Universul Literar, 1925 (Anul 43, nr. 1-52)
1925-12-13 / nr. 50
14 UNIVERSUL LITERAR I. Popescu-Băjenaru „Cartea omului matur“ Editura Cartea Românească, București, 1000 de pagini. Prețul 250 lei. In epoca de consolidare națională, de după războiu, foarte multe sunt curentele centrifugale de la axa noastră național-sufletească. Vremile tari ale războiului, cu ruperea tuturor celor obișnuite, au cercat a înscăuna o altă mentalitate, mai frivolă și mai superficială. Năzuințele de cultivare personală, străduințele spre o mobilare a sufletelor prin cultură, au fost, din nefericire, înlocuite prin altele, care trebuiau să ducă la un maximum de avere printr’un minimum de efort și la o îndepărtare de o cultură serioasă și cinstită. Se înțelege cât de rele roade au avut și au, asemenea mentalități, firești de altfel, după marile dislocări prilejuite de războiu. Aceste rele se resimt în toate mișcările noastre sufletești, și în familie, și școală, și în societate. Pretutindeni simțim un rău nezis, dar precis, — un fel de marasm, care nu știm de unde vine, — o stingherire » în toate acțiunile noastre sufletești. Pretutindeni, o supărătoare superficialitate își cântă ariile ei întristătoare.... Și în fața acestor situațiuni, care trebuiesc neapărat schimbate (așa cere instinctul național de pretutindeni), iată că, ici-colo, pe trupul neamului nostru, se arată oameni de bine, care luând taurul de coarne și adânc convinși că trebuie să izbutească, — dau obștimei noastre arme cu care să se lupte împotriva răului. De mult se simția la noi nevoia unei mici enciclopedii populare, în care cetățeanul nostru, să găsească tot ce-i trebuie pentru satisfacerea celor mai grabnice întrebări ce i se pun în fața minții. Și iată că d. Popescu-Băjenaru dă această armă, căci o adevărată mică enciclopedie populară este respectabilul său volum : Cartea omului matur. Rodul unei încăpățânate munci de culegere, selecționare, redactare și, în multe privințe, și de creare, — acest volum se prezintă clar, deslușitor, îndemnător la cetit, cultivator al simțimintelor de nație, de civilizație, — o pârghie pentru marea mulțime de la sate și de la orașe, întru ridicarea minții și a sufletului pe culmi de mai bine, de mai omenesc... Pornind chiar de la alfabet, această enciclopedie populară urcă scara cunoștințelor, treptat, pe nesimțite, trecând prin următoarele capitole generale : fragmente însemnate din sfânta scriptură, redate pe înțeles obștesc, — câteva rugăciuni de temelie, — ușoare cunoștințe asupra naturii și universului, — schițarea organismului trupesc al omului, — povețe de higienă, — deslușiri asupra vieții gospodărești, — rezumative, dar cuprinzătoare schițări asupra geografiei pământului, — o largă expunere a povestei neamului nostru cu lămuriri bine închegate asupra trecutului nostru istoric, fără a cădea în patriotism de paradă, — cele mai trebuitoare cunoștințe asupra limbei române și asupra punctuației, — elemente de aritmetică și geografie, — formulare de scrisori și acte... Iată imensul material cu care d. I. Popescu-Băjenaru a avut de luptat, — și pe care, cu grijă și dragoste pentru cei mulți și umili ai noștri, l-a stăpânit, l-a învins și l a așezat într’o armonică unitate, — isbutind să dea o carte bună, folositoare, — și, pentru greutățile de azi, destul de eftină. .Scriind aceste puține cuvinte de deslușire, mă gândesc cu întemeiere în suflet, cât bine poate face nației, o carte ca aceasta, miilor de feciori ai noștri, cari se găsesc la cine știe ce răspântie primejdioasă în viața lor sufletească și obștească. Mă gândesc la sălile fumegate și ucigătoare, unde tineri și bătrâni de-ai noștri, se adună să audă îndemnurile și momelile atâtor oameni fără țară și fără drag de țara aceasta, — mă gândesc la plicticoasele zile de sărbătoare, petrecute de mulți fie prin cârciumi, fie prin colțuri de strade, fie în cine știe ce trândăvie rău sfătuitoare, — mă gândesc la ceasurile de răgaz ale muncitorilor noștri de peste tot locul, ceasuri risipite nevolnic în cine știe ce flecărie fără rost, — și atunci însemnătatea acestei cărți se arată, a toate învingătoare... Ci, în clipe de răgaz, în după amiezi de sărbătoare, în ceasuri de adunare familială seara, — această carte să se găsească pe masa sau pe genunchii omului nostru, care s-o slovenească sieși sau la ai lui, întru umplerea golurilor vieții cu învățături folositoare și răcoritoare de suflet... Nu de mult, mergând în unul din satele din preajma Capitalei, mi-a fost dat să văd pe un vrednic sătean, pe masa căruia am găsit câteva cărți bune, în mijlocul cărora, străjuia Biblia... Și minunându-mă de această înveselitoare priveliște, am pus mâna pe umărul săteanului și i-am arătat din ochi, cărțile. El, pricepând, a surâs și, potolit, mi-a spus : — „Eu, domnule, fără aceste cărți, aș putea zice că nu mai pot trăi...“. Și am aflat, pe urmă, ce rost temeinic avea acest gospodar înțelept, în satul lui: era îndrumătorul sufletesc al satului, — nu de cei cu gândul numai la politică, ci unul adevărat și cinstit... Și, — trebuie s’o spunem, — numai când vom număra cât mai mulți de acești umili și necunoscuți pionieri, vom putea vorbi de desăvârșirea consolidării noastre naționale... Al. Lascarov-Moldovanu CRONICA Arta romînească în America. Cu prilejul celui de al 23-lea congres interparlamentar, care s’a ținut anul acesta în America, România, prin hărnicia și iscusința d-nei Marilena Bocu, și-a atras măgulitoare elogii al căror ecou s’a fixat cu o bogăție de amănunte în gazetele de peste Ocean. La hotelul Mayflower din Washington, timp de opt zile, cât au durat ședințele congresului, a fost deschisă admirabila expoziție de broderii și țesături românești, organizată de d-na Marilena Bocu. Pentru cei cinci sute de congresiști a patruzeci și șase de națiuni, cum și pentru mulțimea călătorilor atrași la Washington cu prilejul acesta, a fost o neașteptată senzație. Toți se opriau „în fața unui chevalet, pe care trona un splendid portret al Reginei României, drapat cu una din acele minunate țesături de păianjen, cu broderii măiestre, ce ne-am învățat să le admirăm ca operă a femeiei române“. Articolul d-lui M. Dubois din marele cotidian „Washington Post“ continuă : „Puținele cuvinte ce anunțau expoziția românească ne-au făcut, oricât de grăbiți eram, să intrăm să o vedem.