Universul, august 1887 (Anul 4, nr. 201-221)

1887-08-05 / nr. 201

Anul IV.­­No. 201­5 Bani în Capitală. —1C Bani în Județe Miercuri, 5 (17) August 1887 IFIRE­N­ TOATE ZILELE SI 7 ORE MMIHESTI * REDACȚIA «1 ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, STRADA BREZOIANU, II. Pe 1 an. Pe 6 luni Pe 3 în capital! 1 m județe . 20 Lei1 Pe 1 an. . . . 24 Lei . 10 „ T­h­e 6 luni ... 12 „ . 5 „ P e 3 luni ... 6 „ ANUNȚURILE, INSERȚIILE și RECLAMELE SE PRIMESC NUMAI LA ADMINISTRAȚIA ZIARULUI B­ucurești, strada Brezoianu, 19. București 4 August Profesorul de istorie de la universitatea din Iași și unul din depu­tații acelui oraș, d. A. Xenopol, a întrep­ins în „Voința națională“ apărarea gospodăriei guvernului actual. Lăsând la o parte pentru astăzi partea argumentației în care d. A. Xenopol vrea să dovedești că bugetul se va echilibra și în anul acesta financiar, vrem să ne oprim pu­țin asupra unei alte părți a articolului d-șa ■­le,în care vrea să justi­fice mulțimea impozi­telor sau cu alte cu­vinte încărcarea buge­tului la venituri ca și la cheltuieli. Suntem datori să fa­cem acesta pentru că am fost totdeuna din­tre aceia cari am re­comandat guvernului mai multă economie, și tocmai de acesta vor­bește și d. A. Xenopol, însă iată cum : „S’ar putea, nu e vorbă, proceda în­tot­deuna pe calea econo­miilor, astfel ca să ră­mână un mare prisos de venituri peste chel­­tueli. Atunci însă pe lângă critica îndreptăți­tă la care guvernul s’ar e spune pentru că cere mai mult decât are ne­voie, ne am lovi de alt pericol și mai mare de­cât desechilibrarea bud­getelor. Anume poporul văzându-și finanțele a­­tât de stralucitore, s’ar pune pe lene și în cu­rând, în loc ca veni­turile să se urce, prin încordarea muncei, la nivelul cheltuelilor, ele s’ar coborî prin nelu­crarea poporului nu­mai cât la suma nece­sară pentru întâmpi­narea lor.“ Va se zică d. A. Xe­­nopol se teme că scă­­zându-se impozitele, desființându-se de pildă câte­va monopoluri, ța­ra și „ poporul“ ar a­­junge într’o stare ma­terială atât de înflori­­tare, încât „s’ar pune pe lene“. Teoria e atât de drăguță încât parcă ne temem s’o atingem ca se nu se strice. Mai serios ceva pare cel d’al doilea ar­gument al d-lui profesor de istorie, în con­tra economiilor: „Mai este de observat—zice d-sa—că poporul nostru este ținut sau a se pune cu ori­ce preț în rândul națiunelor civi­lizate sau a dispărea de pe pământ (fru­­mosa frază!) El trebue numai­de­cât să-șî creeze uneltele trebuitore pentru traiul de astă­zi al poparelor europene. Acestea constau mai ales în răspândirea luminei, răpeziciunea comunicațiilor, des­voltarea și rafinarea muncei și întărirea puterei militare.“ Netăgăduit este că ținem să intrăm „în rândul națiunilor civilizate“, dar—în ce chip și întru ce acesta póte împedica e­­conomia, care e cea d’întâia condiție a oricărei gospodării ? „Răspândirea luminei, răpeziciunea co­municațiilor, desvoltarea și rafinarea mun­cei și întărirea puterii militare,“ tote a­­cestea sunt lucruri forte frumose, dar au cusurul că nu se pot realiza „cu or­ce preț“. Ele se realizază pe rând și într’o or­dine firesca nestrămutată. Banii, negreșit, sunt numai decât de lipsă pentru ajutarea realizării lor; „e­­conomia“ însă e iarăș numai­decât de lipsă acolo unde vrem să fie bani. Dar sofisticele fraze ale d­lui A. Xeno­­pol au la bază neadevăruri și erezii cari merită se fie luate mai de scurt. Promi­tem s’o facem și acesta, după ce vom ve­dea cum își va desvolta mai departe a­­părarea avocatul­ financiar al guvernului. Anunciurile, inserțiile și re­clamele se primesc numai la Administrația ziarului „Univer­sul“ strada Brezoianu No. 19, București. L0 corporație de bandiți din Orientul Africei.—(Vezi pag. 3) Din Serbia (Corespondența particulară a Universului) Belgrad, 1 Au­gust. Rusia și Serbia.— Z­arul radical „Odjik“ de aci, care e consi­derat ca repre­zintând vederile guvernului ac­tual, scrie, asupra cau­zei ultimei schimbări ministeriale : Legăturile care u­­nesc pe nația sârbă cu cea ruseaca sunt ne­­deslegate, de­ore­ce au fost întărite prin sânge. Numai sofiștii se pot tăgădui și numai o po­litică nenorocită le póte trece cu vederea. Vorbind așa, știm că esprimăm credința a­dânca din sufletul po­porului sârbesc și gu­vernele cari nu au în­țeles aceste tendințe naționale și sentimente voiesc cu intenție să facă rele servicii­­ erei. Una din cauzele principale,—după gu­vernamentalul de aci, — pentru care a fost ultima schimbare mi­nisterială salutată cu atâta bucurie de toți Sâr­bii, este convinge­rea generală că prin schimbarea politică se îmbunătățesc relațiile cele rele cari au exis­­tat între Rusia și Ser­bia, și pe care le-a provocat guver­nul tre­cut în interesul altuia. Politică practică. —Țara nostru cere o pel tică întemeiată pe factori reali, iar nu în­chipuiți De aceea sun­tem convinși că îm­părtășirea acestui ade­văr este de un folos mare pentru dezvol­tarea relațiilor priete­nești cu tote puterile, —și chiar cu imperiul austro ungar. E mai bine să ți în­temeiez­ relațiile cu vecinii pe francheță și pe nevoi reale, decât pe lucruri închipuite. Marea putere ve­cină nu va ajunge în posiție se atragă asupră-și mânia po­porului sârbesc pentru relații făcute bune în mod artificial. O asemenea „prietenie urgisită“ nu pate prezintă un folos dura­bil nici unuia, nici altuia. Noi am fost totdeuna, zice „Odjek,“ pentru relații bune cu monarh­ia vecină, dar bine înțeles în limitele intereselor amândurora. Guvernul Ristici stăruie ca aceste re­lații să ia o formă, care să corespundă ten­­dențelor neîndoiase ale nației serbești: în timpuri normale acesta dorește o prieti­­nie sinceră cu Austro-Ungaria pe baza dreptății egale. Imtâmplându se insă se se ivască împregiurări anormale, cari să si­­lesca pe Serbia să se pronunțe pentru Ru­sia sau Austro-Ungaria, atunci, nu­mai în-

Next