Universul, ianuarie 1889 (Anul 6, nr. 3-22)

1889-01-24 / nr. 16

üai versul No. 16 Imparatesa le-a spus câte­va cuvinte cu un glas forte mișcat și s’a observat că ochii i se umpluseră de lacrimi. Du­pă asta, vizitiul a întors trăsura și vă­duva lui Wilhelm s’a dus acasă. Tóte afacerile politice au căzut în rangul al doilea, pentru câte­va zile cel puțin. Se crede că se va duce la Viena chiar împăratul. Meyer UN PREMIU de 20.000 lei Cu începere de la 1 Fevruarie 18c9, administrația ziarului „Universul“ (po­litic cotidian), deschide un abonament cu urmatorele premii extraordinare : Abonații pe un an vor primi gratis. I. Un bilet al Loteriei Române pen­tru Exposiția din Paris, cu care se pot câștiga 20.000 lei noui. II. „Universul literar“ pe timp de 1 an. III. Calendarul „Universului“. IV. Calendarul umoristic. V. Calendarul american, cu foi zilnice. VI. Calendarul de buzunar. VII. Calendarul de părere—tote apă­rute în editura nostra. VIII. Romanul Vrajitorea (2 volume). IX. Romanul Fata Orbului (2 volume). X. Regina bucătăriei, cea mai bună carte de bucate. Abonamentul pentru un an costă­ în capitală lei 20, în provincie lei 24. Pentru francare și recomandare se va adauga 2 lei peste costul abonamentului­ Abonații pe 6 luni vor primi gratis . I Un bilet al Loteriei Române pen­­­­tru Expoziția din Paris. II „Universul literar“ pe 6 luni. III Calendarul „Universului“. IV Calendarul umoristic. V Calendarul american, cu foi zilnice VI Calendarul de buzunar. VII Calendarul de perete. VIII Unul din urmatorele romane, după alegere : Iubire, Onoarea Dianei, Crima din calea Moșilor, Testa­mentul lui Bismarck, Perul de aur. Abonamentul pentru 6 luni costă : In capitală lei 10, pentru provincie lei doi­spre­zece. Pentru francare și recomandare se vor adăuga lei 1 și 20 bani. Abonații pe 3 luni vor primi : 1. „Universul Literar“ pe trei luni. 2. Calendarul „Universului“. 3. Calendarul umoristic. 4. Calendarul de buzunar. 5. Calendarul de perete. 6. Romanul „Iubire“. Abonamentul pentru 3 luni costă : In Capitală lei 5 , pentru provincie lei 6. A se adăuga pentru francarea și recomandarea premiilor, bani 45. întâmplări din țară Viață lângă Vasile Ilie a încetat din viață în vârstă de 102 ani aprope, în comuna Târgu-Trotugu, județul Bacău. Omor îngrozitor Niște indivizi necunoscuți, spărgând cantonul No. 5 de pe teritoriul comu­nei Botești, județul Roman, în care locuește cantonierul Martin Uieș, au maltrat forte grav pe soția acestuia, numită Iosefica, din care causă a și încetat din viață. Apoi au târât cada­vrul pe câmp fără nici o îmbrăcăminte, la o distanță de 3 kilometri. Cazul anch­etându-se în localitate de d. procuror respectiv, în asistența u­lui medic de plasă, s’au constatat indicii de culpabilitate asupra unui șef de cantonieri, numit Bălan Constantin.­ ­ Sinucidere în Dâmbovița Sergentul reservist Radu Gheorghe, din comuna Bălenii­ Români, din județul Dâmbovița, care era însărcinat cu în­grijirea magaziei companiei III, din re­gimentul 22 dorobanți, s’a sinucis prin împușcare cu arma. Din cercetările ur­mate, rezultă că cauza de sinucidere a fost temerea să nu fie dat judecăței pentru lipsa ce s’a constatat cu m­uni­­țiunile ce ’i au fost încredințate spre păstrare. m Copilă arsă Copila Ruxandra, în etate­­a de 2 ani, fiica lui Ioji Laioș, din comu­na Sascut, județul Putna, în lipsa părinților din casa apropiindu-se de foc i s’au aprins hainele, causându­i-se mai multe arsuri pe corp, ast­fel că a doua zi a încetat din viață. 4-Omor Soldatul de gardă, anume Popa Ion, de la depositul de cartușe și pulbere de pușcă al regimentului 4 călărași, din imprudență a împușcat pe Nenovici Teodor, din Pro»ștî, tot soldat, șef de post, și -i a causat moartea. * Zdrobit de un mal Pe când Badea sin Badea, din co­muna Crivina, județul Prahova, lucra la Pietrișul de la balastiera din prun­dul Prahovei, s’a dărămat o parte din mal peste dânsul și pe dată a încetat din viață. S­’ale armatei S’a înaintat la gradul de sub-locote­nent în arma flotilei, elevul Olteanu Horia, care a terminat cursurile șculei navale din Brest. — Locotenentul Teiușanu Nicolae, din regimentul 2 dorobanți, s’a trecut în posiție de disponibilitate, pentru in­firmități timporale. — S’a primit demisia din armată a sub-locotenentull Khițu Alexandru, din arma cavaleriei, aflat în posiție de dis­ponibilitate pentru concediu mai mare de șase luni, și s-a trecut în același timp în cadrele ofițerilor de reservă ai Corpului I de armată, conform art. 2 din legea promulgată cu înaltul de­cret No. 2.378 de la 22 Aprile 1884. — Sergentul bacalaureat Lămotescu Mihail, din regimentul 1 roșiori, s’a înaintat la gradul de sub­locotenent în reservă, în arma cavaleriei, la Corpul II de armata. — Sergentul Vigineanu Nicolae, din regimentul 5 artilerie, s’a înaintat la gradul de sub­locotenent în reservă la corpul I de armată. — Medicul de batalion clasa II în reservă, dr. Minovici Mina, din corpul II de armată, s-a înaintat la gradul de medic de batalion în același corp.­ ­ 2 Revoluția Polonă Din Lemberg se scrie că un comi­­mitet revoluționar a publicat un mani­fest în vederea întrunirii unui congres polonez, care se va ține în străinătate. Ținta acestui congres este a discuta a­­t­tudinea ce va trebui să a iee poporul polon în cazul unui răsboiu între Aus­tria, Germania și Rusia. Guvernul a luat tote măsurile pentru a pune mâna pe promotorii acestei agitațiuni. CONSILIU PRACTIC Acțiunea tutunului asupra omu­ui. —­­Nicontina ca mai tate alcaloidele are de efect d’a ațâța sistemul nervos, ș’apoi a ’i deprima. Când cineva fumeza prea mult ca­păta amețelă, grâță, tugeșce, perde pofta de mâncare, mânere ’i tremură și atât sistemul nervos cât și organele respi­­ratore sunt atinse. CELE MAI NODI ȘTIRI Despre mortea arh­iducelui Rudolf O dramă de amor. Corespondența Magyar Értesítő scrie : Martea tronprințului a provenit prin sinucidere. El și-a tras un glonte în tâmpla draptă a capului. Adevăratele motive nu se știu­­ încă precis, dar iacă o versiune care circulă de ieri în oraș și care ia din ce în ce mai multă con­sistență . Se presupune că o femee e la mijloc și nu e cafenea, club sau alt local public unde să nu se vorbescá de dânsa. Toți în unanim acord spun că aceste femee e d­na Kuranda, cea mai frumosă femee din Viena și care se clasifică între frumusețile universale. De aici drama și complicațiunile ce se pot lesne și ușor înțelege, mai cu semă când și multe fapte autentice sunt aduse în ajutor. Pe vremea sesonului băilor, mai mulți turiști reîntorcându-se din sud, poves­teau la toți cari voiau să asculte ast­fel de istorii, o scenă conjugală care s’a petrecut la un stabiliment de băi forte bine cunoscut pe marea Adriatică. După acesta istorie, un domna din so­cietatea cea mai înaltă ar fi dat câ­te­va lovituri de cravagă cu mâna ei proprie, unei alte domne bine cunos­cută în cercurile din Viena, ca femeea cea mai frumosă din acest oraș. Domna cea frumosă eșea tocmai atunci din odaia ce aparținea“soțului dom­nei, căreia îi s’a întâmplat nenorocirea. Acesta afacere n’a luat proporțiuni mai mari; de ase­menea nici oă notă oficială nu a fost dresată. Bărbatul în chestiune, după ce s-a întors în Viena, era în fie­care zi su­pus unei lungi morale din partea unui moș al său. Dar era posibil are ca un barbat atât de nervos se fi putut ia­sista la tote cochetăriele, intrigele ce le țesea domna cea frumosa ? Situațiunea devenise deci de ne mai suferit; pe de altă parte o ruptură fă­țișă, în acesta atmosferă și ilustră e pri­vită ca un ce imposibil căci multe datorii are, în calitatea sa de moște­nitor al imperiului, In acest strat al societăței, al cape­telor încoronate, există un principiu, care e privit ca o dogmă chiar, și care nu trebue se fie mânjit cu greșalele vieței private . Acest principiu este cel dinastic. Pentru a nu compromite deci acest principiu prin greșelile unde pasiunea l-a tărît, el și-a ales mortea. Princi­piul dinastic a fost deja compromis prin măritișul reginei Serbiei și prin viața fantastică a regelui Bavarez, Lu­dovic II. Dacă un Habsburg ar fi dus viața u­­nui Bourbon, de­sigur că ea l-ar fi compromis forte mult. Pentru acesta el și a ales glonțul, sau un fel de o­­travă, pentru a pune un capăt firului vieței sale. Nu se știe încă nimic ; pate că [nu se va ști nici o dată chiar, adevărul adevărat. Faptele petrecute afirmă întru­cât­va presupunerile tari circulă. Principele s-a sculat la șase ore în castelul cel plăcut de la Meierling, care e compus numai din trei odăi și care e destinat anume pentru acțiunile ce cineva voesce se le se versască departe de ochii lumei curiose, îndată a dat ordine ca vânezarea proiectată se fie amânată. După două ore, servitorul său intrând, îl găsi mort. Iată explicațiunea care se colporteza în oraș: Viața conjugală a principelui nu era armoniosă. Simpatia ce o avea la înce­put pentru principesa Stefánia s-a șters din ce în ce mai mult. Pe urmă se mai temea ca ea va rămăne sterilă și că nu va avea nici un succesor la tron, căci unicul lui copil, e o fetiță abia în eta­te de 6 ani. Tulburările din Budapesta iată noi amănunte asupra tulbură­­rilor de care am vorbit. Publicația, prin care primarul capi­talei a provocat poporul să atce pe pace, n’a avut efectul dorit. Mulțimea e și mai posomorită, și mai doritóre de excese. Dar miliția și poliția au fost mas agere, au împrăștiat, tote, grupele mai mari ce se formau. Primul exces ’l-au comis alaltăieri niște studenți tehh­­nici. La zăbrelele politehnicului ei au primit patrula de husari cu petri. A­­ceasta n’a atacat. Dar poliția li s’a pus în drum și a trebuit deci să primesca câte­va loviri. Intre politehnic și insti­tutul chimic a fost mai cumplită mul­țimea. Rectorul politecnicului a provo­cat pe căpitanul Czailik se măture din curtea institutului mulțimea străină de institut. Husarii au fost primiți cu o ploaie de petri și cu urlete. Căpitanul lor a fost lovit de două ori. Husarii porniră­­ mai sprinten, lovind cu sa­bia. Trei farmaciști au fost răniți. Unul a trebuit să fie bandagiat mo­mentan. Husarii fac din când în când și cavalcade mai lungi în oraș , dar cea mai mare atențiune este necesară la parlament și împregiurimile lui. U­­niversitatea și politeh­nicul sunt aprope. Toastul unui prinț-copil Tânărul moștenitor al Sârbiei, Ale­xandru, care a îmbrăcat de curând u­niforma de sub­locotenent, a invitat pe diferiții ofițeri ai batalionului său la palat, ca să închine frățește un pahar de vin. După ce s’au cam cârpit cu vi­nul, au început ofițerii să toasteze. Co­mandantul batalionului a toastat pen­tru regele, altul pentru Serbia, altul pentru moștenitor și în urmă ei au în­demnat pe principe să zică și el ceva. Și principele s’a ridicat cu paharul în SF­orța, „O­mi^rere­u­l­u­i“‘ Coroana de Spini PARTEA A TREIA I între flăcăi Atunci Flora zise acestui din urmă, tremurând și rușinându-se : — „D-le, dacă vrei, am să înlocuesc eu în astă seră pe d-șura... pe d-gura... am uitat cum o chiamă. — D-ta ? zise maestrul de balet ui­­tându-se uimit la Flora. — Da, d le, răspunse ea cu încur­cătură. Erau două ore după amiazi. Se fă­cură iute vr’o două repetiții, care se crezură îndestulatare. Flora se arătă admirabilă de grație, de ușurință și in­teligență. Piesa era scăpată. Și omenii teatrului râmaseră conster­nați fiind­că nu descoperiseră că spa­niola acesta, pe care o crezuseră de puțină valore, era o dănțuitore extra­ordinară. In sera aceea — dacă ’mi aduc bine aminte, era a patru­spre­zecea repre­­sentație.—Flora făcu minuni. Ca succes, D-zeuse, ce succes ! In antract omenii alergară la prăvă­liile de flori de prin prejur, deșertară coșurile și se întfrrseră fuga­ri, când se rădică cortina, bombardară pe fată cu trandafiri, cu vior­le, cu garafe, pe ai­­începură să bată din palme și din pi­­ciore de se cutremura teatrul. A doua zi două sau trei ziare vor­biră de succesul Florei. Mai pe urmă tote ziarele vorbiră de ea, făcându-i lau­dele cele mai mari. Veniturile teatrului se îndoiră ; în tote serile, sala era ticsită; se dă­deau afară mușteriii; pentru ca să ai o lojă sau un stal, trebuia să le iai cu 15 zile mai înainte. Loja nouei stele fu ridicată la 300 franci, 150 pentru frumusețe, 150 pen­tru merit. Direcțiunea nu se arăta prea g~ne­­neros­, însă Flora nu se plângea; era mulțumită. Un jurnal, vorbind de fermecatarea dănțuitore, îi zisese Fluturul. Cuvântul acesta ocoli Parisul în câte­va zile, gi­emenii când veniră la taetru nu mai strigară Flora! Flora! ci Flu­turul ! Fluturul ! Numele era frumos ca și dânsa și rămase. Piesa se jucă de trei sute de ori la teatru Gallé. De la acest teatru Flora trecu la Châtelet cu 1000 de franci pe lună pentru ca să joce într’o altă fee­rie. Noul succese ! noul triumfuri! Intrase în favorea publicului­­ și de­venise idolul lui. Dacă l’ar fii lipsit cine­va de Flora, ar fi făcut revoluție. Flora se afla încă la Châtelet, încă în ajun d’a întră la operă, când s’a instalat în micul otel din strada Damelor, pe care se pare că n’are de gând sa’l mai părăsască. Ți am spus că e modestă în gusturi ca și în persana sa, trăește aprope din nimic, cheltuește puțin, nu’i place luxul nici aparențele și cu tote astea are loja de 60 mii franci la operă. — Scumpul meu viconte, zise rîzând Felicien Latapie, ceea ce ne povesti și se pare că a făcut o adâncă impresiune asupra lui de Verdraine , iată’l visător. Maxim tresări, râdică capul gi, văzând pe ceî­ l’alți rîzând, începu să rîdă gi el — Conte, nu ne-ai spus că ai um­blat prin­­spania? întrebă de Nivoy. — Da, am umblat, sunt acum vr’o câți­va ani! am petrecut acolo 6 luni într’un chip forte plăcut. — Spania este o țară frumosa zise Latapie, pe care nu o cunosc încă, dar pe care am s’o vizitez în curând. — Da, da, nu se pate nimeni dis­pensa d’a face o călătorie peste Pirinei. — In Spania, scumpul meu Felicien, zise d’Ambrease, tóte femeile sunt ado­rabile. — Ca frumosă Flora ? — Da, ca dânsa. Se laudă cu mare dreptate ochii frumoși ai andalusiani­­lor , dar, fie andalusiane sau castilane, spaniolele au în ele ceva poetic, ceva visător, care nu se găsește la cele­l­ alte femei din Europa. — El, viconte, dar parizianele ?­­­ Apreciez forte mult pe franceze în general și în­deosebi pe parisiane , sunt f­ete frumose însă în altfel de frumuseță. — E adevărat, zise de Verdraine. — Aspet, continua d’Ambresle că o fată frumosă din Spania este tot­d’a­una o creatură adorabilă și contele trebue să știe ceva în privința asta. — Scumpul meu d’Ambresle, sunt cu totul de părerea­l tale. In amor trece cine­va bucuros de la brațul unei franceze la al unei spaniole pentru a se întorce la franceză și apoi a se re­­întorce la spaniola. — Asta e atracțiunea schimbărei, zise Felicien. — Și a curiosităței, adaogă de Nivoy. — Și, mai sunt și altele, adăogă al patrulea mesean. —■ Conte, ai stat mult la Madrid ? întrebă d’Ambresie. — De­sigur, fiind­că din tota Spa­nia n’am văzut aprope alt oraș de­cât Madridul. — N’ai păstrat despre orașul acesta nici o amintire. — Da mi-aduc aminte de o aventură. — De amor ? — Negreșit , eu n’am avut nici o dată alte aventuri. — De Verdraine, scumpul meu, trebue să ne o povestești, zise Nivoy. — Nu face ca să fie povestită. (Va urma) 224 Marți, 24 Ianuare (6 Februare) 1889 mână, dar abia și-a început vorba, când ofițerii au început a îngălbeni privind unii la alții, căci principele a toastat pentru: „regina Natalia, iubita mea mamă“. Ofițerii s’au recules îndată și i-au tăiat cuvântul, rugându-i mai bine să bea decât să toasteze. De­sigur regele Milan, care nu era de față, își va fi tras a doua zi la dare de semă fiul și s’o fi jucat epilogul „comediei cu toastul“. N­oulanger către liga patrioților Generalul Boulanger însărcinează printr’o scrisare pe d. Déroulède, ca sa felicite pe membrii ligei patrioților pentru rolul ce au jucat în periada e­­lectorală, mai cu seamă în ziua de duminică.­­Scrisorea prin care d. Dérouléde a făcut cunoscut liger comunicarea gene­ralului, care a cerut revizuirea și a pro­testat în­potriva eliminărei generalului Boulanger din minister, angajată pe membrii ligei, să continue lupta pentru triumful Republicei cinstite și salvarea patriei. DREPTURILE FEMEILOR „Societatea femeilor daneze“ are mii de membre, din tote comunele țării. La deschiderea camerelor, o depută­ție a acestei societăți către președintele Reichstagului, a prezintat o petiție, is­călită de 20.000 de femei, prin care cer dreptul de vot. Intre cele iscălite, 14.000 sunt femei măritate. Pe lângă acesta, s’a mai deschis la Copenhaga o gcolă de științe politice pentru femei. Abdicarea împăratului Austriei „Times“ consideră ca posibilă ab­dicarea împăratului Frantz Iosef. Totuși numitul organ nădăjduește că nu va abdica, de­ore­ce Arhiducele Franz-Ferdinand nu are experiența trebuinciosă, ca să guverneze complexa monarhie a Habsburgilor, c­erea, ce la Galați și Brăila puține afaceri s’au încheiat în grâne, Dunărea fiind închisă. Secara de 538/4 libr. s’a nego­ciat la Galați cu 5,65. In fie­care zi sosesc vagone cu ce­reale în ambele aceste porturi, prin urmare depositul disponibil la deschi­derea Dunărei va fi însemnat; afară de aceasta, îndată ce Dunărea se va deschide și Prutul se va desgheța, vor sosi peste 300 șlepuri cu cereale pe Prut. Prețurile în străinătate se mențin și se speră că în primă­vară vor lua ore­­care reprindere, mai cu seamă porum­­burile. Comisiunea dunăreană a decis a se acorda o reducere de 50­ C din taxa fi­xată prin tarif bastimentelor cu pânză sau cu abur care în cursul unui an au făcut al doilea voiaj pe Dunăre ; fie­care voiaj repetat se bucură de o nouă reducere de 5 °/C, ast­fel că al 29-lea voiaj beneficiază de o reducție de 40 °/6 din taxa ordinară. iForia. ..0­ mlTrezen: ’ tail 167 Tainele Poliției PARTEA A DOUA Ne făceam treba în conștiință, când auzirăm de­odată galopul unui cal. — „Să vedem cine vine, îmi zise Jean“. Ne oprim. Un cal sosește alergând din tote puterile; ne aruncăm înaintea lui gî­ 1 luăm de tron. Știi cine era că­lărețul ? Marțial de Salrmeuse ! Nu pot să’ți spun furia ce coprinse pe fratele d-tale la vederea lui. — „In sfîrșit, te regăsesc, nobil de „nenorocire ” strigă el, și ne vom re­­­gula socotelile! După ce ai adus la „disperare pe tatăl meu, care venea „să’ți înapoeze o avere, ai voit să faci „din sora mea amanta ta ?.... asta se plă­tește, marchise ! Aide, dă te jos, trebue „să te bați“. Văzând cineva pe Marie-Anna, ar fi zis că ea nu știa dacă viseza sau e deștepta. — Fratele meu să provoce pe mar­c­usul ! murmură ea, e cu putință ! Chantoui­eau urmă: — „Ori­cât de îndrăsneț ar fi d-n» Marțial tot rămase încremenit. Bolborosi câte­va cuvinte cam aga. Ești nebun !...»

Next