Universul, septembrie 1885 (Anul 2, nr. 307-333)
1885-09-01 / nr. 307
Femeile care ucid O tragedie la Neapoli Pungolo din Neapoli povestesce următorele : • Carolina d’Agostino în vârstă de 36 ani, se amoreză de un tînăr anume Francisc Esposito. Dar familia acestuia se împotrivi la căsătoria lui. Carolina se pare că nu prea a fost opóma bună, așa că familia Esposito avea totă dreptatea s’o ruge să ’l lase în pace pe Francisc. Mai întâi o fugară, apoi o amenințară, dar în zadar, căci ea ’și sfătui amantul să mergă cu ea la Avellino, să se învoiască cu familia ei și să facă hârtiile. Intorcendu-se de la Avellino, Francisc se bolnăvi de dureri articulare. Familia cădu pe gânduri și se împotrivi și mai mult la continuarea relațiilor lui cu Carolina. Bula crescea; Francisc cădu la pat și rămase mult timp. Acum câteva zile Carolina se întâlni cu o soră a lui Francisc, Teresa, care, aducându-i aminte bula lui Francisc, îl adresă tot felul de injurii. Carolina nu se lăsă mai pe jos și Teresa sl aruncă cu forță o bucată de pâine pe care o avea în mână. Certa se sfîrși numai prin intervenirea unor prietene. Carolina cunoscea o pieptănatare, Nunziella, la care se ducea și surorile lui Francisc. Prin mijlocul acesteia, ea scia ce ’i face amantul. Intr’o ți Ilise Nunzielleî că ’i va da 3 lei de o va face să vorbesca cu Francisc. Nunziella primi, și luna trecută fu vezut Francisc eșind din casă și tîrânduse cu greu pe stradă. Carolina și Francisc ’și deferă întîlnire pentru aceiași sâră lângă biserica protestanților. Teresa Esposito aflând acesta, se duse acolo înaintea fratelui său. Ataca pe Carolina pe la spate și o străpunse cu un pumnal. Carolina n’o recunoscu, dar ’și aduse aminte de ea, de pâinea ce ’i aruncase în față și de insultele ei și când fu transportată la spital, unde muri, o denunță. Teresa tăgâduiesce tot, pice că nu scie nimic. Un amănunt trist Intr’acesta tristă istorie. In buzunarul Carolinei s’au găsit trei lei: plata Nunzielleî, fructul zalogirei unui inel, pentru cea din urmă întâlnire de amor. Consiliu practic Spre a ține pace între păsările ce aveți în curte și mai ales între cocoși, ungeți cu usturoiu pisat crestele și bărbiile celor ce se bat. Nă asigurăm că a doua oră nu se vor mai bate, și că cei slabi vor fi ocrotiți contra nedreptăților celor tari. UNVERSÜL.—(1 SEPTEMBRE 1885) iel de uvrieri chinesi in Statele loste 50 de omorîți Mai bine de 500 chinesi ce se duseseră să înlocuescă pe minării americani de la minele din Wyoming, cari se puseseră în grevă, fură goniți cu împușcături din orașul Rock Springs și 100 de case d’ale lor fură arse. S’au găsit 15 cadavre sub dărâmături. Bieții chinezi s’au adunat într’o pădure și n’au nicidecum de mâncare. Guvernatorul statului Wyoming s’a dus la Rock Springs cu funcționarii călei ferate și se speră că nu se vor mai întîmpla alte nenorociri. Martorii oculari spun că atacul albilor contra chinezilor a fost un adevărat măcel, pentru că asiaticii nu erau armați. Din alte informații mai recente rezultă că au fost omorîî 50 de chinezi și că trupurile lor au fost arse. Guvernul Statelor Unite a ordonat generalului Warren să se ducă la Rack Springs spre a înnăbuși răscula și pregătesce detașamente spre a le trimite acolo. Ilustrația nostră Alexandru, fiul lui Roman Mușat, a fost unul din cei mai buni Domni: era înțelept, drept și de o bunătate rară. Ei împărți Moldova în două părți : în țara de sus și țara de jos , înființă oștirea ca și Mircea, regulă întrega cârmuire a țerei și lumină preoțimea, aședă boieriile, dând fiecăruia rangul și serviciul său. Cu un cuvânt Alexandru făcu întrega lege (Constituțiune) a Moldovei și puse temelia celui d’întâi codice de legi scris. Asemenea avea un zel neobosit pentru propășirea și luminarea poporului. De aceea înființă școle de tote treptele și aduse profesori renumiți din alte țări. Sucéva era orașul cel mai însemnat pentru celele și comercial ce făcea în acea vreme, câci numai așa țara putea să ajungă la o stare înfloritare. Ridică așezăminte de binefacere, întemeiă Mitropolia Sucevei, înzestrând’o cu moșii și odóre prețiose , înființă episcopiile de Roman și Rădăuți, zidi mănăstrea Bistrița din jud. Nemțu și Moldavița din Sucéva. Astfel printr’o înțeleptă domnie de 32 de ani, Alexandru înălță Moldova la cea mai înaltă trepta de bogăție și renume. El muri la anul 1432, lăsând urmaș pe fiul său Viași. Pentru asemenea fapte de laudă și pentr’n țara lui bunătate, ’i s’a dat numele de Alexandru cel Bun. Din Istoria românilor a d-lui B. B. Secăreanu. O nevastă cum nu ’s multe Prisonieră de bună voie La Boston trăiau de câtva timp soții Hix. Intr’o Zi bărbatul părăsi casa conjugală și se duse în Virginia. Hix avea viciul hoției, și deci sfîrși prin a fi închis în penitenciarul de la Richmond. Nevasta află în fine ce i se întîmplase și vru să se unesca cu el. Se duse la Richmond, se îmbrăcă bărbătesce, făcu o hoție mică spre a fi judecată și osândită. Fu prinsă asupra faptului și arestată ; atunci,ea î și dete un nume de bărbat. Tóte merseră dupe pofta ei, și ea fu închisă ca bărbat în penitenciarul de la Richmond și din întîmplare ori după cererea ei, chiar în chilia bărbatului său. Lucrul acesta fu descoperit mai deună și și raportat guvernatorului Statului, care vrea să grațieze acum și pe bărbat și pe nevastă. ANECDOTE Un căpitan, sosind acasă cu iubita lui, chiemă pe soldatul de ordonanță, un recrut nou de la țară, și ’Í Zise : — Duce la cafenea și cere două cafele. După jumătate de oră soldatul se întorce însă fără cafele. — Dar cafelele, întrebă căpitanul. — Să trăiți, d-le căpitan, le-am beut. Spice din Străinătate Crimă spăimentătore In satul Le Lieu din Elveția trei copii muriră fără de veste după ce băuseră zer. Al patrulea frate al lor, mama și bunica sunt bolnavi greți. Lumea bănui și arată ca vinovat de crima asta chiar pe tatăl copiilor. Acesta fu arestat în starea lui obicinuită de beție complectă. Doctorii ce au examinat pe cei trei morți și pe cei trei bolnavi recunoscură simptome de otrăvirei arsenicale. Facultatea de medicină din Lausana examineza măruntaele copiilor morți. Populația e indignată de acastă crimă. Ultime Solis Berlin, 31 August, „Monitorul imperiului“ publică nota adresată de la Varzin la 31 August, de către d. de Bismarck, comitelui de Solms la Madrid, ca răspuns la Nota spaniolă de la 19 August, în care guvernul protestă contra procedărilor Germanilor în insulele Caroline. Nota d-lui de Bismarck constată că numerose stabilimente comerciale germane sunt stabilite de mult timp în insulele Caroline. De mai multe ori aceste stabilimente au cerut guvernului german să ia aceste insule supt protecțiunea sa; ele însă de sigur că n’ar fi adresat acestă cerere dacă ar fi crezut că aceste insule ar putea fi reclamate ca teritor spaniol. Cestiunea, de altmintreri, nu e așa de însemnată pentru ca guvernul imperiului să se determine a se depărta de tradiția Isoița „X Uni'versulTal“ 8-1 Bucătarul Regelui PARTEA DOUA V (Urmare) — Mai înainte de tóte să stăm jos, adăogă don Francisc cu grație. Nume cunoscuți și nu e de mirat; d-vóstră ați trăit departe de sgomotele lumei, și eu tot în mijlocul glotei, chiar când am fost închis. La acesta vorbă o impresie neplăcută se arătă pe fața mândrei starițe. — Gând închis, urma don Francisc, pricina e că în Spania și mai ales într ’unele clase ale societăței trebue să fie cineva temnicer sau întemnițat. In fine, senora, eu mă numesc don Francisc de Quevedo y Villegas, senior a nu sciii câte turnuri, și autor a nu sciü ce cărți. — Ad esclama stanița, a căreia față se însemnă, și ce motiv va aduce aici ? — Mai ’nainte de tate voiam să ved pe amabila dvoistră verișoră... pe care trebue s’o consult asupra unor afaceri ce privesc pe Majestatea Sa... voiam apoi să cer doinei Catalina favorea d’a me introduce la d-vóstra. —N’aveți trebuință de presentațiune... numele d-vóstra era de ajuns. — Trebuia să nu se scie că aveam necesitate să ne vorbesc, deorece, când e vorba de conspirații... — Ce conspirații ? dar contra cui se conspiră ? — Contra cui se pote conspira, dacă nu contra acelora ce au puterea în mână? — Puterea supremă e regele... și nu e, pe cât scra eu, în Spania, nimeni care să conspire contra regelui! — Eî, senora... cei ce conspiră contra ducelui de Lerma nu conspiră contra Majestăței Sale ? — Se zice însă că ducele de Lerma n’a ținut închis, observă stanița, simțitore la interesul ce arăta Quevedo pentru unchiul ei. — Așa e, și tocmai pentru că el a făcut să fiu liberat, mă interesez de densul; generositatea lui m’a mișcat... și nu scia cum să ’i arét recunostința mea. Tocmai asta spuneam aduncterea contesei de Lemos, fiica lui. — Așa este, ci se donna Catalina redevenind stăpână pe sine. — Asta ’l-am spus în anticamera Majestăței Sale regina unde ea era de serviciu, unde nimeni nu ne putea vedea și asculta și unde donna Catalina a putut judeca prin probe de sinceritate vorbele mele... nu e așa contesă ? — Da, da, don Francisc, așa este, zise contesa de Lemos, roșindu-se puțin. — Nu e așa, senora, că cu totă părerea rea ce pute aveți despre mine, ați trebuit să credeți cuvintele mele ? că aveți acum încredre în mine ? că, mulțumită acestei încrederi, v’ați schimbat cu totul părerea asupră mi, și ați consimțit să veniți împreună cu mine ca să vorbim nobilei d-vóstra verișdre ? — Nu pot tăgădui, este așa. — Vedeți, nobilă starița, că daca donna Catalina se încrede în mine puteți să-mi acordați aceeași favore. — Dar de ce să nu vă duceți de a dreptul la unchiul meu ? observă stanița. — Ducele de Lerma mi a dat libertatea... nu pot, nu trebue să schimb așa de repede în fața lumei... în fața ducelui chiar... Icriseră donna Catalina mi-a dat o scrisore de la ducesa de Gandia către tatăl său... și el, credendu mé încă vrăjmaș al său, vroia să mă atragă în partea sa. — Era un prilej bun. — Dacă m’aș fi folosit de densul, ducele probabil s’ar fi îndoit despre mine. — Purtarea d-vostră i-ar fi dat, cred, probe contrarii. — El bine, senora, eu vorbii ducelui de Lerma așa încăt el mă crede acum mai mult ca oricând dușmanul său. — Și de ce ? — Ca ducele să mé creda dușmanul sĕu... nu’mî pasă, eu nu sciii să cedez.... Pute mĕ înșel, pentru că sunt om, dar nu spun nici o dată acesta personel față cu care m’am putut înșela... Când însă e vorba de d-vostră, senora, și de contesa de Lemos, sigur cum sunt de discreția amândora... lucrul se schimbă. Vin la d vostră spre a ajuta pe marele om în mâna căruia se află încredințată guvernarea țărei nóstre; veți fi mijlocitorele prin care vor ajunge la el efectele prieteniei mele reale și tainice. [Va urma] 3 zile împăciuitore și amicale pe care le-a urmat întotdeauna în politica sa față cu Spania. D. de Solms a remis, la 4 Septembre, o copie a acestei note ministrului afacerilor străine al Spaniei. Londra, 20 August. Times zice că nota guvernului spaniol mulțumește pe deplin pe Germania. Terenul este astfel curățat pentru negocierile privitore la cestiunea principală. București, 31 August. *Cu ocasiunea serbărei de 30 August, s’au adresat M. S. Regelui, la Königstein, telegrame de felicitare din partea consiliului de miniștri, a d-lui ministru de resbel, a d-lor comandanți de corpuri precum și a altor persone. * Ieri d. general Al. Cernat, comandantul corpului II de armată, pentru Ziua d-sale a primit visita tuturor d lor ofițeri din garnisana capitalei. * Pentru tulburările întâmplate la Urlați, d. procuror Zenide, pe cum am Z’si s’a transportat la fața locului unde ancheteza cașul și de unde se va întorce mâine. Starea civilă a Capitalei Pe Ziua de 29 August Născuți 12. Morți 8. Căsătorii II, adică : D. Ion Minculescu cu d-ra Elisabeta Th. Ion , d. Gheorghe Stroe cu d ra Ilinca Ion; d. Nicolae Chiriac cu d ra Maria Mănescu; d. Rudolf Iacob F. Kroklach cu d-ra Julie Agnet; d. Nicolae Nicolae cu d-ra Ion Tudor ; d. Ion Teodorescu cu d ra Ștefana Voiculescu; d. Al. Coengiopulo cu d-ra Elena Nicolescu; d. Ion Șerban cu d ra Paraschiva R. Călin; d. Tudor Nicolae cu d-ra Joe Petre; d. Dumitru Ionescu cu d ra Sofița Tănăsescu; d. Ștefan C. Dima cu d-ra Elisabeta P. Dima. Inserții și Reclame D-le Redactor. Până ce veți fi în posesiunea raportului ce d-nu dr. Bernhard, șeful laboratorului chimic al universităței nóstre, va presenta pote chiar astăzi consiliului de higienă publică, relativ la analiza hârtielor de țigară Gloria României și Les dermbres Cartouches, făcute de sub-semnatul, amânore, d-le redactor, a ve ruga să bine-voiți, în interesul general, a da ospitalitate în știin. d-v. 7>aL întâmpinare! ce fac celor 7’88 de d-nii frați Braunstein, fabricanții hârtiei de țigare Dernieres Cartouches. Ce ar fi fost vorba numai de grațiositățile ce muniții mi-au adresat și de brevetul de incapacitate ce ’și au luat libertatea de a ’mi da, n’aș fi zis nimic, dar fiind că acei domni nu s’au oprit aci, luând selința drept marfă de tarabă, me găsesc dator a lua cuvântul spre a releva următorele : Este adevărat că hârtia de țigare Dernières Cartouches în anul 1879 a fost analisată de laboratoriul nostru și că într’adevĕr la acea epocă 120 foițe conțineau 2-100 mg. cemnișă și 7 mg. corpuri extractive și astfel s-a găsit acea hârtie ca cea mai bună decât cele aflate atunci în comerciu, dar nu este mai puțin adevărat că imediat după acea analisă, dnii Braunstein au schimbat hârtia, ce o produsese de ocasie negreșit, și tocmai ca să obție acea analisă ce urma să se serve de certificat în diferitele împrejurări prin care avea să tracă. Ca probă despre acesta este destul a se observa analisa d-lui profesor Pohe, făcută la Viena,în anul 1884 și se va vedea că resultatul de atunci nu este altul decât acela al analisei făcute de mine astăzi. Astfel dar cinstiții negustori, de la 1879 frustreză în continuă pe fumători cu zece foi la fiecare caet, dându-le în acelaș timp o hârtia de țigară ce conține de 3 ori mai multă cenușă și de 5 ori mai multe corpuri extractive de căt susțin ciinșii. Mulțumindu-ve de ospitalitatea ce ați bine-voit a da acestor rânduri, vă rog să primiți încredințarea distinsei nostre considerațiuni. Minovici Sub-directorul laboratoriului chimic al Universtăței din București. Girant responsabil George Minculescu Califug Last Remediu infailibil contra oricărui fel de bătături. Flaconul lei 1.30 Se vinde la adm. „Universul“, calea Dorob. No. 8. Cu adăogare de 40 bani se trimite franco în totă țara.