Tribuna, noiembrie 1997 (Anul 113, nr. 2039-2059)

1997-11-01 / nr. 2039

1 noiembrie 1997 Tribuna cMvAim Prestările de servicii­­ abandonate în deşertul tranziţiei "Dacă n-am murit în 7 ani, nu vom muri nici de acum înainte" , a declarat Aurel MĂRGINEAN, preşedintele ATCOM • Asociaţia meşteşugărească continuă să fie “oaia neagră" a industriei mici postdecembriste. Printre atâtea ordo­nanţe de urgenţă despre o lege a coo­peraţiei meşteşugăreşti nu poate fi vorba curând. Activitatea cooperativelor meş­teşugăreşti sibiene, ca de altfel a celor din toată ţara, încă se desfăşoară con­form Decretului lege 66/1990, prin care cea mai mare parte a patrimoniului con­tinuă să rămână proprietate indivizibilă. Grupate sub numele de ATCOM (Aso­ciaţia Teritorială a Cooperativelor Meş­teşugăreşti), cele 23 de asociaţii sibi­ene fac faţă, cu greu,tranziţiei. Restruc­turările, disponibilizării­ de personal, asocierile dintre cooperative sau chiar desfiinţarea unora a făcut ca ATCOM Sibiu să arate aşa cum arată astăzi. Preşedintele asociaţiei, Aurel Mărginean, afirmă că, în primele 8 luni ale acestui an, profitul brut este de 2,7 miliarde lei, profit considerabil având în vedere situaţia economică actuală. “Exportul este una din principalele surse de supravieţuire”. Când nici un român nu se mai omoară după ştergarele de artizanat, partenerii externi au rămas la fel de preocupaţi de arta tradiţională românească. “Ţări, precum Germania, Franţa şi SUA preiau 40% din produsele coope­rativelor rentabile - Arta Sibiului sau îmbrăcămintea - care produc mobilier, covoare, confecţii sau globuri”, a mai precizat preşedintele Mărginean. Dacă în alte părţi multe din spaţii s-au vândut, la Sibiu nu s-a întâmplat acest lucru. Profitul ATCOM-ului provine în cea mai mare parte din export, din închirieri şi din vânzările directe de produse. Din 9000 de salariaţi au rămas 2500. Cei ce figurau doar cu numele în cadrul cooperativelor şi lucrau acasă au părăsit ATCOM şi au continuat să-şi desfăşoare activitatea la domiciliu, alţii s-au pensionat. “Specializate strict pe prestări de servicii mai există doar două co­operative: «Igiena» şi «Farco»“, spune dl. ing. Corneliu Klein. "Din 18 asociaţii aflate în această situaţie înainte de ’89, acum 5 din ele mai execută prestări servicii”. Cert este că ATCOM a trecut peste toate acestea, făcându-l pe pre­şedintele Mărginean să se arate încrezător în viitor: “Dacă nu am murit în 7 ani, nu vom muri nici de acum înainte”. A­rta Sibiului -pe cherchef • Arta Sibiului este o cooperativă meşteşugă­rească, specializată în con­fecţionarea manuală de co­voare româneşti, aşa-zise “covoare basarabene", foarte apreciate în străinătate. Cooperativa deţine un per­sonal restrâns, de 54 sa­lariaţi, plus aparatul tehnic, care este alcătuit doar din 4 persoane, și se lucrează în profit de doi ani. Dat fiind faptul că “manufactura ro­mânească este mai apre­ciată de străini decât de ro­mâni", ne spune d-na Emilia Petre, contabil șef - asta pentru că este foarte scum­­­­pă - Arta Sibiului lucrează­­doar pentru export în SUA.­­ Se lucrează, nu în mod direct, ci prin comision, cu un partener din Bucureşti, care aprovizionează coope­rativa cu lână şi sunt plătiţi cu o taxă de comision, echivalentul a 4% din tr.aţţinut­ total. Cooperativa şi-a restrâns aria de acti­vitate de la marochinărie, confecţii, fabricarea co­­voarelor orientale şi a covoarelor mecanice la o singură secţie de con­fecţionare manuală cu ajutorul gherghefurilor­, a covoarelor româneşti, în cooperaţie salariile sunt foarte mici, lucrătorii sunt plătiţi în funcţie de ma­nufactură, nu în regie, iar salariul minim de încadrare ajunge la 550.000 lei. Arta Sibiului are un statut propriu, iar hotărârile sunt luate în cadrul unui Consiliu de Administraţie. Coope­rativa suportă jumătate din costul halatelor salariaţilor şi a legitimaţiilor pentru navetişti. “Producţia pe 1997 până-n luna august, inclusiv, s-a ri­dicat la 353.000.000 lei, cu un profit de 41.000.000 lei. Cu toate că taxele şi impo­zitele pe profit şi pe salarii sunt foarte mari, coopera­tiva a reuşit achitarea la timp a acestora­, ne informează aceeaşi Emilia Petre. Cândva, la parterul acestor imobile din Piaţa Mică, abundau atelierele meşteşugăreşti. Acum, sibianul este nevoit să alerge încolo şi încoace în căutarea unui atelier rătăcit în tranziţie. O, temporal Foto: Fred NIJSS Pagină realizată de: Călin Blaga, Cosmin Chelcea, Daniela Gîlcă, Bianca Gogescu, Anca Grădinaru, Sorana Maier, Mira Mînzatu, Magda Munteanu, Elena Roşu, Cristina Popa, Ciprian Sasu, studenţi anul Coordonator: Radu Selejan Adio, prestări servicii! Şi totuşi... "Cooperativele meşteşu­­­­găreşti au supravieţuit, sub • o denumire sau alta, de-a "lungul secolului XX.­­ Rădăcinile acestei activităţi • de prestări servicii le găsim • la români încă din Evul Mediu ,când faimoşii meseriaşi • formau breslele odată cu •evoluţia societăţii s-a diver­sificat şi cererea de prestări • servicii a populaţiei, în pe­­­rioada interbelică, meseriaşii • au cunoscut o puternică dez­­­voltare. Ei au avut “privi­legiul” de a nu fi desfiinţaţi *de comunişti, având chiar un­­statut aparte. Cooperativele meşteşugăreşti, cum au fost numite în ultimii 50 de ani, şi-au diversificat foarte mult activităţile: de la marochinărie la construcţii, de la tâmplărie la textile etc. După 1989, şi cooperativele meşteşugăreşti au trebuit să suporte “binefacerile" tran­ziţiei spre economia de piaţă. Din cauza comenzilor tot mai puţine din partea populaţiei, cooperativele au fost nevoite să-şi reducă activitatea. Meseriaşii au plecat în Occident sau şi-au închis pro­priile ateliere particulare. Co­operativele s-au transformat în asociaţii şi, pentru a-şi apăra interesele, au format ATCOM (Asociaţia Teritorială a Cooperativelor Meşteşugă­reşti). Dar, tranziţia a lovit greu ATCOM-ul, forţând asociaţiile implicate în această organi­zaţie să-şi vândă ori să-şi în­chirieze spaţiile unor firme par­ticulare. Odată cu­ aceste “pier­deri” ale spaţiilor au urmat şi disponibilizările de personal. Totuşi, noile asociaţii, prin reprofilarea activităţilor pe sectoare rentabile, în special pentru export, a făcut ca unele să fie rentabile. Situaţia, însă, pe general, rămâne gravă. Nevoia de prestări servicii a populaţiei e din ce în ce mai mare, iar lipsa banilor va duce la în­chiderea multor coope­rative meşteşugăreşti nerentabile. Ce e de făcut? Poate o infuzie de capital din partea unor investitori (fie ei şi străini) ar putesa revitaliza prestările de ser­vicii, momentan desfiinţate. Dacă aceste prestări se vor face la un preţ acceptabil pentru buzunarul româ­nului, atunci probabil că această activitate va deveni, din nou, prosperă. Pagina 3 Românilor li se fac servicii anti-sociale Calitatea prestărilor de servicii sociale este o chestiune care afectează majoritatea cetăţenilor. în urma discuţiilor, opiniile lor au relevat că prestările de servicii sociale sunt de proastă calitate şi nu acoperă necesarul populaţiei. Ilie Barb, 49 ani, muncitor Balanţa: “Să nu vorbim despre ceva care nu există. Eu unul am învăţat să fiu instalator, stricând lucrurile din baie şi apoi cumpărând altele. Dar nu-mi pare rău. Acum ştiu măcar să fac lucruri cu mâna mea, şi le fac de calitate”. Ioana Grozea, 35 ani, învăţătoare. “Servicii sociale este doar o denumire generică. Servicii antisociale ar fi corect să li se spună celor care, atunci când îi chemi la disperare,vin târziu, fac lucrul de mântuială, te jecmănesc mai rău, ca hoţii şi apoi realizezi că ţi-au luat şi piesele bune, înlocuindu-le cu unele uzate”. Oana Cernea, 20 ani, studentă: “Serviciile sociale? Flabar n-am cu ce se ocupă şi nici nu mă interesează”. Nicolae Bujor, 35 ani, cadru militar: “Nu se poate spune că în Sibiu necesarul de servicii este acoperit şi cred că toate serviciile, de la transportul în comun şi până la reparaţii electrocasnice, sunt de foarte proastă calitate. De exemplu, chemi instalatorul şi te trezeşti că ţi-au dispărut dopurile de la baie”. Rodica Mereuţă, 23 ani, casnică: “întotdeauna când mi se strică ceva apelez la vecini cu care, oricum, afacerea iese mult mai ieftin. Dacă nu, de multe ori, sunt nevoită să fac singură anumite reparaţii pentru că cei de la RENEL şi RAGCL nici nu se sinchisesc să vină dacă ai nevoie de ei, decât după lungi insistenţe şi după bacşişul de rigoare”. R. M., 70 ani, pensionar: “Părerea mea este cam proastă, nu-şi dau nici un interes. Am fost în audienţă la dl. Mărie, am făcut şi reclamaţie fiindcă îmi plouă în casă şi nu am rezolvat nimic”. Mihai Ion, 73 ani, pensionar: “Populaţia este de vină fiindcă aruncă gunoaiele în stradă în loc să le pună în aşa fel încât să le poată lua cei de la prestări servicii”. R.C., 60 ani: “Măturătorul nu mătură scările, fac toţi parţial orice”. _____________________ LA "GHEATA SCÂICIATĂ" într-un oraş în care meseriaşii au fost întotdeauna renumiţi pentru măiestria lor, iar mai găseşti astăzi un atelier meşteşugăresc de prestări servicii pentru populaţie. Cooperativa meşteşugărească "Gheata” Sibiu s-a aflat din anul 1989 în declin datorită pierderii unor spaţii pentru care nu deţinea proprietatea. Din acelaşi motiv, din cei 700 de angajaţi, în urma disponibilizărilor, au rămas doar 100. O mică parte dintre cei disponibilizaţi au început o activitate pe cont propriu. Din cele 14 unităţi de prestări servicii către populaţie, în prezent, cooperativa deţine doar cinci, grupate pe servicii de tăbăcărie, blănărie, încălţăminte şi marochinărie. Pentru export, cooperativa funcţionează cu 3 unităţi. Despre situaţia cooperativei, directorul Paul Bădiliţă a spus că este în redresare. Cifra de afaceri este de circa un miliard lei, capitalul social de 46 milioane lei, iar activul fix de 1,6 miliarde lei. Directorul a ţinut să precizeze că situaţia cooperativei nu este tocmai bună şi datorită faptului că “organele locale nu au sprijinit cu nimic activitatea cooperaţiei”. Dincolo de argumentele justificate de directorul cooperativei, populaţia oraşului duce lipsă de meşteşugari care să se rezolve micile probleme în domeniu. In Sumara noastră anchetă, prin unităţile meşteşugăreşti prestatoare de servicii din Sibiu, evidenţiază că: ▲ Numărul unităţilor meşteşugăreşti prestatoare de servicii a scăzut după 1989, sibianul fiind nevoit să alerge încolo şi încoace în căutarea unui atelier rătăcit în tranziţie. A O bună parte din spaţiile aflate în proprietatea “meşteşugarilor" au fost închiriate unor patroni care le-au transformat în unităţi cu profiluri total diferite de cele avute iniţial. A în general, cetăţenii sunt nemulţumiţi de varietatea şi calitatea serviciilor. A Considerăm că pentru revigorarea acestui important sector de activitate, în care trebuie atrasă o bună parte a populaţiei apte de lucru (aşa cum se întâmplă în ţările dezvoltate), trebuie să se implice atât Primăria, prin direcţiile sale, unităţile economice care depind de ea, cât şi alte instituţii abilitate să dezvolte în beneficiul cetăţenilor valoarea, volumul şi calitatea serviciilor destinate cetăţenilor municipiului Sibiu. Aşteptăm, în acest sens, opiniile cetăţenilor, Primăriei şi ale altor instituţii.

Next