Universul, septembrie 1885 (Anul 2, nr. 307-333)

1885-09-01 / nr. 307

Femeile care ucid O tragedie la Neapoli Pungolo din Neapoli povestesce urmă­­torele : • Carolina d’Agostino în vârstă de 36 ani, se amoreză de un tînăr anume Francisc Esposito. Dar familia acestuia se împotri­vi la căsătoria lui. Carolina se pare că nu prea a fost o­póma bună, așa că familia Esposito avea totă dreptatea s’o ruge să ’l lase în pace pe Francisc. Mai întâi o fugară, apoi o amenințară, dar în zadar, căci ea ’și sfătui amantul să mergă cu ea la Avellino, să se învo­­iască cu familia ei și să facă hârtiile. Intorcendu-se de la Avellino, Francisc se bolnăvi de dureri articulare. Familia căd­u pe gânduri și se împotrivi și mai mult la continuarea relațiilor lui cu Ca­rolina. Bula crescea; Francisc căd­u la pat și rămase mult timp. Acum câte­va z­ile Carolina se întâlni cu o soră a lui Francisc, Teresa, care, a­ducându-i aminte bula lui Francisc, îl a­­dresă tot felul de injurii. Carolina nu se lăsă mai pe jos și Te­resa sl aruncă cu forță o bucată de pâi­ne pe care o avea în mână. Certa se sfîrși numai prin intervenirea unor prietene. Carolina cunoscea o pieptănatare, Nun­­ziella, la care se ducea și surorile lui Francisc. Prin mijlocul acesteia, ea scia ce ’i face amantul. Intr’o ți­ Ilise Nunzielleî că ’i va da 3 lei de o va face să vorbesca cu Francisc. Nunziella primi, și luna trecută fu ve­­zut Francisc eșind din casă și tîrându­se cu greu pe stradă. Carolina și Francisc ’și deferă întîlnire pentru aceiași sâră lângă biserica protes­tanților. Teresa Esposito aflând acesta, se duse acolo înaintea fratelui său. Ataca pe Carolina pe la spate și o străpunse cu un pumnal. Carolina n’o re­cunoscu, dar ’și aduse aminte de ea, de pâinea ce ’i aruncase în față și de insul­tele ei și când fu transportată la spital, unde muri, o denunță. Teresa tăgâduiesce tot, pice că nu scie nimic. Un amănunt trist Intr’acesta tristă istorie. In buzunarul Carolinei s’au găsit trei lei: plata Nunzielleî, fructul zalogirei unui inel, pentru cea din urmă întâlnire de amor. Consiliu practic Spre a ține pace între păsările ce aveți în curte și mai ales între cocoși, ungeți cu usturoiu pisat crestele și bărbiile celor ce se bat. Nă asigurăm că a doua oră nu se vor mai bate, și că cei slabi vor fi ocrotiți contra nedreptăților celor tari. UNVERSÜL.—(1 SEPTEMBRE 1885) i­el de uvrieri ch­inesi in Statele loste 50 de omorîți Mai bine de 500 chinesi ce se duse­seră să înlocuescă pe minării americani de la minele din Wyoming, cari se pu­seseră în grevă, fură goniți cu împușcă­turi din orașul Rock­ Springs și 100 de case d’ale lor fură arse. S’au găsit 15 cadavre sub dărâmături. Bieții chinezi s’au adunat într’o pădure și n’au nici­de­cum de mâncare. Guvernatorul statului Wyoming s’a dus la Rock­ Springs cu funcționarii călei fe­rate și se speră că nu se vor mai întîm­­pla alte nenorociri. Martorii oculari spun că atacul albilor contra chinezilor a fost un adevărat mă­cel, pentru că asiaticii nu erau armați. Din alte informații mai recente rezultă că au fost omor­îî 50 de chinezi și că trupurile lor au fost arse. Guvernul Statelor­ Unite a ordonat ge­neralului Warren să se ducă la Rack­ Springs spre a înnăbuși răscula și pre­gătesce detașamente spre a le trimite a­­colo. Ilustrația nostră Alexandru, fiul lui Roman Mușat, a fost unul din cei mai buni Domni: era înțe­lept, drept și de o bunătate rară. Ei îm­părți Moldova în două părți : în țara de sus și țara de jos , înființă oștirea ca și Mircea, regulă întrega cârmuire a țerei și lumină preoțimea, așed­ă boieriile, dând fie­căruia rangul și serviciul său. Cu un cuvânt Alexandru făcu întrega lege (Con­­stituțiune) a Moldovei și puse temelia ce­­lui d’întâi codice de legi scris. Asemenea avea un zel neobosit pentru propășirea și luminarea poporului. De aceea înființă școle de tote treptele și aduse profesori renumiți din alte țări. Sucéva era ora­șul cel mai însemnat pentru­­ celele și comercial ce făcea în acea vreme, câci numai așa țara putea să ajungă la o sta­re înfloritare. Ridică așezăminte de bine­facere, întemeiă Mitropolia Sucevei, în­­zestrând’o cu moșii și odóre prețiose , în­ființă episcopiile de Roman și Rădăuți, zidi mănăst­rea Bistrița din jud. Nemțu și Moldavița din Sucéva. Ast­fel printr’o înțeleptă domnie de 32 de­­ ani, Alexan­dru înălță Moldova la cea mai înaltă trepta de bogăție și renume. El muri la anul 1432, lăsând urmaș pe fiul său Vi­­ași. Pentru asemenea fapte de laudă și pentr’n țara lui bunătate, ’i s’a dat nu­mele de Alexandru cel Bun. Din Istoria românilor a d-lui B. B. Se­­căreanu. O nevastă cum nu ’s multe Prisonieră de bună voie La Boston trăiau de cât­va timp soții Hix. Intr’o Zi bărbatul părăsi casa conju­gală și se duse în Virginia. Hix avea vi­ciul hoției, și deci sfîrși prin a fi închis în penitenciarul de la Richmond. Nevasta află în fine ce i­ se întîmplase și vru să se unesca cu el. Se duse la Richmond, se îmbrăcă bărbătesce, făcu o hoție mică spre a fi judecată și osândită. Fu prinsă asupra faptului și arestată ; atunci,ea î și dete un nume de bărbat. Tóte merseră dupe pofta ei, și ea fu închisă ca bărbat în penitenciarul de la Richmond și din în­­tîmplare ori după cererea ei, chiar în chilia bărbatului său. Lucrul acesta fu descoperit mai deună și și raportat guver­natorului Statului, care vrea să grațieze acum și pe bărbat și pe nevastă. ANECDOTE Un căpitan, sosind acasă cu iubita lui, chiemă pe soldatul de ordonanță, un re­crut nou de la țară, și ’Í Zise : — Du­ce la cafenea și cere două ca­fele. După jumătate de oră soldatul se în­­torce însă fără cafele. — Dar cafelele, întrebă căpitanul. — Să trăiți, d-le căpitan, le-am beut. Spice din Străinătate Crimă spăimentătore In satul Le­ Lieu din Elveția trei copii muriră fără de veste după ce băuseră zer. Al patrulea frate al lor, mama și bunica sunt bolnavi greți. Lumea bănui și arată ca vinovat de crima asta chiar pe tatăl copiilor. Acesta fu arestat în starea lui obicinuită de be­ție complectă. Doctorii ce au examinat pe cei trei morți și pe cei trei bolnavi recunoscură simptome de otrăvirei arsenicale. Facultatea de medicină din Lausana examineza mă­­runtaele copiilor morți. Populația e indignată de acastă crimă. Ultime Solis Berlin, 31 August, „Monitorul imperiului“ publică nota a­dresată de la Varzin la 31 August, de către d. de Bismarck, comitelui de Solms la Madrid, ca răspuns la Nota spaniolă de la 19 August, în care guvernul pro­testă contra procedărilor Germanilor în insulele Caroline. Nota d-lui de Bismarck constată că numerose stabilimente comer­ciale germane sunt stabilite de mult timp în insulele Caroline. De mai multe ori aceste stabilimente au cerut guvernului german să ia aceste insule supt protecți­­unea sa; ele însă de sigur că n’ar fi a­­dresat acestă cerere dacă ar fi crezut că aceste insule ar putea fi reclamate ca te­­ritor spaniol. Cestiunea, de altmintreri, nu e așa de însemnată pentru ca guvernul imperiului să se determine a se depărta de tradiția­ Isoița „X Uni'vers­u­lTal“ 8-1 Bucătarul Regelui PARTEA DOUA V (Urmare) — Mai înainte de tóte să stăm jos, a­­dăogă don Francisc cu grație. Nume cu­­noscuți și nu e de mirat; d-vóstră ați tră­it departe de sgomotele lumei, și eu tot în mijlocul glotei, chiar când am fost în­chis. La acesta vorbă o impresie neplăcută se arătă pe fața mândrei starițe. — Gând închis, urma don Fran­cisc, pricina e că în Spania și mai ales într ’unele clase ale societăței trebue să fie cine­va temnicer sau întemnițat. In fine, senora, eu mă numesc don Francisc de Quevedo y Villegas, senior a nu sciii câte turnuri, și autor a nu sciü ce cărți. — Ad­­ esclama stanița, a căreia față se însem­nă, și ce motiv va aduce aici ? — Mai ’nainte de tate voiam să ved pe amabila d­voistră verișoră... pe care tre­bue s’o consult asupra unor afaceri ce privesc pe Majestatea Sa... voiam apoi să cer doinei Catalina favorea d’a me introduce la d-vóstra. —N’aveți trebuință de presentațiune... numele d-vóstra era de ajuns. — Trebuia să nu se scie că aveam ne­cesitate să ne vorbesc, de­ore­ce, când e vorba de conspirații... — Ce conspirații ? dar contra cui se conspiră ? — Contra cui se pote conspira, dacă nu contra acelora ce au puterea în mână? — Puterea supremă e regele... și nu e, pe cât scra eu, în Spania, nimeni care să conspire contra regelui! — Eî, senora... cei ce conspiră contra ducelui de Lerma nu conspiră contra Ma­jestăței Sale ? — Se zice însă că ducele de Lerma n’a ținut închis, observă stanița, simțitore la interesul ce arăta Quevedo pentru un­chiul ei. — Așa e, și tocmai pentru că el a fă­cut să fiu liberat, mă interesez de densul; generositatea lui m’a mișcat... și nu scia cum să ’i arét recunostința mea. Tocmai asta spuneam aduncterea contesei de Lemos, fiica lui. — Așa este, ci se donna Catalina rede­venind stăpână pe sine. — Asta ’l-am spus în anticamera Ma­­jestăței Sale regina unde ea era de ser­­viciu, unde nimeni nu ne putea vedea și asculta și unde donna Catalina a putut judeca prin probe de sinceritate vorbele mele... nu e așa contesă ? — Da, da, don Francisc, așa este, zise contesa de Lemos, roșindu-se puțin. — Nu e așa, senora, că cu totă păre­rea rea ce pute aveți despre mine, ați trebuit să credeți cuvintele mele ? că a­­veți acum încredre în mine ? că, mulțu­mită acestei încrederi, v’ați schimbat cu totul părerea asupră mi, și ați consimțit să veniți împreună cu mine ca să vorbim nobilei d-vóstra verișdre ? — Nu pot tăgădui, este așa. — Vedeți, nobilă starița, că daca donna Catalina se încrede în mine puteți să-mi acordați aceeași favore. — Dar de ce să nu vă duceți de a dreptul la unchiul meu ? observă stanița. — Ducele de Lerma mi a dat liber­tatea... nu pot, nu trebue să schimb așa de repede în fața lumei... în fața ducelui chiar... Icri­seră donna Catalina mi-a dat o scrisore de la ducesa de Gandia către tatăl său... și el, credendu mé încă vrăj­maș al său, vroia să mă atragă în par­tea sa. — Era un prilej bun. — Dacă m’aș fi folosit de densul, du­cele probabil s’ar fi îndoit despre mine. — Purtarea d-vostră i-ar fi dat, cred, probe contrarii. — El bine, senora, eu vorbii ducelui de Lerma așa în­căt el mă crede acum mai mult ca ori­când dușmanul său. — Și de ce ? — Ca ducele să mé creda dușmanul sĕu... nu’mî pasă, eu nu sciii să cedez.... Pute mĕ înșel, pentru că sunt om, dar nu spun nici o dată acesta personel față cu care m’am putut înșela... Când însă e vorba de d-vostră, senora, și de contesa de Lemos, sigur cum sunt de discreția a­mândora... lucrul se schimbă. Vin la d vostră spre a ajuta pe marele om în mâ­na căruia se află încredințată guvernarea țărei nóstre; veți fi mijlocitorele prin care vor ajunge la el efectele prieteniei mele reale și tainice. [Va urma] 3 zile împăciuitore și amicale pe care le-a urmat în­tot­deauna în politica sa față cu Spania. D. de Solms a remis, la 4 Septembre, o copie a acestei note ministrului aface­rilor străine al Spaniei. Londra, 20 August. Times zice că nota guvernului spaniol mulțumește pe deplin pe Germania. Terenul este ast­fel curățat pentru ne­­gocierile privitore la cestiunea principală. București, 31 August. *Cu ocasiunea serbărei de 30 August, s’au adresat M. S. Regelui, la Königstein, telegrame de felicitare din partea consi­liului de miniștri, a d-lui ministru de res­­bel, a d-lor comandanți de corpuri pre­cum și a altor persone. * Ieri d. general Al. Cernat, coman­dantul corpului II de armată, pentru Ziua d-sale a primit visita tuturor d lor ofițeri din garnisana capitalei. * Pentru tulburările întâmplate la Ur­lați, d. procuror Zenide, pe cum am Z’si s’a transportat la fața locului unde anche­­teza cașul și de unde se va întorce mâine. Starea civilă a Capitalei Pe Ziua de 29 August Născuți 12. Morți 8. Căsătorii II, adică : D. Ion Minculescu cu d-ra Elisabeta Th. Ion , d. Gheorghe Stroe cu d ra I­­linca Ion; d. Nicolae Chiriac cu d ra Maria Mănescu; d. Rudolf Iacob F. Kro­­klach cu d-ra Julie Agnet; d. Nicolae Ni­colae cu d-ra Ion Tudor ; d. Ion Teodo­­rescu cu d ra Ștefana Voiculescu; d. Al. Coengiopulo cu d-ra Elena Nicolescu; d. Ion Șerban cu d ra Paraschiva R. Călin; d. Tudor Nicolae cu d-ra Joe Petre; d. Dumitru Ionescu cu d ra Sofița Tănă­­sescu; d. Ștefan C. Dima cu d-ra Elisa­­beta P. Dima. Inserții și Reclame D-le Redactor. Până ce veți fi în posesiunea raportului ce d-nu d­r. Bernhard, șeful laboratorului chimic al universităței nóstre, va presenta pote chiar astăzi consiliului de higienă pu­blică, relativ la analiza hârtielor de țigară Gloria României și Les derm­bres Cartouc­hes, făcute de sub-semnatul, am­ânore, d-le redactor, a ve ruga să bine-voiți, în interesul general, a da ospitalitate în știin. d-v. 7>aL întâmpinare! ce fac celor 7’88 de d-nii frați Braunstein, fabricanții hâr­tiei de țigare Dernieres Cartouches. Ce ar fi fost vorba numai de grațiosi­­tățile ce muniții mi-au adresat și de bre­vetul de incapacitate ce ’și au luat liberta­tea de a ’mi da, n’aș fi zis nimic, dar fiind că acei domni nu s’au oprit aci, luând selința drept marfă de tarabă, me găsesc dator a lua cuvântul spre a releva urmă­­torele : Este adevărat că hârtia de țigare Der­nières Cartouches în anul 1879 a fost ana­­lisată de laboratoriul nostru și că într’a­­devĕr la acea epocă 120 foițe conțineau­ 2-100 mg. cemnișă și 7 mg. corpuri extrac­­tive și ast­fel s-a găsit acea hârtie ca cea mai bună de­cât cele aflate atunci în co­­merciu, dar nu este mai puțin adevărat că imediat după acea analisă, d­nii Braun­stein au schimbat hârtia, ce o produsese de ocasie negreșit, și tocmai ca să obție acea analisă ce urma să se serve de cer­tificat în diferitele împrejurări prin care avea să tracă. Ca probă despre acesta este destul a se observa analisa d-lui profesor Pohe, făcută la Viena,în anul 1884 și se va vedea că resultatul de atunci nu este al­tul de­cât acela al analisei făcute de mine astăzi. Ast­fel dar cinstiții negustori, de la 1879 frustreză în continuă pe fumători cu zece foi la fie­care caet, dându-le în acelaș timp o hârtia de țigară ce conține de 3 ori mai multă cenușă și de 5 ori mai multe corpuri extractive de căt susțin ciinșii. Mulțumindu-ve de ospitalitatea ce ați bine-voit a da acestor rânduri, vă rog să primiți încredințarea distinsei nostre con­­siderațiuni. Min­ovici Sub-directorul laborator­iului chimic al Universtăței din București. Girant responsabil George Minculescu Califu­g Last Remediu infailibil contra ori­cărui fel de bătături. Flaconul lei 1.30 Se vinde la adm. „Universul“, calea Dorob. No. 8. Cu adăogare de 40 bani se trimite franco în totă țara.

Next