Universul, iunie 1887 (Anul 4, nr. 139-167)

1887-06-01 / nr. 139

Anu!|lV. -No. 139 Dușmănia germano-franceză. - Boia împăratului german.-Martea misteriosă din Buzău.-O moștenire fabulosâ.- Sen­tința definitivă în procesul Balș-Xenopol.-IȚigani hoți de copii. - Un prizonier șerb mutilat de arnăuți.-Cutremure în­grozitoare: 120 morți. Fotografia „ Universul “, str. Brezoianu No. 19 execută cu fineță fotografii de ori-ce mărime cu pre­țurile cele mai reduse. 5 Bani In Capitală. —10 Bani în Județe București, 31 Maiu 1887 In numerii trecuți, am dat loc în co­­lanele ziarului unor observații forte juste ale unul cititor al nostru, asupra încercărilor de întemeiare a unei industrii naționale. E în adevăr de mirat, cum se găsesc un guvern și o majoritate parlamenta­ră, atât de ignoranți asupra legilor economiei, încât cred că se pute, cu forța, printro lege, întemeia într’o țară industria. Mai deunăzi chiar, „Monitorul“ publică o lege pentru încurajarea industriei. Și, în cartea de-ar fi întâia încercare, dar nu, s’au mai făcut atât, și atâte cer­cări, și nici una n’a isbutit. E vădit lucru,—cum zicea deunăzi un confrate, care, singur cu noi, are cute­zanța de a se rădica în tdtă presa ro­mână, în contra acestui curent nenorocit care pare a fi coprins tóte capetele ușore din țară, „l’Indépendance roumaine“,—că : X „Pe câtă vreme agricultura, care e principalul izvor de bogăție națională, nu va fi perfecționată , pe câtă vreme se vor găsi mii de hectare de pământ ne­cultivate din pricina lipsei de brațe , pe câtă vreme creșterea vitelor nu va fi a­tins la noi cel mai înalt grad de perfec­ționare , pe cât industria agricolă, cu tote ramurile ei, nu va fi înflorită, pe cât desimea populației nu va fi creat un pro­letariat agricol (adică un prisos de brațe) care să dea lucrători pentru manufacturi, —o industrie trainică nu va putea prinde rădăcini la noi în țară. N’avem nevoie de industrii en serre, care nu pot trăi prin ele însele, și care fără de ajutorul a­tot­­putinle al statului ar cădea imediat. Să fa­­c fabrici cu ch­eltuieli mari; să aduci din străinătate mașini pe care le recu­noști apoi improprii scopului propus, căci cei cari conduc stabilimentele n’au des­tulă sau de loc experiență ; să produci marfă prostă și scumpă; să vezi apoi pră­­bușindu-se întreprinderea, iată ce s’a în­tâmplat și se întâmplă cu tote între­prinderile industriale încercate la noi.“ Vom face într’un număr viitor istoricul acestor încercări smintite și vom dovedi, prin fapte, cât de frumos au isbutit. Astăzi ne mărginim a constata că, prin legi improvizate în parlamente nu se mo­difică legile firești ale economiei și că în­cercările de creare a unor industrii la noi în țară—de­și nu au isbutit — au cos­tat grozav de mult pe stat și au scum­pit considerabil prețul unor produse pen­tru consumatori. Don­ Chișonada cu crearea industriei va fi una din cauzele ruinei economice către care mergem cu pași gigantici și spre care guvernanții noștri—în orbirea lor—nu știu ce se mai născoească ca să ne împingă mai răpede. Lunt,jl (I3)1lnaie 13S7. DIN ITALIA (iCorespondența particulară a „ Universului“) Roma, 25 Maiă. Răniții -le la Dogali. — După cum v’am scris, alaltă­ieri s’a inaugurat monu­mentul ridicat în onorea celor căzuți la Dogali. Astă­zi la opt coșuri, cei scăpați cu viață din acea luptă, comandați de căpitanul Michelini, s’au dus, așezați în rânduri militare, la Quirinal, unde au au fost chemați de rege. Erau îmbrăcați în uniforma de mare ținută și cu decorația din urmă pe piept, îndată ce intrară în grădina Quirinalului, se dete de veste regelui care, însoțit de regina, prințul moștenitor și casa sa civilă și militară, se coborî numai­decât. Regele vorbi mult cu căpitanul Miche­lini, întrebându-i despre tote incidentele luptei de la Dogali. Apoi vorbi pe rând cu toți soldații, strângându-le mâna. Tot așa și regina. Convorbiri.— Ziarele povestesc urmă­torele episode ale primirei. Regina întrebă pe unul din soldați : — Unde e mama d-tale ? Știe că ești vindecat ? Soldatul răspunse trist: — Nu, mama nu mai trăește! — Ce mângâere—adaose regina—ar fi fost pentru dânsa să știe că toți italienii se gândesc acum la voi! Unul din soldații de alături întrerupse : — Mama mea trăește. Mi-a ești înainte la Neapole când am debarcat. Pe un alt soldat regina îl întrebă: — Ești legat încă la braț, ai fost ră­nit greu ? — N’am fost rănit la braț, răspunse în­trebatul. Căzusem la pământ ca și mort. Unul din abisinieni îmi arse brațul ca să vază dacă eram viu. Rezistai durere­ și scăpai, dar până se caz am doborît și eu vr’o câți­va. Băgând de samă că răniții sunt oste­niți, regele porunci să se aducă scaune. După ce se așezară cu toți, regele în­trebă pe unul dintr’ânșii. — De unde ești? — Din Bergamo. — Ai părinți? — Da. — Te mai dor rănile ? — Acuma nu, dar în zilele dintâia am suferit mult... credeam că o se mor. — Ești rănit de armă de foc sau de a-mă tăietore ? — De tot felul, abisinienii trag bine cu puștile și se bat și corp la corp cu mult curaj. — Și ofițerii voștri vă inspirați curaj ?

Next