Tribuna, aprilie-iunie 1892 (Anul 9, nr. 75-146)

1892-04-01 / nr. 75

Pag. 298 Din Germania, „Post“ din Berlin scrie, că lu­crările prealabile pentru noul proiect de lege militară sunt așa de pro­gresate, încât nu mai resta decât ela­borarea detailată a planului de reforme. „Börsenzeitung“ află, că proiectul de present se discută într’o comisie de ex­perți presidată de împăratul. Proiectul se va presenta Reichstag-ului la toamnă, şi numai la dorinţa cancela­rului imperial, generalul conte Ca­pri­ci, a fost amînat până atunci. Causa română în Bucovina­­ Corespondentul nostru din Buco­vina ne împărtăşesce cu data de 7 Aprilie n, următoarele despre situaţia de acolo: Alegerile de Luni au fost pentru popo­rul român din Bucovina o adevărată baie fe­­ruginoasă. Lupta ce ni­ s’a impus a fost pre­­tutindenea purtată cu energie şi curagiu şi nu era cerc electoral, în care alegătorii români să nu fi simţit gravitatea situaţiei, în care ajunse ţeara, graţie îmbuibării şi răsfăţării unor egoişti străini de aspiraţiunile patriotice şi naţionale ale poporaţiunii băştinaşe din ţeară. Pretutindenea preoţimea a stat la cul­­mea chemării şi poporul şi-a dovedit, că-­i ur­mează cu dragă inimă, dacă îl conduce pe calea cea adevărată a iubirii de credinţă şi de neam. Deşi ordinul cel mai strict, pe care gu­vernul local îl primise dela Viena, era ca în şese cercuri electorale Românii să nu fie combătuţi, s’au găsit oameni, care s’au încercat a-’şi pune iei-colea candidaturile prin aceste cercuri şi, dacă nici nu cu ajutorul autorităţilor politice, dar’ cu alte mijloace s’au ÎnCercat a combate pe candidaţii noştri na­ţionali, — opintirile lor au fost zadarnice, căci conscienţa naţională s’a deşteptat în po­por, grosul preoţimii a apucat pe căi mai bune, şi unde nu este putere brutală, baionetă de gendarm, acolo nu există chip de a vio­lenta conscienţele. Contracandidaturile nu au putut produce nici măcar o alterare a una­nimităţii cu care au fost aleşi candidaţii par­tidului naţional românesc. Cu totul altfel a stat lucrul în cercul Câmpulungului şi al Cernăuţilor, unde guver­nul local­­şi-a avut candidaţii sei oficiali şi unde organele lui subalterne au şi făcut tot ceea­ ce au putut şi în cele mai multe caşuri chiar mai mult decât li-ar fi fost permis pen­tru scoaterea din urnă a acelor candidaţi. Cu atât mai mare e însă onoarea bra­vilor alegători din creerii munţilor românesci ai Bucovinei, care nu s’au temut nici de ame­ninţările prefectului, nici de făgăduelile agen­ţilor electorali şi ale unui popă rătăcit, nici de puterea baionetei şi cu atât mai puţin de presenţa candidatului lor de pănă acum, care a eşit în diua alegrii la faţa locului ca în­suşi să-­şi vadă căderea şi să se convingă, că Românul săie se pedepsească pe cei­ ce­­şi-au bătut odată joc de el. Locuitorii din munţi sunt curaţi la inimă, până în munţi încă nu a putut străbate corupţiunea, pe care am vă- zut-o la bietul popor din giurul Cernăuţilor, ajutorul dat lor de Românii din Dacia, — sunt o desminţire evidentă a ideilor susţi­nute de Slavi. Negreşit, şovinismul slav joacă rolul seu aci. Dar’ totuşi fap­tei» istorice ne legitimează mân­dria ce o putem avea pentru în­fiinţarea imperiului româno­­b­u­l­g­ar. Aceasta e întâia răsplată ce li-am dat-o Bulgarilor pentru cultura împru­mutată. Imperiul româno-bulgar a început să de­cadă, îndată­ ce elementul românesc dispare. Decăderea­ provine nu numai din slăbiciunea internă, ci şi din ridicarea Sârbilor şi a mun­tenilor, precum şi desmembrarea imperiului bulgar. De aci şi decadenţa literară şi prăsirea sectelor religioase, afară de aceea a Bogo­­mililor, care toate săpau fundamentele mo­rale ale statului. Resistenţa deci, pe care au opus-o Bulgarii la venirea Turcilor, a fost slabă şi n’a trebuit decât o mică sguduitură spre a se prăvăli şubredele coloane ale aces­tui imperiu. în timpul acesta Românii perd în P.­Balcanică, dar’ câştigă în Dacia. întă­­rindu-se aci, ei încep să dee sprijin şi aju­tor Bulgarilor. Românii din Dacia se rup­­seră politicesce de Bulgari şi Unguri, şi s’au constituit în principate sub Basarabi în Mun­tenia şi Muşăesei în Moldova. Meritul nostru de atunci încoace con­sistă mai ales în faptul, că noi am conser­vat cultura bulgară foarte înaintată pentru timpurile acelea. Din sec. 14—17, când sta­tul român înfloresce, se efectuesce opera cea mai binefăcătoare a culturii bulgare. Se poate zice, că în epoca aceasta România a fost Italia bulgarismului. Mănăstirile din ţeară au fost cuibul, în care s’au păstrat, şi cultivat literatura şi arta bulgară. Dacă nu le-am fi păstrat noi, astădi Bulgarii nu s’ar fi mândrit, că odată în Orient au fost, în afară de Bizantini, cel mai cult popor. Dar’ noi n’am fost numai niste simpli imitatori. Dacă studiem toate isvoarele, ne încredinţăm de perfecţionarea literaturii şi artelor primite dela Bulgari. Aceasta se explică prin superioritatea noastră , prin faptul că, cu toate­ că perdusem cultura şi civilisaţia romană, păstrasem însă simţul estetic înăscut neamului latin. Tot pe atunci a pornit un curent de literatură şi artă, care a avut o înrîurire puternică asupra Rutenilor şi Ruşilor. Fatalitatea a făcut ca noi să adoptăm cultura slavă; nu stiu întrucât aceasta e o nenorocire sau o norocire. Am dovedit însă, că această cultură am putut să ni-o însuşim şi s-o perfecţionăm şi să ne lăudăm, că apoi am răspândit-o la Slavi. Epoca fanariotă a fost cea mai tristă, cea mai plină de împilări politice exercitate de Greci. Turcii storceau ţeara lor ca şi a noastră cu dările şi recrutările ienicerilor. Popii storceau dijme, în Bulgaria încetul cu încetul popii bulgari au fost înlocuiţi prin popi greci; limba bulgară în biserică şi şcoală a fost substituită prin cea grecească, şi o tendenţă periculoasă pentru Bulgari ca şi la noi se desvoltase de cătră Greci. Cu drept a grăit un scriitor, „că nu este limbă, care să exprime toate nelegiuirile fanariote în Bul­garia“. Bulgarii au fost mult mai nefericiţi ca noi. Pe la jumătatea sec. al 18—19-lea ei per­­duseră cu totul ori­ce tradiţie istorică. Cultura fanariotă îi redusese pănă a le fi ruşine de limba lor. Erau lipsiţi de aris­tocraţie şi se înjosiseră într’atâta, încât per­­duseră ori­ce aspiraţie înaltă; ajunseseră un fel de paria în ţeara lor. în aceste momente critice, tot noi li-am întins mână de ajutor. Noi li-am sprijinit ca să se ridice. Dela boerii şi mănăstirile noastre curgeau milele pentru bisericile lor. Dela noi şcolile şi mănăstirile bulgare îşi luau manuscripte şi cărţi. Nu e om mai însemnat, care să nu vie la noi pentru ajutor. Am sprijinit pen­­tru­ că erau consideraţi ca fraţi ai noştri, adecă de aceeaşi lege, erau ortodoxi. Acesta a fost ajutorul însemnat, o răsplată bogată, care am dat-o Bulgarilor, pentru­ ca timpurile noue să-şi găsească pregătiţi pentru mişcarea de re­­nascere. Rolul nostru pentru regenerarea lor a fost deasemenea însemnat. O mare parte din cărţile care au format noua gene­­raţiune a Bulgarilor s’au tipărit la noi. Cu ajutorul unui episcop al nostru, Dosofteiu (1806), s’a tipărit cea dintâiu carte în limba bulgară modernă, în tipografia episcopiei. Testamentul nou neobulgar s’a tipărit (1828) cu ajutorul metropolitului Grigorie şi al prin­ţului Ghica. La noi au lucrat şi au scris toţi Bulgarii ale căror nume asta ne sânt vene­rate în istoria şi literatura lor. La noi s’a înfiinţat la 1869 societatea literară bulgară, care a redactat cel mai bun jurnal scientific bulgar. Dacă am înşira toate cărţile câte s’au tipărit în ţeară, am alcătui un catalog foarte interesant prin amănun­tele sale. Dar­ şi mişcarea politică a găsit aci te­ren liber. Oamenii noştri politiei au îngăduit să pregătească şi să zemialească toată mişca­rea modernă bulgară. Apoi s’a format prima legiune bulgară, care s’a luptat pentru inde­pendenţa patriei sale. La noi s’a redactat jurnalul revoluţionar „Viitorul“ precum şi „Libertatea“, înfiinţat de Caraveloff. La noi s’a­­ înfiinţat o sumă de comitete cu scopul de a deştepta spiritul naţional bul­gar. Dacă resultat­ele n’au fost directe,­­i-am pregătit totuşi pe dînşii pentru o vieaţă naţio­nală, pe Turci pentru concesiuni, ear’ Europa pentru simpatia lor. Noi ne putem mândri şi de astă dată că am contribuit ca să se deştepte, şi să sperăm că vor recunoasce meritul nostru, în genere ceea­ ce dorim noi, este ca toate popoarele P. Balcanice să fie stăpâne pe soarta lor şi să fie deapururea în strînsă legătură pentru­ ca să poată ţine piept în con­tra atacurilor celor puternici, şi îndeosebi pen­tru Bulgari, dorim ca să avem aceleaşi relaţii frăţesci şi pacînice, care ne-au unit în timpul imperiului româno-bulgar. Nu e o ruşine, în sfîrşit, de a recunoaste că şi ei ni-au făcut bine. — Au fost oameni, care să denege influenţa Bulgarilor asupra noastră. Evident, că aceasta e tendenţios şi prin urmare greşit. Dacă noi am îmbrăţişat cultura lor, este că ajunsesem fără cultură, pentând ori-ce tradiţii de civilisaţia veche. E adevărat însă, că astăzi n’a rămas nici o urmă de acea influenţă. Dar’ nu trebue pentru aceasta să fim împedecaţi în dreapta şi nepărtinitoarea scrutare a trecutului; din contră, trebue să căutăm a pătrunde şi înţe­lege faptele istoriei noastre , să zugrăvim fap­tele cu adevăratele culori pe pânza trecutului în locul şarbedelor închipuiri, şi să fim siguri, că prin aceasta ne vom lumina îndeajuns asupra direcţiei ce ar trebui să apucăm pe calea viitorului, — unde fel de fel de elemente străine au avut înrîurire păgubitoare asupra caracterului seu. Singuri nu ne putem da bine seamă cum cel mai curat cerc românesc, munţii noştri românesci,­­şi-au avut pănă acum în mai multe perioade de-a rîndul pe un neromân de representant în dieta ţerii. Era o adeverată anomalie şi o greşeală radicală, care tre­buia cât mai curând coreasă. Şi cine ştie dacă, pe lângă conservatismul înăscut poporului românesc, deputatul de pănă acum al Câmpu­lungului putea sau nu să fie scos din cercul seu, dacă nu se în­âm­plau cale-ce s’au în­tâmplat şi dacă mai ales el însuşi pentru hatîrul nu seim cui nu­­şi-ar fi aruncat manda­tul pe care­­l-a primit. Bravo, Câmpulungenilor ! Voi aţi salvat onoarea naţională şi aţi arătat veneticilor, că vechia virtute română a reînviat şi îa Buco­vina. Acum nu ne mai temem de nimeni şi de nimic. Perderea ce partidul naţional a îndurat-o în singurul cerc al Cernăuţilor se compensează încâtva prin împregiurarea, că aici s’a făcut alegerea între cele mai neauzite presiuni şi că cel­ ce a câştigat mandatul cu majoritate de voturi, nu ’l-a primit în urma liberei voinţe a poporului, ei cu ajutorul baionetei şi altor mijloace. ţ)is au cine au 4's» di-° 8ală * S' numim pe nume, că în Bucovina lupta elec­torală nici odată n’a fost aşa de înverşunată ca de astă dată. O recunoascem, dar’ nimeni altul decât ei au provocat această luptă în cel mai mişelesc mod. Pentru noi ea a fost o baie ferugi­­noasâ, de sigur mai bună ca a şefului ţerii, căci din ea am eşit de 4ece'°r* mai tar* pre­­cum eram, car’ prin isbânda dela Câmpulung ni-am­ salvat onoarea naţională. Profesorul archimandritul Iuvenal Şte­fa­n­e 11­­ a luat poziţie faţă cu presiunile guvernamentale şi a declarat în mijlocul co­legilor sei, că ori­care preot român, ce ar vota după placul guvernului local, ar fi un produ­or de biserică, de naţiune şi de patrie. Despre decursul alegerii în Cer­năuţi primim următorul raport: Data fixată pentru alegere era 3 d. a. Alegătorii s’au înfăţişat deja la 2 în localul alegerii, care era încunginrat de gendarmi. La portal doi gendarmi cu baioneta cereau biletele de legitimare şi numai cel­ ce arăta un asemenea bilet putea să între. în lăun­­tru erau o mulţime de agenţi oficiali. Toţi amploiaţii şi sevitorii prefecturii, precum şi funcţionarii de la alte autorităţi politice în mare ţinută, se plimbau prin localul de ale­gere. îndată ce sala se umplu de alegători din partidul guvernului, prefectul Barb­on a numit comisia ce se compune din 7 membri, 4 ce au să fie aleşi de către alegători şi nu­mai 3 numiţi de prefect. Tot prefectul a numit şi pe preşedintele comisiunii, pe care­­l-a însărcinat cu purtarea unei liste, girând el însuşi afacerile presidiale. Acel votant, care a cutezat să-­şi dee votul pentru candidatul neagreat la prefec­tură, fu măsurat cu ochi mari şi despreţui­­tori de către toţi amploiaţii presenţi, între care nu lipsia nici inspectorul perceptoriei cu impunătoarea sa mutră sechestrătoare. Alegătorii Berar şi Voronea au pro­testat în contra deschiderii şedinţei înainte de oara fixată, însă în zadar. Vornicii trăgeau mereu la răspundere pe votanţii din comu­nele lor, care cutezau să-­şi dee votul pentru Morariu. Această intimidare avu drept efect, că partizanii candidatului naţional îl numiau nu­mai cu gura jumătate, aşa că în loc de Basil Morariu se părea a se auzi numele lui Basil Wolan, şi scriitorii se şi grăbiau a induce pe acest din urmă în locul celui dintâiu. Cei­ ce cutezau a se uita în condeiul scriitorilor, erau somaţi a părăsi localul de ale­gere, din care cauză nu se putea controla întreg decursul alegerii, în asemenea condiţiuni, în locul liberei voinţe şi a convingerii, întră frica şi intimi­­d­rea şi aşa resultatul alegerii a fost cel dorit de prefectură, pentru care s’au comis abusuri şi s’au risipit — şi mai multe parale. însemnăm, că părintele Voronea din Mihalcea, stând la spatele unui scriitor pen­tru a-­l controla, dacă scrie sau nu numele pe care îl dictează alegătorii, fu provocat de către prefect a părăsi localul. Domnul Vo­­ronca a răspuns: „Sunt alegător și ca atare stau aici!“ „Cu toate aceste te provoc să părăsesci localul“. „Nu pot să fac aceasta“. Prefectul dădu atunci ordin unui funcţionar ca se se posteze dinaintea lui Voronea aşa, ca el să nu poată vedea ce scrie scriitorul. Şi de câte­ ori Voronea îşi muta locul, funcţiona­rul respectiv se punea dinaintea lui. Dl Vo­­ronea fiind în urmă ameninţat a fi dat afară cu gendarmii, a răspuns: „Baionetei trebue se cedez“ şi a eşit afară. Dl D. Voronea, oficial de poştă, a fost provocat ieri dimineaţă la oarele 8 a pleca imediat, încă la oarele 9, la Iţcani, locul trans­ferării sale subite. Deoare­ce directorul poştal nu are dreptul de a transfera pe funcţionari, care ordinului trebue urmat — întocmai ca şi la miliţie — dl Voronea a cerut decret de transferare în scris. Directorul a promis acest decret pe 11 oare din 4‘, aşa ca dl Voronea numai ieri după ameazi a putut pleca din Cernăuţi. Având în vedere împregiurarea, că dl Voronea, cel care alăturea cu dl advocat Pitey a votat la timpul seu în consiliul comunal din Cernăuţi în contra cetăţeniei de onoare a con­telui Pace, că d-sa se bucură de multă încre­dere la toţi locuitorii din suburbii, care dau cel mai mare contingent al alegătorilor din Cernăuţi, şi că în sfîrşit e aderent al candi­daţilor baron Mustatza şi Vormund, se pare că întreaga afacere cu transferarea lui se ra­­poartă la alegerea de azi în oraşul Cernăuţi. Dacă se mai recurge şi la asemenea mij­loace, şi un funcţionar cu familie, cu nevastă şi 7 copii, poate să fie transferat peste noapte şi, dupâ­ cum se presupune, numai pănă­ ce trec alegerile, ne putem închipui ce lucruri fru­moase au să se mai întâmple în Cernăuţi în decursul 4­l®i de astăzi! — Contele Pace a făcut ieri şi alaltăieri visite pe la toţi şefii oficiilor de stat din Cernăuţi. Unii spun, că dl conte ar fi provocat pe fiecare şef în par­ticular a înrîuri asupra funcţionarilor, ca să voteze pentru candidaţii „liberali“ Kocha­­nowskiego şi Dr. Rott, alţii susţin­eară, că preşedintele ţerii­­şi-ar fi luat cu acest pri­­legiu adio de la şefii de biurouri. — în oraşul nostru se lucră cu cele mai nepermise mij­loace în contra candidaţilor cetăţenilor unde­ _____TRIBUNA________ pendenţi. Lasă, că şi lista alegătorilor numai în momentul din urmă a fost terminată, o mulţime de creştini nici nu au căpătat încă bilete de legitimare, şi dacă au mers la gu­­vern să se plângă, de aci au fost îndrumaţi îa magistrat pe ani la 9 oare, prin urmare tocmai pe timpul când se începe alegerea.­­ Mai mulţi alegători din tabăra aderenţilor ba­ronului Mustatza au fost ieri după amea4i arestaţi. Moştenirea lui Zappa, în această remarcabilă afacere (vezi numărul de la 28 Martie n. a. c.) ,i­ se scrie lui „ plitische Correspondenz“ din Atena următoarea corespondenţă, care ilustrează atitudinea şi vederile guvernului şi societăţii din Grecia: Opinia publică a Greciei şi a României este viu agitată prin cearta pentru moşte­nirea lui Zappa, în care e vorba, în sumă rotundă, de cel puţin 20 de milioane ce sunt reclamate de amândoue verile. Numele Evanghelie şi Constantin Zappa sunt cunoscute şi peste frontierele Greciei ca exemple de extraordinară iubire de patrie. Amândoi verii au văzut scopul vieţii lor în aceea, că au se adune o avere mare, pentru a o lăsa moştenire patriei. Aceasta pentru ei a fost Grecia, deşi au fost stabiliţi cu locuinţa în România, unde aveau cele mai multe proprietăţi. Cel dintâiu a întemeiat în Constantino­­pol şi Atena institutele numite după d­osul, în special Zappeion-ul din Atena este o de­­coare de frunte a oraşului. Evanghelie încă fiind în vieaţă ,şi-a testat averea acestuia, res­pective curatoriului numit de statul grecesc, însă uzufructul şi administrarea averii le-a lăsat pe toată vieaţa vărului seu Constantin. Sânt acum două luni a murit şi acesta. Testamentul seu, aflat înainte cu câteva 4'1©» institue de erede universal al averii sale de vr’o 8 milioane, afară de câteva legate, lăsate rudeniilor, pe naţiunea grecească. Prin ur­mare întreg lăsământul Zappa, după voinţa testatorilor, compete Greciei, respective aşa numitei comisii olimpice. Pe când însă proprietatea lui Constantin se află în cea mai mare parte în Tesalia, şi prin urmare este asigurată, partea cea mai mare a proprietăţii vărului seu se află în Ro­mânia, unde însă persoane juridice — şi în România curatoriul amintit este considerat de atare — nu pot moşteni proprietate imobilă. De aceea o mare parte a moştenirii este peri­clitată. Abstragând de la aceasta, se pare că şi rudeniile au intenţia de a ataca testa­mentul. Opinia publică din Atena în mod natu­ral este neliniştită prin această faşă a afacerii, dar­ guvernul de la început a tractat cu seri­­ositatea necesară această afacere, atât de im­portantă pentru Grecia. Unul din cei mai distinşi advocaţi a fost trimis la Bucuresci, afară de aceea şi trimisul grecesc la Peters­burg, Paparypopulos, care în acelaşi timp este acreditat şi la curtea din Bucuresci, s’a dus în capitala României, ca să apere în această afacere interesele Greciei. Consiliul de miniştri s’a ocupat de repeţite ori cu afacerea, hotărlrile lui nu sunt însă cunoscute. „ Situaţia în Serbia. Lui „Alig. Zeitung“ din Mün­chen ’i­ se scrie din Belgrad de la 7 Aprilie n. a. c.: Crisa este resolvată şi pacea între guvern şi regenţă restabilită. Cesti­unea ocupării postului de ministru de răsboiu a făcut, adevărat, în cara din urmă unele greu­tăţi, dar, cine a credut, că va veni lucrul la conflict între cei doi factori, nu cunoasce raporturile sârbesci, sau le vede colorate prin diferiţi ochelari, după punctele de vedere ale partidelor. O impresie cam ridicolă face, că oposiţia liberală n’a avut lucru mai grabnic, decât să-’şi adune aderenţii la o conferenţă, pentru a împărţi înainte porto­­foliurile şi a stabili un program de guvernare, încăpăţinarea lui Pasid şi ameninţarea lui cu demisia n'au fost serioase. El a ştiut foarte bine, că regenţii nu sunt în posiţie să experimenteze şi că nici partidul radical nu este dispus să-­şi rischeze posiţia normativă de astăzi. La un radical de coloarea colonelului Raşa Mi­le­ti­ci ca ministru de Răsboiu nu s’a cug­tat nici însuşi Paskci pentru­ că a cunoscut vederile regenţilor în această pri­vinţă şi pentru­ că sub nici o condiţie n’a voit se-’şi pericliteze bunele relaţiuni cu regenţa. Ameninţarea cu demisia avea să arete clubului radical, devenit cam neascultător, serio­­sitatea momentului şi să-­l prepare la turcurile neplăcute ce ar putea ajunge pe membrii lui: renunţarea la puterea atât de greu câştigată, care ar fi adus cu sine pentru fiecare radical perderea influenţei, vadei, posiţiei şi venitelor. Scriea pusă în circulaţie, că Pasici­­şi-ar pute da demisia şi s’ar pute întâmpla o schim­bare de sistem, a intimidat la timp clubul radical, şi altcum îngrijat, şi­­l-a făcut con­cesiv, când Pasici a declarat, că a acceptat pe candidatul de compromis, propus de regenţi, pe colonelul Ghiurici. Dacă cugetăm, cât de mult s’au usat radicalii în timp relativ scurt, şi cât de mult îşi tem existenţa, de câte­ ori li­ se amintesce mortalitatea, vom înţelege, că clubul radi­cal a aflat, că resolvarea prin compromis a crimei este cel mai bun chip de a regula afa­cerea. Adevărat, că în decursul pertractări­lor între regenţi şi ministrul-president au avut loc dispute vehemente, provocate de regentul cam aprins şi nu tocmai binevoitor radicali­lor, generalul Belimarcovici, care a im­putat în felul seu deschis clubului radical, că are veleităţi antididiastice. Lifiţtea chib­zuită a regentului Ristica şi iubirea pronun­ţată de pace a regentului general Protici, care pe deasupra sprijinesce pe radicali, au restabilit oară bunele relaţiuni şi au făcut cu putinţă înţelegerea asupra persoanei minis­trului de răsboiu, care convine amânduor părţi. Scriea, că regentul general Belimar­covici­­şi-a dat demisia, a cărei origine este a se reduce la scenele amintite din con­siliul de miniştri, nu se confirmă. Ea a fost răspândită de liberali, care îl consideră pe Belimarcovici de al lor şi prin demisia lui ar dori să provoace o crisă în regenţă. Gene­ralul Belimarcovici nu este omul, care să re­nunţe numai aşa la o posiţie comodă şi dis­tinsă, numai pentru a pune pe radicali în posiţia de a băga în regenţă prin alegere pe un om a lor, ca generalul G­r­u­­­c I sau chiar Nicola Pasici. Chiar şi numai din acest motiv nu este a se crede scriea despre re­tragerea lui Belimarcovici. Situaţia de present este pacifică şi pro­mite a rămână aşa peste vară. Furtunile is­­bucnite în decursul sesiunii trecute a Scup­­cinei au trecut din norocire şi situaţia poli­tică promite peste vară timp frumos. Ar fi însă prematur a judeca de pe acum, că pare imensele deficite, noul împrumut pentru ar­mată, încassarea dărilor, disordinea perpetuă­­în administraţie şi justiţie, nesiguranţa tot mai mare în ţeară şi şovinismul naţional, care se bucură de sprijinul vădit al guvernului, nu vor produce deja la începutul sesiunii parlamentare fructe rele, care să scoată la su­prafaţă pe faimosul tribun Catici şi pe aprigul T­a­­­s­­­c I. CRONICĂ Archiducele Otto, după­ cum se anunţă din Prag­a, s’a îmbolnăvit de pojar. * Schimbare în oficiul de mare egestru al Curții. Marele equestru de pănă acum al Curţii din Viena, principele Thurn- Taxis, retrăgându-se de la acest post, în locul lui a fost numit principale Rudolf Liech­tenstein, care a primit totodată și digni­­tatea de căpitan al escadronului de gardă de corp, pe care a purtat-o antecesorul seu. * Scrie personală. Se telegrafează din Strigon cu data de 9 c.: Primatele a plecat astăzi, însoțit de secretarul seu Medar­­dus Kohl, la Viena, unde a descins în Pazma­­neum. De la Viena primatele va pleca la Roma spre a aduce Papei omagiile sale. Nr. 75

Next