Universul, iunie 1886 (Anul 3, nr. 529-552)

1886-06-01 / nr. 529

­ ^ Astă­zi î^să lui­ d’a vedea co­misiunea pmm­ gdTț În punerea Brousse a fost dezamăgi­tă ișȘafe^de^er iacă ce s’a întemplat în Vm^WaPjiBai^I raportare : Marét, card4*fl.e, §r clin,*estrema stângă este contra expulsie&j,­ ales fiind ca ra­portor a prezentat azi comisiei un raport ce conchidea pentru un raport înaintea camerei contrar expulzarea prinților. A­­tunci se începu o discuție forte învierșu­­nată și care a­u rezultat respingerea de către comisie a proiectului lui Brousse și votarea unui proiect ast­fel conceput : „Teritoriul republicei e interzis tuturor membrilor familiilor ce au domnit în Francia.“ Apoi s’a ales ca raportor al comisiei Pelletan. Discuția în Cameră se va face marți, 28 cor., ori joi 29, și se preved inci­dente urîte. In privința acestei expulzări, prințul Jerôme Napoléon a făcut un manifest că­tre deputați în care, după ce spune că nu e pretendent și că a luptat în trecut ca deputat contra mașinăriilor monar­hice, zice : „Primejdiile pentru Republică nu provin din aceea că vre o câți­va prinți respiră aerul țerel, ci pentru că constituția e defectuosă și Republica e rele condusă de exploatatorii ei. In loc ca acestă con­stituție a vostra, făcută de regaliști pen­tru regele care era să vie, să o fi înlo­cuit cu o Constituție republicană seriosă, ați păstrat’o și ați permis să fie un in­strument de o persecuție iacobină. Câtă asprime merită atitudinea voistră ! „De cinci­spre­zece ani ați declamat mult, ați răsturnat miniștri, ați împărțit posturi în mod risipitor și necontenit ați dat afară funcționarii. Mulți din d-stră s’au arătat insațiabili în tendința d’a se îmbogăți. Prin ce îmbunătățire socială ați justificat domnia voistră ? N’ați știut nici să respectați, nici să desființați concor­datul, nici să rămâneți liber-schimbiști nici să deveniți protecționiști, nici să refor­mați nici să ușurați impozitele, nici să liniștiți dușmăniile internaționale nici să obțineți o alianță. Ați risipit aurul și sân­gele nostru în țări depărtate ; ați zguduit ordinea existentă și n’ați știut să ridicați ordinea noua pe care o cere democrația și pe care o datorați. Din tote părțile s’aude strigătul de alarmă al intereselor a­­menințate, religose sau filosofice.“ Nu pot ști dacă acestea sunt numai vorbe gele din partea prințului Jerome, dar treime să recunosc că are forte mare dreptate, zicând că primejdiile republicei nu stau într’aceea că prinții locuesc în­­tr’ensa, ci slau în aceea că ea nu caută a face îmbunătățirile sociale cerute de timp. Expoziția muncii.­La Câmpiile Eli­­see, într’un local cedat de către comună, s’a inaugurat expoziția muncei, care este o încercare a colectivizmului industrial, inițiată de camera sindicală. Au participat 63 de aceste camere sin­dicale. Subvenția pe care a dat o comuna a­­cestei exposiții este de 150.000 lei. Uvrierii camerei sindicale executară lu­crări forte bune. Ca președinte era uvrierul Herbinet care rosti un discurs în care declară că cu acesta expoziție se țintește la crearea atelierelor naționale. Hovelacque, președintele Primăriei, își exprimă speranța că în curând Parisul, devenind comună liberă, va putea să lu­creze pentru stabilirea unor asemenea a­­teliere. Chabert a urat ca lupta dintre urrieni și burgezie să devie cordială și generósul Mort.­­ Unul din vasluienii trimiși aici spre a fi curați de Pasteur, a murit. El era numai de 40 ani. Iar o femee dintre acești vasluieni a născut o fetiță. Procesul contra evreiului Meyer, din pricina lungei convalescențe a d-lui Dru­­mont, autorul cărței „Francia Jidovesca“, e amânat pentru 14 iunie. Traian, ------------------------------------------------------­ACTE OFICIALE Comuna urbană Pitești este autorizată să cumpere cu prețul de lei 15.000 locul d-nei Elena Budistenu, din strada Egali­tatea, spre a servi la construirea cazarmei pompierilor. Corespondența Telegrafică (Serviciul particular al „ Universului 11) Contele de Paris. Paris, 30 Main. Mai mulți ofițeri americani, cu cari contele de Paris a servit în 1862, l-au invitat să vie în America. Contele a re­fuzat, mulțumindu-le. Mișcare diplomatică. Berlin, 30 Main. Unele ziare din provincie anunță în mod oficios că ambasadorul englez sir E. Malet va fi succesorul lordului Lyons la Paris, iar ca ambasador la Berlin va veni lordul Roseberry, actualul ministru de externe englez și precum se știe amicul intim al principelui de Bismarck. Ocuparea Hebridelor Paris, 30 Main. Agenția Havas desm­nte proiectul unei ocupațiuni a N­oilor Hebride de către trupele franceze, proiect despre care vor­besc depeșe engleze trimise din Australia. In urma masacrelor întâmplate de cu­rând guvernul din Noua Caledonia a tri­mis două vase la Hebride, pentru a pro­tege pe naționalii francezi, dar acesta mă­­sură nu are o însemnătate politică. Convenția austro-română Olmütz 30 Main. Camera de comerciu a hotărît să-și exprime părerea de rott pentru întreru­perea negocierilor cu România și să a­­dreseze petițiuni ministerului și parla­mentului pentru ca pe viitor convențiile comerciale să se încheie pe un termen mai îndelungat. Recrutarea în Rusia. Petersburg, 30 Maiti. Contigentul de recruți pentru armată s-a fixat anul acesta la cifra de 235.000 ómeni. Confederația balcanică. Petersburg, 30 Maiti. Organele oficiase rusești, ca „Novoje Vremja“, „St. Petersburgskija Wedo­­mosti“, „Wilenski Westnik“, „Warshaw­ski Dnewnik“, „Kiewljanin“, etc., discută demonstrațiile din Buda­pesta și Laibach în articolele de fond speciale și exprimă speranța că Rusia nu va mai avea nevoie de aci înainte să opereze cu armele în contra Austro-Ungariei. „Nowoje Vrem­ja“, față cu împrejurările din Austro-Un­­garia, îndemna statele balcanice să for­meze o uniune vamală contra Austro Un­gariei și să facă o alianță mai solidă cu România și Rusia.­­ 1 (13) Iunie 1886. CRONICA BUCURESTEANA Sâmbătă, 31 Maiü. Cutia săracilor.—Pentru nenorocita vaduvă Despina Tăchescu din Galați au mai răspuns la apelul nostru : București: D­na Florica Gheorghiu cu 50 bani; d. Cost. Gheorghiu cu 50 bani și d. Maller Isidor cu 50 bani. Le mulțumim în numele acestei văduve și a copilașilor ei râmași pe drumuri, și rugăm pe cititorii noștri să dea fie­care obolul său pentru ajutarea acestor sărmane ființe. Câți­va bani nu e lucru mare pentru ei, dar banii adunați cu puținul de ici colo sunt un mare lucru pentru acesta văduvă, căreia i-a ars casa, singu­ra-i avere.­­­ Un consiliu de miniștri s’a ținut ieri la palat. O întrunire se va ține de partida de la guvern la 8 iunie. k­ Comitetul delegaților Camerei pentru legea instrucției s’a întrunit și ieri, la mi­nisterul instrucției. Lucrările comitetului Inainteza. b­ Convenția nostrá comercială cu Ruda expiră, precum se știe, in august. Acum se vorbește că negocierile pentru înche­ierea unei convenții vor începe pe dată ce va sosi noul ministru al Rusiei. Se zice că acest ministru, în locul d-lui U­­rusof, va fi d. Hitrovo. Asemenea se spu­ne că sosirea d lui George Ghica, minis­trul nostru la Petersburg, în capitală ar fi în legătură cu acesta convenție. i­ Sâmbăta morților.­­Azi la logs se va face o rugăciune în capela cimitirului Belu pentru sufletele morților. i­ Moșii.— Negustorii de la moși, pen­tru că n’au făcut treburi din pricina pla­­iei, cer să se mai prelungesca târgul pe o săptămână încă. Tot o dată se zice că ar fi deciși să protesteze pentru că pre­țurile locurilor sunt prea mari. „ K­. Concurs.—La 15 iulie se va ține în capitală concursul pentru catedra de igi­enă la facultatea medicală din Iași. Con­curenții, până acum sunt d-mi d-ri Cer­­kez și C. Antonescu-Remus. ic Pensie. — S’a acordat d­lui George Carageale o rentă viageră de 200 lei pe lună, ca recompensă națională. Acesta rentă este incesibilă și insezi­­sabilă. După mortea sa jumătate din acesta rentă va trece la soția sa până la înce­tarea din viață și la copii săi minori până la majoritate. — S’a acordat o altă pensiune viageră de 200 lei pe lună d-nel Casamara Leon. i­ Numiri.—D. AI.­llod­ung, actual im­piegat de cancelarie în serviciul exterior al vămilor, este numit în funcțiunea de verificator-taxator în acelaș serviciu, în d-lui N. Sion, destituit. D. C. Manolescu, actual supraveghetor vamal este numit în funcțiunea de impie­gat de cancelarie în serviciul exterior al vămilor. i­ Biletele de loterie care au rămas ne­vândute Ateneului sunt în număr de 65.651. Ecouri din țară (Corespondența particulară a „ Universului”) Siliștea, 37 Maiü. Tuse magarescá.—In comuna Silistra, județul Neamțu, de la 2 curent s’a ivit între copiii locuitorilor tusea măgăruscă. Medicul de plasă și cel de județ sosiți în localitate au luat măsuri pentru combaterea bulei; s’au procurat medicamente atât în comptul județului cât și în al comunei, pentru cei săraci. De­și numărul bolna­vilor a fost mare, însă nici un caz de morte nu s’a întâmplat încă, bola dimi­nuează. Pelagră.—Boia pelagra se întinde în­tre locuitorii acestei comune; sunt mai mulți suferinzi, mai cu osebire sătenii să­raci, cari în anii din urmă s’au hrănit cu porumb stricat de brumă și necopt; răul începe cu indispoziție, ferbintele și jupui­rea mâinilor, arderea la stomac, văjîiturî în cap, în urmă se întinde jupuitura până la obraji, îi amețește și ’i aduce la ne­­ ivolta, „Universului“ .............................................................................140 DRAMELE VIEȚEI Milionele Domnului Jeramie PARTEA A DOUA Opera Reaiul XI Familia Clamergent Privirea lui devenise fiorósa. — Julio, zise el cu un glas răgușit, as­­cultă-me bine : De vei avea nenorocirea să te întorci la tata-tau cu bani datorați unei fapte rușinase, îți voi mulțumi arun­­cându mi cadavrul la piciorele tale ! Domna Durasoy se înfioră mult. — Mai ascultă încă, fiica mea, ascultă, reluă d. Clamergent, sunt într’o situație desperată. Azi dimineță, îmi ziceam; mai am două zile , și mi-am încărcat revolve­rul.—Este aici, într’un saltar al biroului. — Dar tu ai revenit...— Deci este o Pro­vidență ! Ei bine, acum, zăresc o rază de nădejde... Oh ! fiica mea, gândește că, mulțumită ție, am cincisprezece zile în­tregi înainte-mi. Am vreme să mă întorc, să alerg, să văd lume,multă. In cincisprezece zile, ce de lucruri nu se pot face ! Când vor ști că am plătit la 30 iunie, omenii la cari m’am mai adresat vor fi mai ascultători, sper, și pe urmă cine știe dacă, condus de Providența în care tot vreau să cred, nu vom­ bate la vre-o ușă noă, care se va deschide înainte-mi. Julie, îmi spune pare ce­va că Dum­­nezeu va avea milă de noi și că cine­va ne va întinde mâna. Sunt mulți nepăsă­tori, egoiștii sunt mulți, dar se găsesc și omeni cu inimă bună, îmi va veni cine­va într’ajutor și mă vă scăpa! Cine? Nu știți... Dar convingerea acesta mi-a intrat în cap adiniória, ascultându-te pe tine și pe mumă-ta.... E o lumină care, ieșind din umbra ce mă încunjură, m’a luminat fără de veste. Haide, lasă, Dumnezeu e bun și drept; el nu pote îngădui pierderea mea. Vezi, deja ce liniștit sunt, pentru că sper ? Fiica mea, copila mea, vino în brațele mele, vino să te mai sărut încă! Uite-te la mumă-ta, ea e în genucchi, se ruga, s’o lăsăm să se roge. Tatăl acoperi cu sărutări fruntea fiicei sale. — Și mai ales, draga mea fată, reluă el, vorbindu-I la urechie, să nu ’ți calci cum­va jurământul! XII. Doua­zeci de minute. Blois, bufet, douăzeci de minute­­ strigau conductorii. Un tren espres venind de la Bordeaux și având vagane de clasa doua și a treia se oprise. Ușa unui cupeu se deschise și un tînăr elegant îmbrăcat sări iute pe peron. Șeful gării ’1 recunoscu și porni spre el repede, cu șapca în mână. Amândoi acești bărbați ’și strânseră mâna, schimbară câte­va cuvinte ; apoi, chiemat de serviciul său, șeful gărei se depărtă. Călătorul nu se dase jos din cuplul său pe care ’l ocupa singur, ca să intre în bufet, ci numai ca să umble puțin și să ’și dezamorțască piciorele. Neavând nimic mai bun de făcut de­o­cam­dată, el a­­prinse o țigare. De­și tînăr încă, acest călător trebuia să fie o personă de ore­care însemnătate, căci tóte gradele ce umblau în sus și în jos pe peron îl salutau cu respect. Tuturor el le răspundea printr-o miș­care din cap însoțită de un zîmbet bine­voitor. De­sigur, acest tânăr, care călătoria într-un cuplu pus de companie la dizpo­ziția sa, trebuia să fie o personă cu in­fluență, și semnele de respect pe care le primia la gara din Blois arăta că era cu­noscut de agenții companiei Orléans, cel puțin în gările principale. Era un inspector ori un funcționar în­­nalt al companiei ? Nu. Nu era nici un senator nici un deputat. Acest tânăr era un întreprinzător de lucrări publice căruia compania căilor ferate de Orléans îî în­credințase esecutarea unor lucrări forte importante în mai multe puncte ale re­țelei sale. Cititorul a ghicit pe Ștefan Renaudin. Cu tote că era tânăr, mulțumită hărni­ciei sale, cunoștințelor sale, inițiativei sale, mulțumită și contelui de Spleure, tînărul inginer civil luase loc în mai pu­țin de doi ani printre omenii superiori cărora industria le datorește mult. Inventând mașini noi și perfecționând pe altele, așa încât, micșorând obosela uvrierului, se măria repeziciunea lu­crului, el ajunsese să facă mari economii în privința muncei cu brațele. Putuse relua, fără să schimbe devisele, unele lucrări lăsate la o parte ca ruină­­tate și să le sfîrșască, câștigând mult la ele, spre marea mulțumire a celor inte­resați. — Nimic nu -l încurcă, se zicea vor­­bindu-se despre el, nu se oprește față cu nici o piedică, tote sunt cu putință pen­tru el. Stefan Renardin era într’adevăr înzes­trat cu o inteligență rară. Uimea pe in­ginerii cei mai învățați, pe omenii cei mai dibaci. Aveau mare încredere într’ânsul și în­crederea acesta, pe care se întemeia re­putația sa, era meritată. Acum când era cunoscut, când aveau încredere în capacitatea sa excepțională, când știad, în sfârșit, ce valora, el nu mai avea nevoie să alerge după lucrări, veniau de pretutindeni să -l róge. (Va urma) Emile Richebourg ---------------------—-----—------44--------

Next