Universul, septembrie 1886 (Anul 3, nr. 606-623)

1886-09-04 / nr. 606

ANUL III.—No. 606. Dreptate pentru toți ABONAMENTE pentru tota țara Pa un an................lai 18 Pe $ése luni .... *9 Pe trei luni .... „ 4.50 Pe 1 lună............ „ 1­50 Apare în tote zilele de lucru la 7 ore dimineța. 5 Bani în. Capitală.—3.0 Saxi­ în. ^roTrineie FOAIE POLITICA ILUSTRATA Joi, 4 (16) Septembre 1986. Toți pentru dreptate Inserții și reclame 1 leu linia Anunciuri pe pag. 4­a 40 bani linia Scrisori nefrancate d e refusă. Articolele nepublicate nu se înna­­poiază. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA: Str. Brezoianu No. 19, Bucurest­ îs Crainicul*’ Ziar independent cotidian format mare MT10 bani Sâmbătă 6 Septembre va începe a publi­ca un nou roman original, ilustrat, intitulat: CRIMĂ DIN CALEA MOȘILOR SAU NICOL­AE RUSU și CELE 6 VICTIME roman de mare senzație scris anume pen­tru „Crainicul.“ București, 3 Septembre Presa română, recunoștem acesta cu plăcere, a știut până acum să să se deo­­sibescă de presa din Europa, prin faptul că a rămas în­tot­deauna onestă, că nu s’a cumpărat cu bani. Forte rarile es­­cepții care au fost și sunt, au fost astfel inn­erate de opinia publică, încât n’au putut se stăruiască în aceste dispoziții. Ca ziar popular și care ține mai mult ca la ori­ce ca cei mai șireți să nu es­­ploateze pe omenii onești și lesne creze­­torî cari în țara nostra formeza marea majoritate, „Universul“ va lovi în­tot­deauna în aceste triste personagii cari vor să facă din presă un obiect de ne­goț neonest. Mai multe ziare, și între cele d’întâî un oficios, au destăinuit ore­care lucruri urîte asupra unei forțe apărute nu de mult și numită „Monitorul comercial“. S’a de­nunțat că acesta f­re e o gazetă de șan­­tagiuri și de specule murdare. Acum „Curierul financiar“ revine asu­pra chestiei și face cunoscut că nume­rose plângeri s’au rădicat, în contra „Mo­nitorului comercial“, către președinții de tribunale către parchet și către ministrul de justiție. „Aceste plângeri consistau—scrie „Cu­rierul financiar“—în faptul că „Monitorul comercial“ publică numai polițele protes­tate ale acelora din comercianți cu cari nu se pute învoi ștergând astfel din ta­bloul său politețe protestate ale acelora cu care se putea învoi. Dovada cea mai palpabilă e că, de va lua cine va colecția „Monitorului comercial“ și o va pune față în față cu registrele tribunalelor, nu -i va fi greu de dovedit că un număr în­semnat de polițe protestate nu figureza în „Monitorul comercial“. Și aceste le făcea ziarul despre care vorbim pretinzând că publică tote polițele protestate... Cu acest chip, întreprinzătorul „Monito­rul comercial“ lua de la unii bani ca să nu le publ ice polițele și pe alți comer­cianți îi inducea în erore făcându-i să fie convinși că cutare negustor n’are vr’o po­liță protestată. Presa română trebuie să se apere de acești omeni cari caută se o discrediteze. Rușinea care cade pe unii, va cădea a­­poi asupra tuturor și ne vom pierde re­putația de onestitate pe care o avem. De acea înregistrăm cu plăcere hotărî­­rea pe care confrații noștri de la „Curie­rul financiar“ au luat-o, spre a pune ca­păt acestor specule, de a publica o copie fidelă a tuturor polițelor protestate după registrele tribunalelor, primind în același timp și publicând gratis tote reclamațiile celor cari au polițe potestate din cauze oneste și de forță majoră.­ ­ <a>­DIN LONDRA (Corespondența particilară a „ Universului”) Chestia bulgărescu.—Declarația ce a făcut d. Fergusson, sub­secretar de stat la ministerul afacerilor străine, în camera comunelor este forte importantă și lim­pede. „Tractatul de Berlin, a zis el, trebui să fie singura bază pentru înțelegerile și convențiunile internaționale, ulteriore. O singură putere nu pate să aibă nici un drept sau privilegiu asupra Bulgariei și cănd e vorba să se depue sau să se a­­lagă un principe în acea țară, acesta nu se póte face de­cât cu învoirea tuturor acelora cari au iscălit tratatul de Berlin. Guvernul englez, a zis Ferguston, n’are nici un interes special în Bulgaria, inte­resele sale acolo sunt ca și acele ale ce­lor­l alte puteri, însă nu va permite ca o singură putere să ’i încalce aceste inte­rese ori­cât de mici ar fi ele, și e o ches­tiune de principiu pe care Anglia’și pro­pune s’o apere cu ori­ce preț în afacerea balcanică.“ In acesta privință „Daily News“, ale cărui idei nu se deosebesc de ale celor­­l­alte ziare mari engleze scrie în articolul său de fond : „Interesul nostru în cestiunea bulgărâ*­­că nu pate fi altul de­cât numai acela pa care ți l’ar inspira ori­ce națiune tînără și valorosă care are trebuință de sprijin spre a eși la libertate și pe urmă în al doilea rând vine pentru noi respectul că importă pe Anglia să -l menție în tote învoirile internaționale. Anglia va servi ca­uza civilizațiunei prin banii și prin sân­gele ei de va fi nevoie. „Prințul Bulgariei reü a declarat în depeșa către țar că ar fi primit coróna Bulgariei de la Rusia, el a primit acestă coróna de la tóte puterile cari au iscălit tratatul de Berlin ; prin urmare, de ar vrea s’o depue, acea coróna trebue să se íntorca iarăși în posesiunea tuturor pute­rilor cărora le incumbă dreptul și chiar datoria d’a da cui vor crede că va co­respunde intereselor europene în Balcani și să împedice d’a ajunge în stăpânirea unuia care ar face jocul unei singure puteri. Politică rusescă prin femei.­Se scie că dna Olga de Novicoff­ste între­buințată de cancelaria diplomatică rusască ca scriitare și ca intrigantă. Iată ce scrie acum acesta domnă cu privire la prințu Alecsandru : IF­-pita: „U­miTvezs­ U-l­u.!1­205 m­­ilianele Domnului Jeramie PARTEA A DOUA XXIX O jucărie — Ca fiica mea să nu înțelegă că e vorba de fericirea ei. — Dacă ea nu va înțelege, vei face o d-ta să înțelegă; are d-ta n’ai autoritate asupră’i? Eugenia este o fată bună, ea n’ar e și nici o dată din vorba d tale. — Fără îndoilă, dar d­acă n’ar voi? — Ce face cu asta. Ea nu pate și nu trebue să voiască nimic, mă înțelegi ? Ar fi o slăbiciune vinovată din partea d-tale, dacă mai ai curajiul să ’­ impui voin­ța d-tale, zicându-î, voesc ! Dar eu cred că : Eugenia nu va fi atât de încăpățînată în­cât să ’șî respingă fericirea. In cas contrar vel sei să ’țî arăți autoritatea, copiii nu vor tot­deauna drept, ei trebu­esc conduși. — Crezi c’aș putea... — O mumă are totă puterea asupra fii­cei sale. — Știu că iubești mult pe Eugenia și n’ai în vedere de­cât fericirea ei. — De­sigur. — Ei bine, voiü face cum vo ești.­­— Tocmai, dacă’i avea trebuință de mine, te voi­ ajuta. — Da, vreau să me sfătuești. — Cum să nu te sfătuesc! Ce n’aș fa­ce pentru d ta și pentru fiica d-tale ! răs­punse prefăcută cu vocea cea mai milosa. Insă, continuă densa, gândiți vă bine, e vorba azi de interesele d-vostră cele mai scumpe; pentru d-ta este liniștea cea mai completă, m­ai absolută, pentru fiica d-tale realizarea unuia din cele mai fru­­móse vise ce pate să facă o fată, e vii­torul său, asigurat contra tuturor întâm­plărilor vieței, cu tóte bucuriile, cu tote fericirile pe care bunul D-zeu le acordă pe pământ creaturelor sale iubite. — Ah ! mult trebue să fim noi iubite de dânsul, eu și fiica mea, pentru ca să fim obiectul unei favori atât de mari. — Negreșit, lăsându-ve să suferiți atâta, ve păstra recompensa pe care­ ați meritat o. — Dumnezeu este mare. — Și drept. — Bine­cuvântat fie sfântul său nume. — Amin­ răspunse Anastasia, ridicân­­du-și cu evlavie ochii către cer. • Câte lucruri urîte se mai fac în nume­le meu, Dumnezeule, și a religiunei tale. — Așa­dar, reluă d-na Lureau, zicl că d-nui Rabiot îmi va vorbi în curând de profetele sale !... — Mâine, pate și chiar azi. — Te a înștiințat? — Aș ! nu, nu ’mi a spus nimic, afară însă când a plecat, mi a zis: am ceva forte important de vorbit cu d-na Lureau. Nu ’i am î­ntrebat nimic, înțelesesem tot. — Póte, te-am înșelat ? — Domne, ce vorbești, dar eu ’mi cu­nosc prietenul, și fără nici o greutate ’i citesc fondul cugetelor. — Și ce-o să’i răspund eu, D zeule. — Ce’i drept o să fii cam încurcată. — Negreșit. — Ei, dar lucrul e simplu, n’am de­cât să’i zici așa: d-le Rabiot, cererea d-tale Ce face multă onore, mie și fiicei mele, să ști că o primesc, Eugenia va fi nevas­ta d tale. — Pot eu să zic asta, mai ’nainte d’a ști dacă fiica se învoește­? Se’nțelege, din momentul ce fiica d-tale n’are să facă de­cât ceea ce voești, nu’i nevoie s’o consultezi. — Așa este. Precât se vede, d-na Lureau nu mai avea întrenga nici o forță morală; era un suflet din care se stinsese ori­ce lumină. Iată ce făcuse complicea lui Rabioz din acesta nenorocită femee. Prin neîndurata presiune ce exercita asupra spiritului ei, mai mult încă de­cât prin otrava ce’i dădea, omorîse în ea tóte facultățile min­tale,­­i schimbase simțirile și natura, o orbise până în acest punct încât nu mai vedea nici ce era rea. D na Lureau nu mai era cu adevărat de­cât o jucărie. XXX. Cer cerea în căsătorie. Rabiot știind că d-na Lureau era pre­parată, și zise că trebuia să bată ferul până e cald. Sosi și a doua zi pe la ora unu, adică tocmai când femeile se sculau de la ma­să , acestea alergară în salon să’l pri­mească. Rabiot ’și înlocuise costumul său de fantasie printr’o îmbrăcăminte neagră, de ceremonie ; în figura s a, seriosa, gravă, era pare­ că ceva solemn. După obiceiu, îmbrățișa pe Anastasia, strînse mâna văduvei și făcu fet#I un compliment. Eugenia respinse printr’o salutare și pe buze’i trecu un zîmbet care pentru Rabiot—ce se mulțumea cu fórte puțin, fu un semn de încuragiare. (Va urma)

Next