Universul, martie 1889 (Anul 6, nr. 46-71)

1889-03-01 / nr. 46

Anul VI.—No. 46. á$MS m 7017S ZZ1S12 LI 7 OR 2 SZMXI21Ț1 REDACȚIA ȘI ABMXJSISTHAȚIA: BU­CUREȘTI STRADA BREZOIANU !»•« BUCUREȘTI Calendar 1880 Ortodox Marți, 28 Formare. —Vasile Mărturisitorul. C­a­t o 11­6 Marți, 12 Martie.— Grigorie. Soarele răsare la 6 ore 20 m., apune la 6 și 2 minute. Efemeride 28 Fevruare 1785.— Horea și Cioșca, căzând în mâinele austriacilor, sunt trași la roată și omorîțî. f. Bani 1T» capitalA. Bani 10 în Județe. Miercuri, 1 (13)Marte 1889) ILUSTX’OE. IN CAPITALI j IN JUDEOI* Pq mn ao . . . SO Let l­e 1­n . . . M­L«t Pe 6 in»1 , 18 „ re 61nni ... 18 n Pe 3 Iuni... 9 „ l­e 3 ln»1. . . 6 „ impune azi ca o datoriă națională. Numai ast­fel, nici nu le va trece străinilor prin cap să se amestece în casa noastră și siliți vor fi să ne scu­tească cu combinațiunile lor diploma­­ti­ce. Suntem încredințați că bunul simț al Românilor și patriotismul partidelor noastre politice ne vor pune pe calea cea dreptă, pe calea mântuirii. Plângere. Plângere formală fi­ind înaintată, un co­misar de poliție se în­fățișă în casa din stra­da Clignancourt. 4. Individul Dot, un croitor, nu era acasă. Nevastă-sa, de­și păru forte surprinsă de ceea­­ce îi spuse magistratul, putu dovedi pentru mo­ment nevinovăția băr­batului său. Afacerile croitoriei mergeau mi­nunat. D. Dot avea un trai și forte liniștit, trebuie se fi fost o greșală. In momentul cercetărilor, totuși, ma­ma d-lui Dot își aduse aminte că un mușteriu, anume Kuhn, rugase pe d. Dot să primescă niște scrisori pe numele seu. Kuhn, însurat și tată de familie, pro­­testa o legătură veche cu o amantă, zisese că ceruse de la mai mulți cunoscuți împrumuturi, ca se se achite de da­toria către dânsa. Dot primise să fie interme­diar. ANUNȚURILE, INSERȚIILE ȘI RECLAMELE 8E PRIMESC RITMRI LA ADMINISTR­AȚI­A ZIARULUI BUCUREȘTI STRADA BREZOIANU IS. BUCURESCI București, 211 Februare Am protestat, precum în drept eram, în­po­triva amenințărilor ce un organ al presei ruse și un ziar g­erman ne făcură cu prilejul abdi­cării regelui Milan, toți românii sunt datori să protesteze, împreună cu noi, ca să vadă bine străieil r­i suntem con­­șcienți de independența nóstră — pe care cu sânge am plătit-o — și că nu vom îngădui nici o dată să se facă cu noi jocul ce s’a făcut cu bulgarii. Trebue să se con­vingă o dată statele cele mari că, ori cât de mici am fi, vremu­rile de la 1830 au­ tre­cut de mult și că a­­vem și dreptul și pu­tința să fim stăpâni a­­casă la sol. Dar atâta nu e de ajuns. Protestările, ori cât de energice, au nevoe de o bază , trebue să se vadă bine în afară că protestările nóstre nu sunt simple mani­­festațiuni ale unui tem­perament fierbinte, ci gândul serios al unui popor copt la minte. Să ne uităm împre­jur, să ne­aducem a­­minte cele ce s’au pe­trecut la vecinii noștri de peste Dunăre și vom vedea îndată ce sun­tem datori să facem. E fapt cunoscut — și esperiența re­centă îl dă o nouă confirmare— că stră­inul nu îți intră în casă până nu ’i des­chizi sin­gur ușa. In tota vremea, dacă diplomația străină a intervenit în vre o țară, acesta s’a întâmplat numai când sfâșierile interne au fost prea mari, când ura de partid a stins în inima omeni­­lor sim­țimântul patriotismului, când, pen­tru ambițiuni mici, pentru interese per­sonale, pentru st­aea neînfienată de pu­tere, s’a perdut din vedere binele obș­tesc și siguranța statului. Nu ne am îndoit nici o dată de pa­triotismul omenilor noștri de stat, din ori­ce partid fie­ împrejurările și lup­tele prin cari au trecut ’l-au­ ofetit și nu eu se vor lăsa vre­o­dată să alu­nece până acolo în cât că pregatesca situațiunea pen­tru străini. Dar, nu s’ar putea ca luptele noas­tre politice să se mai potolească puțin ? Fără îndoială, trecem printr’o criza, împreună cu taxa Europa. Totă lumea e îngrijită, totá lumea se înarmază, încordarea politică e forte mare, nu trebue să ne amăgim după aparențe și să credem că lucrurile stau­ pe loc , pe fie­care zi sporește sacul de nemulțu­miri între marile puteri și procesul, ca­re la întunerec se tratează, se desfă­șură necontenit. Dacă ziarele oficiase au miere pe buze, dacă diplomații schimbă cuvinte dulci și curtenitore, a­­cesta nu însemna câtuși de puțin că situațiunea e bună, și că putem fi fără grijă. Acesta a înțeleg omenii noștri poli­tici și evenimentele recente din Serbia de sigur că le-a dat mult de gândit. In vederea acestor împrejurări gra­ve, e o datorie pentru partidele noa­stre să înlăture veninul din luptele lor și, lăsând pentru moment la o parte interesul de partid, să’și îndrepteze toa­tă atențiunea asupra evenimentelor ce se pregătesc. O potolire a pasiunilor politice se cer din afară de Fran­ța, primiau scrisori is­călite de cardinalul Lavigerie cerându-le cu stăruință să contribue cu bani pentru campa­nia antiesclavagistă. Cu tote că aceste scrisori exact concepute în chip forte biseri­­cos, și împănate cu ci­tații latinești dovedind adânci cunoștințe re­ligiose, răvașurile nu fură bine primite. O scrisoare cerând bani pe adresa unui domn Dot, pretins secretar al cardinalului și locu­­ind în strada Clignan­­court, deșteptase neîn­crederea unui prelat. Acesta ceru informații și află îndată că secre­tarul adevărat al car­dinalului Lavigerie se numia Brante. Dădu de știre poliției și se căpătă în curând si­guranța că scrisorile e­­rau false. DIN FRANCIA (­Corespondența part. a „ Universului“) Paris, 25 Februarie Situatia • Actualul guvern s’a semnalat prin câte­va acte de autoritarismu, la care nime­ni s’ar fi așteptat de la dânsul Cu tóte aceste, a știut să-și câștige majorități parlamentare destul de im­portante , dovadă că elementele mode­rate sunt, cu totá erasperarea partidelor extreme, în majoritate în parlamentul francez. Aceasta e o garanție de pace și de liniște. Cât va dura ?—Nu se știe. Sigur e însă că d. Sadi-Carnot va susține din răsputeri actualul guvern, și elementele extreme, dacă vor isbuti să vie la pu­tere, vor înlătura în primul rând pe președintele Republicei. Și aici, se face chestie de schimbare a șefului statului în luptele și intri­gile politice; lucrul e forte periculos pentru acestă țară. Esploatație ciudată S’a arestat aci un oare­care Kuhn, un om destul de cunoscut în cartierul Montmartre pentru gălăgia pe care o facea, cu ori­ce ocazie, în chestiile po­litice. De câtă­va vreme, cardinali și ar­hhiepiscopi, alegi cu deosebire dintre urmele șarlatanului. Poliția era pe urme bune. Ea se duse la Kuhn, unde află adevărata cali­tate a acestuia. De două­zeci și unu de ani fiind impli­cat al companiei gazu­lui, jucase rol mare în alegerile trecute, ca președinte al comitetului conservator din Montmartre. La sediul Companiei, poliția, găsind manuscrise de ale lui Kuhn, le compară cu scriitura răvașe­lor false și constată asemănarea. Kuhn fu arestat; el nici nu cercă să nege. Kuhn de mulți ani trăia prin ase­mene escrocherii, care­­ aduceau­ atât de mult venit, încât trăia ca un pașă. Intre alții, jumulise mai mult pe du­cele de Broglie, căruia îl luase peste 23.000 lei. Revolver și cuțit. O bătaie a izbucnit ieri, pe la unu după miezul nopții, în fața unei câr­

Next