Universul, decembrie 1888 (Anul 5, nr. 299-321)
1888-12-04 / nr. 302
Universal No. .302. REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA: BUCUREȘTI STRADA BREZOULUI» BUCUR OH CAPITALA an ... 20 Leî luni . . . 10 „ ... 3 nIS JUDEȚE Pe 1 an . . 24 Le* Pe ttik'an ... 12 „ Pe 3 «ani. . 6 „ 4 PÂ&S m TO1TE ZILELE UZ DEE SXMIEEI ANUNȚURILE, INSERȚIILE ȘI RECLAMELE SE PRIMESC JIUMAILA mam^.'M~amenasm Mwmamam ADMINISTRAȚIA NAXULUI BUCUREȘTI STRADA BRGIOIANU II, BUCUR Calendar Zilnic 1888 Sâmbătă 2 Decembre.—Pref. Sofonia 660 ani înainte de Christos. Sórele răsare la 7.30. apune la 4.21. Efemeride 3 Decembre 1877.—Marele duce Nicolae prin un ordin de zi comunică oștilor că armata de Vest este desființată și își îa remas bun de în armata română. 5 Bani In Capitală. 10 Bani în Județe. BUCUREȘTI, 3 DECEMVRE 1888 Ieri, vorbind despre porturile france și arătând cât de nerațional e guvernul, care vrea mai bine să facă economie de 5 sau 6 milione, decât se dea douor orașe și comerțului general al țării un mare avânt, am dovedit că, vorba românului, suntem scumpi la tărîțe și eftini la făină. In loc ca se căutăm a găsi mijloce mari de venituri,—în loc se procedăm la reforma financiară, care ne-ar îndoi aprope veniturile, — umblăm după tertipuri, ca se câștigăm în felurite chipuri câte puțin, pentru ca se echilibrăm budgetul. Vom veni în curând cu cifre, eu cari vom dovedi că, chiar desființându-se tote impozitele indirecte, dar stabilindu-se un impozit proporțional cu venitul fiecăruia, care se nu fie mai oneros decât impozitele actuale, se va obține de către stat, comune și județe un venit mai mare. Deocamdată, vom da câteva pilde, cari vor vedi cât de nesănătosă e acestă politică inaugurată de guvernul I. Brătianu și continuată cu sfințenie de guvernul junimist-conservator. Guvernul trecut a desființat, cel actual se opune la restatornicirea lui, portul franc, ca se câștige câteva milioane. Dar, pe când astfel se sacrifica înflorirea comerțului a două mari porturi și ele se puneau în situația de a nu mai putea trăi, se punea pe de altă parte temelia sistemei protecționiste, reü înțelese. S’a oprit, în chip nechibzuit, prin tariful autonom, importul. S’a făcut, în interesul forte contestabil al încuragiării industriei, un zid chinezesc în giurul țerii. Și nu s’au supus la taxe mari numai obiectele cari se pot aduce în România , nu. In vederea posibilității de a se înființa cine știe peste câți ani o industrie precare, s’au grevat obiecte, chiar de primă necesitate. Așa e cu taxele asupra zahărului. Aveam doua fabrici, cari produceau o calitate forte inferioră de zahăr și o cantitate departe de a putea satisface nevoile publicului. S’a trântit o taxă mare asupra importului acestui produs. Cu totă protecția acesta, care făcea pe consumator se plătească cu mult prea mult produsul, fabricele—ierte-ni-se espresia—au dat fix. Așa cu taxele mari vamale asupra hârtiei. Aveam o biată fabrică, care nu putea satisface nici măcar nevoile statului—abonat la densa.—Pentru ea, în totă țara, totă lumea a fost nevoită să cumpere hârtia „întreit“ de scump, deși prin acesta nu era în stare fabrica de la Letea să dea produsul cerut. De câteva zile a început a funcționa o nouă fabrică de hârtie, cu mult mai bine organizată decât cea de la Letea. Aceasta e în stare să răspundă nevoilor aprope ale întregii țări. Evident, prin urmare, că statul, cu acesta, va pierde întreaga sumă—de mai multe milione—pe care o încasa pentru importul hârtiei, care cum să știe, era deopotrivă cu valorea real a produsului. Astăzi se sacrifică porturile france, pentru ca statul să nu piardă câțiva bani și, în același timp, statul renunță la un câștig de mai multe milione, pe cari, cum am zis mai sus, le încasa ca vamă, ca să dea viață industriei hârtiei. De s’ar fi reîntemeiat porturile france, două orașe întregi ar fi prosperat, —comerțul țerii ar fi înflorit.—De ce se nu se facă pentru un interes atât de mare sacrificiul ce se face pentru un folos mai mic ? Căci, trebui se se știe că, în incuragiarea fabricei de hârtie, e vorba de a se îmbogăți numai 3—4 interesați. Lucrul ar fi mai de înțeles, măcar dacă hârtia ar fi pentru consumator mai ieftenă, acum, dar prețul produsului este aprope ca al celui din străinătate, plus cheltuielile de transport și de vamă. Se motivează acestă sistemă prin multe sofizme, între cari, principalul, acela că producându-se așa se dă de muncă la mulțime de omeni, cari altfel ar fi rămas muritori de fume. Vom vedea cât de neadeverate sunt și aceste alegații. Primim numerose plângeri, din partea multor vendetori al „Universului“, cari, alergând din zori de zi, pe noroi, pe ger și pe ninsore, din casă în casă, împart ziarul nostru. Acești bieți oameni fac credit multora cu câte 5 bani pe fiecare zi, ca se nu deranjeze pe „boieri“ pentru o sumă atât de mică. E învoiala ca acești „boieri“ se plătească la săptămână, ori la lună, suma infimă pe care o datoresc. Ei, cine ar crede ? „Boierii“ în mare parte, caută se se bucure de nenorocitele sume datorate bieților venzetori,—vor se-înșele. Fac datorii de câteva zeci de franci și, când la plată, dau afară pe cel care-șî reclamă dreptul. La bal se duc, — pozează în mari patrioți,—chieltuesc în tot felul,—dar nu găsesc chipul de a achita pe nenorociții omeni cari, vai de lume cum își agonisesc mijloce de trai. Fiindcă aceste purtări ni se par nedrepte și neomenesc j—deorece suntem datori protecție muncii modeste și grele, vestim pe „onorabilii“ despre cari e vorba că, dacă nu se vor achita, în chip cinstit, de micile datorii către venzetorii de ziare, le vom publica numele, nu o dată ci în fiecare zi. Astfel își va face lumea ideie de cinstea lor și va putea prețui valorea cuvintelor pompuse de „patriotizmu, devotament“, etc., pe cari le debiteză. Din lucrurile mici să vede cât valoreză un om. Cei cari nu vor se fie puși în catasticful rușinos pe care-1 deschidem, se Duminecă. 4 (16) Decambre 18&S bine-voiască a-șî plăti datoriile către venzetorii de ziare cel mult pene în 5 zile. Și acest termen e o favore prea mare pe care le-o acordăm din TRIEST (Coresp. particulară a „ Universului“) Triest 30 Moembre Atentatul contra împăratului Austro-Ungariei In dimineța zilei când s’a comis atentatul, au fost arestați niște indivizi cari distribuiau în apropiere de catedrala San Giusto niște foi pe cari, fără altă scriere, era zugrăvit un scripțor cu două capete atârnat de furcile unei spânzurători. Aceleași afișe lipite în colțurile stradelor, și pe locurile mai nalte, au fost rupte cu săbiile de sergenții de oraș. Mai târziu se răspândi zgomotul că, nu departe de castelul Miramare—unde locuia împăratul—se făcuse o arestare importantă. Arestatul e d. Alberto Nani și acuzarea ce se ridică în contra lui pare a fi aceea de a fi atentat la viața majestăței sale cu o bombă explosivă. In momentul arestării ei — ca și Oberdank — ar fi mărturisit pe față planul seu. De alminterea, cel mai mare mister domnește asupra acestei arestări și, când faptele se vor fi lămurit, nu voia lipsi de a vă trimite detalii. O inaugurare nereușită Un alt fapt vrednic de observat