Universul, februarie 1886 (Anul 3, nr. 432-455)

1886-02-01 / nr. 432

ANUL III.—No. 432. 5 Bani în Capitală..—IO ÜESani în I Provincia Sâmbătă 1 (13) Februarie 1886. ABONAMENTE PENTRU CAPITALA: Pe un an­­ - - Leî 18 Pe șase luni ... „9 Pe trei lu­ii ...­­ „ 4.50 Pe 1 lună .... 1.50 Apare în tote dilele­­ de lucru la 7 ore diminița. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA : CALEA DOROBANȚILOR. No. S. BUCURESCI-ABONAMENTE PENTRU JUDEȚE: Pe un an - - - Lei 20 Pe șase luni- ... „10 Pe trei luni- ... „5 Pe 1 lună - - - - „2 Invităm pe d. P. Ștefănescu din Te­­cuciu a ne plăti suma de lei 193 ce ne datorește pentru ț­­are vândute în De­cembre și Ianuarie, în cas contrar ’1 vom trage în judecată. „Universul“ se vinde acum în Tecuciu la d. Nicu H. Theodor care se află la d. L Săvescu, comersant. Administrația. Armence tinere din Armenia, în Caucasia.—(Vegli pag. 3) BUCURESCI S4SE,­ 1886 De la un timp, resvrătirile prin scule s’ah îndesit; se scot cu cârdurile elevii din bănci și se dau pe ușă, drept pe­­depsă, ca să bată stradele ca­­ și cum a­cesta ar fi o pedepsa pentru el, când se soia că nu doresc de­cât atâta de ó­­re­ce pentru copilărie nu e nimic mai dulce de­cât libertatea și lipsa de ori­ce grijă. Dar dacă suntem hotărîți a lăsa pe urma nostră o societate vrednică d’a nostra, al cărei membri să n’aibă de­cât capetele îmbuibate de cunoștințele încâl­cite ale veacurilor trecute și când am de­clarat luptă nature­ ca să facem pe om cum ’l înțelegem noi, de­sigur că pro­­e­­diul nu e de loc bun, și n’arătăm nici cel mai mic meșteșug spre a ne măsura cu cea mai șirdtă maestră, cu natura. In adevăr, cui se strică dacă se dă e­­levii afară din școle, și dacă — după o presupunere forte justă căci causa există pretutindeni—s’ar da elevii afară din tote școlele ? Ne-am strica numai none, ne am declara incapabili a imprima și o cârmă progeniturei nóstre. Nu vrem să gh­cem ca să nu se ție disciplina după regulamentele aflate în vigore, să nu se pedepsesca imediat și aspru pe viitorii omeni când s’ar abate de la datoriile ce noi le am impus , dar aplicarea regulamentelor e bună pentru cozuri isolate , când răul devine general, căci general devine la noi de ore-ce a­­fară de coșurile de resvrătire publicate prin girare, sunt multe care nu se publică și nu ’i aprópe scală unde un profesor să nu e ia după un ceas petrecut în com­­pania școlarilor săi cu sudori pe obraz și nu c’a făcut vr’un pas în instrucțiune dar numai s’a luptat cu năravurile rele ale elevilor resplătindu’și însoțit leafa de două sau trei sute de lei pe care ur­ii glie c’o ia de pomană ; când dar răul de­vine așa general, atunci regulamentele trebuesc aruncate spre a se căuta mai atunci pricina lui Una dintre pricini este negreșit în­suși profesorul, care nu stie să se porte cu demnitate, nu dă exemplul de ade­vărată muncă, de exactitate , ori se a­­rată prea aspru sau prea male, nefci­­ind să pedepsască și să ierte la tim­puri potrivite. Cu tote astea, s’au vă­lut profesori cari s’au purtat cum trebue și tot au avut să sufere resvrătiri, ceea ce însemna că mai sunt și alte cause. Vom insinua că o pricină de neînțelegeri și de ură reciprocă între profesor și elevi este programul rău alcătuit și lipsa căr­ților didactice ; profesorul și elevii se în­­vinuesc unii pe alții de nereușita muncei lor se irită și se certa fără a vedea că sunt și unul și alții victime ale zăpăcelei unui ministru sau membru din consiliul permanent. Nu puțin contribue la a face iritabili pe elevii cei mai blajini și ceasu­rile cele multe cari sunt nevoiți să le pe­­trecă într’un loc, cu pepturile plecate pe pupitre, mai cu semn, cum se practică în sco­ele private când lecțiile se țin lanț de dimineța până sera fără dor ca elevii să profite ce­va, căci dacă,—cu risicul l­a vrăjirea,—’i constrîngi să stea la un loc nu tot ast­fel poți face și cu spiritul lor care alerga cu atât mai lesne la­ jocuri cu cât acestea ’i vin mai plăcute din causa interdicțiunei lor chiar. Pe lângă tote aceste cause de resvră­­tire mai este una și cea mai mare, care vine de la părinții elevilor. Sunt puțini acei omeni cari îndată ce ’i vine copilul de la șcală, să nu ’i ia în brațe și să ’1 întrebe : Nu te-a bătut ? sau : Ce ți a z is ? Și dacă profesorul i-a z is o vorbă de reproș atunci tatăl spune copilului sau vorbesce cu nevasta în fața lui că însuși profesorul face greșeli mai mari, că l’a vă­lut în cutare sau cutare pe, în acesta sau cea­ l’altă situațiune, că ’i va da în jurnal ori M va reclama ministru­lui ca să fi dea afară, iar copilul crede pe părinții săi mai mult ca pe ori­care și credința sa o comunică la alți colegi cu cari împreună pregăt­ie tóte conspira­țiile în contra nefericitului dascăl. Și a­­cesta se întâmplă la orașe și la sate dar mai cu osebire în localitățile puțin po­pulate. Părinții apoi nu se ocupă de lecțiunile copiilor, nu ’i pune la lucru nu cerceteză examenele, nu ’și înțeleg mai de­loc datoriile de crescători și lasă pe alții să’și ruineze sănătatea cu progenitura lor de care­­ nu sunt întru nimic vinovați bie­ții dascăli. Resunăm repetând că una din căușele pentru care se resvrătesc bieți prin scule sunt părinții , e treba profesorului să le dea învățătură, dar e datoria părinților să ’i facă a primi acea învățătură. Vom sfătui deci foarte des le părinți să ’­î rupă o parte din timpul ocupațiilor pentru în­grijirea educației fiilor lor­­................................O................................ DIN ROMA (­Corespondența particulară a „ Universului) 27 Ianuarie. De vre-o trei­­ Zile la Curtea cu Jurați de aici se desfășura un proces contra câ­­tor­va republicani­. E că cum luase nascere acest proces : Acum un an se găsiseră în diferite ca­­zarme proclame invitând pe soldați să se rescule pentru a proclama republica. Pe dată poliția—care n’are altă tréba, de cât­va timp de­cât să nascocésca cons­pirații ori contra Austriei ori contra Ca­sei de Savoia—aresta pe câți­va omeni cunoscuți că aveau idei republicane ca autori ai acestui fapt. Cei arestați și acuzați de conspirație se numesc contele Marini, Albani, Giulianotti De Martino, Buda, Raveggi, Emiliani și Balcani. Procesul lor veni acum înaintea Jura­ților, și după o desbatere de câte­va zile ei fură achitați. Când jurații citiră verdictul, isbucniră aplause în tota sala. Mulțimea ce asista la proces se repezi afară strigând: „Trăesca dreptatea ! Tră­isca Jurații Romei! “ La eșirea acuzaților li­ s’a făcut o de­monstrație impunătare. Depretis a mai fost o dată bătut—în­tâia­ bătaie a fost alegerea lui Scarbara la Pavia. Poliția lui clădise cu mare grijă un castel mare pe nisip, dar suflarea po­porului î l dărâmă pe loc. Crezură să sperie glotele, aducând în­­naintea lor fantoma conspirației și a ba­ricadelor , dar judecătorii, eșiți dintr’a­­cele glote, au retușat d’a crede minciu­nile polițienesci și d’a da un corp umbre­lor cu verdictul lor. Cine erau acuzații ? Am vă­lut din proces: omeni cinstiți, contra carora poliția n’a putut găsi cea mai mică aparență de vină. Contele Marini e un veteran al bătă­liilor pentru independența Italiei, un re­publican pe care prigonirile sant întărit în credința și în entusiasmul său. Felice Albani este un mazzinian, care face să -i facă tinerețea și pasiunile, care refuză ori­ce bucurie d’a vîrstei sale, spre a se con­sacra femeei ideale. Republica. Buda este un uvrier tipograf care stu­diază și lucrază, care uneșce împreună ideea dreptului cu a datoriei. Raveggi și Emiliani sunt doi industriași pacinici. Balcani e un croitor patriot; Giuliano­tti un sculptor generos, cu o inimă gene­­rosă, mare ; —și spre a mări gravitatea acasărei poliția vroise să le adaoge pe un soldat, pe sergentul De Martino, con­tra căruia nu era nici o probă, nici un indiciu, fără ca să se gândesca la grelele consecințe ale codului militar, care putea înfunda pe victima unei bănueli într’o subterană pentru tata viața. Jurații i-au scăpat viața! Care le era vina ? Câți­va au proclamat’o, cu fruntea în sus, vina e credința lor republicană. Și e vină să profesezi o opiniune ? e vină să cugeți că guvernul actual nu represintă perfecția guvernativă ? Dacă ar fi așa, după procesul acesta, Depretis ar trebui să tragă în judecată pe totă opoziția. Se zice că Mărinii și Albani făceau propa­gandă. De­sigur, cei ce aspiră la o ordine po­litică și socială mai bună, trebuesc să ca­ute a face ca acea ordine să fie iubită, dorită. Aceste lucruri le-au avut în vedere ju­rații când au dat verdictul negativ și au făcut ca conspiratorii—născociți ca atari de poliție—să fie puși în libertate.­­ Până și ministerialii au început să se depărteze de Depretis, crezând că în cu­rând el va cădea. Intr’adevăr prevederile, crisei ministe­riale se repetă și chiar Depretis vede a­­cesta. Intr’adevăr, ieri­el a vrut să facă o în­cercare spre a vedea dacă deputații lom­­bardo-veneți­ei vor rămânea fideli, și a fost înșelat în acceptarea sa , de­ore­ce s’a convins că, la cas, mare parte din depu­tații lombardo-venețieni vor vota contra lu­i Consiliul Veteranilor și a dat demisia în masă, văzând că reclamările lui nu ’s luate în s0mă de guvern. Italiens,

Next