Universul Literar, 1924 (Anul 42, nr. 1-52)
1924-09-07 / nr. 36
4 — Nr. 36 UNIVERSUL LITERAR Duminică 7 Septembrie 1924, Și atunci se adresează Germanilor în ,,Scrisoare deschisă lui Gerhardt Hauptmann", Să-i răspundă dacă el — reprezentantul elitei intelectuale — aprobă faptele compatrioților de sub arme. Să arate dacă mai e același de dinainte de războiu, să spună numai atât, dacă admite crimele zadarnice din Belgia. De nu o va face, va fi ori „strivit de opinia publică” ori neputincios în a ridica strigătul împotriva Hunilor ce-l comandă. In amândouă cazurile va fi rușinos lucru. Și, cum era de așteptat, nici Hauptmann, nici vreun alt „umanitarist” german, n’a răspuns. Și aceasta nu o va uita Romain Rolland. Y E războiu. Dar e războiu între oameni nu între operile de artă. De ce au distrus Germanii catedrala de la Reims ? de ce au nimicit, au ars, au spulberat, tot ei atâtea biblioteci, atâtea tablouri adunate cu trudă de veacuri ? Aceasta întreabă Romain Rolland (..Pro aris”). Nu se pot oare cruța operile de artă ? Ba chiar cu un sacrificiu îndoit de oameni și ar trebui cruțate dacă alt mijloc nu s’ar putea găsi. Intelectualii francezi sunt de aceeași părere. Nu tot astfel cei vrășmași cari strigă : „mai bine să piară toate operele de artă, decât un singur soldat german !” Un om e o viață— care la sfârșit tot se va stinge — Reimsul e însă o sută, o mie de vieți—și care nu va trebui să se stingă niciodată, ci tot mai mult să se înalțe, tot mai mult să se însuflețească. De ce nu se aude o singură voce care să exprime ,,un regret de excesele săvârșite ?” VI fi Am cules în fugă miezul câtorva articole de seamă. Dalele nu rezumă gândiră marelui om din vremea uraganului. Sunt numai câteva crâmpeie de interes mai general. Romain Rolland a judecat însă și imperialismul german față de cel rus („De deux maux le moindre") a răspuns presei franceze și germane („Lettre ă ceux hui m'acusent)” și s-a însennat lafacerile de bine („Inter urma caritas") Și altele... Numai după citirea întregului volum, se ia seama ce mare a fost Romain Rolland; puterea cu care s-a răsboit împotriva prejudecăților din afară ,și din năuntru, dreptatea și stăpânirea de sine cu care a raționat asupra „dușmanilor” și „semenilor”, trece peste puterile unui om ca oricare altul. Rolland retrăgându-se fățiș din furia măcelului a pus temelia elitei intelectuale universale, care se va opune de aci înainte Războiului... Romain Ralland e însă un idealist; oare visurile sale vor putea fi cândva îndeplinite ? Sau mai întâi, a judecat el bine faptele, a luat în seamă tot complexul de cauze ce deslănțuește un războiu ? Să ne amintim că Romain Rolland părere prea bună despre are o mulțime! O crede statornică păcii atât timp cât nu e ațâțată la războiu. Dar trebuie să știm că sunt „mulțimi” și „mulțimi”. De pildă Rusia și Elveția. Și apoi, poate Romain Rolland ca acele „mulțimi" găsesc ele întotdeauna de mâncare, pentru a nu se ura între ele ?... Ca să lăsăm acestea .Noi privim gestul în sine. Noi admirăm sufletul larg al omului celui mai de seamă din Europa. Și nu vedem aci decât o idee, o Luptă și un Om. Mircea Eliade Pagini contimporane Romain Rolland și războiul european — Urmare și sfârșit — IV Toți sunt copleșiți de Imperialism ? e atât de năprasnică forța aceasta ? O singură .,Adresă”, unde se neagă existența crimelor. Sunt și fățarnici. Mai mult, sunt ,,stângaci”. Stângăcia — găsește Romain Rolland — e unul din defectele cele mai mari ale Germanilor. SCRISORI VECHI.... I 'am recitit din nou, scrisori Scrisori ascunse 'n scrisuri parfumate. Și am resimțit aceiași dulci fiori Pe care i-am simțit de atâtea ori Când v'am primit, scrisori uitate Scrisori ascunse'n scrisuri parfumate. Mi-ați reînviat din nou icoana Și'n lumea amintirilor plăcute Am retrăiat iar clipele trecute Și-am plâns ca'n clipele dintâi Când v'a'm primit, scrisori uitate ! H. Marva, Pașcani