Universul, octombrie 1885 (Anul 2, nr. 334-358)
1885-10-24 / nr. 352
i ANUL II. No—3525 S^.3STZ ZIST TERA.~Un Mis»«1 veliiü 19 tani. Apare în tote cLilele da lucru la 7 ore dimineța. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA : CALEA DOROBANȚILOR. No. S. BUCURESCI. ABONAMENTE: Pe an. In tota România iei 18.— 6 luni : „ „ „ 9.— 3 luni: „ „ 4.50 Inserțiuni și reclama 9 lai linia. Antinenuri pe pagina 4-a 60 bani linia. Scrisori nefrancate se refusă. Articole nepublicate nu se ína poezi. Crisa argintului Pe când la Paris, după amânări și resamânări, după discuții de o folosință până acum îndoelnică, se reunește din nota în conferință monetară delegații Franciei, Italiei, Greciei și Elveției, piețele europene văd accentuându-se o crisă, care pate fi pricina unor mari încurcături economice : crisa argintului. Spre a ne explica cât se pote mai lămurit și mai scurt, trebue să amintim mai întâi că, după sistema monetară latină, un chilogram de aur trebue să corespundă exact la cincisprezece chilograme și jumătate de argint. După ce am spus acesta, să aruncăm o privire asupra pieței din Londra, unde se grămădeșce cea mai mare parte din metalul alb, și unde, prin urmare, i-se stabilesce prețul; acolo valorea argintului în vergi, după proporțiile indicate, ar trebui să echivaleze cu 60 pence și 7/8. Ei bine, de la 1871 în care se urmeza necontenit o parabolă descendentă, așa încât argintul a scăzut acum câteva luni la 49 pence și 5/l apoi la 48V2 gi in sfîrșit la 47. Dintre aceste cifre numai se vede care e gravitatea chestiunei și cum trebue să se caute o soluțiune, de altminteri forte anevoiasa, și cea de ce . Metalul argint se găsesce în situația uinui product prea abundent în raport cu trebuințele : se estrage mai mult decat nu se pote întrebuința. Uniunea latină nici nu mai bate monede de argint ; țările cu tip unic— și merge de la sine — nu vor să scie de el. Transacțiunile cu China, care primesce plata în argint, sufer o mare scădere. Exporturile sale de mătăsuri și deseniri într’adever s’au redus anul acesta cu mai mult de trei milione și jumătate de lire sterline, ceea ce face optzeci și gepte de milione și cinci sute de mii de lei. Dar e și ceva mai mult: baterea monedelor de argint se va suspenda în Statele Unite, care vor trăi sub tipul unic, aurul; o nouă și forte importantă causă de depreciare pentru metalul alb, care se va găsi astfel pe o mare piață de descărcare. Argintul , — făcând abstracție de statele din ligă, — va abunda din ce în ce muai mult din causa lipsei de întreburi JOUI 24 OCTOMBRE 1885. AVIS Cu începere de Luni, 28 Octombrie, vom începe negreșit publicarea interesantului roman Testamentul lui Bismarck Pentru aceeași ții vom da aceste ilustrații : I. Armata greca, un mare tablou. II. O ilustrație satirică. Rugăm pe toți d-nii corespondenți din județe a ne însciința imediat de numărul aproximativ al foilor ce voesc a avea pentru acea ții. Bucurescu 23 Octombre 1885 tare, și prin urmare va scădea și mai mult în preț. El bine, dacă acestă depreciare P ar face să piardă 30, 40 sau 50 la sută, ar mai putea fi menținut el ca monedă curentă ? Credem că ar fi un ce primejdios și anevoios, ca să nu țcem cu neputință. E un ce fatal, dar dacă nu se va găsi pentru argint una sau mai multe întrebuințări abundente, vom fi sisliți chiar și noi să plătim aurul mult mai scump de cum îl plătim acum. DIN PARIS (Corespondența particularii a „ Universului 11) 18 Octombra Astăzi me voi ocupa, împreună cu dv0s.ră, să trecem în revistă chestiunile cele mai însemnate la ordinea țlilei. Să începem cu prinții de Orleans. Greșila prinților de Orleans a ocupat țlilee acestea ceva timp pe miniștrii. Afbindu-se partea activă ca au luat ei în alegeri, s’a discutat în consiliul de miniștri, dacă trebuia să se ia inițiativa d’a ’i expulsa, cu simplul decret al ministrului de interne, cum s’a făcut în 1870 cu prințul Napoleon sub președința lui Thiers. Nu s’a făcut însă nimic, și s’a hotărît să lase—fiind-că unii deputați vor să cera expulsarea —responsabilitatea acestei măsuri Camerei. Așa că prinții de Orleans câtva timp pot stalinisciți. O altă chestie forte spinosă e aceea a separației Bisericei de stat. Și într’acesta privință Brison s’a explicat lămurit în discursul său rostit la Vendanges de Bourgogne înaintea alegerilor : el crede că trebue să se mai ascepte încă până la aplicarea acestei reforme , așa că asupra acestei chestiuni nu este nimic de stăruit. Dar remâne chestia Madagascarului și Tonchinului și aici e altă treba. Trei soluțiuni se prezintă: A se părăsi cu totul coloniile—asta cer cei mai mulți dintre radicali,—a se mărgini cu ocuparea porțiunilor actuale-- acesta ar fi, și vtra sunt exposita, părerea ministrului de resboiü Campenon,—în sfîrșit a se împinge mai departe și cu energie acțiunea, și a se complecta cuceririle. Acesta e părerea pe care o susțin acu „ Temps“ și „Paris“. Iată cum raționază ele : „Retragerea ar fi nu numai o mișelie, ci chiar pierderea rudelor tuturor jertfelor făcute până acum. A ne mărgini să ocupăm la Madagascar costa și partea de nord a țărei, și la Tonkin delta fluviului Roșu, ar fi să ne împiedicăm de a scote din ele avantajuri imense. Trebue deci să urmăm înainte.“ Și spre a urma trebue să se facă alte jertfe de omeni și de bani—fiindcă în Madagascar împotrivirea Hovașilor e puternică și Tonkinui și Annamul sunt în revoltă, voiți adăuga etc. Dar atunci, observă radicalii și cu drept cuvînt, voi vreți pur și simplu să urmați politica lui Ferry, politică osândită de alegeri. Și toți doresc să scie ce are de gând ministerul. Se crede de neapărată trebuință ca la redeschiderea camerei Brisson să formuleze o programă limpede și precisă. Revenind la chestia prinților de Orleans, oricât s’a grăbit de mult fiul regelui Danemarcei d’a se duce de la castelul d’Eu la Paris ca să facă o visită lui Grévy și lui Freyeinet, publicul e tot sub impresia urîtă produsă de acesta căsătorie regalo-prințiară, pe care prinții d’Orleans au vrut s’o înconjure de atâta pompă, și pe care fiarele monarhice au presintat-o cu o exagerație ridiculă ca pe un fel de consacrare a contelui de Paris la tronul Franciei. „Probabilitățile expulsărea prinților au crescut mult. Totuși domnesce o mare nesiguranță, temându-se de o parte ca să nu li se mărască popularitatea, și pe de alta nedorind republicanii să aibă în casă nișce vrăjmași ce conspiră necontenit. * Eri la unsprezece și jumătate a avut loc un atentat în potriva lui Freycinet în circumstanțele urmatore: Freycinet, întorcânduse de la un consiliu de cabinet, ținut la ministerul de justiție în piața Vendôme, trecea cu trăsura pe puntea Concordiei. Fiindcă se repară pavagiul, visitiul mergea încet, dar de o dată un individ se apropie repede de trăsură deschizând o umbrelă și trase în contra ministrului de externe un foc de revolver. Freycinet rămase neatins. Pe când vizitiul da bice cailor, temându-se de alte focuri, doi ofițeri de ordonanță ai ministrului de marină, care treceau pe acolo, arestată pe atentator, care aruncă arma în Sena, strigând : „ Nu vreau să se mai întîmple și alte nenorociri. Nu se împotrivi ”de loc. Atentatorul e un bărbat de vre-o cincizzeci de ani, cu mustăți dese, modest îmbrăcat, cu un pardesiu vei’Zuit, cu pălăria mică. Fu întrebat. — Scii în contra cui ai tras ? — Da, sciți, răspunse, contra ministrului Freycinet. — Și pentru ce ? — Nu vă privesce. — Cine eșci ? — Oh !asta n’o s’o sciți nici o dată. Fu dus la biroul de poliție de la Camera deputaților și acolo declară că n’a avut nici o relație cu Freycinet. Invitat de mai multe ori să dea pe față causa ce l’a făcut să atenteze con