Tribuna, iulie-septembrie 1992 (Anul 108, nr. 661-726)

1992-09-15 / nr. 715

Săraci în ţară săracă In vreme ce partidele politice, cită frunză şi iar­bă, îi trec românului nos­tru pe sub nas­oala cu bu­nătăţi şi-l ademenesc cu iluzia şi promisiunile vii­toare aie linui trai bun şi îmbelşugat, într-o turbată şu dur ce in ce mai peni­bilă campanie de vina: vo­turi, acesta — sufocat de preţ,urbea inflaţionistă a vorbelor fără acoperire — abia mai are răgazul să constate că alunecă, rapid şi sigur, pe toboganul să­răciei. Al unei sărăcii cro­­nice şi tară leac ... Recent, Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii a dat publicităţii nişte constatări care ne dovedesc că, intr-adevăr, sărăcia nu mai este doar o poveste cu „bau-bau", ci o realitate crudă pentru mulţi români. I Pe o scară a veniturilor individuale lunare a unor categorii ocupaţionale sau de populaţie neocupată, treapta cea mai de jos re­vine casnicei, cu circa 3 000 EDITORIALUL Z 1K & 1 lei, iar­ cea mai de sus în­treprinzătorului — cu pes­te 100 000 lei. in categoria celor cu venituri lunare sub 20 000 lei intră: casni­cele, șomerii, țăranii, pen­sionarii, cadrele cu studii medii, muncitorii.’ Analizind dispersia să­răciei pe cupluri familia­le selective, rezultatele sunt şi mai relevante. Se constată, de pildă, că în prezent veniturile cele mai mici pe o persoană (sub 10 000 lei lunar) le au, în ordine, următoarele fami­­lii: şomer + casnică, şo­mer + muncitor, pensionar casnică, şomer + şomer, muncitor-­ muncitor. O anchetă sociologică naţională valabilă pentru 1992 a demonstrat că 73 la sută din eşantion dispune de venituri lunare sub 11 000 de lei pe persoană, iar 15 la sută din popu­laţie se află sub pragul de subzistenţă. Acestea sunt statisticile! Iar realităţile — îndrăznim să spunem — sunt adesea şi mai crunte. Cum am a­­juns aici, cit de profundă e sărăcia în care ne zba­tem, cit de reală şi obiec­tivă sau cit de aparentă, trecătoare şi artificială — acestea sunt întrebări ce pot naşte deja infinite specula­ţii. Mult mai dureroasă es­te constatarea că, d­e tot ce-am citit, auzit şi văzut un turn­ ru­ pree­ectoral, ni­meni nu avansează o stra­tegie credibilă şi realistă a eradicării sărăciei. Nimeni nu ne spune esenţa­ esenţe­­lor: cum va face ca aceas­tă ţară sărăcită şi sleită, cu visteria goală, cu cîm­­piile pustii şi fabricile În­cinse, să redevină bogată şi plină de viaţă. Pentru că, dacă săracii dintr-o ţară bogată mai au o şan­să, săracii ţărilor sărace nu trăiesc decit sub sem­nul sentinţelor definitive. TRIBUNA Anul CVin. Nr. 715 Marți, 15 septembrie 1992 8 padini I0 lei CINE NE VA CONDUCE ? Se mai trage şi peste ţintă în continuarea trecerii în revistă a opiniilor de presă despre prezidenţiabili, să ne ocupăm de ziarele opoziţiei de azi, care se şi vede la guvern în toamnă. ,,Dreptatea" ţărănistă, care continuă, fireşte, să se înver­şuneze împotriva lui Ion Iliescu mai cu seamă, cerînd chiar suspendarea sa de că­tre un parlament, care alt­minteri abia mai are suflu să facă treburile absolut o­­bligatorii, insistă mai cu sea­mă pe trecutul comunist al actualului președinte, în loc să ochească un punct mult mai vulnerabil al acestuia și anume rezultatele dureroase ale regimului post-revoluţio­­nar, care, oricum îi va purta numele. Iată o tuşă semnifi­cativă din portretul pe care îl face ziarul d-lui Coposu, confruntat şi cu o rebeliune a unor tineri gazetari, lui Ion Iliescu: „Omul care a ştiut nu numai să urce (...), şi mai cu seamă să se conserve în acele ultime decenii de tot mai pronunţată alterare a dictaturii ceauşiste, are majo­re calităţi de adaptare“. „Cotidianul" lui Ion Raţiu îi ţine hangul, menajîndu-l doar pe Mircea Druc, catalogat condescendent ca „unionist en­tuziast şi onest", dar „vetust", uitând că şi ex-premierul moldav a fost „nomenklatu­rist“. In schimb, cu excepţia lui Emil­­Constantinescu, cei­lalţi candidaţi la şefia statului nu sunt decît „personajele em­blematice“ ale unor „structuri neocomuniste", care le vor duce spre „autodistrugere“. Mai mult, voinţa personală a lui Gheorghe Funar sau Ioan Mânzatu „nu are cum să fie identică azi, ‘cu voinţa naţio­nală". Admiţînd că cel de al doi­lea favorit al cursei este, to­tuşi, Ion Iliescu, „Cotidianul" îl aşază tot în galeria trecu­tului- „ţintă fixă a celorlalţi cinci, pare a fi o ţintă mereu refolosită, fiecare gaură de glonte fiind repede astupată cu lipici şi buline roşii". S-ar putea prea bine ca, a­­legînd drept temă predilectă trecutul nedemocratic al pre­şedintelui încă în­ exerciţiu, autorii acestei strategii elec­(Continuare în pas­ a Ill-ti OBSERVATOR O­ameni de omenie Sîmbătă, 12 septembrie a.c., seara, pe raza comunei Apoldu de Sus a avut loc un groaznic accident de cir­culaţie: un TIR din Marea Britanie, intrînd pe sensul opus, a lovit o Dacie, după care s-a oprit într-o casă, dărîmîndu-i pereţii. Bilanţ: toate cele patru persoane (o familie cu doi copii) din autoturism şi şoferul TIR-ului şi-au pierdut viaţa. In acele momente, de mare durere şi derută, s-au gă­sit şi oameni care,păstrîndu-şi calmul şi dînd dovadă de multă înţelegere umană, au intervenit cu promptitudine pentru degajarea şoselei şi eliberarea de sub fiare şi dărîmături a celor cinci trupuri. Este vorba de Firma SC Cibinium H&P SRL (patron dr. Emilian Pătru), ai cărei angajaţi au lucrat întreaga zi de duminică cu toate utilajele de care au dispus. De asemenea, se cuvine sub­liniat profesionalismul celor de la Serviciul Circulaţie al Poliţiei sibiene. .Oamenii adevăraţi în momentele de cumpănă se cu­nosc. (n.r.d.) Cine l-a inv­­at pe ex-regele Mihai la Sibiu? Sau... meditaţie asupra invitaţiei* (III) Aşadar, întrebarea care se pune, privitor la invitaţia fă­cută de dl. Aurel Maxim, vi­­ceprimarul Sibiului, fostului monarh Mihai să viziteze ora­şul nostru este dacă actul dumnealui poartă sau nu girul legalităţii." Pentru o mai e­­xactă punere în temă, vom apela, ca şi pînă acum, la „izvoare" scrise ... în ziarul 21 RADICAL nr. 428 din 8 august 1992, pe chiar pagina întîi, într-un in­terviu, dl. viceprimar Aurel Maxim afirmă răspicat: „In activitatea noastră mai pre­sus de orice e respectarea le­gii"­, afirmaţie ce dă chiar ti­tlul respectivului interviu. Ziaristul pune o întrebare cu tîlc, înc­ercînd să afle unde este diferenţa specifică dintre primar şi viceprimar. Inter­vievatul răspunde prompt: „Viceprimarul il suplineşte pe primar în toate activităţile sa­le". „Toate“? — se întreabă, mirat, gazetarul ... „Toate, conform legii — răspunde ferm dl. Aurel Maxim, şi ex­plică: „Astfel, conform Legii nr. 68, primarul are dreptul să încredinţeze viceprimaru­­lui segmente de activitate. Răspund direct în faţa Con­siliului Municipal şi a pri­marului de următoarele sec­toare- a) urbanitum, amenaja­rea teritoriului, construcţii; (continuare în pag a IV-a) Lucian JIMAN * MEDITAŢIE ASUPRA IN­­VITAŢIEI este titlul articolu­lui semnat de dl. Aurel Ma­xim, viceprimarul Sibiului, publicat în EVENIMENTUL SIRIAN nr. 54 din 1 septem­brie 1992. Sper să nu fiu a­­cuzat de plagiat... Economia la ora tranziţiei O nou­ă emisiune monetară sau şansa unei deblocări financiare — Dialog cu dl. ec. Stelian Braica — directorul Sucursalei Sibiu a Băncii Naţionale — — D-le director, blocajul fi­nanciar a generat şi generează foarte multe probleme sociale. Lipsa de fonduri creează mul­tor societăţi comerciale pro­bleme insurmontabile. Ultimul exemplu l-a oferit SC Flaro SA care are de primit peste 800 milioane Iei de la furni­zori, dar nu are cu ce plăti cumpărarea de materiale. în decursul ultimilor doi ani s-au încercat trei acţiuni de solu­ţionare a blocajului financiar, acţiuni care au eşuat lamen­tabil. S-a ajuns din nou în situaţia în care decontările fără numerar între agenţii e­­conomici înregistrează aceleaşi carenţe, plăţile neputîndu-se efectua tot din cauza blo­cajului financiar. „Flaro“ a fost doar un exemplu. Impli­caţiile acestui blocaj sunt în­să mult mai mari şi afectează întreaga economie. S-au în­cercat diverse explicaţii. Ca specialist in domeniul fi­nanciar, v­om ruga să expli­caţi cauzele care au generat acest blocaj financiar, dar mai ales să punctaţi ce per­spective se întrevăd pentru atenuarea lui.­­ Asupra blocajului finan­ciar s-au făcut nenumărate a­­precieri, atît de­ătre specia­lişti din instituţiile centrale cit şi din partea d-voastră, a ziariştilor. S-a concis în fi­nal că vinovaţi de acest blo­caj financiar se fac Ministe­rul Economiei şi Finanţelor şi­­continuare in pag a 111 a­ ’5S,, A consemnat Dumitru MANIŢIU t„t.jret!£2rg=... VA/rtg›f t» -n »■‚=. -yr* ’ HMatmf' y B f il Y Ai W f'M î Btfi (La* 4 M V 11 $ ■sta., A­­'fest FLORIDA — ...__.' i {r Vyj;ah»tf-as Wy, v.°‚* ă j Greva foamei la 73 de ani Talpă Gheorghe, de 73 ani, bolnav de scleroză cerebra­lă, hepatită cronică, avind de­ficiențe de auz, neștiutor de carte, veteran de război cu certificat nr. 68679, voluntar in regimentul de infanterie intre anii 1943—1945, declară greva foamei începind cu da­ta de 16.IX. 1992 pînă la li­mita de rezistență a organis­mului. Greva este datorată Tribu­nalului judeţean Sibiu, care nu i-a admis recursul civil nr. 1175/8.09.1992, dosar 7038/ 91, privind înșelătoria la care a fost supus prin vînzarea casei la suma de 25 000 iei (dînsul crezînd că este vorba de un contract de întreţine­re), fapt ce-l pune în situaţia de a nu mai avea, la ora ac­tuală, un acoperiş deasupra capului. Cine ar putea să ajute a­­cest veteran de război lipsit de orice mijloace de subzis­tenţă? Este inadmisibil, şi in­uman ca la 73 de ani, la un stadiu avansat de boală, acest om să nu mai aibă nici un adăpost. Sintem­ convinşi ca omenia concetăţenilor noştri nu şi-a spus încă ultimul cu­­vînt. A.l. CURIERUL OMULUI DE AFACERI In această săptămină, in toate chioşcurile de difu­zare a presei puteţi cere un nou număr din publica­ţia noastră bilunară. Va­invitam­ la o nouă intilni­­re cu rubricile consacrate: Index-economia de piaţă, Bursa zilei, Zig-z­ag pe Ma­pamond. Vă oferim o afa­cere avantajoasă, în acest număr: Conferinţa de pre­să prilejuită de Seminarul româno-german de la Si­biu şi un studiu privind „Tendinţele în managemen­tul american“.

Next