Universul, iunie 1887 (Anul 4, nr. 139-167)
1887-06-10 / nr. 147
Universul No. 147 mai suspecte ; de asemenea se supraveghiază cu mare băgare de somn tote corabiele sosite..din New-York și Chicago. " '■ West. Corespolntența Telegrafică (Serveiul 11 de<p%fic dl „Universului 11). Reformele militare în Francia Nf i *J?. ,v' Paris, 7 Iuniu. Carsra a primit în ședința de ieri cele două articole ale legii militare. Articolul întâi spune că fiecare francez e dator să-și facă serviciul militar iar al doilea hotărăște că serviciul militar dureza douăzeci de ani, e personal și egal pentru toți. Conspirații grecești în Macedonia Macedoneni sosiți aci spun că în cercul Kostur s’a descoperit o conspirație grecască de către autoritățile turcești de acolo. In fruntea ei se află mitropolitul din Kostur Ciril și învățătorii de la școla grecesca. Toți au fost arestați și s’au trimis 200 călăreți din Bitolia la Kostor. Se zice că în totă Macedonia, și mai cu semn în sud-vest, se află comitete revoluționare grecești. Sofia, 7 Iunie, Serbia și Turcia Belgrad, 7 Iimiü. Noul guvern sârbesc a adresat Turciei o notă energică de protestare în contra năvălirilor arnăuților pe teritoriul sârbesc. Tot deodată a luatotărîrea să împartă arme și muniții locuitorilor de la graniță și să le ierte impozitele în schimbul apărării fruntariilor. Pentru Massua Vaporele „San Gottardo“ și „Washington“ vor pleca zilele aceste cu trupe și muniții de la Neapol la Massaua. Găribaldienii nu vor intra în batalionele de voluntari, pentru că răsboiul de cucerire din Africa e în contrazicere cu tradițiile garibaldiene. Roma, 7 Iunie. INTEMPLARI Bella.—Individul Nicolae Pârvu, bendrachiu la cârciuma lui Stoica Ursache, din comuna Jariștea, jud. Putna, a murit pe dată.—Poliția judiciară anchetază faptul: * a Hoți prinși.—Trei dintre tâlharii cari au comis tâlhăriile și omorul din Muscel, plaiul Loviștei, și din Curtea-de-Argeș, au mărturisit până acuma tâlhăria și crima din Curtea-de-Argeș, despre care am dat samă deunăzi. IDIEST JUDEȚE — 2 — Se spune că și cei alți complici, în număr de trei, sunt în ajun de a fi prinși. E bănuială că tâlharii prinși ar fi tot ei și autorii odiesei crime cu omor săvârșită mai anii trecuți în comuna Cerbureni-Iași, din plasa Argeșului, când patru inși au fost uciși. . Recolta.—In județul Putna, în urma ploilor, starea semănăturilor s’a îmbunătățit. Săcara în genere este frumusa și chiar lipsa de ploie n’o mai póte supăra; arzele parte sunt bune, iar parte próste ; porumbul, acel semănat de timpuriu în mare parte este de-o frumusețe rară ; sfeclele promit o recoltă escelentă, iar viile arată rod atât de mult, încât bețivii din județ, de bucurie, de pe acum bat din palme. 31C Accident nenorocit.—Vineri, 5 curent, trenul de la 3 ore p. m. viind despre Buzea, și femeia cantonierului de la cantonul de dincol de rîul Teleajenu ieșind înainte cu semnalul reglementar, a avansat mai mult pe linie și locomotiva fiind apropiată a apucat-o imediat și a sfărîmat-o, lăsând-o mortă pe loc. Evadare.—Individul Marin Oprea Petrea, osîndit mai zilele trecute de tribunalul din Botoșani la 6 luni și o zi închisore pentru cercare de furt, a spart zidul acoperământului arestului, s’a suit pe el și apoi a sărit în grădina d’alături, de unde s’a făcut nevăzut. i Spânzurat.— Costantin al Costandei, din comuna Certeștii, jud. Botoșani, s’a spânzurat într’una din camerile casei sale de locuință ; cauzele sunt încă necunoscute. Consiliul practic Ca să se curețe de pe postavuri petele de noroi, când simpla spălătură nu e de ajuns, să se topăscă un gălbănuș de ou în puțină apă călduță și să se spele cu săpun și cu acest amestec partea pătată. Alt chip de întrebuințatar e și acesta : să se aplice puțin crem-de-tart în prafuri pe postavul udat cu apă, și o simplă spălătură, după acesta, e de ajuns ca să ștargă pata. Știri prin poștă D. Ristici, noul prim-ministru al Serbiei, a formulat ieri programa sa. Principalele puncte ale acestei programe sunt: reducerea bugetului de venituri și de cheltuieli la 36 milióne, stabilirea echilibrului bugetar prin scăderea cheltuelilor administrative, reducerea armatei pe cât se pate și menținerea bunelor relații cu puterile vecine. * * * Ni se scrie din Pesta . O groznica nenorocire s’a întâmplat în orașul Paris, în ziua de 6 Iunie. Vr’o 300 de omeni, plecați în peregrinagiu obișnuit la o scená despre care au credința că e facatare de minuni, au vroit să tracă Dunărea pe o plută. O furtună i-a surprins în mijlocul apei și toți au fost răsturnați în Dunăre. Din toți, numai 50-60 au putut scăpa, ceî-lalțî s’au înecat.Preotul, care conducea peregrinariul, a binecuvântat pe toți în momentul primejdiei și a sărit în apă , și ele între cei scăpați. Mai bine de o sută de cadavre au fost aruncate de valuri pe țărmuri.* * *. Astăzi, marți, e jubileul Victoriei, regină a Angliei și împărătesă a Indiilor. Se scrie din Madrid că tribunalul de întâia instanță a condamnat la 15 ani de închisare pe francezul Hillabaud care a atentat la viața mareșalului Bazaine. * * * Superstițiile, până astăzi chiar, n au dispărut nu numai de prin sate, dar, se vede, nici de pe la curțile împărătești. Așa ni se scrie din Berlin că în ziua de 2 i. c. o sentinelă de la palatul imperial a fost arestată pentru că a afirmat, într’o adunare de prieteni că a văzut pe „dama albă“ care, după cum se știe, e considerată în familia Hohenzollern ca o prevestire nesmintită de morte. D. Drenkmann, președintele curții înalte din Lipsea, a primit ootărîre a anarhiștilor, prin care i se notifică că a fost condamnat la morte. Starea- Oi7ilă Mișcarea populației capitalei pe ziua de 7 Iunie Născuți 20. Casatorii nici una. Morți 15 adică: Radvan Constantin 20 ani, Maria Gr. Brânzescu 21 ani, Gheorghe Albișor 65 ani, Ștefan Vasile I an, Frnsina Mușat Radu 13 ani, Vasile Dragomir 37 ani, Iohan Iohan Terceș 2 luni, Louisa A. Reiner 6 luni, Ana Ioniță George 2 ani, Treji Sabo 97 ani, Cleopatra Teoharie 24 ani, Dumitra Marin Lepădatu 8 ani, lobau Ana Gaber 2 luni, Lucsandra Ilie 80 ani, Hristea Calița Gheorghe 4 luni. De tóte și de pretutindeni O dramă sângeroșii.—Scena s’a petrecut la Paris, în strada Saint-Honoré. La No. 36 al acelei strade, erau stabiliți ca portari, de câtăva vreme, soții Godard. Fiul lor, Felix, în vârstă de 29 Miercuri, 10 (22) Iuniu 1887 de ani, e lăcătuș, și atelierul său era în aceiași casă. Acesta făcea curte nevestei unui chiriaș al casei, d-na Poitrey, al cărei bărbat e de vreo patruzeci de ani. Vecinii băgaseră de samă, de multă vreme, că Godard-tînărul făcea curte d-nei Pourey; mai mult, se vorbea chiar de orecari relații forte intime. Toți știau acesta, afară de bărbatul d-nei Pourey. Acum o lună, însă, el primi o scrisore anonimă anunțându I că nevastă-sa îl înșela. El se puse la pândă și se încredința că așa era. Nenorocitul se certă —de atunci—strașnic, de mai multe ori, cu nevastă-sa. Apoi, se duse la comisarul de poliție de se plânse, declarându-l că ar vrea să se divorțeze, dar că n’are mijloce ca să facă formalitățile. Pourey se întorse, mai liniștit, crezând că scăpase pentru câtăva vreme. Din nenorocie, n’a fost așa. Mariia trecută, pe la nouă ore sera, el se uita pe ferestră în stradă, și fuma, când auzi, jos, un glas pe care-l cunoștea forte bine, cântând un cântec murdar. El se uită și văzu jos, în curte, pe rivalul său, Felix Godard. Crezând că acesta și bătea joc de dânsul, îngălbeni într’un chip îngrozitor și, luând un revolver încărcat cu șase focuri, ieși. Pourey descărcă cele șase focuri ale revolverului său în Godard. Acesta muri pe loc. In vremea asta, nevasta lui Pourey pieri. Poliția, care arestase pe ucigaș, n’o găsi în ziua ’ntâi. Tocmai a doua zi dimineța, femeia fu scosa, marta, din Sena. Nenorocita se’necase... —A— O biserică de hârtie.—Ziarul ame american„The Paper World“ spune că se construește acum la Bergen, în Norvegia, o biserică de hârtie. Forma bisericei e optunghiulară, iar înăuntru rotundă și pare să conțină o mie de persane. Atât acoperișul cât și turnul și colanele bisericei sunt de pastă de hârtie făcută impermeabilă cu o soluție de calciu, lapte și albuș de ou. Noutăți Hazlii Un advocat și un medic se certau între ei, că cine se aibă întâietate la paradă. Neputându-se înțelege, otărîră se se ducă la prietenți! Păcală, ca să otărască el. Foița, „‘U’niTrer^-u.l-u.i“ DRACUL SAU PROLOG III IV 2 Ivdl^.IK'T’IILTO O-IL ROMAN DE Em. Fernandez y Gonzales Cele trei fete ale contelui (1554) — Am înțeles. — Așadar tăcere , sorele e deja sus. Tu Giovanino, al face bine să te urci în turn să te uiți pe drum și să ne vestești când o sosi domnul conte. Noi să ne îmbrăcăm până atunci hainele de sărbătore. Făcură precum zise și pe urmă se puseră la masă. După un cos, Giovanino strigă de sus: — Domnule Gaspar! d-le Gaspar ? — Ce e ? întrebă portarul. — Domnul conte și stăpânele. Departe, pe drum, se vedeau venind spre castel câțiva cavaleri, câteva dame, trei lectice și o căruță; clopotele satului Cifuentes începură să sune și preotul, pe un catâr negru, apăru, înconjurat de curtea lui: paracliserul și băeții. Cortegiul ajunse în sfîrșit sub zidurile castelului, puntea se lăsă în jos, și cavalerii, damele, lecticele, căruța și suita intrară în curte. Iată ordinea cavalcadei: Zece servitori călare și armați după felul și obiceiul acelui timp în care drumurile nu erau sigure, deschideau cortegiul. Erau toți tineri, vioi, rezoluți;ameni din acea rasă de părăsiți cari nu respectă nimic. Mergând doi câte doi, ajunseră la peristil, unde aștepta deja Gaspar, îmbrăcat în hainele lui de sărbătare, cu sabia la copsa și cu cheile castelului în mână. Cei zece se deferă jos de pe cai, lăsând frânele în mâinile celor l’alți patru servitori de a doua categorie cari rămăseseră în castel, și el alergară să țină frânele cailor celor doi cavaleri cari veneau îndată după dânșii. Unul din acești doi cavaleri era bătrân, cel l’al tînăr. Cel dintâia avea tipărită pe față o mândrie fără margini; era tipul nobilului înfumurat de privilegiile sale, superb și fără inimă. Cel tînăr, dimpotrivă, era forte simpatic, avea o figură dulce și espresivă ; era unul din acele tipuri nobile și grațiose care intereseza de la prima vedere și inspiră totdeuna sentimente de prietenie. Amândoi purtau veștminte scumpe și erau tratați cu mult respect de servitori. Abia coborîți de pe cal, bătrânul, urmat de doi servitori, urcă scările, făcu un gest poruncitor lui Gaspar, care îl dete cheile făcându-i o adâncă plecăciune. Tânărul se apropie de cea d’intâiu din cele două lectice și-i deschise ușa pe care sări jos o tânără de vr’o 14—15 ani, de o frumusețe surprinzatore, îmbrăcată elegant, vioaie și zâmbitore. — O ! mulțămită lui D-zeu c’am sosit ! zise ea. Aidem, don Cesare, cavalerul meu, să liberăm pe d-na mama mea și pe bunele mele mătușe. — Aidem, prințesă, dar îmi dai voie să te rog să nu rîzi atâta ? cerul e cam rece aci, și nu e bine se-l respiri prea repede... te-ai putea îmbolnăvi și asta ar întrista forte mult pe prințul Eboli. — Bach,"nu te îngriji așa de bătrânul meu soț, răspunse tânăra femee. Maică mă împac cu exilul ăsta, când mă gândesc că nu voi mai vedea câtăva vreme pe escelența sa, care mă trateza ca pe o copilă și-mi zice nevasta lui. Dar uite, buna mătuși că Isabela scote capul din trăsură. Uite ce galbenă și ostenită c ! Și vioara femee, care era dona Ana de Mendoza e della Cerda, fiica contelui de Mileto don Diego Hurtado de Mendoza și a donei Caterina Silva, fata cea mai mare a contelui de Cifuentes și care se căsătorise cu un an mai nainte, în 1553, cu don Ary Gomez de Silva prinț de Eboli, bătrân favorit al împăratului Carol d’Austria, alergă la lectica la a cărei ușă apăruse frumosul cap al unei alte tinere de șaisprezece ani și îl ajută să se cobore; în acelaș timp apăru, ajutată de don Cezar din altlectică o damă de vr’o 30 de ani, frumosá și ea, dar fórte scrisese, de o seriozitate cam afectată chiar. — Mamă, zise vesela Ana, cu d-ta și cu mătușa Isabela sunt deja două fețe triste cari ne ínconjura. De n’ar fi tot așa cel puțin mătușa Francesca. — Cred că nevasta mea, iubită prințesă, face cu plăcere acesta călătorie la Cifuentes, zise, sa uite ce față mulțumită și roșie ! — Vorbești de mine, d-le ? zise o damă de vr’o 24 de ani coborându se din căruță. — Ziceam, d-nă, că’ți place aerul de la țară și că o să te găsești forte bine la Cifuentes. •— Cred că e mai sănătos aci decât în palatul d-tale de la Mahades, d le conte, sau în casa d-tale de la Caballero de Garcia. Cavalerul își mușcă ușor buzele. Prințesa Ana luă brațul mătușei sale Isabela și se îndreptă cu ea spre palat. Intr’aceea, eșise din căruța donei Francesca o doică, care ținea în brațe o copiliță de țîță, apoi eșiră, ajutate de servitori, alte două fetițe, una de 3 și alta de 5 ani. Amândouă aceste din urmă semanau forte bine cu tânăra prințesă; dona Ana le zicea mirele ,el portrete și se juca cu ele ca o copilă. Dona Francesca, bărbatul ei, doica și camerierele cari îngrijeau de copilițe intrară în palat, urmați de preotul satului și de un cleric, îndată ce se depărtară aceste persane, singurele cari inspirau respect, începură să se ridice glasurile servitorilor și servitarelor cari, în număr de vr’o 20, formâd ceea ce se putea numi servitorii de frunte al d-lui conte , dar și aceștia la rîndul lor intrară în palat, și rămaseră în curte numai rândașii și omenii ocupați cu coborîrea bagajurilor. îndată se umplură bucătăria și camerile servitorilor; liniștea obicinuită a castelului pieri de o dată și o animație, care făcea pe biata Brigita să-și piarză capul, îi luă locul. Pe noi însă nu ne interesază tóte acele mici întâmplări cari însoțesc reinstalarea unei familii numerose într’un loc nelocuit, să urmărim mai bine pe don Giovanni de Silva, al patrulea conte de Cifuentes, bătrânul antipatic și grav pe care l’am văzut intrând în palat. (Va urma) Tipografia „Universul“ strada Brezoianu No. 19 București, esecută orice lucrare privitore la arta tipografiei cu prețuri mai eftine ca oriunde.