fi şi un pelerinagiu francez.* Starea sănătăţii prinţului imperial al Germaniei inspiră nelinişte. Catarul cronic al gâtlejului a degenerat într’o inflamaţie acută a faringelui şi a traheei artere. Ini cele din urmă această inflamaţie a provocat o febre întinsă. Starea acută a inflamaţiei s’a modificat puţin în urma unui tratament energic şi al climatului dulce din Raveno. Doctorul Mackenzie şi ceialalţi doctori ai prinţului sunt de părere, că el trebue se stea mai mult timp într’un climat dulce şi nespus variaţiunilor de temperatură. Se crede, că va fi nevoe de un tratament de mai multe luni. Prinţul nu poate înghiţi nici un aliment solid şi sufere mult cu tot tratamentul ce l i se aplică.* Germanisarea în Posen. Guvernul german a publicat un raport despre progresul colonisării Nemţilor în Posen. S’au cumpărat pănă acum (de guvern) 48 de moşii mari poloneze, cuprinzând 25.163 de hectare şi costând 14 milioane 729.000 mărci. Cinci din ele au fost deja vândute la 100 de colonişti germani. Raportul constată, că colonisarea întimpină mari pedeci. — Polonii încă au făcut o societate, care să cumpere moşiile încărcate de datorii şi se le vândă în loturi mici ţeranilor poloni. Asta-i pedeca cea mare de care vorbesce raportul. * Pentru pompieri. In Berlin s'a făcut experiențe cu o nouă cască destinată pentru pompieri. Ea învăluie tot capul, lăsând libere urechile și având lungă gură o deschizătură, care permite ca vocea să ese puternică și sonoră. Printr’o țeve de cauciuc se conduce în cască pe dinapoi un curent de aer proaspăt, care permite pompierilor se stea în încăperi pline de fum. Acest curent merge prin pregiurul gurei şi ese cu atâta putere pe deschizătura de dinaintea ei, încât fumul e respins. Experiențele au reuşit.* Regina Natalia a Sârbiei, împreună cu principele moştenitor Alexandru, a fixat Ziua de astăzi pentru a pleca la Florenţa, unde va petrece toată iarna. Regele Milan va părăsi în sfârşit mâne sau poimâne Austria, spre a se duce la Belgrad.* Garaşanin urmărit. Un mandat de aducere s’a dat în Serbia în contra fostului primministru Garaşanin. — Favoritul Maghiarilor "şi-a dat arama pe faţă.* Miselia în Londra. Miile de muritori de foame din Londra au făcut o nouă tulburare în Ziua de 6 curent. Mulţimea s’a adunat la Trafalgar Square, dar’ o mare desvăluire de puteri poliţienesci a împedecat-o de a ţine un meeting. Conflicte isolate au început mai ântâiu a se produce între agenţii şi mai mulţi cetăţeni, O probă din psalmul 136: Rend la ape Babyloniei am sedzut, Acsi cu mare prinse m’am amerit, De pre szvent Sion pomenindu-ne, De care lok mai dezmierdat nu te. De benat şi de bustuiale mare De szeles am aninat lăutele nosztre. 2. Kari prinsz ezinutu-ni-au e sz’au rugat, Kum cseva lor se lautem ku lăutele Si sze le kentem kentecs de Sion. Reszpundzend dzisz’am: csaszta kum va fi? Kum sze laudem pre Dumnedzeu veszel noj Kentend en acsaste czara sztriene noi? Originalul acestei traduceri, manuscript, se află în proprietatea d-lui Dr. Gr. Silaşi. A doua traducere, făcută în primul deceniu al secolului XVIII, de un anume Teodor Ivanovici Gorbea, e scrisă cu slove. O probă tot din psalmul 136: La rîurile din Vavilon, Fiind noi fără de cap şi domnii, Acolo am şezută şi cu focă Amu plânsă pentru a nostru norocă. Ori când nemă adus noi aminte De Sion, cu sufletă fierbinte In mijlocul lui, în sălcii noi Ca cei căzuţi în adânci nevoi, Organile noastre cu jale Lem spânzurat pre lângă vale. A treia psaltire versificată a fost tipărită în 1827 la Braşov şi este „alcătuită de micul între musicoşii sistimii vechi loan Praleş din laşul Moldovei“. O probă tot din psalmul 139: La pârăul Vavylon, acolo şezum şi plânsăm, Când gândem cătră Sion, An desişul de sălci pusăm Pre organe spânzuriş. Că ’ntrebatu-ni-au alce Cari ni-au luat şerbiş, de cântări vorbei prin scripce, Şi ceire ni-au dus diagon, sunaţi-ni vr’o cântare, Din cântări dela Sion. Cum a Domnului păstrare. Vom cânta în loc strein ? Iată, în sfârşit, acelaşi psalm 136 după versificațiunea lui Dosofteiu, care e cea mai veche dintre toate patru. La apa Vavilonului, Jelinda de ţara Domnului, Acolo se numîi şi plînsămu La voroavâ ce ne strînsăm. Şi cu inema amară Prin Sion şi pentru ţară Aducându-ne aminte, Plîngîamâ cu lacrămi herbinte. Şi bucîne ferecate Lâsămu prin sălci aninate, Ca acolo ne ’ntrebară Aceia ce ne prădară Să le Zăcem a vîersu de carte Intr’acîa strâînetate, Ca’nu sfinţii muntele Sionulu, Cântări să cîntâm la Domnulă. Ce nu ni se da ’ndemână A cînta ’n ţară străină. — is — TRIBUNA cari voiau se vorbească mulţimii. Fiind goniţi din Trafalgar-Square, vre-o două mii de inşi s’au dus la Hide-Park, unde s’au ţinut discursuri socialiste. Oratorii au declarat, că se vor întoarce în Trafalgar-Spuare îndată ce poliţia se va sătura de a-’i urmări. Mulţimea, precedată de drapele negre şi roşii, se îndreptă prin parc cătră cartierul din Vest. Sosind la Victoria-Gate, manifestanţii găsiră grajdul închis de poliţie, dar aceasta îl redeschise după câteva momente şi şarjă mulţimea ca se o împrăştie. Un conflict se iscă. Manifestanţii smulseră drugi de fier din grilaj, rupseră băncile şi din ele îşi făcură arme ca să atace pe agenţii poliţiei, dintre cari câţiva au fost răniţi greu. Se aduseră trupe şi se deşertă grădina. Mai multe arestări se făcură. OptZeci indivizi arestaţi la această tulburare au apărut chiar în acea noapte înaintea judecătorului, acusaţi de desordine pe stradă şi de lovire a unor agenţi. Unii au fost liberaţi, alţii condamnaţi la pedepse dela una pănă la şase luni închisoare. Fierberea e mare în poporul Londrei. Unguresce şi turcesce. Aşa de mult s’au îndeletnicit „betjânii“ de pe pustele Ungariei cu tâlhăria şi omorul, încât toată lumea creştinească credea şi mai crede încă din convingere, că „betjârii“ s’au născut pe lumea lor anume cu scopul de-a da dovezi de eroism în arta tâlhăriilor şi jafurilor cu omor. Se vede însă, că betjârii mai au „fraţi de cruce“, au ei tovareşi după tipul şi asemănarea lor —*■ prin Turcia. După cum aflăm în rd. Korfu, siguranţa publică din imperiul turcesc trage de moarte. Nici cea mai extravagantă fantasie de romancier nu poate scorni mai sângeroase aventuri hoţesci, decât cum ele se întâmplă într’adevăr prin tot întinsul ţerilor Sultanului, cu deosebire prin Vilajet Smirna, pe la Ismidt şi prin Cardistanul armenie. Tâlhăriile şi asasinatele sunt la ordinea Zilei; ca să ilustrăm vorbele, vom povesti unele fapte. La Salonichi, şese bărbaţi au atacat o caravană, au jefuit şi apoi au junghiat pe neguţători, au luat cu ei câteva cămile, care pe celelalte le-au împuşcat în drum. La Ismidt hoţii s’au dus la o stână, au sdrobit cu ciomege capetele tuturor păcurarilor şi au răpit turma, ducându-o întreagă cu ei. In Armenia, aproape de Ergiorgian, douăZeci de lotri cardlici au atacat într’o noapte mănăstirea Sf. Nerses, au sdrobit murii şi au spart porţile, au jefuit tot — tot prin chilii, care pe călugăriţe le-au silit la nelegiuiri în cele mai brutale moduri. Toate religuiile, cele mai vechi semne ale religiunii georgiane, au fost profanate, în acel fel, încât mimai cele mai triviale cuvinte îl pot exprima. După asta, tâlharii au visitat satele vecine. Aici au răpit earăşi totul ce au văzut numai, pe bărbaţii ’i-au chinuit şi ’i-au ucis, ca hienele, sfăşiindu-’i cu dinţii şi măcelărindu-’i, car’ pe femeile lor le-au silit la fapte nelegale. Te prinde groază de atâta nelegiuire; imperiul turcesc de present e mai înfiorător ca iadul. Cine e de vină în Turcia? In Ungaria cine e de vină, că se fac hoții ? Administrațiunea rea. * Nihilistul Iacenciev, acusat, că a organisat un atentat contra Țarului când acesta se afla în Danemarca, a încercat să se otrăvească în momentul când a fost arestat. * Sarah Bernhardt, după cum scriu foile parisiene, a rugat pe Gustav Sanftleben din Paris să-și mijlocească o serie de representațiuni teatrale în Austria și apoi în Ungaria. Artista vrea să joace pe tot locul „Tosca“ cea mai nouă piesă teatrală a lui Sardou. Se vorbesce, că Sarah Bernhardt a cumpărat dreptul de representare a piesei de la autorul ei pentru o sumă fabuloasă de bani. Amintiri din America. (Urmare și fine.) în adevăr, când apa dă în prăpastie, face o săritură în linie curbă și pentru că nivelul prăpastiei este perpendicular, un observator poate întră sub apa, care sare. Pentru a ajunge însă aici este ajutat de un turn în interiorul, căruia o scară se coboară până jos şi de un costum de cauciuc, care îl acopere, lăsând descoperiţi numai ochii şi nasul. în chipul acesta se poate întră sub o parte din cascada cea mare, parcurând pre lângă mal un pat săpat în acesta. Privind de departe, uşoară se părea mergerea sub cataractă, însă aci câte greutăţi! Apa ce se reflecta de pe stânci se aseamănă cu cel mai puternic viscol, care îşi ia resuflarea şi îţi întră în ochi. Ajutaţi de un conductor, am ajuns în fine acolo, unde se putea întră şi am admirat o parte din coloana de apă ce cădea şi după faţa ei inferioară. Aceasta observaţiune nu ne-a lăsat altă impresie decât aceea a unei forţe considerabile, cu care cade apa şi se isbesce de stâncele din fundul prapastiei. Malurile prăpastiei se compun de o greză aşezatâ în strate, cari se desfac unele de altele cu mare înlesnire şi în grosimea cărora se găsesc globule de o peatră albă lesne de lucrat, şi din care se fac cercei, mărgele, ace de piept etc., şi cari se vând apoi ca suvenir vizitatorilor, în oraşul Niagara, oraş nordic, cele mai multe prăvălii vând lucruri curioase, făcute din fulgi de pasări, ca: evantalii, paravane, pene de ornamentare şi chiar pasări umplute. Pre lângă aceste obiecte se mai vând diferite curiosităţi făcute de Indieni, cari sânt oameni roşii încă în stare sălbatică. Din Niagara ne-am întors în New-Yorck prin Albany. Am ales acest drum, numai pentru a vedea malurile rîului Hudson, pe care am venit dela Albany până în New-Yorck. Acest voiagiu pe rîul Hudson, cu un vapor din cele mai reperii, necesita 12 oare, el are, încât privesce frumseţea vederii, malurilor Danubiului de la Viena în jos. Am stat restul săptămânii în New-York şi la 12 Septemvrie. Sâmbătă la 5 oare p. m. ne-am îmbarcat pe Bourgogne, care ne a adus la Havre în timp de 8 Zileîntoarcerea pe ocean a fost dintre cele mai liniştite şi frumoase; toate Zilele şi nopţile frumoase; voiagierii vechi afirmau, că aşa timp conţinu frumos foarte rar se vede pe ocean. Tendenţa de a se îmbogăţi, a făcut pe Americani să uite cultura multor ramure de stiinţă, cari asigură progresul. Ei, par’câ şi aici sânt oameni practici, aşteaptă de-a gata dela Europa asemenea resultate fără să cheltuiască în institute de cercetări. Un voiagier pe vapor mă întreba dacă am observat, că în America nu se văd bătrâni gârboviţi — şi răspunzendu-m i că n’am dat atenţia anume, însănu-mi aduc aminte să fi văzut; el ’mi-a răspuns: eu, care vin des aici, stiu că bătrânii sânt foarte rari; oamenii n’ajung la bătrâneţe înaintată, din causa luptei ce-’i sfîrşeşte de a se îmbogăţi. In aprecierea povestirilor despre obiceiurile americane, am ţinut, negreşit, multă socoteală şi de exageraţiune, mai cu seamă în ceea ce am auzit de la voiagieri, căci se poate că aceştia, pentru că se întorc jumuliţi de scumpetea din America, se găsească o mică satisfacţie în a-ş i înegri mai mult decât sânt. Cu toate acestea, este foarte mult adevăr chiar în acele povestite de voiagieri. Am zis că Americanii găsesc bogăţie mare în pământul ţerei lor ; trebue însă se le recunoascem şi o activitate fără exemplu. In adevăr alargă, în loc să umble, după afacerile lor. N’am văzut în nici un oraş din câte am visitat, acele cafenele ca la noi şi în alte părţi, cu clientela lor sigură de jucători de table şi de cărţi, în timpul cel mai frumos de lucru. In timpurile din urmă au început să emigreze şi Italienii, au zind de multe parale şi de la ce-’i din ântâiu chiar le-a eşit numele de lucrători răi. Un lucrător este de 5 ori mai bine plătit în America decât în Europa, însă în timpul lucrului, li se cere activitate în aceiaşi măsură. Pentru că braţele sânt puţine, bogăţia este întinsă chiar pănă în cele mai de jos clase; din această causă nu se văd cerşetori pe strade, nu se găsesc oameni stând la un colţ de stradă aşteptând serviciu, nu se găsesc servitori într’un oţel ori casă decât stricţii necesari, nu se văd pe la gări hamali, etc. Mulţi posesori de trăsuri îşi conduc singuri caii, căci un vizitiu costă mult. De exemplu, medicii nu prea bogaţi, au o trăsură cu un cal, pe care l îngrijesc e un grajd comun mai multora. Plecând la clientelă îşi conduce singur calul; în timpul cât vede bolnavul, îşi leagă calul de o bucată de fier pusă jos şi pe care o poartă în trăsură. Bogăţia face ca chiar borfaşii să nu existe. M’am plimbat noaptea pe strade şi n’am auzit fluer sau signal de gardist, şi cu toate acestea prăvăliile, se vedea, nu erau închise cu multă precauțiune. Armată n’am văzut decât în fotografie; se dicea că au câteva batalioane, de cari se servesc în contra desordinilor, ce fac adesea Indienii. — Chiar în timpul șederii noastre, se scria în gazete despre câteva schimburi de focuri cu o ceata de Indieni, al căror cap s’a ucis. Lipsa armatelor uşurează foarte budgetul şi se vorbesce, că nu va fi mult, şi datoria americană causată de necesitatea răsboiului cu Statelede Sud se va atinge şi că chiar de acum se fac întrebări, la ce se vor atelisa excedentele budgetare ? Industria americană, afară de mecanica aplicată în locul braţelor, nu este prea desvoltată. Se înţelege, aceasta după cele ce se văd în magasinuri, în cari eticheta de importat este scrisă pe toate lucrurile cele frumoase şi elegante. America îşi dă chiar multă osteneală pentru a protegea industria ei: 40—50 °C este vama şi cu toate acestea importarea tot se face. Singurile obiecte industriale, cari pot să bată pe cele europene, sânt ţesăturile de bumbac. Se vorbesce de libertate fără margini, de respectare individuală, negreşit că acestea şi în America sânt relative. Nu se poate Zi°e libertate fără margini, când se opresce vinderea de alcooluri în timpul sărbătorilor; — am văzut eu însumi pe un gardist într’un parc, ducând pe un uvrier beat la despărţire, şi căruia ’i-a aplicat, fără jenă de lumea care circula, câteva lovituri de genunchiu şi sgătuieli de după ceafă; mai departe ’l-a luat la braţ. N’am avut idee, că un om poate mânca atât, cât am vezut pe unii Americani. Astfel toţi trebue să mănânce mult, căci au 4 mese Ziua. Le place foarte multă apă rece: întâiul lucru ce se aduce la masă este un pahar cu ghiaţă şi o garafă cu apă şi în tot timpul mesei acestea nu lipsesc. Vin mai nu se bea, cred, că causa este scumpătatea, pentru că vinul lor este puţin. Vegetaţia, atât cât am văzut, mai nu diferă de a noastră; se vede, că natura a semânat în Europa şi în America, în general, din acelaşi sac de săminţe. Am văzut însă între vegetalele potagere ale noastre şi ale lor oarecari diferinţe însămnate; aşa am văzut o specie de cartofi mari şi dulci, cari copţi, se dau la masă ca desert. Nu ştiu dacă vor reuşi la noi. Eu voiu face încercare cu 2 chilograme ce am importat. Dr. N. Manolescu. Varietăţi. (boqua) îşi explică astfel începutul lumii. La început o apă adâncă acoperea pămentul. Aerul era plin de pasări şi apele populate cu tot felul de animale acvitice cunoscute. Intr’o Zi se văzu ceva, coborîndu-se din cer, în mare. Era o femee de frumseţe minunată. Raţele cele mai mari se adunară în consiliu şi hotărîră să sboare înaintea acestei miraculoase creaturi, ca să nu se înece căzând în apă. Să ridicară, formând un fel de tavă cu aripile lor şi sprijiniră pe mama tuturor oamenilor. Unde să o pună? Raţele se osteneau, când din mijlocul apelor eşi o broască ţestoasă, mare ca o insulă, care se opri a duce totdeauna în spinare o sarcină atât de încântătoare. Preste câtva timp, femeia născu pe acea spinare, doi gemeni: unul, spiritul binelui, cărui se datoresce porumbul, fructele şi tutunul; celalalt spiritul răului, cărui se datoreşte muştele înţepătoare, păduchii. Şi de câte ori broasca ţestoasă obosită îşi mişcă piciorele, noi simţim sguduiturile cutremurilor de pământ. (Vendarea negrilor.) Iacă o ciudată statistică despre preţurile curente ale sclavilor, în târgurile clandestine ale mărei Roşie. Fetele dela 10 la 15 ani, dela 400 pănă la 500 franci. Băeţii dela 7 la 11 ani, dela 300 pănă la 400 franci. Femeile tinere dela 16 la 22 ani, dela 250 pănă la 340 franci. Tinerii dela 15 la 20 ani, dela 150 pănă la 250 franci. Foarte rar se întâmplă ca caravanele să se însărcineze a lua oameni mai în vârstă.i (O fabulă africană.) Un misionar din Africa comunică următoarea istorioară: Elefantul se ceartă cu capra; era vorba care e în stare să mănânce mai mult. Spre a resolva această întrebare se duseră într'o livade mare ca Oceanul. Elefantul și capra păscură alături câtva timp. Deodată capra se urcă pe o stâncă, se culcă și începu să rumege. — Ce faci acolo? întrebă elefantul. — Mănânc stânca, spre a te putea mistui și pe tine mai apoi! — Ce spui, drace! Zise elefantul speriat și o luă la fugă. Morala fabulei. Nerușinarea e în stare adeseori să zăpăcească mintea cea mai sănătoasă. Pag. 927 Redactor responsabil: Adrian Caşolţanu. Serviciul telegrafic al „TRIBUNEI“. Paris, 25 Octomvrie. Ministrul de resboiu a redus budgetul armatei cu alte 9 milioane. Convenția cu privire la canalul de Suez şi la Hebridele nouă s’a subscris. Londra, 25 Octomvrie n. Ieri s’a întîmplat o manifestaţiune radicală în contra suprimării adunărilor politice şi în contra violării libertăţii de pressă. La manifestaţiunea aceasta au participat Zece mii de oameni.