Universul, noiembrie 1888 (Anul 5, nr. 274-298)

1888-11-01 / nr. 274

Anul V.—No. 214 nu­mai in moi. de calibru și putere văzute. Peste curând se va pune baterie la marginea insulei K­otline un tun care cântăreșce 110,000 kilograme și este lung de 19 metri. Acest tun aruncă ghiulele de greutatea de 760 de kilograme și la fie­care încărcătură consumă 4000 kilograme de praf. Fie­care ghiulea de fer ce se va băga în acest tun va costa 550 de franci iar ® ghiulea de otel va costa 2,200 fr. “ la jubileul L*î Giers­imp1 Cu privire mai multe ziare au­ aerul d a imputa cancelarului că de când conduce tre­­bile, n a făcut deci o faptă strălucită. Ca răspuns la aceste imputări, alte ziare respund că dacă n’a făcut fapte stră­lucite, n'a făcut nici prostii. Cu oca­­zia jubileului, s­a presentat țarului de către secretarii săi patru scrisori de felicitare cu totul deosebite unele de altele. Țarul a alea pe aceea în care erau roar multe cuvinte de lingușire la adresa cancelarului, a iscălit-o, și a tri­mis-o. Acesta probcză, contrar soliilor date ziarele străine, că posițiunea lui Giers este forte tare. De altfel toți re­cunosc aici că dacă împăratul n’a fost atras până acum în curentul furtunos al panslaviștilor, acesta o dator­eza numai lui Giers. Kaminski. .A*. _A.^=C­ ă^2STJ’IX’ Calendarul UNIVERSULUI format mare in folio, 104 pagini, hârtie bună, tipar curat, 20 gravuri, coperta ilustrată în culori (baladă).— Bratisiac verde (poveste)­ — Dramele vieți* ^poesie).—Bucurie tristă (poveste de Crăciun).—Explicarea ilus­trațiilor. -Otra­v­i și contra otrăvi (inte­resant și instru­ctiv capitol de medicină populară). Idote.—Anunciuri. Ilustrațiuni : Statua, cronicarului ro­man Miron —Baso­reliefurile sta­tuii lui Mirron Costin.-Wilhelm I, îm­păratul Germanj^^__ Frideric I, îm­pă­ratul Germaniei. Wilhelm și împăratul Germaniei.—D. ^adi Carnot,­ președin­tele republicei franceze.—Prințul Ame­­deo de Savoia.—­Prințesa Letiția Bona­parte, soția prințului Amedeo de Savoia. — D­adra Elena Teodori»1* — Robes­­pierre, Danton­uj eroii j*»­~i­ tieî franceze de la 1709. — Turnul Eiffel, comparat cu monumente]® cele mai înalte din lume.^­^l^ortret^0 celor patru demne premiate 1^, concursul de frumu­sețe din Spa, prețul 1 left. S ~U~ 3ML .A. IES TI~ XI PARTEA I Chronologie.— Semnele chronologice ale anului 1889 și bazele calculului săr­bătorilor. — Poziția sorelui în semnele zodiacului și anotimpurile 1889.—Eclip­sele anului 1889.— Regentul amilui.— Sărbători mobile și sărbători naționale. — Cele doi­spre­zece luni ale anului (calendar român, calendar catolic și ca­lendar ebraic). —Suveranii Europei. — Scurtă statistică geografică a Europei (suprafața și populația statelor europene). —Bâlciurile din România.—Tarifa scri­sorilor, imprimatelor, probelor de măr­furi și mandatelor poștale pentru tot glo­bul.—Tarifele telegrafice interne și ex­terne.—Tarifele căilor ferate române. Tarifele companiei vaporelor pe Dunăre. —Tablou statistico-geografic al districte­lor României cu capitalele lor, așezate după ordinea alfabetică a districtelor. Sistem metric: schimbarea măsurilor celor vechi în cele nouă.— Tablou pentru calculul dobânzilor.—Tablou pentru re­ducțiunea timpurilor după meridianul din­­ Berlin.—Tabelă pentru calculul mo­nedelor străine. — Tabloul monedelor străine calculate în lei după noul curs fiscal.— Calendarul vecinic. PARTEA II Bomnița lui Ștefăniță vodă (nuvelă istorică).—Domnița Alma Știrbei(poesie, de Gr. H. Grandea.— Eroii Pindului: Atanasiu Diacul.—Puica Bradului (poe­­sie populară). — O minune a sfîntului Vasile (nuveletă).—Istoria unui nas (sce­ne din viața dobrogeană). — Țarislav Culcer judeciar la Londra s’a judecat deunăzi un proces de divorț forte deosebit de cele l­ alte procese de același soiu. Un cafegiu milionar, anume Hading, a dat suplică la judecătorie să fie di­vorțat de tînera și frumosa lui nevastă pe care o învinovația de faptul trădă­­reî. Ca dovadă, el aduse înaintea tri­bunalului o hârtie sugătare pe care erau­­ imprimate doandosele nisce ca­ractere negre. Hârtia acesta o găsise pe biuroul de scris al d-nei Hading. Punând-o înaintea unei oglinzi, jude­cătorii putură citi forte lămurit aceste cuvinte: „Iubitul meu­, multe sărutări... O mie de îmbrățișări“. Vinovata încercă să se disculpe în chipul următor: — D-le președinte, scrierea este a mea, nu pot să tăgăduesc ; însă n’am adresat-o vr’unui amant, căci nu am nici unul ; prea puțin timp este de când m’am cununat cu d. Hading și n’am avut vreme să’mi iau amant. In­­tr’o zi când voiam să șerifi unei prie­tene, am schimbat penița din joc si vrând să încerc pe cea noue am scris pe o bucată de hârtie cele d’ânteî cu­vinte ce mi-au­ venit in gând și care sunt acestea pe care le vedeți. — Asta e minciună góta, strigă băr­batul , nu stau așa lucrurile. E ade­vărat că a trecut prea puțin timp de când am luat pe dumneaei de nevastă și pate în vremea acesta n’ar fi avut vreme să își aleagă un amant. Din ne­norocire amantul îl avea de când era fată mare ,l’am surprins de mai multe ori în curtea mea și dacă nu i-am turnat un glonte în pept pricina a fost că a fugit forte repede. Ve rog, d-lor judecători, să pronunțați divorțul, căci alt­fel, dacă mă siliți să me întorc cu dumneaei acasă sunt capabil s’o strâng de gât într’una din nopți. Femeea, auzind așa, s’a învoit și ea la divorț, cerând însă o sumă impor­tantă pentru ca să potă trăi. Tribunalul i a acordat-o și a pro­nunțat divorțul. Acte oficiale Sesiunea actuală ordinară a consi­liului județului Tuto­va se amână până la 1 Decembre 1888. S’aîi aprobat a se face mai multe­ ­ 2 — modificări în budgetul comunei urbane Tulcea pe efercițiul curent 1888-1889. »Consiliul comunei ruale Dor-Manunt, din județul Ialomița; Consiliul comunei rurale Târgu Bur­­dujeni, din județul Botoșani; Consiliul comunei rurale Cojească, din județul Dâmbovița;­ Consiliul comunei rurale Plopii, din județul Mehedinți, s’aîi dizolvat. * S’a aprobat regulamentul relativ la intrepositele nominale de vinuri, votat de Consiliul comunal al orașului Ba­cău în ședința sa de la 10 octombrie 1888. w S'au deschis d-lui ministru al finan­ceii»» pe sema budgetului datoriei pu­blice, pe exercițiul curent, un credit extra­ordinar de lei ?2.936, bani 29, din cari lei 32,800 costul hârtiei fili­granate necesară pentru confecționarea în anul curent a titlurilor de renta a­­mortibilă și costul tipăririi acestor tit­­luri, și iei 136, bani 29, pentru plata mandatului ministerului de finance cu No. 6.384 din 1874. Arși de viu In ziua de 18 Octombre curent, Ma­­ria, soția lui Ghiță Grigorie Dogariu din comuna Gropșar­i, județul Roma­­nați, punând gaz în foc, pentru aprin­derea lemnelor, dintr’un vas cu 6—7 oca, a luat foc și gazul din vas, care a ars pe femee și pe un copil ca de 7 ani. Copilul a încetat din viață, iar femeea este grav bolnavă și fără spe­ranță de însănătoșire.­ ­D’ale armatei Doctorul în medicină Popescu Gro­­seanu s’a numit în corpul ofițerilor sanitari de rezervă cu gradul de me­dic de batalion stagiar, chemendu se tot d’o­dată a face stagiul cerut de lege. — Administratorul clasa II Malaxa Mihail, aflat în posiție de disponibili­tate pentru cause disciplinrre de la 8 Aprilie a. c., s'a chemat în activitate de serviciu. — Sub locotenentul de reservă Teo­­dorescu Gh. Dimitrie, din arma in­fanteriei, ce face parte dintre ofițerii de reservă ai corpului II de armată, s’a șters din cadrele ofițerilor de re­servă, ca unul ce fiind atins de o bula incurabilă ", face cu totul serviciului ar Un­ar impropriu Frica de friguri galbene Știm că în câte­va localități ale Ame­­ricei bântuesc pe omeni frigurile gal­bene, o bollă care se asemănă cu ciu­ma asiatică. Oamenii cad morți pe drumuri și a­­desea stafi acolo mai multe zile fiind­că nimeni nu îndrăznește să -i rădice ca să nu se molipsască și ei. Se văd câni și alte animale fugend cu câte o mână saf­ un picior de om. In scurt, frigurile galbene sunt ciuma americană. Ca curând un deputat dintr’o locali­tate infectată a sosit la Washington ca să ia parte la deliberațiile congresului. Primăria de Washington i-a închi­riat pe socotela­ți o casă isolată în care să locuescá puindu-i și un ofițer sanitar la disposiție ca să’l păzască să nu vie în atingere cu nimeni. Servi­torii îi întind mâncarea pe nis ce lopeți și farfuriile golite sunt aruncate d’a dreptul într’un ciubăr cu apă clocotită. In cameră i s’a făcut o estradă forte înaltă pe care șade el singur. Dacă vrea să ia cuvântul tot de acolo trebue să vorbescă. In parlament nimeni nu’i întinde mâna și nu’l întrebă nimic. La eșirea din cameră el trebue să plece în urma tu­turor după care apoi se întrebuințază totă desinfectantele posibile pentru ca să se curățe locul. DUMIRI — D. Dim. Șinescu, fost sub­prefect, este numit în funcțiunea de sub­prefect la plasa Muntele d­in județul Suceva. — D. Vasile Popescu este depărtat din funcțiunea de comisar clasa I pe lângă prefectura poliției capitalei. — Sau numit d-nii medici veteri­nari , P­­r. Ocianu, definitiv în funcți­unea de director al abatoriului capita­lei București; P­ .Stavrescu, în postul de veterinar-ajutor al directorului aba­toriului, provisoriu până la facoarea concursului, iar d-nii L. Vincent, ac­tual veterinar al orașului gl­oborului, și P. Constantinescu, de la abatoriu, rămân însărcinați cu serviciul orașului, halelor și măcelăriilor capitalei. — D. dr. N. Frangulea este numit în postul vacant de medic la plasa Dumbrava-Motru­ de Jos din județul Me­hedinți, cu reședința în comuna Stre­­haia. — D. Euclid Moscovici, s’a numit comisar polițienesc în orașul Pitești. — D. Ion Teodorescu, s’a numit copist cl. II în cancelaria prefecturei județului Tutova. D. Hristache C. Rădulescu, ac­tual supraveghiător în serviciul exte­rior al vămilor, s’a numit impiegat de cancelarie în acelaș serviciu­, în locul d­lui Vasile Constantinescu, depărtat. — D. I. Capraru, fost taxator­ vamal, s’a numit „impiegat de cancelarie în serviciul exterior al vămilor, în locul d-lui N. C. Bacalb­așa, depărtat. STIXLX FRISS POȘTĂ Regina Natalia, întrebând pe țarul Alexandru 111 dacă o vizită a sa ar fi bine primită la Petersburg, a res­pins în chip negativ. De aceia, regina a renunțat la că­lătoria sa în Rusia. La alegerile pentru consiliul provin­cial al Alzaciei gi Lorenei a isbutit partida protestatarilor contra anexării la Germania.­­ La plecarea recruților din Alzacia s-a fi­ produs grave turburări ; alzacienii voiau să trecă fruntaria, ca să servescă în armata franceză. * « * Se vorbește positiv că guvernul un­gar are de gând să înființeze în Ar­deal o fabrică de zahăr, care va avea să acopere numai trebuințele Ardealului. * Cu prilejul accidentului de la Bor­id a fost rănit și principele moștenitor.­­*î­n vv Impărătesa Austriei suferind de reu­matism s’a duc să petrecă cât­va timp Marți, 1 (1.3) .Noambra 1888 în insula grecescă Corfu. Dar fiind că nici aici durerile nu’l daui­ pace, acum ea s’a hotărît să facă o călătorie în India și în America. Călătoria acesta va dura vr’o șapte luni. isc. & *­­Jf * in urma vizitei împăratului Germa­niei la Roma și fiind­ că împăratul a purtat acolo necontenit o cască de me­tal cu vârf ascuțit, se­­ zice că la o parte din trupele italiane se va da casce de același soia, în amintirea acestei vizite. CEREALELE De marți a început să ningă în tată țara. Tate câmpiile sunt acoperite cu zăpadă și cultivatorii au­ fost siliți să întrerupă tóte lucr­ările de tomna. A­­cestă împrejurare face să rămâie înai­poi multe semănături, ast­fel că tota lumea e nemulțumită. In anul 1887 și primă­vara anului 1888 s’aîi semenat grav 1,256 308 hec­tare care au produs 19,901,872 hec­tolitri . Secară 300,895 hectare cu o recoltă de 5,153,605 hectolitri. Porumb 1,697,979 hectare cu o recoltă de 21, 489 359 hectolitri. Orez 213,930 hec­tare cu o recoltă de 3,622 087. Orz 506 485 hectare cu o recoltă de 8125,831 hectolitri. Merii 97,358 hec­tare cu o recoltă de 1,035,508 hecto­litri. Rapiță 43,781 hectare cu o pro­­ducțiune de 546,683 hectolitri. Semănăturile din anul agricol 1888 —1889 nu se crede a atinge aceste cifre atât din cauza secetei din temna aceasta cât și din cauza zăpezii care a căzut prea timpuriu. Campania exportațiunei e pe la sfâr­­­șitul ei și timpul urât grăbește și mai mult acest sfârșit. Brăila și Galațul au­ început deja să înregistreze mai p­ut puțurile însă, în raport”ciocălitatea ce­realelor, s’au menținut bine și săptă­mâna aceasta. Adfocat, logos, tâlhar și aci­ de la începutul anului acestuia a venit din Francia în Italia o domnă anume Margareta Ouradon, femee fru­ntașă și bogată. S’a așezat la Neapol cumpărându’și o casă fruntașă de pe ferestrele căreia se putea admira splen­dida panoramă a golfului și a insulelor. La o lună după ce se așezase în casa aceasta, făcu cunostință cu un avocat ,anume Rafael Faniola, de loc din Po­­tenza, om tînăr, frumos, luxos și cu manieri alese. Avocatul se amoreză de frumosa franceză și îi îi mărturisi patima ce’l inspirase cerându’i mâna. Femeea crezu că a dat peste ceea ce căuta de multă vreme. Se logodiră și avocatul care zicea că ocupă sarcini înalte, primi învoire să viziteze în fie­care zi pe frumusa văduvă. Intr’o seră densul n’o găsi acasă și rămase s’o aștepte în salon citind mai multă ziare și reviste sosite în ziua aceea. Curând femeea se întorse și vezin­­du’l în salon se repezi de ’i dădu mâna apoi ceru scuse că se retrage să se desbrace; tot d’o dată puse pe masa salonului un portmoneu de pele, plin cu monede și cu bancnote. Când se întorse îndărăt, portmoneul nu mai mai era pe masă, avocatul ÎU­ nnoita „I­n-iversului“ 114 Tainele Poliției PARTEA A DOUA _ Când cine­va nu e tare ca unul, ziceau oratorii în deliberațiunile lor, se încorce ca trestia, care se ridică după ce trece furtuna. Și el se încovoiră... Și așa zisul lor entusiasm se reversă ca un delir­iu atât mai extravagant cu cât erau amestecate în el pizma și frica. Cine ar fi ascultat bine acele stri­găte ar fi recunoscut­ în ele accentul mâniei și al amenințare!. In sfârșit, cum se întâmplă forte rar ca omul de la țară, rol de neîncredere, să nu păstreze un gând al lui ascuns în fundul sufletului, fie­care își zicea în sine : — Ce perdem­ noî strigând : „Tră­iască de duce!“ Nimic. Daca se mul­țumește numai cu atât, bine ! Dacă nu, e tot­d’auna timp să se găsescă alt­ceva da făcut... De aceia strigau de ’și spărgeau piepturile. Și ducele, sorbindu-și cafeaua în presbiteriu, se lăsă să fie transportat de plăcere. Trebuia ca el, stăpânul din timpu­rile trecute, omul­­ prejudiciurilor cara­­ghiose și al ilusiilor îndărătnice, tre­buia să ia drept bani gata acele stri­găte de bucurie, monedă falsă a mul­țime). — Ce ’mi tot spuneai, preote­l zicea el preotului Midon. Cum ai putut să’mi zugrăvești populațiunile d-vestra ,aga reu dispuse pentru noi? Jarnibleu! ar crede cine­va că relele dispozițiuni cu se află de cât in mintea și inima d-tale. Preotul Michon tăcu. Și ce era ca să respunză ?... Nu înțelegea de loc acea schimbare de părere, acea veselie neașteptată ce urma după o posomolită nemulțumire. —­ Trebue să fie cine­va la mijloc se gândea el. Acel cine­va nu întârzia să se a­­rate. Incuragiat de isbânda lui, Chopin în­drăsna să intre la preot. Inaintă în salon cu spinarea înco­voiată, umilit, tîrându-se ca ochii plini de cea mai lașe supunere, și ea un zîmbet lingușitor pe buze. Prin deschizătura anei se zărea în umbra coridorului, fețele puțin asigu­­rătore ale celor doi băeți ai lui. Venea ca trimis din partea mulțime!, spuse el după un șir de vorbe lingu­­ritare. Venea să ruge pe „monseniorul“ să se arate în piața, — Er bine! Da! strigă ducele, scu­­lându-se, vreau­ să împlinesc dorința a­­celor omeni cum se cade !... Ur­iară, mă, marchise. Eși în pragul ugei și îndată se ri­dică un ura nesfârșit și tote puștile pom­pierilor fură descărcate în aer... Nici­odată nu se mai auzise în Salrmeuse un așa ?sgomot de arme. Se sparseră vre­o trei geamuri la „Boul încoronat“ D. duce de Salemeu se știu­ să-și păs­treze răceala lui mândră și nepăsătore ca un adevărat senior mare ce era; numai omenii din popor se lasa a fi mișcați dar în realitate era încântat­­transportat. Era așa de încântat încât caută în­dată cum să răsplătescă acea bună pri­mire. O privire aruncată asupra titlurilor înapoiate de Lacheneur îî arătase că Salimensul era aprope neatins. Părțile desfăcute din acea întinsă proprietate și vândute deosebit erau de o importanță­­ relativ mică de tot. Ducele se gândi că ar fi de cuviință să renunțe la acele bucăți de pământ, care nu’l costau lucru mare și care trebuia să fi fost împărțite între patru­zeci sau cinci­zeci de țărani. — Prietinilor, strigă el cu o voce puternică, renunț atât eu cât și urmașii mei la tóte bunurile casei mele pe care le-ați cumpărat, sunt ale vostre vi le dau !“ D. de Salrmeuse se gândi că prin acesta do națiune caraghiosă își va mări popularitatea. Dar se înșelase. Asigura numai popularitatea lui Cho­pin, întemeietorul acelei comedii, a lui Chopin care d’aci nainte devenea un personagiu. Și pe când ducele se preumbla prin­tre grupuri, mândru și mulțumit, țăranii rîdeau­ gi ’gi bătea și joc de densul. Nu trăseseră ei pe storă pe „vechiul stăpân“, cum ziceau bătrînii. Și dacă se declaraseră în­potriva lui Chautouineau o făcuseră fiind-că donațiunea era încă prea de puțin timp făcută. Dar ducele nu avu vreme să se îngrijesca ce acea întâmplare care iu­­bise pe fiul său. Unul dintre vechii lui prietini, mar­chizul de Courtomieu, pe care o în­științase de venirea sa, venea să -l vadă împreună cu fiica lui, d­ra Blanche Martial nu putea să nu dea brața fiicei prietenului tatălui său, și ei se plimbau încet la umbra marilor arbori pe când ducele de­­ Sairmeuse reînoia cunoștința cu noblețea de prin veci­nătate. Nu regăsese nici un boerag care să nu strîngă mâna ducelui de Sairmeuse. Mai întâiü fiind­că se zicea că avea în Enghiera mai multe milione. Apoi era prieten cu regele și fie­care avea se’l­rage ceva pentru densul, pentru vra­ o rudă sau pentru prieteni. In sera aceia, după un mare prânz la castelul de Cortomieu, ducele se culcă în castelul de Salrmeuse în odaia în care ședea Lacheneur, ca și Ludovic al XVIII lea, zicea el, în camera sa „Bonnaparte“. Í Era vesel, vorbaruț încrezător în viitor. — Ah !.. ce bine e în casa ta, ret­petă el fiului șefi. Dar Marțial nu-i răspundea de câ­­din buze. (Va urma).

Next