Universul, august 1885 (Anul 2, nr. 282-306)
1885-08-01 / nr. 282
La 20 curent, pe la 4.30 p. m., pe când era o furtună, populația din Masone era în biserică ca să asculte cătechismul. De o dată tunetele bubuiră așa de tare încât glasul preotului nu se mai putu auțji, biserica se clătină din temelie, se audi un sgomot mare și pe boltă se ivi un fel de rachetă care alergă prin biserică. Apoi racheta se despărți în dlone globuri de foc și cătu jos. Atunci se întîmplă o scenă cu neputință de povestit. Se audi țipete îngrozitore și lumea se repezi spre ușa bisericei. Mare parte din credincioși căzură leșinați, mai ales femeile, dar unii căzură spre a nu se mai scula sau spre a fi ridicați greu răniți. Toți cereau, ajutor și femeile produceau o mare confusiune, urlând, plângând și țipând. Pe tote fețele se citia spaima. Popa cu câțiva omeni începu să ajute pe răniți. Trăsnetul trecu prin clopotniță, sfărâmând ornamentele; intră în biserică pe o ferastră ; se coborî pe lanțul unei lămpi, care lanț fu topit, omorînd pe omenii ce se aflau în apropiere. Apoi alunecă orizontal pe lângă bărbați. Femeile n’au fost nici una atinsă. Morți sunt cinci. Răniți sunt vre-o treizeci, dar se teme că vor fi și mai mulți. Unul dintre răniți e pe marte. De când a fost atins de trăsnet varsă necontenit, ceea ce face să se credă că are vreo sesiune în organele digestive. Oamenii cari se aflau lângă lampa pe unde a venit trăsnetul rămaseră carbonilați, unii de tot, alții într’unele părți ale corpului. Unuia curentul electric întrândul pe cap îi eși prin stoma c. Consiliu practic e Adesea un om cade jos fără de veste, fără simțire, și se sbuciumă, lovindu se de obiectele vecine. Este în prada spasmurilor. In asemenea caz nu e nimic alt de tăcut decât a se transporta bolnavul în pat, a’l desface la piept și la stomac, a’l ține bine pentru a’l împedica să’și facă reîi și a’i pune între dinți o bucată de plută care să’l împiedice a’și mușca limba. Substanțele mirositore sau băuturile excitante nu trebuesc întrebuințate. Nenorocire pe mare 7 morțiș 20 răniți Mercurea trecută la 9 ore de dimineță, în arsenalul Carroca (Cadix) se ridica un tun de cincizeci tone prin mijlocul unei mașini puternice spre a’l transporta de pe o plută pe o barcă care trebuia să ’l ducă la Ceuta (garnisonă spaniolă din Maroc). UNIVERSUL.—(1 AUGUST 1885) De o dată, nu se scie dacă din pricina unei manevre false sau din a starei proste a mașinei, tunul se desprinse și de la o înălțime de un metru și jumătate căzu pe plută. Vre-o patru sute de omeni se aflau pe plută, lângă mașină-Intr’o clipă pluta se cufundă în mare și se văzură plutind pe unde toți lucrătorii căutând ca prin înnotare să scape de o marte sigură. Multe șalupe fură aruncate numai decât în apă spre a se opera salvarea. Se făcu acastă operație așa de repede încât cea mai mare parte fură scăpați și se află acum teferi și sănătoși. Totuși șapte marinari nu putură fi găsiți. Numărul răniților e mai mare; se urcă la douăzeci, între cari și un căpitan de fregată. jOurierul judiciar Don S osândiri la marte In naptea de 15 iulie 1884, la Marineo în Sicilia, opt tâlhari, intrând pe ferastră în casa unui bătrân de 75 ani, Staropoli Fedele, un milionar zgârcit, zugrumară pe nevastă sa, furând câteva mii de lei, pentru că cei l’alți bani erau ascunși. In urma procesului ce s’a judecat Zilele acestea, doi din tâlhari fură condamnați la morte, doi la câte 12 ani de muncă silnică, trei la câte 10 ani de reclusiune, al optulea murise în temniță, nebun. Ilustrația nostră Ferberea morților. In provincia Rinkin din Japonia indigenii au obiceiul de a desgropa și de a spăla scheletele morților lor, după trei ani de când au fost îngropați. Spectacolul acestei serbări ar fi desgustător pentru un european, pentru că orice cadavru complect e spălat cu apă caldă și cu săpun. Acesta trubă e reservată femeilor care uneori împing zelul lor până la a cerni craniile slăbunilor lor. Fiertura oselor se face în căldări imense de aramă pe care mulți speculatori le închiriază publicului. In societatea înaltă supa fierbe încet, în vase splendide, împodobite cu desemnuri ciudate, cu ghirlande și cu flori. Ilustrația nóstra represintă spălarea unui schelet. Iin emit le spirit al lui Leon IIII Este la Roma—scrie Zarul la Tribuna —un diplomat, representant pe lângă Vatican a 4 mici state din America de Sud. In împătrita sa calitate, acest diplomat dobândi în curând tote ordinile pontificale. Intr’o zi cu ocazia iscălirea unui act diplomatic, Papa se văzu obligat, spre a se conforma obiceiului, să acorde o nouă distincțiune representantului celor patru state mici. Dar ce să-l dea? El avea tóte decorațiile. — Dați-I—Zise papa după puțină gândire—o tabachere cu portretul meu. Ordinul fu executat și diplomatul primi o tabachere de aur masiv, cu medalionul papei în mijloc. Ce făcu diplomatul ? Scose medalionul și pune să i se lipască un inel de aur, prin care petrece o panglică de mătase. Apoi și’l pune după gât și se duse la papa să’l mulțumască. Diplomatul crease astfel un nou ordin de cavaler. In ziua aceea papa nu Zise nimic. Peste câteva luni diplomatul se duse la Vatican pentru iscălirea unui nou act diplomatic. Era necesar deci să i-se acorde o nouă distincțiune. — De astă dată —I se afunci Papa— i se va dărui o masă de marmură. Vom vedea dacă diplomatul și o va atârna de gât. Inaptele bilei Un nefericit Un individ surd și mut, bolnav fiind de o bălă grea a căzut alaltă ieri pe strada Traian. Fiind ridicat de către poliție, a fost trimis în cura spitalului Colțea. Nu se știe numele acestui nenorocit, care nu aude și nu vorbesce. Un copil sdrobit Un sătean anume C. Tudor, intrând în capitală cu un car încărcat cu diferite lucruri, pe când trecea pe strada Basarab a dat, din nebăgare de sâmă, asupra unui copil ca de vreo 3 ani al d-lui Anghel Vasile și i l-a sdrobit un picior; copilul este trimis la spitalul Mavrogheni. De tate și de pretutindeni Soldat omorîtor Acum câteva zile un soldat din infanteria indiană din Madras a omorît pe mai mulți ofițeri indigeni. O depeșă din Bangalore, către Ziarul Times, spune că în ziua de 17 iulie acel soldat a fost spânzurat în fața întregei garnisane și a trupelor indiene. A doua zi după acastă executare capitală, se întîmplă la Bombay altă dramă, povestită astfel de o depeșă din Bombay, cu data de 18 iulie, tot către Times: „ AZi, un individ din Pathan, care a servit doisprezece ani în regimentul al nouălea din infanterie indigenă, omora cu o împușcătură pe un camarad, pentru că acesta spusese că el (Pathanesul) ’și bătuse nevasta. Apoi se duse să ’și bată Isoria, „Trnsversului“ 62 Bucătarul Regelui PARTEA ANTÂIA XVI. (Urmare) Mă repezii spre poirtă, o vedenie sângerosă ’mi străbătea gândirea. Aveam înainte-mi un bărbat care ’mi răpia pe Margareta ; ’mi fusete de sângele acestui om. Ea era tînără... și eu o iubiam... cum nu am mai iubit pe nimeni! Când ajunsei la porta, bărbatul, pe care la lumina lunea îl recunoscui că era soldatul ce locuise câteva zii ‘n casa nostră, luase pe Margareta pe calul seu, și plecase cu densa..... și în galopul surd al calului auzit glasul Margaretei care ’mi striga cu durere : — Adio, Luis, adio, frate , rogă pe tata să nu mă blesteme! Cere pentru mine binecuvântarea mamei !.... Și Margareta ’mi vorbia înainte...... Dar calul se depărta și sgomotul potcavelor, sale care acum călcau pe șosea, mă împiedica d’a auzi vorbele Margaretei.... Zgomotul în cele din urmă se pierdu în depărtare și nu rămase pentru mine decât întunericul, tăcerea și disperarea. Nu stiu cât timp rămăsei nemișcat înaintea porței și cu fața întorsă spre locul pe unde dispăruse Margareta, cu ochii umflați de lacrimi și fără ca să pot plânge. In sfîrșit îmi revenii în fire.... cugetai și închisei la loc porta cu cheia de care se servise Margareta spre a deschide, și care rămăsese în broscă. Străbătui încet curtea, intrai în casă și pusei cheia pe o masă în bucătărie, de unde fără îndoială o luase Margareta.... făcui tóte acestea mișcat, turburat, ca un hoț care se teme să nu fie surprins.... apoi mă înturnai în odaea unde dormiam la un loc cu frații mei de adopție, și reintra în patul meu fără să f>c nici un cuvânt. Toți dormiau, nimeni nu mă auzi când me întorsesem după cum nimeni nu auzise pe Margareta eșind.... Eu suferii.... Numai Dumnezeu scie ce suferii... de órece eu am uitat.... Ceea ce ’mi amintesc Insă este că suferii îngrozitor.... dar arui tăria să ’mi ascund durerea. O înnăbușim spre a nu răspunde la întrebările ce aveau desigur să ’mi facă, pentruu ca nimeni sa nu puta profita de o rătăcire a mea și să afle secretul Margaretei... pe care ’l cunosceam numai eu, noptea și Dumnezeu care scie tot... A doua zi închipuiți vă, senor Alonzo, o mumă care ’și caută fata și n’o găsesce, un tată care nu cutuză a se gândi la fata lui de târnă să nu trebuască a o acusa.... și care însă nu se pute gândi la dispariția ei fără să nu presupue orice.... Cugetați la mine, care ’mi ascundeam în inimă durerea, din nenorocire la umbra unei dureri comune.... Eu tăcui.... tăcui pentru ca tatăl ei să n’o blesteme și tatăl ei n’a blestemat’o. Peste puțin tatăl seü muri, mama sa ’1 urmă în mormânt după patru ani de văduvie. Surorile sale se măritară, frații săi părăsiră ținutul.... El ’mi propuseră să ’l întovărășesc, dar eu aveam alte planuri. — Vroiați să alergați după Margareta. Zise Alonzo del Camino. — Nu, Zise cu o asprime liniscită părintele Alliaga, eu alergam după Dumnezeu. — Și atunci v’ațî călugărit? — Da , v’am povestit acestă istorie simplă, spre a vă face să cunosceți motivele ce ați determinat vocațiunea mea, și nenorocirile ce m’au întărit în durere și mă fac să privesc cu dispreț lucrurile lumei aceștia. Orfan încă din anii cei mai fragedi ai copilăriei, desamăgit în primul meu amor pe care nimeni nu ’l cunoscuse, luptai șase ani necontenit spre a ’mi stinge pasiunea, șase ani în timpul cărora combătui gelosia,. da, gelosia pe care mi-o insufla răpitorul Margaretei, amorul disperat, și nesciința despre sorta ei, acești șase ani fură ucenicia mea la viața tristă și tăcută a mânăstirei; în fundul inimei mele, gata de o dată, nu mai rămăsese decât numele lui Dumnezeu; lui Dumnezeu ’i întinsei brațele, lui Dumnezeu ’i oferii viața mea. (Va urma.) Em. Fernandez y Gonzales, din nou nevasta și apoi o împușcă; omorî asemenea pe un cipay din regimentul al douăzeci și unulea de infanterie indigenă care -l mustrase pentru aceste fapte. „Toți soldații cari erau în cazarmă alergară afară. Pathanesul puse mâna pe muniția lor, și susținu un asediu de șapte ore făcând foc ori de câte ori se apropia vreunul de ușa cazarmei. Era o mare consternație, fiindcă multe din glonțele lui treceau pe de asupra locuințelor vecine. Generalul comandant opri pe soldați să răspundă la foc. „In cele din urmă, Pathanesul întinse un covor lângă cadavrul nevestei sale și se omorî. „El ucisese patru omeni și rănise pe unul. Divorțurile la Paris Dintr’o statistică a stărei civile din Paris aflăm că în primul trimestru, de când e în vigore divorțul în Francia, s’a pronunțat 234 divorțuri, din care numai 3 erau aadevărate divorțuri, celelalte 231 erau separații conjugale transformate în divorț. Din aceste 231 divorțuri 157 fură pronunțate după cererea femeilor, 54 după a bărbaților. Femeile divorțate care s’au remăritat în primul trimestru sunt 4, iar bărbații cari s’au însurat din nou sunt 22. Ultime Sciri 3 Berlin, 30 iulie. „Gazeta Națională“ află din sorginte bună că întrevederea țarului cu împăratul Austriei va fi probabil urmată de o întrevedere a Țarului cu împăratul Germaniei, fără să se știe încă nimic în privința locului unde vor putea să se întâlnească cei doui monarhi. Aflarea prințului Dolgoruki la Gastein e privită ca motivată prin proiectul acestei întrevederi. Teheran, 30 iulie. Se zice că Afganii se ocupa cu stăruință de întărirea și aprovizionarea Heratului, și că trupele rusești au perdut de puțin timp 4.000 de omeni din causa răutății climatului. Londra, 30 iulie. „Standard“ primește din Berlin o depeșă care confirmă că Țarul și împăratul Wilhelm se vor întâlni probabil pe un punct precare din teritoriul german după întrevederea de la Kremsier. * D. general Löhneyser, comandantul garnisonei din Sibiu, a venit duminecă la Sinaia. Luni sara, după ce a prânzit la castelul Peleș, a plecat din nou pentru Sibiu. * M. S. Regele a adresat o telegramă de condoleanță d-nei Crețescu, văduva inconsolabilă a venerabilului prim-președinte al Curței de Casație. * Aflăm că persona care are mai mulți sorți de a ocupa funcțiunea de prim-președinte al înaltei Curți de căsațiuie și justiție este d. Th. Rosetti, președinte de secțiune. * D. profesor Arbore, redactor al Ziarului „Cetâțeanu“ din Bacäu, a fost pălmuit în mijlocul stradei de către supcasierul județului, d. Mătăsaru. * D. general Grecanu, prefectul palatului, s’a întors luni sara în capitală pentru a depune pe mormântul lui Al. Crețescu o cunună din partea M. S. Regelui și a represintă pe Majestatea Sa la ceremonia înmormântărei, cu alți adjutanți ai Majestăței Sale. *Lunisoră d. I. Câmpineanu, ministru al afacerilor străine, s’a reîntors de la Sinaia. * Cu trenul de Roman de ieri diminață d. Paladi, prefectul județului Olt, a sosit în capitală. * Ieri, înalta Curte de Casație n’a ținut ședință, în semn de doliu pentru mortea primului ei președinte. Starea civilă a Capitalei Pe Ziua de 29 Iulie Născuți 25. Morți 20. Căsătorii una adică : D. Marcu Bercovici cudra Thana Albert. Doctorul Ionescu Kiriac întorcându-se din Paris, dă consultațiuni de baleie chirurgicale și sifilitice de la 5 până 7 ore p. m. Strada Polonă 54. Girant responsabil George Minculescu