Universul, februarie 1886 (Anul 3, nr. 432-455)
1886-02-01 / nr. 432
ANUL III.—No. 432. 5 Bani în Capitală..—IO ÜESani în I Provincia Sâmbătă 1 (13) Februarie 1886. ABONAMENTE PENTRU CAPITALA: Pe un an - - Leî 18 Pe șase luni ... „9 Pe trei luii ... „ 4.50 Pe 1 lună .... 1.50 Apare în tote dilele de lucru la 7 ore diminița. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA : CALEA DOROBANȚILOR. No. S. BUCURESCI-ABONAMENTE PENTRU JUDEȚE: Pe un an - - - Lei 20 Pe șase luni- ... „10 Pe trei luni- ... „5 Pe 1 lună - - - - „2 Invităm pe d. P. Ștefănescu din Tecuciu a ne plăti suma de lei 193 ce ne datorește pentru țare vândute în Decembre și Ianuarie, în cas contrar ’1 vom trage în judecată. „Universul“ se vinde acum în Tecuciu la d. Nicu H. Theodor care se află la d. L Săvescu, comersant. Administrația. Armence tinere din Armenia, în Caucasia.—(Vegli pag. 3) BUCURESCI S4SE, 1886 De la un timp, resvrătirile prin scule s’ah îndesit; se scot cu cârdurile elevii din bănci și se dau pe ușă, drept pedepsă, ca să bată stradele ca și cum acesta ar fi o pedepsa pentru el, când se soia că nu doresc decât atâta de órece pentru copilărie nu e nimic mai dulce decât libertatea și lipsa de orice grijă. Dar dacă suntem hotărîți a lăsa pe urma nostră o societate vrednică d’a nostra, al cărei membri să n’aibă decât capetele îmbuibate de cunoștințele încâlcite ale veacurilor trecute și când am declarat luptă nature ca să facem pe om cum ’l înțelegem noi, desigur că proediul nu e de loc bun, și n’arătăm nici cel mai mic meșteșug spre a ne măsura cu cea mai șirdtă maestră, cu natura. In adevăr, cui se strică dacă se dă elevii afară din școle, și dacă — după o presupunere forte justă căci causa există pretutindeni—s’ar da elevii afară din tote școlele ? Ne-am strica numai none, ne am declara incapabili a imprima și o cârmă progeniturei nóstre. Nu vrem să ghcem ca să nu se ție disciplina după regulamentele aflate în vigore, să nu se pedepsesca imediat și aspru pe viitorii omeni când s’ar abate de la datoriile ce noi le am impus , dar aplicarea regulamentelor e bună pentru cozuri isolate , când răul devine general, căci general devine la noi de ore-ce afară de coșurile de resvrătire publicate prin girare, sunt multe care nu se publică și nu ’i aprópe scală unde un profesor să nu e ia după un ceas petrecut în compania școlarilor săi cu sudori pe obraz și nu c’a făcut vr’un pas în instrucțiune dar numai s’a luptat cu năravurile rele ale elevilor resplătindu’și însoțit leafa de două sau trei sute de lei pe care urii glie c’o ia de pomană ; când dar răul devine așa general, atunci regulamentele trebuesc aruncate spre a se căuta mai atunci pricina lui Una dintre pricini este negreșit însuși profesorul, care nu stie să se porte cu demnitate, nu dă exemplul de adevărată muncă, de exactitate , ori se arată prea aspru sau prea male, nefciind să pedepsască și să ierte la timpuri potrivite. Cu tote astea, s’au vălut profesori cari s’au purtat cum trebue și tot au avut să sufere resvrătiri, ceea ce însemna că mai sunt și alte cause. Vom insinua că o pricină de neînțelegeri și de ură reciprocă între profesor și elevi este programul rău alcătuit și lipsa cărților didactice ; profesorul și elevii se învinuesc unii pe alții de nereușita muncei lor se irită și se certa fără a vedea că sunt și unul și alții victime ale zăpăcelei unui ministru sau membru din consiliul permanent. Nu puțin contribue la a face iritabili pe elevii cei mai blajini și ceasurile cele multe cari sunt nevoiți să le petrecă într’un loc, cu pepturile plecate pe pupitre, mai cu semn, cum se practică în scoele private când lecțiile se țin lanț de dimineța până sera fără dor ca elevii să profite ceva, căci dacă,—cu risicul la vrăjirea,—’i constrîngi să stea la un loc nu tot astfel poți face și cu spiritul lor care alerga cu atât mai lesne la jocuri cu cât acestea ’i vin mai plăcute din causa interdicțiunei lor chiar. Pe lângă tote aceste cause de resvrătire mai este una și cea mai mare, care vine de la părinții elevilor. Sunt puțini acei omeni cari îndată ce ’i vine copilul de la șcală, să nu ’i ia în brațe și să ’1 întrebe : Nu te-a bătut ? sau : Ce ți a z is ? Și dacă profesorul i-a z is o vorbă de reproș atunci tatăl spune copilului sau vorbesce cu nevasta în fața lui că însuși profesorul face greșeli mai mari, că l’a vălut în cutare sau cutare pe, în acesta sau cea l’altă situațiune, că ’i va da în jurnal ori M va reclama ministrului ca să fi dea afară, iar copilul crede pe părinții săi mai mult ca pe oricare și credința sa o comunică la alți colegi cu cari împreună pregătie tóte conspirațiile în contra nefericitului dascăl. Și acesta se întâmplă la orașe și la sate dar mai cu osebire în localitățile puțin populate. Părinții apoi nu se ocupă de lecțiunile copiilor, nu ’i pune la lucru nu cerceteză examenele, nu ’și înțeleg mai deloc datoriile de crescători și lasă pe alții să’și ruineze sănătatea cu progenitura lor de care nu sunt întru nimic vinovați bieții dascăli. Resunăm repetând că una din căușele pentru care se resvrătesc bieți prin scule sunt părinții , e treba profesorului să le dea învățătură, dar e datoria părinților să ’i facă a primi acea învățătură. Vom sfătui deci foarte des le părinți să ’î rupă o parte din timpul ocupațiilor pentru îngrijirea educației fiilor lor................................O................................ DIN ROMA (Corespondența particulară a „ Universului) 27 Ianuarie. De vre-o trei Zile la Curtea cu Jurați de aici se desfășura un proces contra câtorva republicani. E că cum luase nascere acest proces : Acum un an se găsiseră în diferite cazarme proclame invitând pe soldați să se rescule pentru a proclama republica. Pe dată poliția—care n’are altă tréba, de câtva timp decât să nascocésca conspirații ori contra Austriei ori contra Casei de Savoia—aresta pe câțiva omeni cunoscuți că aveau idei republicane ca autori ai acestui fapt. Cei arestați și acuzați de conspirație se numesc contele Marini, Albani, Giulianotti De Martino, Buda, Raveggi, Emiliani și Balcani. Procesul lor veni acum înaintea Juraților, și după o desbatere de câteva zile ei fură achitați. Când jurații citiră verdictul, isbucniră aplause în tota sala. Mulțimea ce asista la proces se repezi afară strigând: „Trăesca dreptatea ! Trăisca Jurații Romei! “ La eșirea acuzaților li s’a făcut o demonstrație impunătare. Depretis a mai fost o dată bătut—întâia bătaie a fost alegerea lui Scarbara la Pavia. Poliția lui clădise cu mare grijă un castel mare pe nisip, dar suflarea poporului î l dărâmă pe loc. Crezură să sperie glotele, aducând înnaintea lor fantoma conspirației și a baricadelor , dar judecătorii, eșiți dintr’acele glote, au retușat d’a crede minciunile polițienesci și d’a da un corp umbrelor cu verdictul lor. Cine erau acuzații ? Am vălut din proces: omeni cinstiți, contra carora poliția n’a putut găsi cea mai mică aparență de vină. Contele Marini e un veteran al bătăliilor pentru independența Italiei, un republican pe care prigonirile sant întărit în credința și în entusiasmul său. Felice Albani este un mazzinian, care face să -i facă tinerețea și pasiunile, care refuză orice bucurie d’a vîrstei sale, spre a se consacra femeei ideale. Republica. Buda este un uvrier tipograf care studiază și lucrază, care uneșce împreună ideea dreptului cu a datoriei. Raveggi și Emiliani sunt doi industriași pacinici. Balcani e un croitor patriot; Giulianotti un sculptor generos, cu o inimă generosă, mare ; —și spre a mări gravitatea acasărei poliția vroise să le adaoge pe un soldat, pe sergentul De Martino, contra căruia nu era nici o probă, nici un indiciu, fără ca să se gândesca la grelele consecințe ale codului militar, care putea înfunda pe victima unei bănueli într’o subterană pentru tata viața. Jurații i-au scăpat viața! Care le era vina ? Câțiva au proclamat’o, cu fruntea în sus, vina e credința lor republicană. Și e vină să profesezi o opiniune ? e vină să cugeți că guvernul actual nu represintă perfecția guvernativă ? Dacă ar fi așa, după procesul acesta, Depretis ar trebui să tragă în judecată pe totă opoziția. Se zice că Mărinii și Albani făceau propagandă. Desigur, cei ce aspiră la o ordine politică și socială mai bună, trebuesc să caute a face ca acea ordine să fie iubită, dorită. Aceste lucruri le-au avut în vedere jurații când au dat verdictul negativ și au făcut ca conspiratorii—născociți ca atari de poliție—să fie puși în libertate. Până și ministerialii au început să se depărteze de Depretis, crezând că în curând el va cădea. Intr’adevăr prevederile, crisei ministeriale se repetă și chiar Depretis vede acesta. Intr’adevăr, ieriel a vrut să facă o încercare spre a vedea dacă deputații lombardo-veneției vor rămânea fideli, și a fost înșelat în acceptarea sa , deorece s’a convins că, la cas, mare parte din deputații lombardo-venețieni vor vota contra lui Consiliul Veteranilor și a dat demisia în masă, văzând că reclamările lui nu ’s luate în s0mă de guvern. Italiens,