Universul Literar, 1928 (Anul 46, nr. 1-52)

1928-01-08 / nr. 2

UNIVERSUL LITERAR 27 I­N STRAINATATE EMINESCU IN ITALIENESTE de vorbă cu CM Ramiro Ortiz încercări repe­tate, dar fără sis­tem și fără aju­torul ministeru­lui artelor, de a introduce în lite­ratura europeană pe scriitorii ro­mâni s’au făcut. Numele unui Ca­­ragiale, Sa­dove­a­­nu, Brătescu-Voi­­nești și­ chiar Eminescu au răsunat și sub alte cețuri. Știm cu h­ébreu nu va apare in curând în câtt’ou limbi europene. Dar marea SP<’­­ranfiî pentru valorificarea noastră, am­ pus-o totdeauna în Eminescu. Textele franceze și germane au măgulit doar en­tuziasmul nostru. .Vau deschis ușa către suflete. Dar asupra traducerilor, in gene­re, s'ar putea vorbi prea mult — și e mai bine să ne oprim, cu tot entuziasmul vrem să credem, justificat — și cu toată încrederea a cărei confirmare o vom­ avea in curând... Eminescu nu italienește, înseamnă că Eminescu apare lum­ei în cea dintâi limbă in care sonoritățile eminesciana se pot re­produce aproape fără pierdere. I­ară a cunoaște toate tainele limbii italiene, des­chidem la întâmplare și citim cu aceeași emoție cu in românește : La sera, sull­a collina, la buclina suona la men­tona salgon le greggi, e suda via scintiljano le stelle ; pian gon Tacque argentine, zampillando in fontane mentre tu, o amata, sotto un'acacia ni a* spel li. La luna pasa sul del o pura e chiaro... IDEI A TRADUCERII ...Primul gând <le traducere a versurilor lui Eminescu mi-a venit de mult. am­i putea spune de ’odată ce am luat contact cu literatura română. Se inaugurase bustul poetului la Galați, și atunci, ca un semn de admirație, portretul poetului pe care-l descopeream în tot farmecul lui a figurat în camera mea de lucru, împodobit cu cetină verde. Am­ tradus „O rămâi, rămâi la mine...“ Și de-atunci, încet-încet, în fi­nele seri de răgaz am tradus câte o bu­cată și când le-am revăzut, adunasem a­­proa­pe treizeci de bucăți !... Cererea lui Guido Maracorda care conduce Biblio­teca Sansoniana Straniera, m-a găsit cu lucrarea destul de înaintată. Volumul pe care-l vezi cuprinde în­treaga operă poetică a lui Eminescu, Cu excepția a patru bucăți : Egiptul și Stri­goii, pe care le-am lăsat deoparte pentru simplul moli­­că și aducerea... n a fost bună și împărat și Proletar și Epigonii pe care nu le-am socotit interesante în­destul pentru publicul italian. EMINESCU PREZENTAT UNUI PUBLIC NOU Deși s'a scris destul de mult asupra lui Eminescu, a trebuit să alcătuesc prefață, la care am lucrat destul de mult o întrucât toate datele trebuiau făcute in­teresante și valorificate pentru um anu­mit public. Am recurs la un mijloc des­tul de firesc pentru caracterizarea tim­pului in care a lucrat poetul , am citat acea țluite din „Amintirile lui Puisu"1, unde Eminescu e înfățișat citind in­cer­cul Juni­mei. Atmosfera la început nițe­­luș ostilă, mentalitatea grupului in care se restrângea acea poezie atât de origi­nală, totul re­ese atât de limpede, încât Pușcariu mi-a scris că a citit prefața cu pasiunea cu care ar fi citit un roman, deși totul este perfect adevărat. Firea lui Eminescu am prezentat-o cu totul altfel decât unii din biografii lui (azi voiau să-­i explice talentul prin nu știu ce maladie nervoasă, nu știu ce ma­nie ambulatorie. Eminescu a fost poet și­ atâta tot. De l­a acest punct înainte toate „maniile“ nu mai au nici o valoa­re, căci alte mii de maniaci ambulatorii nu au isbutit să fie decât niște cretini. ARE EMINESCU VRE­O ECHIVA­LENȚA ? Greu de precizat, deși întrebarea își a­re însemnătatea ei in momentul când Eminescu apare intr'o limbă europeană. Cred­ totuși că Eminescu n'are echiva­lență în literatura Europei. Evident, există o familie de artiști înrudită cu a poetului nostru, Petőfi, Leana, Emines­cu — au desigur multe caractere co­mune. In literatura italiană găsim ceva „eminescian", in poetul Brau­, iar nota lui violentă, pamfletară o aflăm violențele lui Carducci... Dar toate și in a­­testeu sunt numai intretăeri de însușiri, ia­r nu suprapuneri. Eminescu va apare deci ca un poet perfect original. AȘTEPTARE.. Ediția italiană a lui­ Eminescu va fi, cred, înregistrată de toată presa italia­nă. Specialiștii­ italieni, cari cunosc foar­te bine și literatura germană, ne vor da desigur un studiu amăn­unțit asupra iz­voarelor lui Eminescu­. Căci trebue să-ți mărturisesc lui hrcrdl : dacă Shakespea­re,­­Goethe, Carducci, d Amnunzii, studiați în i­svoarele lor, scriitorul sunt ro­man se simte micșorat dacă i se vorbe­ște de isvoare. Scriitorul român nu tre­bui­ să aibe isvoare­ .Și noi­­ știm impor­tanța pe­ care a avut-o țipe­­ia germană în cultura lui Eminescu. Nu , numai la Cernăuți unde a studiat, dar chiar in portul Giurgiu, unde poetul a lucrat ca hamal, in cuierele lui se aflau —­­mărtu­risește Caragiale — operele lui Schiller, Goethe și desigur Hennie. Vom afla ast­fel precum"Știm despre Carducci — cât datorește Eminescu literaturii germane, și dacă nu, cumva asemănările cu Dor­­ducei n au acelaș izvor . Erica atât de contagioasă a lui Heine. Am resimțit foarte mult lipsa unui studiu asupra valorilor estetice emi­nes­­c­iane. Căcii nimeni dintre criticii români — studiul lui Maiorescu chiar, este in­suficient — nu s’a încurientat să ne dea un astfel de studiu. Am fost silit să spun câteva cuvinte doar asupra acestei ches­tiuni, să arăt valoarea influențelor din jur­­a poeziei populare­ (care în muzica­litatea eminesciană devine una din cele mai mari poezii) și­ valoarea providen­țialei prietenii dintre Eminescu și Crean­gă. Eminescu situat în timp ș­i loc, în­tre artiști din acelaș timp și loc, cu si­­militudieni și diferențe — iată un su­b­ert care va trebui tratat cât mai cu­rând. DE CE AM TRADUS... Am procedat ca un copil cutezător : am voit să fac lucrul cel mai greu : sa traduc pe Eminescu !... Dar trebuia ! De aci încolo singurul care mai oferă greu­tăți identice e doar Creangă... și mă is­pitește cum nu-ț­i închipui o traducere a lui în italienește !... Legământul cu Eminescu a fost pri­mul meu gând românesc. Îmi plătesc datoria de recunoștința și admirație față de această noua­­ patrie a mea, care ui-a primit cu atâta încredere. Și profesorul universitar roșește intr'n­­deciiv ca un copil, dându-și seam­a că ro­stește cuvintele cele mai grave ale unei vieți de om.

Next