Universul, iunie 1887 (Anul 4, nr. 139-167)
1887-06-01 / nr. 139
Anu!|lV. -No. 139 Dușmănia germano-franceză. - Boia împăratului german.-Martea misteriosă din Buzău.-O moștenire fabulosâ.- Sentința definitivă în procesul Balș-Xenopol.-IȚigani hoți de copii. - Un prizonier șerb mutilat de arnăuți.-Cutremure îngrozitoare: 120 morți. Fotografia „ Universul “, str. Brezoianu No. 19 execută cu fineță fotografii de ori-ce mărime cu prețurile cele mai reduse. 5 Bani In Capitală. —10 Bani în Județe București, 31 Maiu 1887 In numerii trecuți, am dat loc în colanele ziarului unor observații forte juste ale unul cititor al nostru, asupra încercărilor de întemeiare a unei industrii naționale. E în adevăr de mirat, cum se găsesc un guvern și o majoritate parlamentară, atât de ignoranți asupra legilor economiei, încât cred că se pute, cu forța, printro lege, întemeia într’o țară industria. Mai deunăzi chiar, „Monitorul“ publică o lege pentru încurajarea industriei. Și, în cartea de-ar fi întâia încercare, dar nu, s’au mai făcut atât, și atâte cercări, și nici una n’a isbutit. E vădit lucru,—cum zicea deunăzi un confrate, care, singur cu noi, are cutezanța de a se rădica în tdtă presa română, în contra acestui curent nenorocit care pare a fi coprins tóte capetele ușore din țară, „l’Indépendance roumaine“,—că : X „Pe câtă vreme agricultura, care e principalul izvor de bogăție națională, nu va fi perfecționată , pe câtă vreme se vor găsi mii de hectare de pământ necultivate din pricina lipsei de brațe , pe câtă vreme creșterea vitelor nu va fi atins la noi cel mai înalt grad de perfecționare , pe cât industria agricolă, cu tote ramurile ei, nu va fi înflorită, pe cât desimea populației nu va fi creat un proletariat agricol (adică un prisos de brațe) care să dea lucrători pentru manufacturi, —o industrie trainică nu va putea prinde rădăcini la noi în țară. N’avem nevoie de industrii en serre, care nu pot trăi prin ele însele, și care fără de ajutorul atotputinle al statului ar cădea imediat. Să fac fabrici cu cheltuieli mari; să aduci din străinătate mașini pe care le recunoști apoi improprii scopului propus, căci cei cari conduc stabilimentele n’au destulă sau de loc experiență ; să produci marfă prostă și scumpă; să vezi apoi prăbușindu-se întreprinderea, iată ce s’a întâmplat și se întâmplă cu tote întreprinderile industriale încercate la noi.“ Vom face într’un număr viitor istoricul acestor încercări smintite și vom dovedi, prin fapte, cât de frumos au isbutit. Astăzi ne mărginim a constata că, prin legi improvizate în parlamente nu se modifică legile firești ale economiei și că încercările de creare a unor industrii la noi în țară—deși nu au isbutit — au costat grozav de mult pe stat și au scumpit considerabil prețul unor produse pentru consumatori. Don Chișonada cu crearea industriei va fi una din cauzele ruinei economice către care mergem cu pași gigantici și spre care guvernanții noștri—în orbirea lor—nu știu ce se mai născoească ca să ne împingă mai răpede. Lunt,jl (I3)1lnaie 13S7. DIN ITALIA (iCorespondența particulară a „ Universului“) Roma, 25 Maiă. Răniții -le la Dogali. — După cum v’am scris, alaltăieri s’a inaugurat monumentul ridicat în onorea celor căzuți la Dogali. Astăzi la opt coșuri, cei scăpați cu viață din acea luptă, comandați de căpitanul Michelini, s’au dus, așezați în rânduri militare, la Quirinal, unde au au fost chemați de rege. Erau îmbrăcați în uniforma de mare ținută și cu decorația din urmă pe piept, îndată ce intrară în grădina Quirinalului, se dete de veste regelui care, însoțit de regina, prințul moștenitor și casa sa civilă și militară, se coborî numaidecât. Regele vorbi mult cu căpitanul Michelini, întrebându-i despre tote incidentele luptei de la Dogali. Apoi vorbi pe rând cu toți soldații, strângându-le mâna. Tot așa și regina. Convorbiri.— Ziarele povestesc următorele episode ale primirei. Regina întrebă pe unul din soldați : — Unde e mama d-tale ? Știe că ești vindecat ? Soldatul răspunse trist: — Nu, mama nu mai trăește! — Ce mângâere—adaose regina—ar fi fost pentru dânsa să știe că toți italienii se gândesc acum la voi! Unul din soldații de alături întrerupse : — Mama mea trăește. Mi-a ești înainte la Neapole când am debarcat. Pe un alt soldat regina îl întrebă: — Ești legat încă la braț, ai fost rănit greu ? — N’am fost rănit la braț, răspunse întrebatul. Căzusem la pământ ca și mort. Unul din abisinieni îmi arse brațul ca să vază dacă eram viu. Rezistai durere și scăpai, dar până se caz am doborît și eu vr’o câțiva. Băgând de samă că răniții sunt osteniți, regele porunci să se aducă scaune. După ce se așezară cu toți, regele întrebă pe unul dintr’ânșii. — De unde ești? — Din Bergamo. — Ai părinți? — Da. — Te mai dor rănile ? — Acuma nu, dar în zilele dintâia am suferit mult... credeam că o se mor. — Ești rănit de armă de foc sau de a-mă tăietore ? — De tot felul, abisinienii trag bine cu puștile și se bat și corp la corp cu mult curaj. — Și ofițerii voștri vă inspirați curaj ?