Universul, august 1887 (Anul 4, nr. 201-221)
1887-08-05 / nr. 201
Anul IV.No. 2015 Bani în Capitală. —1C Bani în Județe Miercuri, 5 (17) August 1887 IFIREN TOATE ZILELE SI 7 ORE MMIHESTI * REDACȚIA «1 ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, STRADA BREZOIANU, II. Pe 1 an. Pe 6 luni Pe 3 în capital! 1 m județe . 20 Lei1 Pe 1 an. . . . 24 Lei . 10 „ The 6 luni ... 12 „ . 5 „ P e 3 luni ... 6 „ ANUNȚURILE, INSERȚIILE și RECLAMELE SE PRIMESC NUMAI LA ADMINISTRAȚIA ZIARULUI București, strada Brezoianu, 19. București 4 August Profesorul de istorie de la universitatea din Iași și unul din deputații acelui oraș, d. A. Xenopol, a întrepins în „Voința națională“ apărarea gospodăriei guvernului actual. Lăsând la o parte pentru astăzi partea argumentației în care d. A. Xenopol vrea să dovedești că bugetul se va echilibra și în anul acesta financiar, vrem să ne oprim puțin asupra unei alte părți a articolului d-șa ■le,în care vrea să justifice mulțimea impozitelor sau cu alte cuvinte încărcarea bugetului la venituri ca și la cheltuieli. Suntem datori să facem acesta pentru că am fost totdeuna dintre aceia cari am recomandat guvernului mai multă economie, și tocmai de acesta vorbește și d. A. Xenopol, însă iată cum : „S’ar putea, nu e vorbă, proceda întotdeuna pe calea economiilor, astfel ca să rămână un mare prisos de venituri peste cheltueli. Atunci însă pe lângă critica îndreptățită la care guvernul s’ar e spune pentru că cere mai mult decât are nevoie, ne am lovi de alt pericol și mai mare decât desechilibrarea budgetelor. Anume poporul văzându-și finanțele atât de stralucitore, s’ar pune pe lene și în curând, în loc ca veniturile să se urce, prin încordarea muncei, la nivelul cheltuelilor, ele s’ar coborî prin nelucrarea poporului numai cât la suma necesară pentru întâmpinarea lor.“ Va se zică d. A. Xenopol se teme că scăzându-se impozitele, desființându-se de pildă câteva monopoluri, țara și „ poporul“ ar ajunge într’o stare materială atât de înfloritare, încât „s’ar pune pe lene“. Teoria e atât de drăguță încât parcă ne temem s’o atingem ca se nu se strice. Mai serios ceva pare cel d’al doilea argument al d-lui profesor de istorie, în contra economiilor: „Mai este de observat—zice d-sa—că poporul nostru este ținut sau a se pune cu orice preț în rândul națiunelor civilizate sau a dispărea de pe pământ (frumosa frază!) El trebue numaidecât să-șî creeze uneltele trebuitore pentru traiul de astăzi al poparelor europene. Acestea constau mai ales în răspândirea luminei, răpeziciunea comunicațiilor, desvoltarea și rafinarea muncei și întărirea puterei militare.“ Netăgăduit este că ținem să intrăm „în rândul națiunilor civilizate“, dar—în ce chip și întru ce acesta póte împedica economia, care e cea d’întâia condiție a oricărei gospodării ? „Răspândirea luminei, răpeziciunea comunicațiilor, desvoltarea și rafinarea muncei și întărirea puterii militare,“ tote acestea sunt lucruri forte frumose, dar au cusurul că nu se pot realiza „cu orce preț“. Ele se realizază pe rând și într’o ordine firesca nestrămutată. Banii, negreșit, sunt numai decât de lipsă pentru ajutarea realizării lor; „economia“ însă e iarăș numaidecât de lipsă acolo unde vrem să fie bani. Dar sofisticele fraze ale dlui A. Xenopol au la bază neadevăruri și erezii cari merită se fie luate mai de scurt. Promitem s’o facem și acesta, după ce vom vedea cum își va desvolta mai departe apărarea avocatul financiar al guvernului. Anunciurile, inserțiile și reclamele se primesc numai la Administrația ziarului „Universul“ strada Brezoianu No. 19, București. L0 corporație de bandiți din Orientul Africei.—(Vezi pag. 3) Din Serbia (Corespondența particulară a Universului) Belgrad, 1 August. Rusia și Serbia.— Zarul radical „Odjik“ de aci, care e considerat ca reprezintând vederile guvernului actual, scrie, asupra cauzei ultimei schimbări ministeriale : Legăturile care unesc pe nația sârbă cu cea ruseaca sunt nedeslegate, deorece au fost întărite prin sânge. Numai sofiștii se pot tăgădui și numai o politică nenorocită le póte trece cu vederea. Vorbind așa, știm că esprimăm credința adânca din sufletul poporului sârbesc și guvernele cari nu au înțeles aceste tendințe naționale și sentimente voiesc cu intenție să facă rele servicii erei. Una din cauzele principale,—după guvernamentalul de aci, — pentru care a fost ultima schimbare ministerială salutată cu atâta bucurie de toți Sârbii, este convingerea generală că prin schimbarea politică se îmbunătățesc relațiile cele rele cari au existat între Rusia și Serbia, și pe care le-a provocat guvernul trecut în interesul altuia. Politică practică. —Țara nostru cere o pel tică întemeiată pe factori reali, iar nu închipuiți De aceea suntem convinși că împărtășirea acestui adevăr este de un folos mare pentru dezvoltarea relațiilor prietenești cu tote puterile, —și chiar cu imperiul austro ungar. E mai bine să ți întemeiez relațiile cu vecinii pe francheță și pe nevoi reale, decât pe lucruri închipuite. Marea putere vecină nu va ajunge în posiție se atragă asupră-și mânia poporului sârbesc pentru relații făcute bune în mod artificial. O asemenea „prietenie urgisită“ nu pate prezintă un folos durabil nici unuia, nici altuia. Noi am fost totdeuna, zice „Odjek,“ pentru relații bune cu monarhia vecină, dar bine înțeles în limitele intereselor amândurora. Guvernul Ristici stăruie ca aceste relații să ia o formă, care să corespundă tendențelor neîndoiase ale nației serbești: în timpuri normale acesta dorește o prietinie sinceră cu Austro-Ungaria pe baza dreptății egale. Imtâmplându se insă se se ivască împregiurări anormale, cari să silesca pe Serbia să se pronunțe pentru Rusia sau Austro-Ungaria, atunci, numai în-