Universul, octombrie 1886 (Anul 3, nr. 630-657)

1886-10-03 / nr. 630

ANUL III.—No. 630. Vineri, 3 (15) Octombre 1888 5 Bani In Capitală.—3LO in Provincie Dreptate pentru toți ABONAMENTE pentru tata țara Pe un an......................lei 18 Pe șese luni .... «9 Pe trei luni .... „ 4.50 Pe 1 lună...................... n 1­50 Apare în tote zilele de lucru la 7 ore dimineța. FOAIE POLITICĂ ILUSTRATĂ Toți pentru dreptate Inserții și reclame 1 leii linia A­nunciurî pe pag. 4­ a 40 bani linia Sib­iSc^un­efrancate se refnsă. Aiunci>Jel^ nepublicate nu se înna­­poia­ză.­­ .A'S'lá-.v| L---------­­■—SEI^CTI^/ȘI ADMINISTRAȚIA: x&l­TB Teșmanu No. 19, Bucuresc București, 2 Octombre Serviciul nostru veterinar lasă mult de dorit, dovadă pagubele pe care le aduc proprietarilor de vite epidemiile, contra cărora nu suntem bine înarmați. Vitele fiind una din principalele avuții ale țerii nostre, firește că una din întâiele preocupări ale legiutorilor și ale guver­nului trebuie să fie de a crea condiții bune pentru dezvoltarea acestei ramuri de producții. Am primit cu bucurie ideia de a se face tîrguri speciale pentru vite, ca la Se­verin, la Constanța, etc, și vom întem­pina cu vii aprobări în­tot­deauna tot ce se va face bun în astă ramură. „Monitorul“ de azi publică reglemen­tul comisiei veterinare constituită prin art. 28 din legea sanitară, statolind chipul în care ea se va compune precum și atri­buțile ei. Comisia se va compune din cinci mem­bri, numiți prin decret regal, pe termen de cinci ani, când comisia se va reinoi prin tragere la sorți a câte doi membri. Ședințele se vor ține de două ori pe lună. Iar atribuțiile comisiei veterinare sunt următorele: a) Opineza asupra tuturor chestiilor de medicina veterinară despre care va fi consultată de directorul general al ser­viciului sanitar și de consilul sanitar su­perior ; b) Elaborază tote proiectele de legi, regulamente, precum și tote instrucțiile relative la serviciul veterinar civil din țară; c) Examineza tote actele relative la combaterea epizootiilor și și dă avizul asupra tuturor despăgubirilor, precum și asupra­­ cheltuelilor ce urmeza a se face din fondul de epizootii; d) Ezamineza proectele de abeatorii, o­­boze de vite, tahhanale, în ce privește i­­giena și poliția veterinară, pentru care se cere aprobarea ministerului și să și dea avisul asupra lor ; e) Avizeza asupra numirilor și revocă­rilor personalului veterinar, precum și a­­supra penalităților prevăzute la art. 59 din legea sanitară; f)­­Supraveghiază exercițiul medicinei veterinare în țară; g) Verifică titlurile candidaților delega pe membrii cari vor trebui să ia parte în jursele examinătore la diferitele concur­suri sau în alte comisiuni științifice și an­chete relative la medicina veterinară ; h) Se pronunță asupra tuturor chestii­lor pentru care legea poliției sanitare ve­terinară cere ca să-și dea avisul, înainte de a merge la tetru. i) Studiază și propune ministerului (di­recției generale a serviciului sanitar) ori­ce măsură va crede necesară pentru înlăturarea sau combaterea bulelor enzo­otice sau­ epizootice, pentru ameliora­rea raselor de vite și pentru organizarea serviciului veterinar în țară; j) Supune consiliului sanitar superior la finele fie­cărui an, și cel mult până la 1 Martie al anului următor, o dare de semn asupra stării serviciului veterinar și asupra reformelor de introdus în servici­­ile publice, în ceia ce privește medi­cina veterinară. Acest regulament, prin chipul bun în care e alcătuit, merită tote­­ laudele, pe care le aducem cu plăcere d-lui ministru de interne și consiliului sanitar superior. Mercur­ noptea, 24 curent, numitul Bu­­zău trecea șanțul cu căruța sa de revi­zie plină de lăzi cu gaz. Impiegații de la aviz Tănăsescu și­­ J. Zamfir preveniți de isprava revizorului, îl urmăriră și-l întâl­niră pe drum. Burău vezendu se urmă­rit de camarazi de serviciu pe cari, de și nopte, îl recunoscu, dede­meni calului, dîr­­jindu-se spre casa sa. Tocmai pe când des­cărca lăzile în ogradă sosiră și cei doui impiegați care încredințându­se cu ochii despre turt, au prevenit pe d-l întreprin­zător, d-l Ath. Marinovici. Acesta con­stată infedelitatea revisorului său și-l dete pe mâna justiției. © Spice di­n țară Un revizor de axize om practic — Relativ la prinderea lui Burch Weisman, revizor de axize, în G­alați asupra faptu­lui de a fi introdus în oraș gaz de con­trabandă, găsim aceste amănunte în „Ga­lații“ : Un jandarm târît de cal.—Alaltă ieri la Iași soldatul din jandarmi călări Iacob Ferdinand, căzând de pe cal, fu tărît de la oțelul Binder până în piața Sf. Spiri­don. Din norocire, rupendu-i-se cizma care a rămas in scara sălii, el a putut scote în cele din urmă piciorul, scăpând ast­fel de pericol. Un nou­ post de comisar al portului s’a înființat în orașul Galați și s’a numit în acest post d. Baii Mavrogheni, din a­­cel oraș. Foc.— In sara de 14 Septembre curent s’a ivit incendiu la o șiră pae de orz și grâu a femeei Ținea Ioniță Matache din comuna Speteni, județul Ialomița, arzând cu desevîrșire. Autorul se bănue a fi un Ioniță Cons­tantin Șerban, tot din acea comună, care se certase cu fiul numitei femei mai ’na­­inte de incendiu. Procesul verbal de constatare s’a îna­intat parchetului. — In naptea de 27 Septembre curent, s’a incendiat armanul moșiei Piua-Petri din județul Ialomița, căutată în regie de Stat, arzând cu desăvârșire o șiră­pae de orz, causând o pagubă de 120 lei. S’au luat măsuri pentru descoperirea autorilor. Grevă școlară.­Elevii școlei tecnice din Iași, s’au pus în grevă și Joi dimi­­nață un mare număr din ei ar fi plecat pe jos către București. Cauza ce ei o in­­voca se crede că a fi răul tratament ce li se dă din partea pedagogului lor. Nu se știe până la ce punct acest argument al lor pote fi fondat, și nu e de îndoială că se vor face cercetări minuțiose spre a se vedea dacă nu cum­va micii greviști au fost puși la cale de cine­va, ceia ce ar fi regretabil, opinază „Liberalul.“ Foița ,,'Crxiivers-alTa.i“ ...................................................................................231 Miliónele Domnului Jeramie PARTEA­­ AȘ­TRESIEIAX. Moștenitorea. N­ El și Ea. — Nu vreau să ’ți spui; ’mi spune ceva că aș face rea, de ți-aș spune. De el ’mi e tema Lucian, ar putea să ți­ se facă vrăjmașul cel mai mare, de marte. — Atunci, dragă Eugenio, trebue să ’mi spui cine e. — Nu, nu. Ai fi în stare să te duci să ’i provoci și D-zeu știe ce s’ar întâmpla. Și apoi ce ’ți face dacă nu ’ți spui nu­mele ? Ce ’ți pasă de țel, când eu mai bine aș vrea să mor, de­cât să fiu, ne­vasta lui? — E bogat? — Da, are o avere frumósa. — E téner ? — Nu, e bătrân și urît. E bogat și vrea să mă ia de nevastă. Nu știu de ce ține așa mult. — De ce ? pentru că e bătrân și urît și tu frumosa și tânără. — Nu, e alt­ce­va Lucian, dar nu știu ce, n’am putut să ’mi explic nimic, dar minciunele ce ți-s’au spus pun nițică des­lușire în atâtea fapte nedeslușite ; da, o­­chii mei încep a se deschide. A fost un complot, sunt înconjurată de o mașinație îngrozitore și fiind­că mă iu­bești au făcut și din tine o victimă. — Dar asta e mișelie! — Vrei să știi cum sunt în acesta casă unde ni­ s’a oferit o generosa ospitalitate?.. Sunt ca o prizonieră, nu es nici o dată, nu văd pe nimeni. D­na Fournier, sluj­nica ei, grădinarul mă supraveghiază ne­încetat. Nu aș putea face un pas fără să știe dânșii. Mi se făgăduise întâiui că me voi­ pu­tea duce la Paris, o dată pe săptămână, și acum nu mă lasă. Am vrut să -ți scriu, nu am putut, și de ți aș fi scris, scrisó­­rea nu mi-o puneau la poștă. In casă nu e nici un jurnal, și de e vre­una în care fusese înfășurate lucruri de ale mâncării, îl ard îndată. Pare că le ar fi frică să nu aflăm mama și eu, ce se petrece prin Paris or pe aiurea. — Dar e de nesuferit! strigă Lucian in­dignat • ești în ínchinare, curată socotela. Așa traia nu pote duce cine­va, trebue să pleci. Fata aftă. — Aș vrea, zise ea, dar mamai îi place și trebue să stați și eu. — Dar bine d-na Lurean nu vede că sufere ? — Nu vede nimic, nu vrea să vadă ni­mic. E împotriva mea ca și ceî­l’alți. — Me sperii! dar dacă ești așa victi­mă, trebue să fugi. Eugenio, iubita mea, nu te mai întorce în închisore ; ai la Pa­ris, te puiü eu sub ocrotirea contelui de Spleure. — Se pare să me sfătuiești să pără­sesc pe mama ? — Me iartă Eugenio, dar ești într’o stare așa de îngrozitare !... — O să se sfârșască. Dar de ar fi și mai rea tot trebue să stau lângă biata mamă. De aș avea vreme ți-aș mai spune multe dar nu pot... Trebue să mă întorc acasă... Azi am eșit pentru întâia ora din gră­dină. Din nebăgare de semn, grădinarul n’a închis porta.... D-zeu a voit să te văd. Dar nu sunt alt de­cât o prisonieră scă­pată. De s’ar întorce grădinarul și nu m’ar vedea în grădină, m’ar căta și... Mi e frică Lucian, mi e frică!.... Mă duc, la reve­dere, aibî încredere în mine, te iubesc ! Era să plece. El o opri luând’o de mână și ’i zise : — Du te dar nu mi-ai spus tot, și tre­bue să știu, tot, căci vreau să ’i spui mâine d-lui Rames că te iubesc, și trebue să ’I deslușesc bine situația în care te găsești d-ta și muma d-ta spre a lua măsurile cu­venite pentru a o face să înceteze. Trebue să te mai văd azi. — Peste putință. — De nu ziua, atunci noptea. — Noptea? — Da. La câte se culcă ei ? — De vreme, pe la 9 și jum., cel mai târziu­. — Ești singură în odaea în care dormi? — Da. — El bine, la 10 și jum — când toți vor dormi—să ieși din odaie fără să faci zgomot și să vii în grădină.­­­ Vezi că... — Se pute face acest lucru ? — Da, dar... — Dragă Eugenio, ne-am înțeles, să știi că te aștept. — Nu, mi e frică. — De ce ? Numai să bagi bine de somn. Te rog, vino dacă nu vrei ca mâine să se întâmple cine știe ce. — Oh ! Lucian ! — Vii? (Va urma)

Next