Tribuna, octombrie-decembrie 1992 (Anul 108, nr. 727-786)

1992-10-01 / nr. 727

Anul CVIII­ nr. 727 TRIBUNA I-----------------1 I Persecutată, 1 Limba Română Sínt tulburătoare ţi pline de­­ amărăciune cuvintele inter­­■ locutorului meu( unul dintre ? Cei 24 de elevi, din Republi­­fl­ca Moldova care învaţă aici­­ în Sibiu). Sínt cuvinte care ne dor şi care ne răscolesc întreaga fiinţă­­.Ele ne aduc­­ la cunoştinţă că, în prezent, î­­­n şcolile transnistrene are loc un amplu proces de per­secutare a Limbii Române. Încurajate şi de convenţia semnată de preşedinţii Sne­­gur­ei Elţîn, autorităţile lo­cale din Tiraspol acţionează cu febrilitate în vederea în­locuirii grafiei latine cu vechea grafie chirilică. Pe de altă parte, pedagogii şi pro­fesorii de limba română sunt obligaţi să plece în alte localităţi.(As£a ne aminteşte de o situaţie identică petrecută la noi în Ardeal). Concret, numai în oraşul Rîbniţa, din cauza persecuţiilor continue la care au fost supuşi 18 dascăli de limba română au trebuit să­­ţi părăsească postul. Mai mult decît atît - ne spune elevul moldovean - din cla­se, laboratoare precum şi din cabinetele de specialitate au dispărut şi puţinele materia­le care aminteau de limba română. „Tovarăşii" şefi ai direcţiilor de învăţămînt din oraşul şi raionul Rîbniţa, „amîndoi moldoveni după buletinul de identitate" (după cum releva recent un reporter al postului de radio Chişinău), „înde­! έm­­plinesc întocmai hotărîrile nechibzuite luate de auto­­proclamata republică nîs­­treană. Se va ajunge la situația absurdă în care lim­­ba moldovenească va putea fi studiată facultativ,la cere­rea părinților". Trişti fi nedreaptă persecuție ROMÂNIEI a LIMBI! L­ ZZ_____| Aşezat în „Inima" României, Sibiul a dobîndit prin vremuri şi a peste vremuri valoare de simbol al conştiinţei noastre culturale şi naţionale. Nu sunt posibile discriminări valorice părtinitoare nicăieri pe cuprinsul spaţial şi sufletesc de­limitat de reverberaţiile nestinse ale cunoscutului vers iniţial din doina eminesciană. Să dăm însă istoriei ceea ce este al istoriei şi să nu uităm că Sibiul este cetatea a cărei identitate a fost marcată, precum puţine altele, de unicita­te şi întîietate. Cea mai veche instituţie de învăţămînt superior (profil teo­logic) de pe pămîntul românesc a fost întemeiată la Sibiu în 1786. Primul teatru din ţară (şi chiar prima reprezentare a unei piese shakespereane) sunt legate tot de Sibiu. între anii 1844 -1884 a fiinţat la Sibiu Academia de drept (limba de predare germană, după 186­­­şi română) lăcaş de învăţătură unde s-au format cărturari de seamă, corifei ai Mişcării Me­­morandiste, modelatori ai conştiinţei românilor transil­văneni. Sibiul cultural se defineşte în afara întîmplării. Nu întîmplător Avram Iancu scria în Ultima mea voinţă: „...hotărît dispun, ca după moar­tea mea toată averea mea mişcătoare şi nemişcătoare să treacă în folosul naţiunii penau ajutor la înfiinţarea unei acade­mii de drepturi („la Sibiu“n.n.)care considerând că luptînd cu arma legii vor putea scoate drepturile naţiunii mele*"­ Nu întîmplător, la Răşinari, lingă Sibiu s-a născut Octavian Goga şi Emil Cioran. Nu întîmplător aici îşi doarme somnul de veci Mitropolitul An­drei Şagona ale cărui merite, şi nu de egalat, la propăşirea învăţământului românesc sînt pe departe de a fi pe deplin cu­noscute de publicul larg. Nu întîmplător unul dintre părinţii astronauticii, Herman d­e Oberth, a fost tot sibian şi a scris aici importante studii care au avut o contribuţie esenţială în evoluţia cercetării aerospaţiale. Nu întîmplător Lucian Blaga a fost legat prin educaţie şi carieră universitară de Sibiu. „Lingă Sibiu, Ungă Sibiu prin lunci Numai stejarii vor mai fi şi­atunci..." scria marele poet atribuind me­leagurilor sibiene fiorul eternităţii. Nu întîmplător umanistul şi fi­lologul de talie europeană Con­stantin Naica şi discipolii săi din „Şcoala de la Păltiniş" căutau sâ-1 convingă pe contemporani că Sibiul întruneşte toate calităţile pentru a deveni un .„Heidelberg“ românesc. Astăzi, sun­tem mult mai mulţi cei care credem în acest destin academic. Universitatea din Sibiu, este înfrăţită“ cu Universitatea Mis­souri-Columbia (S.U.A) şi Uni­versitatea din York (Anglia), are legături de colaborare cu­ universităţile din Rennes, Tou­louse (Franţa), Liege (Belgia), Parma (Italia), Heidelberg şi Bonn (Gen­ania). Sunt în curs de perfecţionare programe de coo­perare cu universităţi din Scoţia (Glasgow), Canada (Winnepeg), Japonia (Kyoto), Australia (Cam­beta). Structura Uni­veri­tării noastre cuprinde: 6 facultăţi, 2 Colegii, 1 3 catedre, 526 posturi didactice şi aproape 4000 de studenţi. Pentru învăţămînt şi cercetare fin­aţiifică dispunem de o bază materială formată din 8 clădiri cu un total de 90 amfiteatre, săli de curs şi seminarii şi 86 de labora­toare. La dispoziţia studenţilor sibieni se mai află 2 biblioteci cu peste 355 000 volume. De ase­menea, în cadrul sediului Recto­ratului funcţionează o bibliotecă a Consiliului Britanic, o filială a Centrului Cultural American din Bucureşti, Centrul de Studii Americane „Columbia"­ şi Cen­trul de Studii Britanice. Universitatea mai dispune de o editură proprie care serveşte editării tratatelor şi cursurilor universitare, precum şi de un campus universitar cu dotările necesare (cămine, cantine, te­renuri de sport). Universitarii sibieni (Sibiul are unu­l dintre cele mai mari procentaje de doctori şi docto­ranzi din ţară) nu se raportează epigonic la trecutul de glorie al Sibiului..Ei vor ca Universitatea din Sibiu să devină prin prote­g­ionalism, dăruire şi deschidere iternaţională, un focar cul­ural care să-şi aducă o contribuţie reală la făurirea unei Românii şi Europe mai drepte, mai unite, mai bune. Rector, conf.univ.dr. Dumitru CiocoiPop CASA DE CULTURĂ A STUDENŢILOR - în căutarea propriei identităţi Printr-o» hotărire jude­­cătorească (pe care ne abţinem deocamdată să o comentăm) Casa de cultură a tineretului Si­biu (aflată în administrarea fundaţiei pentru tineret Sibiu, ţreservind deci zeci de mii de tre­fieri din municipiul Sibiu) a trecut sub tutela Ministerului Invăţămîntului şi Ştiinţei, deve­nind Casa de cultură a studenţilor. Odată cu­ vacanţa studenţilor se pare lăcaş activitatea acestui important locaş de cultură a in­trat în... vacanţă. A fost timp su­­ficient deci pentru a finaliza toa­te pregătirile necesare pentru ca, acum, în pragul deschiderii noului an universitar, Casa de Cultură să-şi primească studenţii c­u braţele deschise. Dar lucruri-­i stau tocmai pe dos. In mo­mentul de faţă aici se fac pregătări în vederea reut­ilarii barului şi discotecii de către o firmă mixtă, româno-germană­­ OENI­M*, care „va aduce din Germania aparatură de ultimă oră". Barul existent a fost de­­m­ontat instalaţiile discotecii (care an 1987 costau peste 1 milion de i­ii), de asemenea. Reprezentanţii fundaţiei pentru tineret Sibiu, cu hîrn­e şi creion în mînă, încearcă neputincioşi un „inventar“ al acestor importante dotări ce vor cunoaşte acum cine ştie ce destinaţie., ■Domnul prof. Mircea Filip. Directorul Casei de Cultură a Studenţilor ţine să ne precizeze că celelalte săli (9 la număr) sunt pregătite în vederea organizării cursurilor Colegiului tehnic şi de informare Sibiu, în funcţie de programa cursurilor aceste săli vor putea fi folosite şi de Liga studenţilor­ pentru diverse activităţi cultural-artistice, l-am întrebat pe dl. director Mircea Filip, ce activităţi intenţionează să ofere în acest an Studenţilor sibieni?­„Sîntem de­ocamdată în căutarea propriei identităţi - ne-a precizat domnia Sa. Considerăm că pulsul activităţilor culturale într-o casă de cultură a studenţilor nu poate fi luat în nici un caz urmărind doar numărul acţiunilor înscrise într-un program de activitate. Pentru noi, participarea efectivă şi directă a studenţilor la orga­nizare constituie punctul forte e tot ceea ce vrem să întreprindem în acest lăcaş de culturi. Astfel, dezideratul semnului egalităţii pus între cei ce organizează, cei ce participă şi cei ce răspund devine garanţia sigură a efervescenţei şi eficienţei activităţilor noastre“. Vădomirrvsuccesl . Pag. 3 UNIVERSITATEA ca punct de sprijin Este un fapt îndeobşte cunoscut acela că industria judeţului Sibiu reprezintă cu maximă fidelitate, prin diversitate şi evident la scară, industria ţării, căci, cu minime excepţii, pe meleagurile noastre sunt reprezentate toate ramurile industriale, în aceste condiţii şi ţinînd seama de interesul social major al acestei realităţi , traiul zilnic al majorităţii familiilor de­pinde exclusiv de starea indu­striei judeţului, de evoluţia (sau involuţia) acesteia. Iată de ce re­lansarea tuturor ramurilor şi unităţilor industriale, în condiţiile impuse de tranziţia spre econo­mia de piaţă ar trebui să se afle în centrul preocupărilor din această etapă. Acum că am ales, politicul, ca preocupare absorbantă, ar tre­bui să facă loc concretului eco­­nomico-social. In acest proces necesar, un rot esenţial revine, după opinia noa­­stră, activităţilor manageriale, managementului. Avem, în acest proces, acum, un atu de neînlocuit -UNIVERSI­TATEA. Graţie excepţionalei deschideri spre lumea occidentală (îndeo­sebi anglo-saxonă, dar nu nu­mai!) antarm­ată, realizată şi întreţinută de conducerea Universităţii, aceasta poate media şi oferi, un mare ajutor, mai precis se constituie în punct de sprijin, ca să folosim celebra expresie a lui Arhimede, în modernizarea activităţii manageriale. Semnifi­cativ, în acest sens, este următorul exemplu: O mare firmă româ­nească constructoare de maşini s­­a adresat unei mari universităţi americane, cu bună tradiţie în Consulting manageriaLRăspunsul a fost următorul: „Sîntem­ perfect de acord, cu condiţia ca această colaborare să se desfăşoare sub egida UNIVERSITĂŢII, ceea ce ar garanta calitatea demersului nostru". Intr-o discuţie recentă cu rectorul Universităţii, acesta îmi spunea: „Prin­tr-o asemenea col­aborare Interuniversiară internaţională noi putem, cu sprijinul unor specialişti striem,de nivel academic, şi şcolarizăm, s­ă specializăm ttft nucleu de specialişti în domeniu, care, s­renor, să devină dascăli pentru alţi cursanţi, în aşa fel încît noi şi firmele interesate în a-şi constitui asemenea nuclee să ne constituim ca fact­or motor al adaptării activităţii manageriale , cerinţele economiei de piaţă şi, deci, al relansării, industriei« st*­biene pentru început, dar» răm­înînd deschis unor cerinţa similare ori de tinde ar veni aedi tea. „Daţi mi un punct de sprijin Şi voi răsturna Pămîntul" zis-a matematicianul, fizicianul, fila*­zoful, Avep, în Universitate un punct de sprijin întru învingerea rutinei (ne) manageriale. Folosiţi-l, d-lor Cărora vă este la inimă progresul, relansarea, tranziţia cea adevărată şi nu cea în vorbe acoperitoare de hăuri! Victor DOMŞA MANAGSMfeNflJl iNOUSTfOBL - tranziţie - relansare Pagină alcătuită de: loan VIDRIGHIN; Foto: Fred M­SS; TiIBnoredactare computerizată; Doret PAV

Next