Universul, mai 1889 (Anul 6, nr. 95-118)

1889-05-28 / nr. 117

Universul No. 117, Pepodia, comuna Botead­ jud. Roman, de unde focul a trecut și la casele fratelui său Martin P. Mocanu și alți megieși, cari iarăși au fost distruse de incendiu dimpreună cu totă găspodăria lor. Din cercetările făcute s-a constatat că incendiul a provenit din neglijența soției lui Anton P. Mocanu, care lăsând foc pe vatra unui bordeiu din ogradă, s-a aprins casa ce era acoperită cu stuh. Paguba causată se urcă aproximativ la suma de 1.000 lei. Viață lungă Locuitorul Balea Ceoron, din comuna Grăjdana, județul Buzău, a încetat din viață în vârstă de aproape 120 ani. El în tot timpul vieței sale, a fost sănătos și viguros. ’l-a rămas soția numită Nița, cu care a trăit în căsătorie timp de 90 ani și care se găsește în deplină sănătate. Asp­­ăzut în gârlă Copila Maria, fiica lui Savu Scarlat din comuna Grădinari-Fălcoianca, județul Il­fov, în vârstă de 8 ani, pe când era cu vitele la pășune pe malul Argeșului, a că­zut în gârlă și s’a înecat. A doua zi ca­davrul a fost găsit de două locuitori cari pescuiau.­ ­ Jocuri crude Copilul Nicolae Andrei, în vârstă de 8 ani, din comuna Copuzu, județul Ialomița, jucânduse cu aln copil anume Andrei Ion Ciolacu ca de 3 — 4 ani, cel d’întâiut luând o pușcă dintr’un chiler, ce se afla încărcată numai cu iarbă și fără capsă, a pus o gămălie de chibrit zicând celui­alt copil să se uite pe țeava , acesta ascul­tând propunerea. Nicolae a­ tras cocoșul și a descărcat pușca în ochiul stâng al lui Andrei, producându-i o imflamație mare din care causă nu s’a putut constata dacă ochiul este stricat sau nu. CI Mort din 2 ciuperci In ziua de 19 Maiu curent, tânărul Tuder a Hanarului, în vârstă de 19 ani, din Ungaria, ce se afla ca argat la Vasile N. Ion a Elenei, în comuna Bicaz, jude­țul Neam­țu, a încetat subit din viață. Din cercetările făcute de primarul comunei, mortea numitului a provenit din causa mâncărei a două ciuperci pe care le gă­sise pe câmp cu ocazia păscutului vitelor, și care de­sigur au fost înveninate, ne­existând altă bănuială asupra morței. Par­chetul a fost sesizat. Grindină estraordinara In ziua de 16 Maiü-a. c., pe teritoriul comunei Măgurelele, din plasa Cricov-Pod­­goria, județul Prahova, căzând grindina în greutate de 157 grame una, care a du­rat de la 7 ore sera până la 11 ore nop­­tea, a distrus cu desevîrșire semănăturile de porumb, grâu, livezile de pruni, viile și parte din case, contusionând pe unii din locuitori și vite prin sfărâmarea co­­perișului caselor, iar parte din vite și pă­sări au fost omorîte. Pagubele causate se urcă aproxomativ la suma de 400.000 lei.­­ In cuprinsul comunei Mărginenii­ de Jos, plaia cu grindină de diferite mărimi, căzută în aceiași zi, a distrus grâne, o­­văzul și porumburile, cauzând pagubă de 40.000 lei. Afară de acesta, aceiași plaie cu grindină căzând în cuprinsul comune­lor Popești și Negoești din plasa Câmpu- Târgușor, a distrus ca 50 hectare grâu, causând o pagubă de­ 6.000 lei , porum­burile fiind mici n’au suferit stricăciuni. — In ziua de 16—17 Mai, curent că­zând grindină de diferite mărimi, unele ca­pul de găină, pe teritoriul comunei ur­bane Filipești, județul Prahova, a causat o pagubă de 40.000 lei prin distrugerea grâului, ovăzului și porumburilor. In aceiași zi, pe la orele 7 si jumătate, căzănd asemenea grindină și în comuna Mărginenii-de-Jos, a causat diferite pa­gube. Iar la comuna Filipeștii de Pădure, de­și a căzut grindină însă n’a causat nici o stricăciune. Asfixiat în groapă In ziua de 17 Maiti­c., copilul Gheor­­ghe, fiul lui Niță Ioniță, din com. Ciacu, județul Ialomița, in vârstă de 4 ani, du­­cându-se pe lângă o groapă de bucate, în care făcuse foc, a unui vecin al sau a­­nume Drăgan Velicu, a căzut într’ânsa. De­și și-a dat toată osteneala locuitorul Iorgu Ioniță ca să-l scape, acesta nu a putut scoate pe copil de­cât peste o ju­mătate de oră mort, neavând nici o le­ziune de arsură pe dânsul. Causa morții a fost asfixarea prin fumul din acea groapă. Mihail Eminescu Un confrate a făcut o vizită la spitalul d-rului Sutzu, ca se se informeze de starea marelui și nenorocitului poet Eminescu. Iată ce ne relatează el: La spital, suntem introduși în cabine­tul dr. Sutzu și, după zece minute, sosește Eminescu, însoțit de supraveghietorul sau. Eminescu ni s’a părut excesiv de slab; obrajii îi sunt afundați și pare și mai slab pentru că­ i s’a ras barba la spital ; ochii îi sunt rătăciți. A schimbat cu noi mai multe vorbe și a început a ne recita din autori grecești și latinești. Nenorocitul poet arătă multă recunoș­tință doctorului Sutzu, care’l caută. S’a arătat foarte fericit că a primit vi­­sita câtor­va prieteni, ale căror nume le-a spus. Eminescu se ocupă toată ziua cu scrie­re de manuscrise fără nici un înțeles; pretinde că sunt traduceri din Homer, din Tacit și din Cicerone. Marea sa preocupație, peste zi, este și să adune tot ce găsește, funduri de cu­tii de chibrituri, bucățele de lemn, etc., toate aceste lucruri mici sunt pentru dân­sul bani, galbeni; după ce-și umple cu dânsele buzunarele, cere se vadă pe doc­tor, le numera bucată cu bucată, și i le dă ca răsplată pentru bunele sale îngri­jiri. După ce ne mai spuse că citește tote ziarele din București, Eminescu se retra­se în curte. Atunci, întrebarăm pe doctor că se gân­dește de bala lui. Doctorul Sutzu ne zice că zgomotele alarmante care au circulat asupra sănătății lui Eminescu trebuiesc atribuite unor fri­guri intermitente de care nenorocitul poet a fost lovit săptămâna trecută. Boia, adaose doctorul, e de alt­fel forte gravă și chiar incurabilă ; e ramolirea completă a crierului; va veni un moment când Eminescu nu va mai cugeta nimic, nu va mai putea vorbi și va cădea într’o prostrația complectă, care -i va lua da­rul graiului. Atunci nici nu se va mai plimba. Dacă bula îșî va urma mersul regu­lat, va mai putea trăi vre-o trei ani ; numai un caz accidental ar putea aduce o congestie cerebrală și să-l trăsnească pe loc. Dar, zice doctorul sfîrșind, acum sta­rea sănătății sale nu permite în nici un chip să fie teamă de un sfîrșit apropiat. Balon d­e cârmă La Paris, se va face zilele aceste­i espoziție a războiului, în care lumea va putea vedea realizată în fine ideia măreață a balonului cu cârmă. Să știe câtă lume s’a muncit ca să des­copere un chip de dirigere a baloanelor, care ast­fel ar deveni cel mai curios și mai practic mijloc de a călători. Mărimea balonului, inventat de ofițerul Renard, nu a permis ca el să fie instalat întreg în pavilionul războiului. A trebuit să fie tăiat în două și să i se țintuiască de podele partea de jos. Balonul e lung de 50 de metri și are o capacitate de 1800 metri cubici ; în­velișul e absolut cu neputință de a fi pătruns de aer ori de apa, ast­fel că pote sta mereu umflat șase luni de zile. Forma balonului e a unei țigări mari. 2 Barca e de 35 metri lungă, făcută din bsmbu, și cântărește 300 de chilograme. In mijloc se află pile care dau o pu­tere de 8 cai, ca să puie chelicea în miș­care. Acesta, care e tot de pânză, se în­vârtește de 55 de ori pe minută. Cârma e în dos. Se va construi în atelierele de la Meudon un balon gi mai mare, care va putea duce cu densul o mașină de o putere de 30 de cal. Inundări grozave Din New­ York vin următoarele intere­sante amănunte asupra inundațiilor de a­­colo—despre care am mai vorbit de atâ­tea ori. Numai la Johnstown, s’a căpătat con­vingerea că sunt, sub dărâmăturile cari au luat foc, 2.000 de victime. Vre­o două­zeci de mizerabili, cari vo­­iau să se folosească de această nenorocire ca să fure, fură spânzurați, iar alții îm­pușcați. Peste 1.000 de cadavre s’au scos lângă orașul Nonville. Atât de mare a fost catastrofa, în­cât în acele regiuni s’a început o adevărată revoluție. S’au trimis medici ca să caute pe bolnavi. Mulți locuitori și-au sburat c­ierii ca să nu sufere atâtea dureri Toata recoltele sunt prăpădite. Mare nenorocire La Paris se construește, în str. Fede­rației, un circ imens pentru viitorele curse de tauri. Pe când lucrătorii ispravi au un gard, un vânt puternic ridică în aer pavilionul principal și-l aruncă în cap lor. Oamenii n’avură timp să fugă toți. 4 din ei fură greu, loviți de marte, la cap și la piept. și nu din poștă Ni se scria din Kiel (Germania) . La manevra făcută aci, cu torpile, con­tra cuirasatului Oldenburg, un yacht cu pânze a fost spart în fund. Oamenii de pe yacht au fost scăpați. * * * O esposiție a tuturor felurilor de scrie­re se deschide la British Museum, în Londra. Acolo se vor alătura tóte alfabe­tele trecute și prezinte din lume. Vor fi așezate cronologic de la cel mai vechi­, făcut după prima scriitură din lume, până la cele de astăzi.* * * Ni se scrie din Berlin că acolo se fac pregătiri pentru primirea grandiosa a șa­hului. Germania vrea se rivalizeze cu Rusia în aceasta.* * *= Camera pairilor din Portugalia a votat în unanimitate o moțiune care afirmă drep­turile Portugaliei în Africa orientală și centrală, și invitând pe guvern a le men­ține cu tărie. Acest vot e îndreptat în contra Englitezel care se pregătește a acorda șarja regală unei companii engleze care caută să pue mâna pe tot ținutul african de la Lacuri până la Cap. Fuga elevilor din școala militară Noul amneanate Am anunțat fuga elevilor din școala militară din Iași. Iată amănuntele acestei afaceri de senzație : Lucrurile s’au petrecut ast­fel: Elevii clasei a IV-a, în număr de peste 40, după ce mai interü au stabilit o perfectă înțe­legere între deagk, »Vă furișat cu multa prudență, din dormitor și au sărit unul câte unul zidul înconjurător al școalei, prin strada 40 de Sfinți, după ce ador­miră patrulele și îmbătară sergentul din acea stradă. El erau­ cu toții îmbrăcați cu mantale și ciripii, având numai ba­ionete. Văzându-se cu toții în stradă, s’au pus în front sub comanda unuia dintre dân­șii care avea o uniformă de sergent ma­jor, purtând sabie, iar patru elevi erau puși în frunte, ca corniști, cu trîmbițele, și s’au pus în mișcare îndreptându-se spre Vasluiu. Unii au propus să mergă la Ungh­eni și să trecă Prutul. Se zice că elevul Sturza, fiul principelui Gr. Sturza, ar avea asu­­pră-și o sumă însemnată de bani, cu care toți să se pota întreține cât de mult timp. Aflându-sa în zori de ziuă despre a­­cesta, d. maior Cocea, comandantul pieței, a plecat imediat spre a’i urmări. Tot o dată s’au trimes 20 jandarmi călări și 20 călărași, sub comanda d-lui locotenent Bogdan. Un schimb de depeși a urmat imediat între comandantul corpului al IV-lea de armată și ministrul de războiu, cum și între autoritățile militare din Vasluiut. Brigandajul în Sardinia Din Sassari [Sardinia] vine veste că, deuna­ nopte, șase­spre­zece făcători de rele, cu fața mascată, înarmați cu puști și ciomege, atacară pe stradă pe opt oa­meni cari venind­ din Campodano. Față cu rezistența celor atacați, ei fu­­gira. Toți atacații rămaseră răniți, iar tâl­harii își văzură sănătoși de drum. Un arbore furios Acest arbore crește în Virginia, Revada. El e de loc din Australia și e de o înăl­țime de 8 piciore. Acest arbore are tote însușirile plantelor numite „solare“ și a­­nume: își strînge frunzele când sorele apune și-’și mișcă într’un mod neliniștit frunzele, când îi atingi crengile. Dacă îi resădești într’un ghivecin mai mare, atunci frunzele se sbârfesc în tote direcțiunile, cu perii pe coda unei pisici sălbatice. Aceasta ține mai bine de o oră , apoi el își recapătă liniștea de mai înainte. Acte oficiale Cuptoarele pentru ars varul se înscriu­ între stabilimentele industriale insalubre de clasa II, cari vor putea funcționa numai la marginea extremă a urbelor și a sate­lor, conform art. 9 din regulamentul pu­blicat în „Monitorul oficial“ No. 165 din anul 1875. * D. Vasile Simionov, profesor de filo­­sofie și economia politică la liceul „Co­­dreanu“ din Bârlad, se numește definitiv a catedra sa. t t Sunt numiți și permutați : D. Petre Crivețeanu, ajutor în ocolul Călărași. *D. I. Savin, actual ajutor la ocolul Jijia, județul Botoșani, în aceiași calitate la ocolul Verești din acel județ. * D. Ștefan B. Irimașcu, portărel la tri­bunalul Tutova. *D. George Vasiliade, licențiat în drept fost magistrat, se numește controlor pe lângă casa de credit agricol din județul Constanța. Ciclon teribil—12v000 morți Se telegrafiază din San-Francisco . O teribila nenorocire a lovit Hong Kongul. Un ciclon înspăimântător s’a năpustit a­­supra provinciei și a dărîmat tot ce i a eșit în cale, clădiri, păduri, etc. Peste 12.000 de oameni zac morți, în­gropați subt dărîmături. Pagubele sunt enorme. Spaima s’a lățit pretutindeni. Sinucidere cuniocă și se scrie din Viena . O servitóre din Silbergasse a fost gă­sită ieri dimineță în bucătărie, întinsă jos la pământ, leșinată și scăldată în sânge. Duminecă, 28 Main (9 Iunie) 1889 Dusă la spital, s-a constatat că servi­­tórea încercase, cu o bucată grasi de sticlă, să-și despice tâmpla dreaptă. Căușele sinuciderii sunt necunoscute. Nu se ține minte să se fi mai încercat cine­va a se sinucide în chipul acesta. STIRP Sâmbătă. Direcțiunea­ Asilului „Elena Doamna“ are onoare a informa pe persoanele inte­resate că duminică 28 curent, se va face obișnuita producțiune musicală la Asil. De la 9—12. a. m. Piano. De la 3—6. p. m. Canto. M Duminică, regele va trece în revistă reg. I de roșiori.­­ Primarul orașului, însoțit de inginerul­­șef al serviciului tehnic, se duce azi la Arcuda ca se viziteze lucrările pentru dis­tribuirea apei de beut. — m. Procesul ex-comisarului Râmniceanu, care trebuia să se judece de curtea de a­­pel la 29 curent, s’a amânat pentru ziua de 4 Septembre. A Comisiunea anti-filocsefică va face peste câte­va zile noue esperiențe în viile a­­tinse de filocseră. Reprezentațiunea în beneficiu, ce se a­­nunțase pentru seara de 21 Maiu la Da­cia, se dă da seară, Sâmbătă 24 c., în grădina Stavri. Se reprezintă: „Hoții de codru și hoții de oraș“, dramă în 5 acte și un prolog. Comisiunea medicală însărcinată se con­stata moartea notarului Popescu din Vâl­cea a confirmat raportul medico-legal al d-rului Sabin. Astă-seră sâmbătă, în sala Ateneului nou, se dă concertul d lor Teodorescu și Bajenaru, cu concursul minunatul cor de la Domnița Bălașa. Serata va fi splendidă. *#* D. Gr. Peucescu, ministrul domeniilor, a însărcinat pe d. Zefkici, șef-inginer al acestui minister, să se pronunțe dacă s’a cauzat vro­o pagubă statului, prin faptul că avocații statulul dintr’un județ al Mun­teniei au scăpat din vedere de a face la termen recursul în contra unei sentințe a curții de apel, prin care statul ar pierde o parte a unei moșii. • • * ***•.................... Regele și prințul moștenitor vizitează azi noul spital militar. Mobilierul și apa­ratele sosesc zilele astea din străinătate. Nici unul din obiectele cari au aparținut vechiul spital nu va mai fi întrebuințat. Ziua inaugurării nu s’a frișat încă.­­ Guvernul italian a permis ca mai mulți elevi ai școalei de marină se urmeze cur­surile scoalei navale din Livorno. It Colonel Colben, veterinar-șef al armatei, a fost însărcinat să facă tabloul cailor cari trebuiesc reformați. „­­m anunțat că o comisiune a fost tri­­measă în comuna Ileana (Ilfov) ca să an­cheteze omorul unui hoț de către tovarășii sei. Am spus că directorul plasei, la pri­ma constatare, nu condu­sese la existența unei crime. D. dr. Bădescu ne scrie că acesta nu e 6ract, căci d-na a constatat crima de la început. Rectificăm această greșală, pe care aț avut o și alte ziare. „­­ Comuna Galați va face recurs, săptă­mâna viitare, contra sentinței Curții de a­­pel din Iași, care a osândit-o se plătescă o sumă însemnată a­lui Gr. Eliad. D. Filiti, procuror general al curței de casație, și a dat concluziile în însemnatul afe­­­st IFcița: „’Urnivers MX vs.i“ 84 A MSfeUII ARCHIDUCELUI RUDOLF SAU DIRIA DIN CASTELUL MEYERLING Roman istoric contemporan de mare sensațiune, LI. R. T. Când ajunse la hotel și află despre dis­­parițiunea fiului său­, Joe Macdonald căzu într’o desperare fără de margini. El așteptă totă noptea, sperând c’o să se întoarcă dintr’un moment într’altul. In zadar. Dimineața trimise pe grec ca să ia in­­formațiuni și după câte­va ore Draco se întoarse cu zdrobitorea știre că sir Ben­jamin fusese arestat seara și dus la în­chisoare. ISre o furie nespusă cuprinsa pe Joe Mac­donald. Ce se întâmplase ? Milionarul se aruncă într’o trăsură și alergă la parchet. — Unde e fiul meu ? strigă el intrând în cabinetul procurorului Laudon. — Cauți pe fiul d-tale, Mylord ? Nu știi unde a stat până aseară ? — Reclam pe fiul meu ! — Fiul d-tale s’a dat singur pe mâna agenților. Aseară a părăsit hotelul, a pân­dit pe modista Leni Müller la domiciliul séți și a încercat un nou atentat asupra ei. — El iubește pe fata asta și eu am consimțit s’o ia de nevastă ; cred că în asemeni împrejurări ori­ce reclamații tre­buie să cadă. — Ce al d-ta de gând să faci cu fiul d-tale, nu mă intereseză; acum d’o dată trebuie să fie judecat și până atunci stă la închisoare. — Cer liberarea lui sir Benjamin Mac­donald ! — Imi e cu neputință să-ți satisfac ce­rerea, răspunse Laudon, fiul d-tale trebue să-și primescă pedeapsa. Joe plecă furios. El alergă pretutindeni, dar în zadar. In toate părțile căpătă a­­celași răspuns : cu părere de rău­ nu se putea face nimic în favoarea fiului său­. Turbat, Macdonald se duse la atelierul de mode unde lucra Leni Müller. Leni fu chiemată. Cu tote că trecuse o nopte și aprópe o zi, ea era tot emoționată. — Sunt tatăl lui sir Benjamin, d-soră, zise el , fiul meu s’a lăsat să fie tîrît de pasiunea sa pentru d ta și a făcut ast­fel câte­va greșeli. Sper însă că vei privi lu­crul alt­fel, când îți voi spune că fiul meu te iubește sincer. — In tot cazul, nerușinată metodă de a-și arăta iubirea, Milord, răspunse ea pălind de manie. E rușine pentru un om se atace o fată! — Le vorbim liniștit­ o să vezi alt­fel lucrurile, când ți-om face cunoscut că sir Benjamin mi-a declarat că vrea se se căsătorească cu d ta și să te ia la New­ York. Cu tote că ești săracă și, după cât­ aud, crescută în azilul copiilor găsiți, consimt la dorința unicului meu fiu­. O să fii atât de fericită în­cât mii de femei te vor invidia. — Destul, d-le! Se vede că nu știi că sunt logodită. — Cu­ d. Peuker vrai să zici ? asta nu face nimic. O se rupi logodna g’atâta tot. Declarația d tale, că iai pe sir Benjamin de bărbat, o să­­ ușureze mult pozițiunea în fața justiției. Scrie o scrisoare d-lui Peuker, care nu e de­cât un om sărac, că’ți iei cuvântul înapoi, și fă fericirea lui sir Benjamin ș’a d-tale. — Nu pot­ primi propunerile d-tale, d-le, răspunse Leni indignată; iubesc pe d. Peuker și i-am dat cuvântul să fiu alul. — la­ ți cuvântul îndărăt. — Nici o dată! — Nu vorbești serios ; cum poți să res­pingi atâta fericire ? — Nu te mai osteni în zadar, ci le! zise Leni și espresiunea fizionomiei, ati­tudinea iei, în acest moment, redeșteptă în Joe Macdonald amintirea unei scene din trecutul său­ — a scenei când Bertram propusese Elfridel Tullinger să fugă cu el în America. Nici o dată, urmă Leni nu voi întinde mâna mea fiului d-tale, de care­­ mi e frică și scârbă. Macdonald sări în sus. — încă o întrebare, zise el stăpânindu­­se , câți ani ai ? — Ce te interesează asta ? Sunt de nouă­spre­zece ani. — Știi asta sigur? Ai fost crescută în azilul copiilor găsiți; vra să zică ai fost lepădată acolo. Leni se înroși. — D. Peuker știe unde am fost cres­cută ; pe alții nu-i privește asta ! Joe nu-și deslipea ochii de la Leni, din ce în ce se deștepta în el o asemă­nare. — Cine au fost părinții d-tale ? între­bă el după cât­va timp. — Nu-mi cunosc părinții, d­ie. Pentru ce făcea Macdonald aceste în­trebări ? El începuse să bănuiască că Leni Müller putea se fie fiica Elfridei Tullin­­ger; împrejurările întăreau această bănu­ială. Trebuia să capete siguranță ; dacă bă­nuiala lui se adeverea, avea o armă în mână cu care spera să mlădie pe fată. El spuse Lenei că se vor mai vedea și plecă. Urcându se în trăsură, Joe ordonă vi­zitiului să-l ducă la azilul copiilor găsiți. (Va urma). 4

Next