Universul, februarie 1887 (Anul 4, nr. 29-53)
1887-02-01 / nr. 29
Anul IV.—No. 29 5 Bani în Capitala.—10 Bani în Județe. Duminecă, 1 (13) Fevruare 1887 APARE IN TOATE ZILELE LA 7 ORE LIMITEATA * REDACȚIA șl ADMINISTRAȚIA __BUCUREȘTI, STRADA BREZOIANU, 19. ABOUAlENTTE : IN CAPITALĂ I IN JUDEȚE Pe 1 an . . . . 20 Lei Pe 1 an . . . . 24 Leî Pe 6 luni ... 10 „ Pe 6 luni ... 12 „ Pe 3 luni ... 5 „ Pe 3 luni ... 6 „ ANUNȚURILE, INSERȚIILE șI RECLAMELE SE PRIMESC NUMAI LA OFICIUL DE PUBLICITATE „ROMANIA“ București, strada Academiei, 18. București, 31 Ianuare 1887 Camera ne-a surprins zilele trecute cu o nouă șugubățenie , cu 58 voturi contra 42 aotărît ca să nu se mai tipărască și să nu se împartă deputaților raportele asupra cererilor de credite . N’am vorbi despre acésta uimitóre hotărîre, dacă pe lângă partea ei șugubiță n’ar avea și una tristă. E caraghios, în adevăr, să vezi la majoritatea reprezintanților țerei o abnegație atât de.... unică în felul ei, încât să declare sus și tare că ea n’are nevoie să știe pentru ce guvernul cere autorizație să cheltuiască banii țării ; asta nu e tréba ei , tréba ei e să vună bilă albă la urnă albă și bilă negru la urnă negru! Dar e trist, e dureros să fii nevoit să constați, odată mai mult, în ce chip își pricep reprezintanții națiunii datoria lor. Ce idee ’și face acea majoritate de 58 despre misiunea ei ? Pentru care sfârșit își închipuește ea că a fost trimisă in Cameră ? Votul caraghios de alaltăieri, iată ce răspuns ne dă la aceste întrebări : Cincî zeci și opt de deputați nu și-au format încă o idee lămurită despre ceea ce va să zică: reprezintant al țării. Ei nu știu, sau uită forte ușor, că totalitatea reprezintanților țării închipuesc față cu guvernul,pe arătătorul căiei pe care acesta trebue s-o urmeze, pe controlatorul faptelor lui. Ei nu știu că reprezintanții națiunii sunt puterea,iar e guvernul executorul hotărîrilor lor. Nu ei se identifică cu guvernul, se cred aceiași apă ; deosebirea pe care o fac între ei și guvern, e cu totul de altă natură : guvernul e puterea și ei sunt ajutătorii lui în contra opoziției; aci cred că li se mărginește rolul. Ei cred că dacă, prin convingere sau mai ales din alte motive de ordin secundar, sau pate din întâmplare, fac parte din acelaș „partid“ cu membrii guvernului, sunt ținuți, fără să întrebe, fără să discute, să pună bilă albă la urnă albă sau întors, de câte ori guvernul le va cere una sau alta. In zelul lor, de se întâmplă să n’aibă cuvânt de ordine din partea guvernului, fiind în discuție vr’o chestie fără importanță sau neprevăzută, ei caută să ghicasea voința căpetenielor și isbutesc forte adesea— ca în cazul de față — să se facă de rîs. Negreșit, guvernul n’avea nevoie de votul slugarnic de alaltăieri; negreșit, pentru densul nu e un câștig că raportele asupra cererilor de credite nu se vor mai aduce din vreme la deplina cunoștință a deputaților. Dacă ar cere, dacă ar voi acesta, ar arăta dorința de a scăpa cu desăvîrșire de orce control, de a ajunge să taie și să spânzure după plac, și astfel de acuzări, noi cel puțin, le am lăsat și le lăsăm pe sema furiosei opoziții. Votul celor 58 este numai rezultatul unui exces de zel din partea unei majorități care habar n’are de misiunea și datoriile ei , acest vot a trebuit să atingă neplăcut și pe membrii guvernului. Pe aceia însă, cari au trimis astfel de