Universul, august 1887 (Anul 4, nr. 201-221)

1887-08-05 / nr. 201

Universul Nr. 201 Primăria, localele scelei primare și gara de la Chatsworth sunt pline de morți și de omeni în agonie. Nimic nu póte întrece grozăvia scene­lor tari s’au produs în momentul catas­trofei. Terenul era plin de rămășițe omenești: piciore, brațe, etc. S’au găsit mai multe cadavre fără cap. Un călător care văzuse murind lângă densul pe­ nevasta și pe copiii săi, gâfâia, întins cu burta pe pă­mânt. Intr’un moment de desperare, ne­norocitul scose un revolver din buzunar și se sinucise. Din pricina marilor călduri, fluviul Ver­milion era aprope sec. Nu se găsia apă nici măcar ca se se potoloacă setea răni­­ților și să se fac­ă pansamente. In vremea acesta, podul ardea... Câți­va mizerabili rătăciau printre morți și le furai­ cosornicele și banii. —A— Dezastru. —Se anunță din Stockholm că în ziua de 31 Iulie o explozie teribilă a aruncat în aer magazinul de bombe din fortăreța Waxha­m. 19 soldați au ră­mas mor­ți și mulți răniți, între cari și trei ofițeri. Starea: Ci­vila Mișcarea populației capitalei pe ziua de 3 August Născuți 19. Căsătorii nici una. Morți 13 adică: Nae Marinescu 13 ani, Ion Ște­­f­an Ionescu 11 luni, Paraschiv Drăgan 67 ani, Nicolae Nicolae Popa 3 ani, Tom­a Scarlat 50 ani, Petre Gheorghe 5 ani, Păuna Ion Gheorghe năs­cută mortă, Petra Ținea Dumitrescu născută m­ar­­tă, Lina Ionescu 5 ani, Gg. Niculae Androne 6 luni, Michel Ades S7 ani, Petre Marin Constan­­tinescu născut mort, Marița Ioniță Stan 10 luni. Ilustrația nostră Călătorul francez Denis Rivoire a pu­blicat de curând amintirile călătoriilor sale prin Africa. Unul din capitolele cele mai interesan­te ale cărței sale e de­sigur acela în care vorbește despre corporațiile de bandiți din Africa orientală. Aceste corporații, pe cari numai o toleranță africană le pute lăsa se trăiască, au ajuns­ prin une­le locuri adevărate state în stat. Așa de pildă e corporația al cărei șef a Hagi-Djaber din Mohammeran. Acest Hagi Djaber, fiu de pirat, trăește ca un adevărat sultan. Ca și e acum forte bă­­trân, în palatul său luxuos el are un ha­rem mai bogat în frumuseți decât mulți sultani. O femee, o circasiană, a fost singură în stare până acum săi subjuge. Acum acestă femee nu mai e soția, dar e pri­etena, asociata lui. Ea însă purta grijile stăpânului seu. Ilustrația nostrá o reprezin­tă examinând o nouă frumusețe pe care su­pușii lui Hagi-Giaber au răpit-o sau au cumpărat-o pe soma lui. Se se mai zică că civilizația nu pă­trunde în Africa. Ce e alt­ceva baremul — 3 — lui h­agi-Giaber decât vestitul „Parc aux cerfs“ al lui Ludovic XV și circaziana altceva decât tot atât de vestita domnă de Pompadour ? ȘTIRI Marți. Pentru ocuparea a 6 burse la școla nor­mală superiora din București și anume : 3 în secția de litere și 3 în secția de ști­ințe, s’a publicat concurs pe ziua de 25 Septemvre 1887. Concursul se va ține în localul Uni­versității din București. Se zice că și viile de la Cotnari ar fi atinse de filoxeră.­­­ Societatea de medici și naturaliști din Iași trimite pe președintele ei, colonel dr. L. Conta, ca să o represinte în congre­sul internațional de igienă ce se întru­nește în luna viitare la Viena. Duminică au ars în Rîmnicu-Vâlcii trei case, un patul, câte­va magazii de lemne și un grajd. Pagubele se urcă la 20000 lei. K­ D. revizor școlar Lupu Antonescu ține conferințe cu învățătorii județului Ilfov într’o sală a Universității. i­ Examenele de admitere la șcala de miș­care a direcției căilor ferate române nu se vor ține la 1 septembre ci la 1 octobre a. c. st. n.; cursurile regulate vor începe la 15 octombre a. c. st. n., iar cererile pentru înscrierile între concurenți se vor primi până la 20 septembre a c. st. n. .­ Un călugăr anume Acsentie Sofronie Ploeșteanu, din mănăstirea Cernica, a fost victima unui furt indrăsneț din partea unor țigani pe soseaua Pantilimon, cari­­ au luat un desag de țară în care avea mai multe obiecte și punga cu bani. Intorcânduse înapoi însoțiți de mai mulți vătășei ai comunei Pantelimon, ți­ganii dispărură cu corturi cu tot. i­ O mulțime de negustori au început să ia cu chirie locuri pe câmpia Cotroceni­­lor pentru târgul ce va avea loc în ziua de 15 August. (Sf. Maria).­­­ Doi căpitani din un regiment de doro­banți au fost atacați ieri napte de niște hoți pe șoseaua Ploești, când veneau spre București. Unuia i s’a luat o geantă în care avea 400 lei, iar nelul­ l’aici s’a spart capul cu un ciomag. Vizitiul este și el bătut. Hoții s’au făcut nevăzuți. i­ D. M. Ferechide, ministrul afacerilor străine, s’a întors de la Constantinopol și s’a dus la Sinaia ca să dea sema Rege­lui de resultatul misiunei sale. K­ Trei puteri semnatare ale tratatului din Berlin, și anume Enghitera, Italia și Austria, ar fi recunoscut, printr’o Notă că­tre Porto, "alegerea principelui de Co­burg la Tronul Bulgariei. i­ D. general Cruțescu, secretarul gene­ral al ministerului de resboi, a fost la Predeal ca să culegă la fața locului in­formații în privința omorului sevârșit pe teritoriului român de către gendarmi unguri.­­ După o telegramă particulară, noul ca­binet bulgar s-ar constitui astfel: Stăm­bulof, președinte al consiliului și ministru de justiție; Nacevici, ministru de finanțe; Stoilov, ministru de externe; Murkurof, ministru de resboi; Jiskof, ministru de interne. K­ In privința omorului comis la bariera Grivița, despre care vorbim la întâm­plări, aflăm că ucigașul a declarat că se afla în stare de beție, că nu ’și pute da sumă de crima ce a comis; că a lovit pe victima lui cu un briceag pentru a’și răs­­buna de niște palme primite de la dânsul la o petrecere. Briceagul n’a fost încă găsit până acum. Pacientul fusese lovit în pântece. i­ In ziua de 18 Iulie, comandantul unei companii de dorobanți stabilită într’o co­mună din județul R.­Sărat, căpitanul P..., se plimba cu trăsura împreună cu alții prin comună. Trăsura era precedată de un câine, care se repezi se muște un vițel condus de un locuitor. Acesta lovi cu o piatră pe câine. Aflând acesta, că­pitanul P... se înfuriă, alergă după locu­itor se-i aplice pedeapsă, acesta din urmă însă fugi și se ascunse într’o pă­dure. Atunci căpitanul puse o gardă de soldați la locuința săteanului pentru ca se pună mâna pe el și să-l aducă la ca­zarma companiei. Soția locuitorului fu maltratată de soldați ca se spue unde se află ascuns soțul ei. Acesta de târnă nu se mai reîntorse și la 20 Iuliu se găsi corpul lui spânzurat într’o pădure din vecinătate. Nenorocitul lăsă în urmă­­ o soție lipsită de ori­ce ajutor și o minoră în etate de vre-o 15 ani. TELEGRA­ME Paris, 9 August. Se anunță din Viena ziarului „Debats“ că un reviriment se produce în presa vie­­neză în favorea prințului de Coburg. Depeșa ce prințul a adresat-o Sultanu­lui este socotită ca o manoperă îndemâ­natică având oare­cari sorți de a ralia pe Turcia la cauza sa. Sofia. 2 August. D. Nacevici a sosit la Sofia. Se vor­bește de formarea unui nou minister cu d. Stambulov ca președintele al consiliului fără portofoliu. Constantinopole,­­ 2 August. Un consiliu extraordinar s-a întrunit Miercuri, 5 (17) August 1887 ieri­sară la Yildiz-Kio­k. Se crede în ge­neral că acesta întrunire a avut de scop să provoce o deliberare în privința răs­punsului de făcut la depeșa prințului de Coburg, primită ieri de Sultan. E cestiune că Parta va trimite în cu­rând o circulară protestând contra sosirii prințului de Coburg, contrarie tratatului de la Berlin. Constantinopol, 2 August. Consulii puterilor la Sofia au primit in­­strucțiile urmatore, în privința sosirii prin­țului de Coburg: 1) Franța: Să recunoscă guvernul de fapt, dacă va ajunge să se stabilescă fără contestație, dar să se abție de la orice act putând să implice recunoșterea legalității sale. 2) Germania: A nu recunoște nimic, a întreține numai legături cu guvernul pen­tru expediarea afacerilor. 3) Italia: A nu recunoște oficial gu­vernul, și a lucra cu tact și prudență. Instrucțiile Austriei și ale Englitezei sunt necunoscute, dar ale Austriei se pot lesne închipui: cât pentru Englitera, se constată aci pre­ care făculă în privința prințului de Coburg. Viena, 2 August. Ambasadorul Rusiei va pleca în cu­rând în concediu obicinuit de 2 s­au 3 luni, ce nu-1 va întrerupe decât în caz de evenimente extra­ordinare. Berlin, 2 August. „Monitorul Imperiului“ anunță că, din ordinul împăratului, consfințirea drapele­lor ce se vor distribui celor 4 bataiane de infanterie, se va face la Potsdam, la 18 August, zi memorabilă a bătăliei de la Gravelotte. Sofia. 3 August. După sosirea prințului, regența și mi­nisterul au crezut de cuviință să demi­sioneze. Până acum nu sunt știri de la Tîrnova asupra formării noului cabinet. Sofia. 3 August. Azi dimineță la lagăr garnisona din So­fia întregă a prestat jurământ prințului de Coburg în mânile mitropolitului Cle­ment. După ceremonie, ofițerii și soldații au semnat un protocol. La 11 ore, aceași ceremonie va avea loc la Catedrală pentru a primi jurămân­tul funcționarilor Statului. Gvbrier financiar Ieri, la Bursa București, s’au cotat: Băncile naț., 1014 term. Daciile, 233 term;—agiul 14­80—14.70 °­ C. BOALELE SIFILITICE ep­u­tința. "Doar Toutéscu. Vindecă după cele mai nouă metode, radical, fără durere și împiedicare, după experiență de 17 ani. Specialist dr. THOR Strada Emigrat No. 3, intrarea din calea Victoriei prin strada Sf. Voivozi. Consultațiuni de la 8 di­­mineța până la 8 sura. Loc de așteptare separat pentru fie­care. 23­ d.me.v.1.5 Forța, „Urniversvil-ul“ DRACUL SAU ROMAN DE 91 GREL­ EM. Fernandez y Gonzales PARTEA ÎNTÂIA Mistere și lupte (1578) VII Fatima te-a ascultat tot­deauna; m- ai cerut aur și ți-am umplut pumnii cu aur; nu mi-ai cerut nimic ce să nu-ți fi acordat. Ali, auzind aceste din urmă cuvinte, ridică ochii și îi fixă asupra Fatimei cu nehotărîrea unui copil. Caragio­, disprețuitor de primejdii, în­­treprinzător, Ali era sfiicios și respectuos în fața acelei femei, care îl domina după cum el domina pe Martino Gil și pe toți aceia cu cari venea în atingere. Fatima se făcu că nu beagă de seama­­cea privire atât de elocventă. — Ai luptat cu statornicie, zise Ali, al început întreprinderi grozave și presti­giul meu misterios a supus pe toți cari te-au cunoscut. — Și cu tote astea, răspunse ea cu tristeță, am găsit un om asupra căruia prestigiul meu n’a avut nici o putere. — Cum­­ zise All, cam tulburat și cău­tând să începá o convorbire mai puțin severă, cum­­ există un om care a putut să te vază față în față fără să fie mișcat și fără să tremure ? Privirea cu care piratul însoți aceste vorbe, glasul lui tremurător, espresia fe­ței sale arăta a lămurit că asupra lui cel puțin Fatima avea o mare putere. El se prefăcu că nu beagă de somn și urmă liniștită, după ce luă o posiție vo­­luptosa pe joț. — Da, așa e, și acest om e acela pe care l ai ales pentru întreprinderea ta cu­­tezatare, e Martino Gil. — Ești sigur, zise Aii cu mânie, că ai lăsat indiferent pe acel om? — După cum sunt sigură, răspunse ea cu rachla, că alții cred în visuri nebune și se legând în iluzii stranii, după cum plâng părăsirea, singurătatea mea. — Singurătatea ta­ replică Aii, muș­­cându-și buzele și aprinzându-se cu cât creștea recela femeei; singurătatea ta, Fatima ! N’am părăsit ea are­mările pen­tru tine ? nu mi-am părăsit corabia care singură putea să mă ducă acolo unde este pentru mine lumina și aerul? Acum șap­te ani, când m’am întors în Algeria cu Alub­ An­ după nenorocita înfrângere de la Lepanto, acel rege mi te a încredințat mie. Erai cea din urmă odraslă a unei vițe de regi. Eu eram atunci forte tefăr. I­nima mea nu fusese încă cuprinsă de nici o pasiune de dragoste, nu iubim de­cât corveta mea, pe „Alcione“ și je dea la am străbătut liniștit marea Dama­scului cu bucuria unui arab care galo­pează pe calul lui de luptă. Marea era patria mea. Dar te-am văzut și am cu­noscut în acel moment de câtă generosi­­tate era capabilă inima mea- Acastă săr­­mană fată, îmi ziceam, va avea în mine un frate; pentru ea voiü părăsi mările, mă voia prosterna la piciorele creștinu­lui, îmi voiu ascunde numele și poziția și o voiu călăuzi în țara pierdută a stră­moșilor săi, o voiu pune pe un tron și cu bucurie îmi voiu da viața pentru ca s’o apăr. Și lasăr marea, te-am însoțit doi ani la Fez, și de alți cinci ani lu­crez in Grana la pentru tine cu t0tă pu­terea de voință pe care o am în inima mea de pirat. — Și ce nădăjduiești ? zise ea arun­când asupra lui o privire care ar fi îne­­bunit ne­omul cel mai nepăsător. — Va veni o zi, răspunse Aii cu glas tremurător, în care voi­ ști dacă va tre­bui să dau crezământ ochilor și vorbelor tale. — D­­­esclaraă ea cu nepăsare, e un răspuns acesta ? Te întreb ce ai de gând să faci cu Martino Gil și cu Violanta, și îmi răspunzi așa că în zadar aș încerca să înțeleg. Crezi că aș putea eu să am încredere în planurile unui cap bolnav ? Au­ își mușcă buzele și murmură. — Totdeuna aceeași­ totdeuna neînțe­­lesa. Sub influența privirei Fatimei, Ați simți că i se tulbură judecată ; cu tote aces­tea se stăpâni și zise cu glas liniștit și grav . — Planurile mele sunt sigure. Dacă în loc de a fi țesut în tăcere o mrejă în­curcată, aș fi preferat calea cea mai scurtă, dacă aș fi semănat aur printre nemulță­­miți, punându mă în fruntea celor rămași din luptele trecute, aș fi atras atenția re­gelui, aș fi străbătut câte­va zile munții cu o mână de aventurieri; dar capetele nostre, al meu cel puțin de sigur, ar sluji acum de momâie fricoșilor, înfipt într’o suliță de­asupra porței Rostro, lângă al nenorocitului Aben-Abo. — Pe când în acest chip... — Avem un centru de acțiune și un punct de plecare. Nimeni nu vă bănuiește, împrejurările sunt favorabile; papa, du­cele de Guise și Filip II reînoiesc liga; don Juan d’Austria, marele căpitan, fără să înceteze de a fi protejatul papei și prietenul Gaisilor, se încercă să iasă din poziția sa cam nesigură și să întemeieze în Tunis o monarc­ie. Dincolo de Pirinei, calvinismul se luptă cu papiumul și Europa întragă , într’un moment de criză, care va isbucni în ziua în care o mână dibace va reuși să sgu­­duie unul din stâlpii slabi cari susțin clă­direa bunelor relații dintre Filip II și don Juan d’Austria. Nouă ne trebue să vedem Spania încurcată intr’un rasboiu nenorocit pentru ea, și atunci, în mijlo­cul uraganului, Fatima, ne vom putea ușor înălța, vom deschide porțile flotei lui Selim II, vom pune mâna pe Anda­lusia și vom ajuta Turcilor să cucerescă Castilia; ei vor ști să-și întindă invazia în tota Spania și să întracă chiar și cu­ceririle Arabilor. (Va urma)

Next