Universul, noiembrie 1888 (Anul 5, nr. 274-298)

1888-11-25 / nr. 294

Anul V.—No. 294 „El a murit cu steagul republicei în mână, luptându-se contra unui am­bițios care mai pe urmă a adus tote nenorocirile pe capul Franciei ; imi­tați-i, apărați până la marte forma de guvernământ care singură pate să ne scape“. Discursul lui Carlot a fost acoperit de un muget de urale care se potrivea forte mult cu mugetul oceanului în­furiat. După urale, lucrătorii, deputații, con­silierii municipali și delegațiile depar­tamentelor, s’au împrăștiat și s’au întors cântând în oraș. Este vorba ca osele lui Baudio să fie transportate la Panteon, unde se află rămășițele pământești ale tuturor ome­­nilor mari ai Franciei. s> * * Boulanger a plecat de alaltă ori la Nevers, unde partizanii săi se pregătesc să ’i dea un mare banchet. Pe de altă parte, republicanii din acel oraș se pre­gătesc și ei să ’i facă o contra­mani­festație moastră. E­femere de mari tul­­burări. In comitetul bulangist a sbucnit o criză. Din pricina susținerei candida­turei orleaniste a lui Auffray în Ar­­denne, Michelin amenință că se retrage din partid. Fostul ministru Barbe s’a pus să mijlocescă pentru împăciuire în interesul bulangiștilor. BmtUS. Acte oficiale Sunt permutați și numiți în serviciul caselor de credit agricol. * D. Dimitrie Mustea, actual adminis­trator al casei de credit agricol din județul Putna, se permută în aceeași calitate la județul Tecuciu. * D. Ion Nicolescu, actual adminis­trator al casei de credit agricol din jud. Buzău, se permută în aceeași calitate la județul Vlașca, în locul d-lui Dia­­mandi Antoniadi, transferat. * D. Diamandi Antoniadi, adminis­­trator al casei de credit din Vlașca, este permutat în aceeași calitate în locul vacant de la județul Suceava. * D. Andrei P. Dimitriu este numit administrator al casei de credit agri­col din județul Putna. *D. Constantin Simionescu s’a numit administrator al casei de credit agri­col din județul Buzău. * D. George Copăceanu, fost sub­prefect, având un examen de drept, este numit controlor fiscal, în locul d-lui T. Bărbulescu. * D. Anghel Cara-Tasse, fost portă­rel,­ este numit cap al portăreilor tri­bunalului Prahova. * D. doctor Ilie Basilescu s’a numit în postul vacant de medic al plaiului Dâmbovița-Ialomița, din județul Dâm­­bovița, cu reședința în comuna Șerbă­­nești. *D. Mircea Savapol, actual copist în direcția generală a penitenciarelor, s’a numit în postul de grefier-comptabil c­. I în serviciul penitenciarelor centrale. *S’a aprobat regulamentul relativ la întrepositele nominale de vinuri votat de consiliul comunal al orașului Pia­tra în ședințele sale de la 11 și 12 Noembre 1888. *D. Niculae N. Cesărescu, bacalau­reat și student al facultăței de drept, actual arh­ivist în divisia școlelor din ministerul instrucțiunei, se trece în pos­tul de ajutor al biroului școlelor pri­mare din aceeași divisiune. *D. Dimitrie P. Nicolescu, vechiu copist în divisia sculelor, se înainteză în postul de archivar. *Consiliul județului Vâlcea s’a di­­solvat. O regină insultată Ni se scrie din Bruxel că acolo s’a făcut o adunare socialistă de peste 3000 de omeni. După ce au vorbit mai mulți oratori, toți membrii întrunirii au format un cortegiu care a străbătut mai multe strade. Regina Belgiei tocmai trecea în tră­sură pe drum. Socialiștii cum au ve­­zut-o au început s’o fluere și s'o hui­­duesca. Locuitorii orașului Bruxel sunt forte întristați de acesta întâmplare. Bătăi pe strade în Paris In ultimul moment, corespondentul nostru din Paris ne scrie : Studenții cari se întorceau de la mormântul lui Baudin au­ întâlnit în cartierul latin un omnibus și cum stri­gau necontenit : Scuipați pe Boulan­ger ! Trăescă Republica ! cei din om­nibus au început să strige: Trăescă Boulanger ! Atunci studenții au voit să oprescă omnibusul, însă caii s’au spe­riat și au izbit trăsura d’o casă. Câți­va omeni au fost rău loviți. Studenții au mai oprit și un alt om­nibus lângă Pont-Neuf. Aici au fost a­tacați de o cată de bulangiști și de cei din omnibus și s’a încins între toți o bătae crâncenă. Doi studenți apucaseră pe un bulangist de piciore și’l înver­­tind în aer. Cetele se băteau pe o în­tindere a stradei de 20 de metri și formau niște ghemuiri nedescrise. No­roc că am sosit curând polițiștii, alt­fel se bateau de se ucideau. Sunt mulți răniți dintr’o parte și din alta. Cam își plătesc ungurii slugile Se scrie din Presburg că adminis­tratorul moșiei Theben, din apropierea acelui oraș a dat cu un pistol cu do­uă focuri în servitorul Iohann Petri și soția acestuia, cari se duseseră să-i ceră lofa pe un an ce se datora. Patri a fost rănit de marte, iar fe­­meea lui are o rană forte rea la în­­cheetura de sus a piciorului. Răniții au fost transportați la spital, iar admi­nistratorul n’a fost supărat de nimeni. El se află liber. Se vede că face parte din societatea de cultură unguresca. ȘTIRI PRIN POȘTA Marele duce Pavel al Rusiei, logo­­dindu-se cu principesa Alexandra, fiica regelui Greciei, a înzestrat 100 de fete sărace din Atena. De alt­fel, el este forte bogat; are o avere de 40 milione ruble. * * * Mare mișcare în Nevers, unde s’a dus Boulanger ca să nu se afle la Paris în ziua de 2 Decembrie s. n. In teatrul acelui oraș republicanii au ținut o mare întrunire, în care au pro­testat contra dictaturii, pe care vrea s’o înfim­ acestuia, spre gar, asemenea ă sau pe in care știi or. Au fost le ex-genera’ul. La sosirea [lu­ia închisese stradele din­re u cordone de soldați. De­­n timpul serei, polițiștii nu tieni să se apropie de sala dădea banchetul bulangi­i câte­va părueți. rj # * * Preotul­ român Petru Moroșan, din comuna Apatelec, în Ungaria, s’a sinu­cis printr’un glonte de pușcă într’un moment de nebunie. Acest preot era unul dintre cei mai mari naționaliști români din Ungaria. ~ * * * Ni se scrie din München că o mare mișcare socialistă s’a produs în Ba­varia. 12.000 de țărani au trimis comite­tului socialist din capitală adeziunea lor. 4 Imperătesa Rusiei a întreprins o cam­panie în contra pronunțărei divorțului dintre regele și regina Serbiei. Dânsa a spus unei prințese germane, intersa de curând din Petersburg la Berlin, că are nădejde să facă să se anuleze divorțul.* * * Mitropolitul din Belgrad a trimes patriarhului din Constantinopol protes­tul reginei Natalia, împreună cu tote actele relative la divorț. Patriarhul a și răspuns că mitropolitul a lucrat forte bine, în sensul canonelor. Despărțirea rămâne bună. Mari pregătiri de resboiu în Germa­nia. Din Manheim vine vestea că nenu­mărate convoiuri de praf de pușcă se espediază din Berlin în Alsacia. Poporația de la fruntarii e fórte a- 1 armată. * * * Lucrătorii tipografi din Viena au cerut de la stăpânii de tipografii o mărire de léfá. Stăpânii s’au adunat în sfat și văzând concurența ce le fac tipografiile din Germania, s’au hotărît să nu dea nici o sporire de léfá. Hotărîrea ace­­sta s’a comunicat lucrătorilor, cari vor acum să se pue în grevă generală. * sfe Si * * * Tragedie în spital Odaia No. 103 din spitalul general al Vienei a fost deunăzi teatrul unei în­tâmplări tragice care s’a încheiat cu mortea unei fete lucrătore în vârstă de 19 ani, anume Magdalena Wejvoda. Pe la ora unu după două­spre­zece, apăru această fată, forte curat îmbră­cată, la căpătâiul logodnicului său Iu­­lius Scholz și îndată s’a început între amândoi tinerii un dialog în șoptă, însă forte violent, după cum arătau gesturile și figurile lor. Intr’un moment fata începu să plângă și cei­l­ alți bolnavi se uitau cu milă și compătimire la fața ei inundată de la­crimi. Densa se tot pleca la urechea lui Scholz și-i spunea ceva care se­măna a rugăminte ; bolnavul nu răs­pundea decât prin aceste cuvinte, zise forte tare : „Să nu mai vii la mine ! Nu’mi mai trebuești! D’o dată, lucratórea dete un țipăt și căzu jos de pe scaun. Bolnavii săriră de prin paturi și alergară și omenii de serviciu. O íntorsera, o învârtiră , ne­norocita nu dădea nici un semn de viață. Era mortă. Vineri, 25 Noembre (6 Decembre) 1888 Doctorii au constatat că i se rupsese o vână în cap și i se versase sângele în creere. Consiliil practic Mijlocul de a face ca găinele să ou­ă mai multe oue care vor da puici.—Să se se lase cucoșii mai bătrâni și fie­care să aibă mai mult de 5 găine ti­nere. Cu cât vor fi mai puțini cuco­­și, cu atât găinele vor da ouă care vor produce găini. O crimă în­grozitore In comuna Frăsinetu, plasa Oltenița, un vătaf Baicu Chiriacă, soția sa și un copil, au fost torturați și jăfuiți de hoți. Copilul a murit. Criminalii în număr de 6 au fost a­­restați de aj­utorul sub-prefecturei. Tâl­hăria s’a comis în noaptea de 19 No­embre. CRONICA CAPITALEI Progres Până acum, se știe că pungașii de buzunar lucrau în genere izolat, fie­care pentru sine. Astă­zi s’a făcut un progres mare. Ideia, susținută cu atâta talent, a d­lui Butculescu, pentru coo­perarea lucrătorilor de diferite bresle, a deschis ochii și acestor industriali ca să formeze asociații. O primă încercare a făcut coopera­tiva pungașilor ieri, pe stradă. Duduțel Niculae, Petrache Dumitru, și Magheru Tudorică, împreună, au furat un portofel cu 500 lei din bu­zunarul d-nei M. Georgescu, din str. Romană 150. Insă prima încercare cooperativă de acest fel a dat bix. Cooperatorii au fost prinși și are­stați. Suvenir A fost prins servitorul Arpadi Be­­neș, care, fugind de la stăpânul său Conceac, de pe bulevardul Oborului, a vrut să-l ia și un suvenir, furându-i 20 de lei. D. Conceac a făcut gălăgie și poli­ția a prins pe Beneș, Arpadi, urmaș direct al lui Arpad, și l-a băgat la dubă, cu suvenir cu tot. Un omor în calc La Galați, în noptea de Sâmbătă spre Duminecă, pe la ora 1%, s’a co­mis un omor în calcul otoman Raul, ancorat în fața docurilor, în urmatorele împrej­urări: Doi mateloți din sus zisul ceaun, u­­nul grec, numit Nic­oli Alexi, și cel­ l’alt turc, numit Mahmud, petrecură în oraș pene la miezul noptei și se întorserâ în vas amețiți de băutură. Acolo s’au luat la certă și marinarul turc­eși din cale, bău din nou și se întorse înarmat cu un cuțit mare de 40 centimetri. O dată acolo se repezi asupra colegului său Nicoli și-l lovi de trei ori. Dându-se alarma, imediat s’au trans­portat la fața locului un domn procu­ror, medicu despărțirel și sub­ comisarul Drăgulescu. Pacientul, trimis la spital, muri după câte­va ore. Asasinul, prins, a’a arestat. I>JK TOATE Pietre de moară de cristal. — Nemții, pentru a scăpa de birul ce ne­voiți sunt a plăti Franciei pentru pie­trele ei din Ferté-sous-Jouarre, unde se fabrică cele mai bune pietre de mora, precum cunoscut­e și la noi, s’au apu­cat a încerca fabricarea pietrilor de mână făcută cu laine de cristal. Aceste pietre n’ar avea nevoe a se fereca așa de des ca cele de cremene francesă. După câte se știe până acum, tóte încercările făcute pentru a se înlocui pietrele francese cu pietrele de oțel, sti­clă, cristal, etc., n’au dat resultate des­tul de bune pentru a ne putea trece de pietrele franceze. Cât poate scrie un om in cinci minute.—La Caldwell în Statele­ Unite, la un concurs de stenografie, s’a înve­derat marea repeziciune a transcrierei discursurilor oratorilor. învingătorul ste­nograf a scris 1.337 cuvinte în cinci minute. Maximul la care se putea ajunge, prin mașinele de scris cele mai perfec­ționate, nu e de­cât de 108 cuvinte pe minut , iar un bun telegrafist nu puta transmite de­cât 427 cuvinte întregi pe minut. Prin un telefon nu se spun mai mult de 438 cuvinte pe minut. * * * Cele mai bețive orașe din lume.­­ După ultimele statistice, s-a con­statat că cel mai bețiv oraș din lume e Heidelberg, care are o cârciumă pen­tru 87 de locuitori ; după Heidelberg, cel mai bețiv e Berlinul, care are o cârciumă la 112 locuitori. * * * IbTontați ZE^ajsliî Un birjar mergând în fuga mare vede o babă înaintea trăsurei și cu mare greutate oprește caii. — Bravo Kirjar­ zise un domn, încă un pas și baba murea. — Da, și ce e mai rău e că de o omoram, trebuia s’o plătesc ca nouă. Complot contra Țarului Luptă crâncenă Studenți în­veninați. Știri din Varșovia anunță că s’a des­coperit un complot de nihiliști, stu­denți la universitățile din Moscova, Petersburg și Karkoff. Complotul avea de scop uciderea Țarului. Conjurații au fost surprinși într'o casă din apropierea Varșoviei.Trei studenți s’au înveninat îndată cu cianul de potasă pe care ’l aveau, în buzunări, ca să nu cada în pute­rea dreptăței rusești. Cei­l­alți 16 stu­denți au fost arestați, după o luptă sângerosă în care patru polițiști au ră­­mas uciși de gldnțe de revolver. Țarul, primind știrea despre com­plotul descoperit, a fost cuprins de o furie care se apropia de nebunie. Când și a mai venit puțin în fire, a plăns amar. ■ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK]" ".... JL ± l­%£ Joi In orașul Galați, circulă o petițiune privitore la legea pensiunilor, cerân­­du-se prin ea dispensarea etății, redu­cerea termenului până la 25 ani. Ea IF’Qira, „Universului 4.. 61 Coroana de Spini PARTEA A DOUA Am crezut însă că pot să stau sa’mi isprăvesc scrisorea căci nu mai aveam de scris de cât vr’o două linii. O is­prăvii dar și o pusei într’un plic pe care scrisei și adresa. Iată greșala mea, d-lor, iată ce mă face vinovată, căci dacă m’aș fi supus îndată la ordinul d-nei contese neno­rocirea nu s’ar fi întâmplat. Zicând aceste cuvinte biata fată în­cepu din nou să plângă cu lacrămi ferbinți. Fu lăsată să se liniștască puțin pe urmă, după invitarea judecătorului, ea continuă: — In sfârșit mă scoborîi, dar prea târziu vai, prea târziu! D’abia făcu­sem câți­va pași în grădină când au­zii dinspre partea lacului țipetele mi­cului George. Frica mă cuprinse și a­lergat ca o nebună spre partea aceea; copilul era pe marginea apei și țipa cât îl lua gura­ întrebat. Mi a arătat cu mâna lacul și mi a răspuns : — Aici. In locul acela apa era turbure ca și cum ar fi mișcat cine­va nămolul de pe fundul lacului. Nu’mi mai ră­mase nici o indoéia că fetița căzuse în lac, începui și eu să țip din tote torțele. Toți din castel alergară­­ d-na con­tesă sosi inaintea tuturor și, fără să mai stea să se gândască sări în apă. Margareta, plângând neîncetat, își isprăvi istorisirea spunând cum contesa găsise pe Isabela, cum o ridicase dea­­up­ra capului și se întorsese la mal cu ajutorul lui Ludovic, valetul de cameră care de asemenea se aruncase în apă. — Nu este aici la mijloc decât o grozavă fatalitate, zise procurorul re­publicei. — Dar Miro, zise d. de Verdraine, Miro care însoția tot­d’a­una pe copii în preumblările lor, unde se afla ? —Se afla în fundul parcului, d-le conte unde’l auziam lătrând cu mare furie. — Și într’asta e o fatalitate, d-lor, „George, unde este sora­ ta?“ i’am zise, căci dacă câinele s’ar fi aflat cu copii pe malul lacului și ar fi văzut pe mica Isabela căzând în apă, ar fi scăpat-o de­sigur. — La ce oră d-na contesă a primit vizita d-nei și domnișorei de Linan s­ă întrebă judecătorul de instrucție. — Erau patru ore și jumătate când am anunțat d-nei contese pe aceste domne printr’o bătae a clopotului, răs­punse valetul. D-na contesă a sosit i­­mediat din grădină și aprópe îndată m’a însărcinat să spun d -erei Marga­reta ca să se ducă Ia grădină la copii. — Cât timp crezi să fi trecut de când ai transmis ordinul d-nei contese până ce ai auzit pe d-sara strigând aj­utor ? — Trebue să fi trecut vr’un sfert de ceas d-ie. — Așa­­ vra să zică de 10 ori mai mult timp de­cât trebuia pentru ca fata să se înece. Din cele ce spusese Margareta și din răspunsurile valetului de cameră resulta că copii văzând că nu mai so­­sește bona și obosindu-se de așteptat se duseseră singuri la lac cu tote că nu aveau deprinderea acesta și le era cu deseverșire interzis să se ducă singuri unde­va. Insă cum căzuse fetița în lac ? Se apropiase dânsa prea mult și’l alune­case piciorul sau căzuse din altă cauză ? Judecătorul de instrucție se gândi puțin la asta și apoi chemă pe micul George care se juca într’un colț al sa­lonului, cu slodații de plumb. Copilul încetă d’a sa mai juca, se scula și veni lângă magistrat care îl rădică pe genuchi și mângâindu’i obrajii îi zise : — George, tu iubiam pe sora ta Isa­bela ? nu ’i așa ? — Da, o iubiam și o iubesc. — O iubești dar ea este moartă a­­cum. — Da, e morta. — N’ai s’o mai vezi. — N’am s’o mai văd, răspunse co­pilul cu tristeță. — S’a înecat în lac. — Da, s’a înecat. — Sa spun -mi, George, nu cum­va ai împins-o tu și a căzut în lac? Copilul se uită țintă la magistrat cu o espresie ciudată și începu să tre­mure. — Așa­dar, reluă judecătorul, te-ai jucat cu Isabela și din greșală ai dat o în lac? Copilul se îngălbeni și prin ochii lui trecu ca o flacără. — Nu, nu­ răspunse dânsul cu ener­gie și cu un accent de mânie. Pe urmă adăugă îndată : — Omul a aruncat o. Judecătorul de instrucție tresări. Toți din casă se rădicară înmărmu­iți și toți deschiseră guzele se facă câte o întrebare. Insă numai contole «tu timp să vor­­bescu. — Ce ! ce­­ esclamă densul. — Tăcere, d­ lor, tăcere, zise jude­cătorul de instrucție cu autoritate , vă rog să nu tulburați copilul, lăsați-i să vorbescă. Contele recăzu pe scaunul lui, tace­rea se făcu și toți ochii se fixară asu­pra judecătorului și a copilului. — Așa­dar, George, reluă magistra­tul mângâind din nou obrajii copilului, era lângă lac un om, un om rău? — Da, un om rău, mare, mare... (Va urme)

Next