Universul, august 1887 (Anul 4, nr. 201-221)
1887-08-05 / nr. 201
Universul Nr. 201 Primăria, localele scelei primare și gara de la Chatsworth sunt pline de morți și de omeni în agonie. Nimic nu póte întrece grozăvia scenelor tari s’au produs în momentul catastrofei. Terenul era plin de rămășițe omenești: piciore, brațe, etc. S’au găsit mai multe cadavre fără cap. Un călător care văzuse murind lângă densul pe nevasta și pe copiii săi, gâfâia, întins cu burta pe pământ. Intr’un moment de desperare, nenorocitul scose un revolver din buzunar și se sinucise. Din pricina marilor călduri, fluviul Vermilion era aprope sec. Nu se găsia apă nici măcar ca se se potoloacă setea răniților și să se facă pansamente. In vremea acesta, podul ardea... Câțiva mizerabili rătăciau printre morți și le furai cosornicele și banii. —A— Dezastru. —Se anunță din Stockholm că în ziua de 31 Iulie o explozie teribilă a aruncat în aer magazinul de bombe din fortăreța Waxham. 19 soldați au rămas morți și mulți răniți, între cari și trei ofițeri. Starea: Civila Mișcarea populației capitalei pe ziua de 3 August Născuți 19. Căsătorii nici una. Morți 13 adică: Nae Marinescu 13 ani, Ion Ștefan Ionescu 11 luni, Paraschiv Drăgan 67 ani, Nicolae Nicolae Popa 3 ani, Toma Scarlat 50 ani, Petre Gheorghe 5 ani, Păuna Ion Gheorghe născută mortă, Petra Ținea Dumitrescu născută martă, Lina Ionescu 5 ani, Gg. Niculae Androne 6 luni, Michel Ades S7 ani, Petre Marin Constantinescu născut mort, Marița Ioniță Stan 10 luni. Ilustrația nostră Călătorul francez Denis Rivoire a publicat de curând amintirile călătoriilor sale prin Africa. Unul din capitolele cele mai interesante ale cărței sale e desigur acela în care vorbește despre corporațiile de bandiți din Africa orientală. Aceste corporații, pe cari numai o toleranță africană le pute lăsa se trăiască, au ajuns prin unele locuri adevărate state în stat. Așa de pildă e corporația al cărei șef a Hagi-Djaber din Mohammeran. Acest Hagi Djaber, fiu de pirat, trăește ca un adevărat sultan. Ca și e acum forte bătrân, în palatul său luxuos el are un harem mai bogat în frumuseți decât mulți sultani. O femee, o circasiană, a fost singură în stare până acum săi subjuge. Acum acestă femee nu mai e soția, dar e prietena, asociata lui. Ea însă purta grijile stăpânului seu. Ilustrația nostrá o reprezintă examinând o nouă frumusețe pe care supușii lui Hagi-Giaber au răpit-o sau au cumpărat-o pe soma lui. Se se mai zică că civilizația nu pătrunde în Africa. Ce e altceva baremul — 3 — lui hagi-Giaber decât vestitul „Parc aux cerfs“ al lui Ludovic XV și circaziana altceva decât tot atât de vestita domnă de Pompadour ? ȘTIRI Marți. Pentru ocuparea a 6 burse la școla normală superiora din București și anume : 3 în secția de litere și 3 în secția de științe, s’a publicat concurs pe ziua de 25 Septemvre 1887. Concursul se va ține în localul Universității din București. Se zice că și viile de la Cotnari ar fi atinse de filoxeră. Societatea de medici și naturaliști din Iași trimite pe președintele ei, colonel dr. L. Conta, ca să o represinte în congresul internațional de igienă ce se întrunește în luna viitare la Viena. Duminică au ars în Rîmnicu-Vâlcii trei case, un patul, câteva magazii de lemne și un grajd. Pagubele se urcă la 20000 lei. K D. revizor școlar Lupu Antonescu ține conferințe cu învățătorii județului Ilfov într’o sală a Universității. i Examenele de admitere la șcala de mișcare a direcției căilor ferate române nu se vor ține la 1 septembre ci la 1 octobre a. c. st. n.; cursurile regulate vor începe la 15 octombre a. c. st. n., iar cererile pentru înscrierile între concurenți se vor primi până la 20 septembre a c. st. n. . Un călugăr anume Acsentie Sofronie Ploeșteanu, din mănăstirea Cernica, a fost victima unui furt indrăsneț din partea unor țigani pe soseaua Pantilimon, cari au luat un desag de țară în care avea mai multe obiecte și punga cu bani. Intorcânduse înapoi însoțiți de mai mulți vătășei ai comunei Pantelimon, țiganii dispărură cu corturi cu tot. i O mulțime de negustori au început să ia cu chirie locuri pe câmpia Cotrocenilor pentru târgul ce va avea loc în ziua de 15 August. (Sf. Maria). Doi căpitani din un regiment de dorobanți au fost atacați ieri napte de niște hoți pe șoseaua Ploești, când veneau spre București. Unuia i s’a luat o geantă în care avea 400 lei, iar nelul l’aici s’a spart capul cu un ciomag. Vizitiul este și el bătut. Hoții s’au făcut nevăzuți. i D. M. Ferechide, ministrul afacerilor străine, s’a întors de la Constantinopol și s’a dus la Sinaia ca să dea sema Regelui de resultatul misiunei sale. K Trei puteri semnatare ale tratatului din Berlin, și anume Enghitera, Italia și Austria, ar fi recunoscut, printr’o Notă către Porto, "alegerea principelui de Coburg la Tronul Bulgariei. i D. general Cruțescu, secretarul general al ministerului de resboi, a fost la Predeal ca să culegă la fața locului informații în privința omorului sevârșit pe teritoriului român de către gendarmi unguri. După o telegramă particulară, noul cabinet bulgar s-ar constitui astfel: Stămbulof, președinte al consiliului și ministru de justiție; Nacevici, ministru de finanțe; Stoilov, ministru de externe; Murkurof, ministru de resboi; Jiskof, ministru de interne. K In privința omorului comis la bariera Grivița, despre care vorbim la întâmplări, aflăm că ucigașul a declarat că se afla în stare de beție, că nu ’și pute da sumă de crima ce a comis; că a lovit pe victima lui cu un briceag pentru a’și răsbuna de niște palme primite de la dânsul la o petrecere. Briceagul n’a fost încă găsit până acum. Pacientul fusese lovit în pântece. i In ziua de 18 Iulie, comandantul unei companii de dorobanți stabilită într’o comună din județul R.Sărat, căpitanul P..., se plimba cu trăsura împreună cu alții prin comună. Trăsura era precedată de un câine, care se repezi se muște un vițel condus de un locuitor. Acesta lovi cu o piatră pe câine. Aflând acesta, căpitanul P... se înfuriă, alergă după locuitor se-i aplice pedeapsă, acesta din urmă însă fugi și se ascunse într’o pădure. Atunci căpitanul puse o gardă de soldați la locuința săteanului pentru ca se pună mâna pe el și să-l aducă la cazarma companiei. Soția locuitorului fu maltratată de soldați ca se spue unde se află ascuns soțul ei. Acesta de târnă nu se mai reîntorse și la 20 Iuliu se găsi corpul lui spânzurat într’o pădure din vecinătate. Nenorocitul lăsă în urmă o soție lipsită de orice ajutor și o minoră în etate de vre-o 15 ani. TELEGRAME Paris, 9 August. Se anunță din Viena ziarului „Debats“ că un reviriment se produce în presa vieneză în favorea prințului de Coburg. Depeșa ce prințul a adresat-o Sultanului este socotită ca o manoperă îndemânatică având oarecari sorți de a ralia pe Turcia la cauza sa. Sofia. 2 August. D. Nacevici a sosit la Sofia. Se vorbește de formarea unui nou minister cu d. Stambulov ca președintele al consiliului fără portofoliu. Constantinopole, 2 August. Un consiliu extraordinar s-a întrunit Miercuri, 5 (17) August 1887 ierisară la Yildiz-Kiok. Se crede în general că acesta întrunire a avut de scop să provoce o deliberare în privința răspunsului de făcut la depeșa prințului de Coburg, primită ieri de Sultan. E cestiune că Parta va trimite în curând o circulară protestând contra sosirii prințului de Coburg, contrarie tratatului de la Berlin. Constantinopol, 2 August. Consulii puterilor la Sofia au primit instrucțiile urmatore, în privința sosirii prințului de Coburg: 1) Franța: Să recunoscă guvernul de fapt, dacă va ajunge să se stabilescă fără contestație, dar să se abție de la orice act putând să implice recunoșterea legalității sale. 2) Germania: A nu recunoște nimic, a întreține numai legături cu guvernul pentru expediarea afacerilor. 3) Italia: A nu recunoște oficial guvernul, și a lucra cu tact și prudență. Instrucțiile Austriei și ale Englitezei sunt necunoscute, dar ale Austriei se pot lesne închipui: cât pentru Englitera, se constată aci pre care făculă în privința prințului de Coburg. Viena, 2 August. Ambasadorul Rusiei va pleca în curând în concediu obicinuit de 2 sau 3 luni, ce nu-1 va întrerupe decât în caz de evenimente extraordinare. Berlin, 2 August. „Monitorul Imperiului“ anunță că, din ordinul împăratului, consfințirea drapelelor ce se vor distribui celor 4 bataiane de infanterie, se va face la Potsdam, la 18 August, zi memorabilă a bătăliei de la Gravelotte. Sofia. 3 August. După sosirea prințului, regența și ministerul au crezut de cuviință să demisioneze. Până acum nu sunt știri de la Tîrnova asupra formării noului cabinet. Sofia. 3 August. Azi dimineță la lagăr garnisona din Sofia întregă a prestat jurământ prințului de Coburg în mânile mitropolitului Clement. După ceremonie, ofițerii și soldații au semnat un protocol. La 11 ore, aceași ceremonie va avea loc la Catedrală pentru a primi jurământul funcționarilor Statului. Gvbrier financiar Ieri, la Bursa București, s’au cotat: Băncile naț., 1014 term. Daciile, 233 term;—agiul 1480—14.70 ° C. BOALELE SIFILITICE eputința. "Doar Toutéscu. Vindecă după cele mai nouă metode, radical, fără durere și împiedicare, după experiență de 17 ani. Specialist dr. THOR Strada Emigrat No. 3, intrarea din calea Victoriei prin strada Sf. Voivozi. Consultațiuni de la 8 dimineța până la 8 sura. Loc de așteptare separat pentru fiecare. 23 d.me.v.1.5 Forța, „Urniversvil-ul“ DRACUL SAU ROMAN DE 91 GREL EM. Fernandez y Gonzales PARTEA ÎNTÂIA Mistere și lupte (1578) VII Fatima te-a ascultat totdeauna; m- ai cerut aur și ți-am umplut pumnii cu aur; nu mi-ai cerut nimic ce să nu-ți fi acordat. Ali, auzind aceste din urmă cuvinte, ridică ochii și îi fixă asupra Fatimei cu nehotărîrea unui copil. Caragio, disprețuitor de primejdii, întreprinzător, Ali era sfiicios și respectuos în fața acelei femei, care îl domina după cum el domina pe Martino Gil și pe toți aceia cu cari venea în atingere. Fatima se făcu că nu beagă de seamacea privire atât de elocventă. — Ai luptat cu statornicie, zise Ali, al început întreprinderi grozave și prestigiul meu misterios a supus pe toți cari te-au cunoscut. — Și cu tote astea, răspunse ea cu tristeță, am găsit un om asupra căruia prestigiul meu n’a avut nici o putere. — Cum zise All, cam tulburat și căutând să începá o convorbire mai puțin severă, cum există un om care a putut să te vază față în față fără să fie mișcat și fără să tremure ? Privirea cu care piratul însoți aceste vorbe, glasul lui tremurător, espresia feței sale arăta a lămurit că asupra lui cel puțin Fatima avea o mare putere. El se prefăcu că nu beagă de somn și urmă liniștită, după ce luă o posiție voluptosa pe joț. — Da, așa e, și acest om e acela pe care l ai ales pentru întreprinderea ta cutezatare, e Martino Gil. — Ești sigur, zise Aii cu mânie, că ai lăsat indiferent pe acel om? — După cum sunt sigură, răspunse ea cu rachla, că alții cred în visuri nebune și se legând în iluzii stranii, după cum plâng părăsirea, singurătatea mea. — Singurătatea ta replică Aii, mușcându-și buzele și aprinzându-se cu cât creștea recela femeei; singurătatea ta, Fatima ! N’am părăsit ea aremările pentru tine ? nu mi-am părăsit corabia care singură putea să mă ducă acolo unde este pentru mine lumina și aerul? Acum șapte ani, când m’am întors în Algeria cu Alub An după nenorocita înfrângere de la Lepanto, acel rege mi te a încredințat mie. Erai cea din urmă odraslă a unei vițe de regi. Eu eram atunci forte tefăr. Inima mea nu fusese încă cuprinsă de nici o pasiune de dragoste, nu iubim decât corveta mea, pe „Alcione“ și je dea la am străbătut liniștit marea Damascului cu bucuria unui arab care galopează pe calul lui de luptă. Marea era patria mea. Dar te-am văzut și am cunoscut în acel moment de câtă generositate era capabilă inima mea- Acastă sărmană fată, îmi ziceam, va avea în mine un frate; pentru ea voiü părăsi mările, mă voia prosterna la piciorele creștinului, îmi voiu ascunde numele și poziția și o voiu călăuzi în țara pierdută a strămoșilor săi, o voiu pune pe un tron și cu bucurie îmi voiu da viața pentru ca s’o apăr. Și lasăr marea, te-am însoțit doi ani la Fez, și de alți cinci ani lucrez in Grana la pentru tine cu t0tă puterea de voință pe care o am în inima mea de pirat. — Și ce nădăjduiești ? zise ea aruncând asupra lui o privire care ar fi înebunit neomul cel mai nepăsător. — Va veni o zi, răspunse Aii cu glas tremurător, în care voi ști dacă va trebui să dau crezământ ochilor și vorbelor tale. — Desclaraă ea cu nepăsare, e un răspuns acesta ? Te întreb ce ai de gând să faci cu Martino Gil și cu Violanta, și îmi răspunzi așa că în zadar aș încerca să înțeleg. Crezi că aș putea eu să am încredere în planurile unui cap bolnav ? Au își mușcă buzele și murmură. — Totdeuna aceeași totdeuna neînțelesa. Sub influența privirei Fatimei, Ați simți că i se tulbură judecată ; cu tote acestea se stăpâni și zise cu glas liniștit și grav . — Planurile mele sunt sigure. Dacă în loc de a fi țesut în tăcere o mrejă încurcată, aș fi preferat calea cea mai scurtă, dacă aș fi semănat aur printre nemulțămiți, punându mă în fruntea celor rămași din luptele trecute, aș fi atras atenția regelui, aș fi străbătut câteva zile munții cu o mână de aventurieri; dar capetele nostre, al meu cel puțin de sigur, ar sluji acum de momâie fricoșilor, înfipt într’o suliță deasupra porței Rostro, lângă al nenorocitului Aben-Abo. — Pe când în acest chip... — Avem un centru de acțiune și un punct de plecare. Nimeni nu vă bănuiește, împrejurările sunt favorabile; papa, ducele de Guise și Filip II reînoiesc liga; don Juan d’Austria, marele căpitan, fără să înceteze de a fi protejatul papei și prietenul Gaisilor, se încercă să iasă din poziția sa cam nesigură și să întemeieze în Tunis o monarcie. Dincolo de Pirinei, calvinismul se luptă cu papiumul și Europa întragă , într’un moment de criză, care va isbucni în ziua în care o mână dibace va reuși să sguduie unul din stâlpii slabi cari susțin clădirea bunelor relații dintre Filip II și don Juan d’Austria. Nouă ne trebue să vedem Spania încurcată intr’un rasboiu nenorocit pentru ea, și atunci, în mijlocul uraganului, Fatima, ne vom putea ușor înălța, vom deschide porțile flotei lui Selim II, vom pune mâna pe Andalusia și vom ajuta Turcilor să cucerescă Castilia; ei vor ști să-și întindă invazia în tota Spania și să întracă chiar și cuceririle Arabilor. (Va urma)