Universul, iunie 1887 (Anul 4, nr. 139-167)

1887-06-11 / nr. 148

Universul No. 148 din R­ Vâlcea. Acesta din urmă s’a rănit forte grav la cap și la mână și se află în căutarea doctorilor la Pitești. D. Diaman­­dopol a scăpat cu o leziune la cap. Sol­datul a sărit împreună cu conductorul , surugiul însă este într’o stare de plâns. Nenorocire putea să fie mare din cau­ză că asupra soldatului se afla o cantitate de dinamită pe care o trimetea subpre­fectul de Argeș judelui de instrucție ca corp al delictului aflat la niște făcători de rele. E de notat că acestă cursă era cea din urmă ce se făcea cu diligența pe acest drum de­ore­ce se știe că alaltă ieri s’a deschis linia ferată R.­Vâlcea. —A— Șarpe în gură.—Copilul Nicolae G. Stoian, din comuna Gândești, jud. Buzea, în etate 11 ani, culcându­se în ziua de 25 Mai a trecut pe țărână în câmp unde păzea vitele, a adormit și s’a deșteptat pe când un șarpe se introdusese în gura lui. Șarpele fiind pe jumătate tras de el împreună cu niște muncitori trecători, a fost imposibil de a’l scote, ast­fel că s’a introdus în stomacul copilului care o zi și o nopte nu a mai putut vorbi. Mama sa însă dându’i să bea scrum de tutun amestecat cu oțet tare, s’a făcut imediat bine și n’a mai simțit șarpele. Acum copilul se găsește în deplină să­nătate,—spune „Gazeta Buzăului.“ Pentru incendiați Ziarul „Universul“ oferă pentru incen­diații de la Botoșani 200 exemplare din romanul „Iubire“, de curând apărut. Aceste se vor vinde cu 2 lei volumul . Intrega sumă adunată se va da în folosul celor nenorociți și numele cumpărătorilor se vor publica în ziarul „Universul.“ Romanele se vor trimite „franco“ cum­părătorilor din provincie, iar banii se pot trimite administrației în timbre poștale. Pentru incendii­ ți, au mai subscris până a­­cum, la redacția „Universului,“ d­nil V. Tocilescu, Mirenii de jos (Vlașca), 1 leu ; C. Căpitănescu, 1. 50 ; N. Ștefănescu, 5 lei; Scarlat Vasilescu, 1 leu ; M. Csatloș, 1 leu ; I. Șeptelici, 1 leu ; Fănică Stoia­­novici 1 leu; Dumitrache Giigi 1 leu ; Nemțeanu, 1 leu ; Iosif Scobronski, 1 leu ; M. Polixandrescu, 1 leu; Ferdinand,... (nedescifrabi­), 1 leu; D. Constandinescu, 1 leu; Iosif Steltig, 1 leu ; Gh. Armă­­șescu, 1 leu; Ivan Negru 1 leu; I. Gheor­­ghesc­u, 1 leu.—Total 20­1. bani 50. ACTE OFICIALE Medicul­ veterinar I. Cotescu, s’a numit, în cadrele ofițerilor sanitari de reservă, — 2 — cu gradul de veterinar de escadron sta­giar, la corpul 4 de armată. * Medicul reservist doctorul C. Răuțoiu, din corpul 2 de armată, s-a primit în ser­viciul activ al armatei, cu gradul de me­dic de batalion.­^p regimentul 4 de linie. * D. G. Fetrescu­f fost controlor al ju­dețului ,Buzei­­,|^pre­mutat în locul d-lui I. Dumitrescu, t­r’cofit în altă funcție. Bulefan judiciar Bătăi la alegeri Luni a venit înaintea curtei cu jurați de Covurlui procesul celor învinovățiți d’a fi organizat și executat brutalitățile de la N­ Maiü. Peste cinci­zeci de persone, inculpați și martori, figuraț în acest proces, încă de la orele 10 dimineța, sala Alca­zar se înțesase de lume. Curtea era compusă de d­l G. C. Șișman ca președinte, asistat de d­nii judecători I. C. Algiu și N. Filipidi. însuși d. procuror general represinta parchetul. Partea reclamantă era represintată prin d­nîî avocați Leonida Sterea și I. Varza­­ru; pîrîții erau susținuți de d. avocat G. Cavalioti. După ce s’a procedat la apelul nomi­nal al inculpaților și al martorilor, d. Le­onida Sterea, unul dintre cei care a pus în mișcare acțiunea publică, luând cuvân­tul, ceru amânarea procesului pentru mo­tivele : 1) Că unuia dintre inculpați, d. Colea Atanasiu, comandantul gardiștilor, räu i s’a înapoiat citația fiind numai o erore de nume, adică în loc de „Colea“ tre­buia pus în citație „Neculae“. 2) . Că, pe lângă martorii cari lipsesc, mai are a propune și alții. Asupra acestei cereri de amânare, nu s’au opus nici inculpații, nici ministerul public, și ast­fel curtea a amânat proce­sul pe ziua de 10 Iuniu. Noua cameră de comerț a Bucureștilor Iată rezultatul alegerii de la 7 Iuniu, pentru camera de comerț și industrie a Bucureștilor . Au votat 201 alegători, m­embri­­ î.!^1:­28, și anume : Grigore Alexandrescu, ca vaf și pielar ; Christache Alessandriu, far­macist ; Gheorghe Ionescu, toptangiu de coloniale; Nae Dumitrescu, fabricant de lumînări de v âră; Dumitru Nicolau, chi­­ristigiu; Dimitrie Petrescu, fabricant de frânghii; Banca Națională; D. Marinescu Bragadir, fabricant de spirt ; Mihail T. Mandrea, fabricant de efecte militare; Menelas Ghermany, bancher; Iordache N. Ionescu, comerciant de vinuri ; bone Ionescu, blănar ; Dumitru Lăzarescu, pân­­zar ; Dimitrie Rădulescu, lipscan ; Gheor­ghe Dobricanu, fabricant de cofeturi ; Societatea de bazalt; Ion Căplescu, cis­mar; I. V. Socec, librar; Petre I. Chris­tescu, droghist; Ștefan Ionescu, pălărier ; Oppler Carol W. H., fabricant de bere; Ion Rosnovan, arhitect; Mihail Tranda­­firescu; Pavel Hagi Ion, fabricant de săpun și de luminări de stearin; Costa­­che Nicolau, ceasornicar; Solacolo G. St., fabricant de paste fainase ; Ruse Rusescu, marchidan; Stan Stătescu, fierar cu ri­dicata. Știri prin poștă Emigrații bulgari refugiați în Rusia au trimis o adresă de felicitare prim-minis­­trului sârbesc, d. Ristici. * . . * * In Paris, pe piața Carrousel, s’a înce­put a se așeza statua lui Gambetta. * * * Se anunță din Queenstown (Englitera) că s’a arestat acolo un dinamitard venit din America, ca se „serbeze“ jubileul re­ginei Victoria , s’au găsit la dînsul mai multe mașine infernale. * * * Din Pesta­ni se scrie : Zilele acestea a murit aci ofițerul de poliție Artur Febry, supra­numit ungurul uriaș. Era înalt de șapte urme și jumătate. Corpul i s’a re­clamat de muzeul de antropologie, care cu un an înainte făcuse un târg cu uri­așul ca se­­ lase corpul după marte. * Ni se scrie din Berlin . Starea sănătă­ții cancelarului de fier a început să in­spire iar îngrijiri. Durerile sale reuma­tice l-au atins și inima și îl fac să su­fere mult. Medicii se tem de un atac de paralizie, alții de apoplexie. Totă nădej­dea e în constituția puternică a bolna­vului.* * * Se scrie din Lecco (Italia) că vinerea trecută a făcut esplozie pulb­răria de la Castello. Cinci persone au fost omorîte și trei rănite; între aceste, două sunt în ■primejdie de marte. Nu se cunosc cauzele acestei esplozii. * Se scrie din Petersburg că „presința d-lui H­trovo a cauzat o adîncă impre­sie în capitala Rusiei. Se manifestă pre­tutindeni cele mai vii simpatii pentru po­porul român, pentru cultura și inteligența Jeul. 11 (23) Iuniu 1887 sa și în același timp pentru tactul politic ce caracterisă în genere societatea ro­mână. Aprecierile în privința guvernului, de­și sunt mai reservate, sunt pline de deferință. „Se stăruește forte mult asupra legătu­rilor de prietenie ce au existat în­tot­­deauna între Rusia și poporele balcanice, precum și nația română. Rusia n’are ni­mic a cere de la România și nu posedă decât o singură dorință, adică să vază în­tărirea independinței României și să în­­treb­e cu acesta țară relații amicale.“ (­?) Pentru Botoșăneni In folosul nenorociților incendiați din Botoșani, se dă, astă-sară, miercuri, în grădina Stavri, o mare reprezintație ex­­tra-ordinară, sub patronagiul presei. Se va reprezintă faimosa piesă: „Ne despărțim!“, comedie în 3 acte de d nil V. Sardou și E. de Najac. Vor juca cei mai buni artiști ai noș­tri : d-nil Notara, Hasnaș, Anestin, Cato­­pol, d-nele Notara, M. Anestin, etc. Prețurile locurilor: stal I, 5 1., stal II, 3 1., intrarea în grădină 1­1. Cititorii noștri, mergând la Stavri, pe lângă că vor avea o petrecere frumósă, vor contribui la ușurarea unor groznice nenorociri. Consiliu practic Mulți cred că tușa copiilor nu prezintă mare gravitate ; e o greșelă acesta. Tușa trebue curată cu îngrijire, căci ea influ­­ințază totdeauna asupra constituției co­piilor și îl face slabi și incapabili de a rezista multelor primejdii de bale în care s­e găsesc în totă perioda copilăriei. Noutăți Hazlii Damna X... e o femeie forte cum­se­­cade, fórte bună mamă de familie, dar se zice că... ea e stăpână în casă. Costicuță auzi și el de asta. — Tată, îl întrebă într’o zi pe tata-său, când se duce mama în târg, cine rămâne stăpân în casa nóstra ?... De tate și de pretutindeni Un capitol de roman.— Se scrie din Paris că, în ziua de 4 i. c., d­na Merce­des Martinez-Campos, sora răposatului ma­reșal Serrano, a fost răpită de un necu­noscut, pe când se plimba prin pădurea Buloniei. L’alta. „U­ni­vers 13.113.1“ DRACUL SAU 3 MARTIN­O GrlUL. ROMAN DE Em. Fernandez y Gonzales PROLOG Cele trei fete ale contelui (15­5­4) , Don Giovani de Silva se instalase în o odaie vecină cu acea a donei Isabela ; aspectul acestei odăi era însă trist și sever. Contele examina mobilele, cărțile sfinte așezate în ordi­ne, pe când Gaspar, tăcut și nemișcat, urmărea cu ochi îngrijorați tote mișcările stăpânului său. — Escelența sa e mulțumită ? cuteză, în sfîrșit să zică. — Da, răspunse rece contele, fără să se uite la el, sunt mulțumit; așteptam însă să mi dai o știre importantă. N’a ve­nit nimeni la castel ? — Nu, domnule, nimeni, zise Gaspar tremurând de frică să nu fi aflat stăpânu­­lau despre aventura lui Gaston, sau a dracului, cum credea el. — Nimeni ? e curios ! zise iar contele ca și vorbind cu el însuși, trebuia să sosască ieri sera. Ca să zică, n’a venit nimeni ? — Nimeni, afară de un cal fără stăpân care a venit singur în curtea castelului și pe care l-am închis într’un grajd până să se găsescă stăpânul. — Un cal ? de­sigur vr’o mîrțdgă bă­trână. — Nu d­le, un armăsar frumos, cu o șea scumpă pe el, pare a fi al vre­unui cavaler. — Și n’a venit nimeni să­­ cară ? — Nimeni. — Ai recunoscut armele de pe șea ? — Nu d­le, dar Giovanino mi-a spus că a găsit două pistole atârnate de șea. — Dute și adum­ armele acelea. Gaspar­e și, și în acelaș moment intră tînărul care însoțise pe dame. — Ți-ai văzut deja odaia, don Cezar ? — Nu, răspunse întrebatul, care se descoperise cu respect, pe când contele rămăsese cu pălăria pe cap. — Nădăjduesc că ne vei scuza dacă n’o vei păși destul de comodă. E un cas­tel vechiü și prost zidit ăata. Singurul lucru mai frumos într’ensul e apartamen­tul clonei Isabela.—Fiind­că a venit vorba de Isabela, va spune-mi ai văzut o de când am sosit? — Da, am însoțit-o până la odăile ei, și am lăsat-o cu camerierele. — Și cum se afla ? întrebă contele cu un accent de nerăbdare și supărare. — Galbenă, tăcută și serioaá, ca tot­deauna. — Seriosa, seriosa­ esclamă cu mânie don Giovani, ceea ce însemneza că d-ș0ra rămâne tot încăpățânată. — Dă-mi voie să-ți spun, observă cu res­pect don Cezar, că o tratezi cu prea multă asprime. — Cum se cuvine cu o fată care vrea să facă tate de capul ei, uitând supune­rea ce o datorește tatălui iei. Intreba pe dona Francesca și pe dona Caterina. A­­ceeași împotrivire pe care o arată acum Isabela la căsătoria cu dim Guillen de Meneses, a aratat-o Francesca, soția d-tale, față cu d-ta , s’a dus înaintea altarului plângând și acum te iubește și te face fericit. O tremurătura nervosa trecu prin mem­brele lui don Cezar : își lăsă ochii în jos și nu răspunse nimic.­­ Ți-a dat trei fice pe cari le iubești, nu e așa, și cari string ca un nod întreit unirea d-tale cu dona Francesca. — Așa e. — Și-ți aduci aminte de tote acele la­­crime, protestări, jurăminte... — Dar, d­le... — Și dona Caterina, știi, nu se împo­trivise mai puțin la căsătoria ei cu don Diego Hurtado de Mendoza, și cu tate astea îl iubește, dovadă prințesa dona Ana de Mendoza și de la Cerda, nepo­­tă-mea. — Ah­ d-le, răspunse don Cezar că­ruia nu i prea plăcea acest dialog cu tote că încerca să se prefacă, n’am uitat de sigur că atât don Diego cât și eu am trebuit să dăm dovezi de multă statorni­cie ca să dobândim stima și prietenia so­­­relor nóstre. — Zi iubirea lor. — Cum vrei, dar cel puțin ele erau libere, nu iubeau pe nimeni. — Ceea ce vrea să zică, strigă contele, că Isabela... — Iubește pe D-zeu. — Pe D-zeu! și asta o împiedică să iubască pe amen! ? — In tot cazul se pare că nu don Guil­len de Meneses­e omul care să-i puta inspira o iubire omenescă... Ș’apoi se pare că dona Isabela a jurat să se călugărască.. — A jurat! atât mai räu, nu știa ce face, nu se țin ast­fel de jurăminte! stri­gă bătrânul cu mânie. Și cine-mi spune că acest jurământ nu e un pretext? — Or și cum, don Giovani, ce poți să pierzi amânând acestă căsătorie ? pate că cu vremea...­­ Vremea, vremea­ crezi d-ta că la 70 de ani, când ai reumatisme, poți să aștepți cum ai aștepta d-ta, care ești de 25? Am văzut de două ori martea în ață și nu vreau să mor fără se văd un copil de sex bărbătesc în familia mea. — Pote, d-le, fiul d-tale... — Fiul meu ? acel tânăr bolnav, nepu­tincios și care va muri de­sigur până peste doi ani, după cum mi-au spus doc­torii ?... Nu, d-le , îmi trebue un nepot, majoratul și titlul meu, dacă fiul meu Giovani va muri, cum e probabil, tre­bue să trecă, după voința fondatorului, la cel dintâiu moștenitor masculin imediat, fie fiu, fie nepot. Din căsătoria d-tale ce s’a născut ? trei fetițe forte frumose, e a­­devărat, dar nici un băiat , și dona Cate­rina iarăși, n’a născut de­cât o fată... Dona Isabela se va mărita, pentru că așa voia și pentru că trebue să știți că nu­mele de Silva nu s’a despărțit de linia draptă de­cât cu un singur grad și că nu s’a pierdut. Vreau să fie așa, și așa va fi. — îmi dai voie, don Giovani, să-ți fac o altă observație. — Care ? — Don Guillen de Meneses e de 40 și mal bine de ani. — Da, dar e încă verde ; nu pare mai bătrân de 36 de ani. — Chiar așa să fie, e cu 20 de ani mai bătrân de­cât dona Isabela. — Aceași vârstă ca și densa avea ma­mă sa când s’a măritat, și eu eram de vârsta lui don Guillen ; și femeea mea mă adora, adaose con­ele cu un accent care părea că desminte vorbele. — Cu tote acestea a murit în vârstă de 25 de ani, replică don Cezar trist. — Vrei să presupui pate că dona Ines a murit din cauza mea ? (Va urma)

Next