Tribuna, octombrie-decembrie 1892 (Anul 9, nr. 219-292)

1892-10-01 / nr. 219

Amil IX ABONAMENTELE Pentru Sibliu: 1 luni 85 er., */* an 2 fl. 50 er., */1 an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 er. pe lună mai mult. Pentru monarohie: 1 lună 1 fl. 20 cr., */* an 3 fl. 50 cr., */1 an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru Rom&nia și atrim­itate: */« an 10 franci, */* an 20 franci, 1 an 40 franci Sifoniu, Joi 1/13 Octomvrie 1892 Abonamentele se fac numei plătindu-se înainte.TRIBUNA Apare în fiecare di de lucru ~ii7îTiTir~i— INSERȚIUNILE Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr. a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Eedacţii şi Adminiatnt­», strada Măcelarilor Nr. 21. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. In Bucureeci primesce abonamente D. C. Pascu, Str. Lipscani 35 Epistole nefrancate se retust. — Manuscripte nu se înapoiază Un numer costă 5 era ceri t. a. iau 15 bani ren. Colecta naţională pentru restaurarea caselor devastate ale domnului Dr. Raţiu în Turda. Transport din Nr. 215 , fl.1041.48 Din Borgo-Prund: Administraţia „Tribunei“. Eliseiu I. Dan...................... . fl. 1.— Ilarion Cârlan...................... 1.— Teodor Vrăşmaş .... ( 7) 1.— Pavel Beşa........................... 1.­Dr. N. Hăngănuț .... • 7­­1.— S. Monda................................. —.50 loan Burduc ...... • 71 —.50 Iuliu Suciava........................... 1.— Din Bucium-lsbita: Nicolae Băeșan...................... 3.— Suma . . fl.1051.48 FOIȚA „TRIBUNEI". N­­ S S­­. — Novelă — de Albert Delph­. I. Gaaton aprinse o țigară și 7'1**'­— Istoria n’are să fie lungă, este însă dramatică. La dracul I când îmi aduc aminte, un fior me cuprinde. Iți aduci aminte că îna­inte, cu doi ani, ministerul frumoaselor arte­­mi-a încredințat o misiune în Persia. Se frământa a studia și a descrie provincia Irak- Adjenir. începui prin s me instala în Ispahan, In decurs de trei luni terminaia. Se me în­torc inse Inderet atât de repede, era ca în minister nimeni să nu me mai considere om aerios.­­Mi se urâse rău, când deodată guver­natorul fu înlocuit. Șahul trimise în locul gu­vernatorului bătrân pe verul seu Mal­om Khan. — Cel care a călătorit prin Francia? — Da. Și desigur tu cunosci bine pe unul din eroii povestirii mele, pe Mehmed Aga, care fusese ofițer de ordonanță al prințului. El are gradul de general, ori — cum se­­face în Persia — ser tip. — Il cunosc. Un bun băiat, ca de trei­zeci ani, elegant şi fin, a mâncat de câteva­­ori în societatea noastră. — înţelegi bucuria mea ,când il întâlnii. De când acest oriental se făcuse aproape parisian, devenise şi mai drăguţ. Obiceiurile lui primitive din orient amestecându-se cu moravurile noastre parisiene, deteră un re­sultat fericit. în decurs de opt­­fii® deveni­­râm, eu şi sertipul, amici nedespărţiţi. — Dar’ drama? — A, tu prea mă zoresci. Nu sânt încă decât la expunere. într’o dimineaţă mă plimbam călare prin oraş, în <fi°ri de­­fi, şi — pentru a suta­ oară, mă lăsam să fiu cu­prins de aspectul lui feeric. închipuesce-­ţi străz fi imense sădite cu arcaşi pe ambele lă­turi, şi cu platani gigantici... — O descriere! Amicul meu, tu n’ai lucrat nimic pentru minister... ’Mi-ai promis o istorie dramatică, povesteses­’mi-o. Fără des­­cripţiuni însă. Gaston suspină resignat. Reluă: — Ajunseiu în fața chioșcului Tchechel- Satarn când, întorcendu-mă, vă­jut o femeie într’un scaun. De ordinar Persianele pe stradă seamănă cu niste pachete. Ele, natural, sânt acoperite cu voal, mai mult chiar, de pe cap le atîrnă un fel de perdea vărgată care le acopere faţa. Excep­ţional, Persiană pe care o întâlnii lăsă, a m i­ se vede o talie graţioasă şi mlădioasă, îi vă­jui ochii, foarte mari, lucrau ca doi jeratici. Calul meu mergea în pas, urmam încet scaunul în care doi oameni purtau pe frumoasa femeie. ’Mi­ se păru că necunoscuta se întoarse de vre­o două­ ori să mă privească. Dar’, cum în Orient astfel de întâmplări sânt destul de ne­sincere, nu detei nici eu femeii decât o aten­­țiune mediocră. Aproape uitaiu de această în­tâmplare, când peste două­­fii® car’ întâlnii pe frumoasa Persiană. De astă-dată nu fusei singur, ci însoțit de Mehmed-Aga. La prima aruncătură a ochilor recunoscusem pe femeia voalată, care împrășcia săgeți calde din ochii sei extraordinari. Ca la întâia întâlnire, așa și acum, ea se întoarse, dar, de astă-dată os­tentativ de lung, să mă privească. Mă uitai la sertip; el se făcu a nu observa nimic. Merserăm astfel timp de­­Jene minute, când scaunul cu Persiană fu îndreptat înspre podul Djoulffa. Podul acesta este unul dintre cele mai frumoase de pe lume. El are trei ar­curi enorme, care planează deasupra fluviului Zend — Dheroud, apă atât de capricioasă. Vira îl treci fără a te uda pe picioare; în luna Noemvrie, în care ne aflam, apa lui este repede şi violentă ca un torent ce ar veni din Alpi. Podul acesta este locul de întâlnire al tuturor acelora, care vin să fee aer recoros. Hesitam să urmez pe necunoscuta, te­­mându-mă să nu o compromit, ea însă, ea nu esită. Ea se inclină brusc ș‘o lăsă ca basmaua să-’i caură pe pavagiu. — Ei, ei, Persianele sânt vioaie,­­fisei­— Și sertipul nu «fise nimic? — în acel moment nu. în decursul plimbării noastre păstra tăcerea; își răsuci» însă mustăţile cu un aer preocupat. Ajun­gând în fața palatului, îmi s zise: „Vino cu mine!“ dar’ când ne aflarăm singuri în ca­binetul seu, continuă: — Scumpul meu, nu vreau să-’ţi fac nici o observaţie. Dar’ în loc de a păzi acea basmauă fină ce-’ţi apasă inima, du-te şi aruncă-o în foc. — Vrei ră­s fici? — Vreau să nu te găsesc junghiat, omorît pe Zend Dheroud. Sânt însărcinat să fac poliţia acestui oraş, şi astfel răspun­zător pentru vieaţa dumnitale înaintea lega­­ţiunii franceze. — Dar’... — Nici o vorbă. Te miri ? eşti aiurea, Parisianule! Te credi mereu pe boulevardul Capucinilor. Sântem în orient, scumpul meu, car’ în orient bărbații nu­’s deloc curtenitori. La Paris, altceva ! Necunoscuta dumnitale nu e o necunoscută pentru mine. Ea se nu­­mesce N i s­s­a. — Nisse. — Dacă numele îi este drăguț, bărbatul îi e cu atât mai feros. E un comerciant foarte bogat din fauburgul vechiu, celebru prin violenţa şi gelosia sa. Mama lui e de origine engleză ; el însă are obiceiuri orientale. Are să te ucidă ca pe un câne. — Și cum se numesce acest barbă-al­­bastră al Ispahanului? — Astaulla. Nu-­ţi doresc să faci cu­­noscință cu el. Eh f­aci însă unde locuesce ? In acea casă ordinară de lângă fluviu, la marginea podului. — Și Nissa, ce se­­fie® despre ea ? — O, Parisian ! La noi nu se ocupă lumea cu femei și dacă da, se ocupă numai atunci, când legate într’un sac, sânt aruncate în apă. — Ce oroare ! — A, acum sântem civilisați, reluă rece sertipul. De altă­ dată se punea o pisică vie în sac. Excitată de apă, pisica spinteca fața femeii. Așa s’a întâmplat mai nainte. Acum s’a curmat. Influența Europei. Acest mic discurs me,’cam astempera puțin. De altă parte Mehmed-Aga avu bunul simț a nu mai insista. Dejunai cu el, car’ seara aduse musicanți care ne cântară melodii per­­aiane. Eu stăteam îuse preocupat. Vedeam mereu trupul delicat și mlădios al junei fe­mei , cum se legăna pe scaun și mânile ei mici care lăsară să le scape basmaua. O voce par’ că îmi cânta mereu în urechi, ca un re­fren de baladă : „Nissă! . . Nissă!“ O visam toată noaptea. O visam ca-şî-cftnd ’mi-ar presanta o pisică mare numită Astoulla care îmi spin­teca obrajii. M’am deşteptat a doua zi I« unspreZece oare cu desăvîrşire desincântat. II. Seara o petrecui stând pe terasa locu­inţei mele; pe uşa din dos a curţii întră ti­midă o femeie bătrână. Voia să-’mi vorbească Nainte de a-’i spune dacă consimt să o pri­mesc, ea se precipita lângă mine. Ear’ când râmaserăm singuri, Z'1® într’o englezească stricată pe care abia o înțelegeam: — Ești om cum se cade? Sub­seiu la această îndrăsneală particu­lară a ei; nu me lăsă a-’i răspunde, ci reluă: — Iți propun ceva. Se face noapte; nimeni n'are să ne vadă. Me vei urma. La jumătate drum am să te leg paste ochi, ai să-’mi juri însă, că n’ai să cercetezi unde te duc. — Iți promit Trad, din franț. de 1. Rustu Sirianul (Va urma.) mm Șoviniștii și armata. Cetind rapoartele dezbaterilor din comisiunea pentru armată a delega­ți­un­ii ungare, omul normal, care Inoe nu cunoaace mai afund tainele po­liticei maghiara, trebue să se îndoească de sănătatea creerilor acelora, care din nenorocire au ajuns de reprezente re­gatul ungar în afacerile comune ale mon­­archiei. Jăceaţi onorabili domni nu mai cunosc nici raţiune nici bun simţ. Nu-­şi dau seama de locul unde atnt şi de misiunea corpului din care fac parte, ci bat mereu câmpii şi perd vremea cu lucruri care trebue să te miri cum au ajuns în delegaţi­uni. Aiurările lor fine totdeauna ae în­­vîrt In giurul unui punct fix, ear’ aceata este maghiarizarea. Şi de aceea îi vedem aforţându-ae cu deosebire In co­misiunea armatei şi peste tot în aface­rile armatei. Căci, precum se vede, scopul urmărit de ei cu cea mai mare insistenţă este maghiarisarea părţii din armata comună, care se întregesce din ţerile coloanei ungare. Sub acest raport Înţelegem apoi o mulţime de lucruri, care altcum numai absurde s’ar putea numi. înţelegem îna­inte de toate impetuositatea cu care tot mai stăruitor pretind, ca viitorii oficeri să fie crescuţi în şcoalele militare cu in­termediul limbii maghiare, înţelegem stăruinţa lor de a obţine academie mi­litară maghiară şi zorul ce-’şi dau, ca comandele şi autorităţile militare să cu­noască limba maghiară şi să-­şi exer­­cieze funcţiile cu ajutorul ei. Este mai mult ca evident, că aceste pretensiuni nu le-au formulat în vede­rea îmbunătăţirii armatei şi a ridicării puterii de apărare a monarchiei. Căci armata nu mai suferi poate, realizându-se pretensiunile şoviniştilor. In adevăr ce câştig poate ară din răspândirea şi fo­losirea exagerată a limbii maghiare ar­mata comună austro-ungară ? Trupele ce o compun numai în minoritate dis­­parentă sunt compuse de Maghiari, care restul fiii altor popoare fiind, absolut nici o trebuinţă nu pot avă de limba maghiară. Din contră cu acelaşi drept ca şi Maghiarii, pot pretinde şi cele­lalte popoare constitutive ale monar­chiei, ca limba lor să fie respectată în armată, la instrucţiune, administraţie etc. Pentru­ ce să fie în această pri­vinţă numai Maghiarii cei privilegiaţi ? Este sângele lor mai scump? Contribue ei mai mult ca alţii la susţinerea ar­matei ? Ear’ dacă li­ s’ar da tuturor ceea­ ce pretind Maghiarii, unde am ajunge cu unitatea armatei? Aceste sânt însă pentru şovinişti lucruri care nu-’i im­poartă. Ei se ge­­rează nu numai de singurii stăpâni ai ţerilor ungare, ci totodată de unicul popor locuitor ab­ia. Un delegat a pretins că este în interesul armatei, ca membrii ei să fie crescuţi „în spirit naţional“. Va­să „naţional“ este identic cu „maghiar“ în creerii în­ţelepţilor părinţi ai patriei unguresei. Ca­ şi­ când „statul unitar maghiar“ ar fi realizat deja şi nu ar mai exista sta­tul poliglot, locuit de cinci naţiuni mari şi altele mai mici. Ca­ şi­ când ma­joritatea regimentelor „unguresei“ nu ar fi compusă din fiii Românilor, Croa­ţilor, Şerbilor şi Slovacilor, pentru care spiritul naţional nu este cel maghiar, ci cel românesc, croat, sârbesc şi slo­­văcesc. In vederea acestei stări de lucruri numai cu înstrăinare a putut lua act de satisfacţia ce li-a oferit ministrul şoviniştilor, declarând că el consideră de „unguresc“ fiecare regiment care se recrutează de pe teritorii, unde limba maghiară este limbă de stat. Până acuma era altmintrelea, şi era bine cum era. Naţionalitatea fiecărui regiment era naţionalitatea majorităţii soldaţilor ce-­l compunea, şi pe lângă limba de comandă şi de serviciu, care era cea germană, limba acestei majo­rităţi era considerată de limbă a regi­mentului. După declaraţiunea ministrului de răsboiu, în viitor, cel puţin pentru re­gimentele din Tranaleithania, această înţeleaptă şi echitabilă deprindere nu va n­ai fi urmată, ci toate trupele ar­matei comune, care se recrutează aicia vor avă onorul de a fi considerate de „unguresci“. Şi aicia este punctul în care con­­ac­enţa naţională şi datorinţa de patrioţi adevăraţi ne impune ca să protestăm contra declaraţiunii ministrului. Ară­­tându-se prea concesiv faţă cu preten­siunile şoviniştilor, baronul Bauer face rele servicii atât armatei cât şi monar­chiei Armatei pentru­ că ori­ce conce­siune unilaterală făcută unui popor pe socoteala celoralalte, trebue neapărat să producă nemulţumirea acestora, să dea prilegiu la rivalităţi între popoarele mon­­archiei şi prin aceasta să slăbească unitatea atât de necesară în armata comună. Dar o abstracţie făcând dela acea­sta, vin la mijloc interesele monarchiei, care sunt şi mai rău servite prin de­claraţiunea ministrului. Este imposibil ca omul cât de puţin iniţiat în poli­tica maghiară să nu vadă, unde voesc şoviniştii să ajungă cu pretensiunile lor relative la armată. Scopul lor, destul de străveziu, este ca mai întâiu partea ungară a armatei comune să fie m­a­­­ghiarisată, pentru­ ca mai târziu cu atât mai uşor să poată fi desfăcută din corpul armatei comune şi organisată ca armată maghiară de sine stă­tătoare. Dar­ şi aceasta numai oamenii naivi pot crede că o doresc numai din am­biţie sau orgoliu naţional. Nu, ei ur­măresc scopuri cu mult mai mari, ur­măresc de-a dreptul independenţa Un­gariei, a cărei introducere îşi închi­­puesc că va fi armată naţională ma­ghiară. De aceea zicem că nebuniile care le vedem că le comit şoviniştii în dele­­gaţiune, sunt croite după un sistem, cu atât mai periculos, cu cât mai conse­­cvent îl vedem observat şi cu cât şo­viniştii sunt singuri representanţi ai Ungariei în delegaţiuni, de unde repre­­sentanţii celoralalte popoare lipsesc, ca şi din parlament. Dar, tocmai pentru aceea desapro­­băm cu atât mai mult concesiunile ce ministrul de răsboiu le face în paguba unităţii armatei şi în consecvenţă şi a monarchiei. De la guvernul comun aşteptăm cu drept cuvânt ca să aibă înainte de toate în vedere interesele generale ale obştiei monarchiei şi să nu se lase a fi dus de şovinişti pe povîrnişul închipuitelor in­terese ale rasei maghiare. In­caşul dintâiu poate conta la sprijinul tuturor popoarelor reale şi pa­triotice din monarchie, într’al doilea va întimpina protestul şi indignaţiunea lor comună. Chivernil şi Gestiunile bisericesci­ După­ cum se pare, între membrii cabi­netului a isbutit deocamdată o înţelegere asu­pra cestiunilor bisericesci. Acum se susţine în cercurile din Budapesta, că în adevăr au fost două păreri între membrii ministrului, dar­ aceste nu au avut de obiect caracterul reformelor politice-bisericesci, ci ordinea în care aveau să fie puse în desbaterea par­lamentului. Diferenţele sânt acum compla­­nate, aşa se asigură, şi cabinetul este unit în părerea, că în­­filele viitoare vor fi pre­­sentate două proiecte de lege: unul despre matriculele parţiale din căsăto­riile mestecate, celalalt despre r­e­c­e­p­­ţiunea religiei evreesci în Un­garia. Prin cel dintâiu proiect au să fie com­bătute sch­ile, că guvernul pactează cu cato­licii. Un al treilea proiect va garanta exer­­ciarea liberă a religiei şi reci­procitatea confesiunilor din Un­garia. Proiectul de lege despre dreptul matrimonial va fi presentat mai târifiu. Lui „Neue Freie Presse“­­i­ se scrie din Budapesta, că principele­ primate V­a­­­szary a avut­­filele trecute în palatul său din Budapesta o lungă convorbire cu ministrul de justiţie Szilágyi. „Prin urmare“ —­­fice foaia vieneză—„convorbirea a avut loc între cele două persoane mai extreme în cestiunea bisericească, sau poate au negociat chiar, ceea­ ce dă întâlnirii lor o mare importanță în cercurile budapestane. De când s’a amfit despre aceasta în cercurile intime, a cuprins teren părerea, că totuşi se va găsi o cale pen­tru complanarea greutăţilor ivite. Este po­sibil că pănă la 14 octomvrie,­­fiua reîntoar­cerii împăratului la Budapesta, lucrurile vor progresa intr’atâta, încât să se poată apoi ţine un consiliu de miniştri sub presidiul Mon­­archului“. Se vorbesce că la 14 Oct. va fi primit şi primatele Vas­zar­y în audienţă la Maie­statea Sa. Foile oposiţionale din Buda­pesta constată deja, că direcţia „libe­rală“ din cabinet a învins. Numai o îngrijire mai există acum. Aceea că casa Nr. 219 magnaţilor, ca şi cu prilegiul proiectului despre căsătoria civilă între creştini şi evrei, va strica în mod nedorit planurile „direcţiei liberale“. Spicuiri din foile maghiare. Foile maghiare continuă a se ocupa cu cestiunea împlinirii scaunului metropolitan vacant din Blaj. „Budapesti Hírlap“ de la 10 Oct. are in­­formaţiuni din iaver autentic în privinţa aceasta. Spune că guvernul are de candidat pe episcopul Gherlei, Ioan Szabó. Acelaşi Z**r afirmă că nu se va face alegere, ci guvernul cu dela sine putere va numi pe omul plăcut lui, pe epis­copul Gherlei care­­şi-a câştigat merite nepe­­ritoare (herostratice) suspendând din funcţie şi luând la goană pe vrednicul preot al na­ţiunii Dr. Vasile Lucaciu. In locul prelatului trădător candidaţi la epis­copia da Gherla sânt Dr. Augustin Lauran şi Sarkadi Tihamér, canonici în Oradaa­mara. Amândoi ar fi vrednici ur­maşi ai lui Szabó în a face a­păcate na­ţionale­­ în contra Memorandului valah, este titlul unui articol al Ziarului „Budapesti Hi r­­­a pr”, tot în unul dela 10 Octomvrie, în care după­ ce reproduce din articolul „ Tribunei11 privitor la darea in judecată a autorilor Me­morandului, şi după­ ce aduce un certificat de capacitate dlor Eugen Brote şi Vasile Lucaciu presentându-­i ca pe cei mai mari agitatori ai „Valahilor ultraişti, — prorocesce că dl Eugen Brote are să fie condamnat, — conform art. 171 de presă, — la 2 ani în­chisoare de atat şi 2000 fl. pedeapsă; aceasta pentru­ că « agitatori­zar’ pentru­ că a tipărit Memorandul, în care se atacă forma de stat actuală, conform art. 173 — agitator con­­tra integrităţii statului — poate fi condamnat la 5 ani temniţă. Sub titlul „Cei din Sifeed­ şi Papa“ „Budapesti Hírlap“ de la 11 Octomvrie publică fragmente dintr’o scrisoare a dlui Pasca, preot gr. cat. din Uifalcu, scri­soare în care acest nevrednic slugă al epis­copului Szabó are îndrăsneala de insulte pe curagiosul luptător naţional V. Lucaciu, despre care zice că „a atacat ca un bandit în coloanele „ Tribunei“ pe meritosul episcop Szabó“. Tot în această scrisoare numitul preot se laudă că el n’a voit ai iscălească adresa cătră Papa, ci la banchetul din Şi­­şes c­­­a toastat pentru „infrăţirea­ ro­­mâno-maghiară“.. Să-’i fie de bine părintelui toastul. Noi îl întrebăm numai: la ce aspiri, de s’a dat în ceata vânduţilor?

Next