Universul, martie 1886 (Anul 3, nr. 457-481)

1886-03-02 / nr. 457

ANUL III.—No. 457. 5 Bani în Capitală.— IO Bani în Provincie Apare ia tóté dilele dejiiera la 7 ore dim íné ța. I REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA; ; CALEA DOROBANȚILOR. No. S. BUCURESCI. j giirii'rnfrinrrMfnimrniir iiniw nu iimmnTinniffTîrrTnr T-rrn—THi---t—r -rr-rT-i-nr -ini--nrrr^rri”'rrrr TTríritrirT rr,fmrrrrrrrar¥Tirr-rrit~-rnrnTi ABONAMENTE PENTRU­­ JUDEȚE : Pe un an - - - - Lei 20 Pe ș­se luni- - - „10 Pe trei luni­ ... ” Pe 1 lună .... „2 ABONAMENTE PENTRU CAPITALA 1 Pe un an - - - - Le; ÎS Pe șase luni ... „9 Pe trei luni .... B 4.50 Pe 1 lună .... „ 1.50 Bucuresci 4 Martie 4886 ia Cel ce pradă, ucide, etc. este scos dintre semenii sei și aruncat în temniță, pentru câți­va ani sau pentru totă viața; mai înainte era ucis, se răsbuna societatea în sângele lui, spectacolele erau publice spre a se da exemple altora să nu facă ca densul; de când însă legiuitorii au ob­servat că orî-cât de crude erau exem­­plele, nu împuținau de­cât într’un chip însemnat omorurile, căci dacă unii a­­tentază la filele apropelui spre a’l fura, alții ucid orbiți de ură și patimă și fiind­că pe cît timp ura și patima vor fi în lume ele nu vor face pe om să fie minte grazul ca pildă, și să nu’și procure satis­­facțiunea imediată care e atât de dulce în momentul de furie; de când apoi ora­șele mereu cresc și cu ele cresce și mi­zeria care pune pe mulțime de fi­nțe în alternativa d’a fura și omorî sau d’a se sinucide, mizeria care rătăcesce judecata celor mai cumpătați și le ridică ori­ce spaimă de streng, de atunci legiuitorii a­i hotărât să nu mai ucidă pe criminali, re­parând o morte printr’alta, dând societă­­ței acelaș caracter vindicativ care tocmai se pedepseșce în eliminatul din patimă. Au alis sâ’iisoleze, să’i aducă la mai bu­ne simțiri, la căință, să’I redea societățeî moralizați, stăpâni pe tote pornirile, în stare d’ași câștiga pâinea printr’o mese­rie. Acesta pentru cei condamnați pe timp mărginit, cât pentru cei condamnați pe viață ’’a hotărât a se forma cu el societăți a­parte, ast­fel Francia și An­glia au­ format colonii înfloritore cu cele mai perverse ființe fiind c’au avut un­­ sistem de moralizare, alte țări și au făcut­ pentru forterețe o populație întrepidă.­­ Inchisorea pe urmă este o pedepsă mai­­ rafinată, o adevărată pedepsă; nu e nimic a avea pe culpabil mort, dar e tot a’l a­­vea vin­, conșcient de crima lui și de faptul că’l ai în putere, a’l ucide nu este nici a’l repara greșala nici a scote vr’un folos practic pentru societate; din contra, cel mai mare folos este întâiul da nu’l o j­morî, pe urmă d’al întrebuința pentru scopul vieței. La isprava acesta au­ țintit practicii le­giuitori cari au desființat pedepsa cu morte, înlocuind’o cu diferite alte sis­­­­teme penitenciare, sisteme ce n’au încetat­­ încă un singur moment d’a atrage preo­­t cu pațiunea celor ce ’și-au luat sarcina lor.­­ Elveția întrebuințază inteligențele cele­­ mai marcante ala el, și cele mai mari­­ sume spre ajungerea scopului, și tot ast­fel , se face și aiurea.­­ Numai la noi resultatele sunt cu totul­­ altele de­cât cele menite la legile de care ne guvernăm. Fie din lipsa de temnițe sau de metodă în construirea lor, fie din chi­pul cum se administreză deținuții, și mai cu semn din împrejurarea că se caută a li se băga mintea în cap și morala în i­­nimă prin bătae, numai moralisați nu es arestanții din temnițele nóstre ; nu numai nu es moralisați și nu fac us de meseria ce vor fi învățat, dar ei mai scelerați de cum au intrat, mai instruiți în modul d’a sparge și prăda, și d’a înfige cuțitul în beregată. In temnițele nóstre tîlharii sunt ținuți ast­fel că pot sta ecsuri întregi să sa sfă­­tuescă, să’și comunice esperiențele și lu­­minele lor, să comploteze contra gardia­nului ori a directorului. Lucru ne mai au­zi­it, pot chiar să aibă la diapoziițe cu­țite și alte instrumente cu care să sape tainițe și galerii spre a-șî înlesni evadarea, cu care să se răsvrătască și să comită noi crime în loc să se crescă de cele trecute. Resultatele acestei sisteme se ved zilnic : ori arestanții sunt împușcați prin ordinul In diferite rînduri, au călătorit omenii noștri, prin țări stre­ne să studieze siste­ma temnițelor, dar sau că ea a fost rea înțelesă sau că nu este aplicabilă întoc­mai la noi, sau că s’a aplicat rea, resul­tatele ei sunt mereu mai rele. Ar fi mai bine să ne punem a studia aci pe loc o sistemă proprie a zostra, conformă cu moravurile nóstre, și numai atunci vom fi siguri de aplicarea ei, vr’unul director neglijent sau neînțelegă­tor de scopul celui ce a desființat pedepsa cu morte, ori câmpiile sunt mai infestate de hoți îndrăsneți cari au­ trecut prin școla cea mare ce sa numesce temnițele nóstre. Cât pentru cei condamnați pe viață, după sistemul nostru penitenciar de acii, ei ar putea forte bine să fie uciși, căci nu s’ar păgubi întru nimic nici pe dînșii nici societatea, și înțelesul acestor vorba se pote lesne cuprinde. Duminecă, 2 (14) Martie 1886. DIN MADRID (Corespondența­­ particulară a „ Universului”) La 19 curent a avut loc afară din sa­tul Santa Lucia, lângă cimitirile vechi ale Cartagenei, execuția capului rosealei ce a avut loc acum cât­va timp într’acel oraș. Bartual, executatul, mult forte resem­nat și cele din urmă frase ale lui au fost pentru copii și nevastă-sa, pe care ’I re­comandă solicitudinea preoților ce ’i a­sistam o depeșă a văduvei generalului Fa­jardo—rămas rănit mortal când se pre­senta cu trupele spre a relua cetățuia din mâna răsculaților — făcuse pe popu­lație să capete o speranță de iertare, de­ore­ce relata primirea bună ce -i făcuse regina regentă. Cu tote că consiliul comunal al Car­­tagenei, cercul comercianților, presa lo­cală, clerul, alte corporațiuni și mulți particulari cerură telegrafic grația lui Bartual, grația nu veni și el fu e­­secutat. * Un redactor al z­iarului „Progreso“ de aici, a avut o convorbire cu prințul Enric de Bourbon, duce de Sevilia, o­sândit la 8 ani de închisore pentru că încercase să intre în apartamentele regi­nei pe când comanda garda palatului. Dacă ce spune acest redactor. Sosind în temnița modei, găsit pe du­cele ocupat cu amănuntele instalărei sale. Noul întemnițat ocupă o celulă în des­părțirea arestanților politici. Mă primi cu bunătate și’i spusei pe dată scopul visitei. Reporter :—Aveți bunătatea d’ami spune ce va amănunte asupra transferărei divin­­no­vostre aici ? Ducele : —La nouă și jumătate se pre­­sentă în închisorea militară un căpitan al gardei civile însoțit de un lo­cotenent. Mă găsi în pat. lmî spuse că avea ordin să mă ducă în temnița model. Față cu vre­o două fzeci de persone care se aflau în o­­daia mea și față cu vice-directorul închi­­sorei militare, protestat contra acestei nedreptăți, întemeindu mă pe starea sănă­­tăței mele. Dar tóte fură în zadar, căpi­tanul aprobat de vice-director, îmi ascultă protestul și’mi răspunse că trebuia să’și implinesca misiunea fără s’o discute. Ve­­d­ănd că se h­otărîse ca, cu bună voie ori cu sila, să intru aici, observîndu-le că cedam violenței, intrai într’o trăsură ce mă accepta la porta. — Și nu ați făcut un protest înscris ? — Nu, domnule , și nici nu cred că mi-ar fi permis, căci se grabiau. D’alungul drumului putui să observ marile precauțiuni luate de autorități. Trăsura era precedată de doi jandarmi călări și urmată de patru perechi de jan­darmi tot călări. De la San Francisc până aici era un cordon de gardiști de al si­guranței. Răspîntiile erau ocupate de jan­darmi călări și de soldați. Sosind aici a­­flat, că ordinul nu era iscălit de guverna­torul civil și de căpitanul general. Pe dată formulai o plîngere față cu directo­rul și un funcționar contra viitorui ine­rent al acestui ordin și pe urmă scrisei despre acest lucru contelui de Xiguena. Spre a complace unor persone înnalte s’a întrebuințat cu mine un lux de as­prime și de brutalitate, care nu se între­­buințeză cu cei mari făcători de rele. Atât mai bine , lucrul acesta depărteză de mine pînâ și umbra recunoscinței. Pe de altă parte ceea ce s’a făcut cu mine tinde să arăte o deosebire pe care do­riam s’o stabilesc. Deosebirea dintre Bo­urbon­ și Bourbon 1. 24 Februarie.

Next