Universul, mai 1889 (Anul 6, nr. 95-118)
1889-05-28 / nr. 117
Universul No. 117, Pepodia, comuna Botead jud. Roman, de unde focul a trecut și la casele fratelui său Martin P. Mocanu și alți megieși, cari iarăși au fost distruse de incendiu dimpreună cu totă găspodăria lor. Din cercetările făcute s-a constatat că incendiul a provenit din neglijența soției lui Anton P. Mocanu, care lăsând foc pe vatra unui bordeiu din ogradă, s-a aprins casa ce era acoperită cu stuh. Paguba causată se urcă aproximativ la suma de 1.000 lei. Viață lungă Locuitorul Balea Ceoron, din comuna Grăjdana, județul Buzău, a încetat din viață în vârstă de aproape 120 ani. El în tot timpul vieței sale, a fost sănătos și viguros. ’l-a rămas soția numită Nița, cu care a trăit în căsătorie timp de 90 ani și care se găsește în deplină sănătate. Aspăzut în gârlă Copila Maria, fiica lui Savu Scarlat din comuna Grădinari-Fălcoianca, județul Ilfov, în vârstă de 8 ani, pe când era cu vitele la pășune pe malul Argeșului, a căzut în gârlă și s’a înecat. A doua zi cadavrul a fost găsit de două locuitori cari pescuiau. Jocuri crude Copilul Nicolae Andrei, în vârstă de 8 ani, din comuna Copuzu, județul Ialomița, jucânduse cu aln copil anume Andrei Ion Ciolacu ca de 3 — 4 ani, cel d’întâiut luând o pușcă dintr’un chiler, ce se afla încărcată numai cu iarbă și fără capsă, a pus o gămălie de chibrit zicând celuialt copil să se uite pe țeava , acesta ascultând propunerea. Nicolae a tras cocoșul și a descărcat pușca în ochiul stâng al lui Andrei, producându-i o imflamație mare din care causă nu s’a putut constata dacă ochiul este stricat sau nu. CI Mort din 2 ciuperci In ziua de 19 Maiu curent, tânărul Tuder a Hanarului, în vârstă de 19 ani, din Ungaria, ce se afla ca argat la Vasile N. Ion a Elenei, în comuna Bicaz, județul Neamțu, a încetat subit din viață. Din cercetările făcute de primarul comunei, mortea numitului a provenit din causa mâncărei a două ciuperci pe care le găsise pe câmp cu ocazia păscutului vitelor, și care desigur au fost înveninate, neexistând altă bănuială asupra morței. Parchetul a fost sesizat. Grindină estraordinara In ziua de 16 Maiü-a. c., pe teritoriul comunei Măgurelele, din plasa Cricov-Podgoria, județul Prahova, căzând grindina în greutate de 157 grame una, care a durat de la 7 ore sera până la 11 ore noptea, a distrus cu desevîrșire semănăturile de porumb, grâu, livezile de pruni, viile și parte din case, contusionând pe unii din locuitori și vite prin sfărâmarea coperișului caselor, iar parte din vite și păsări au fost omorîte. Pagubele causate se urcă aproxomativ la suma de 400.000 lei. In cuprinsul comunei Mărginenii de Jos, plaia cu grindină de diferite mărimi, căzută în aceiași zi, a distrus grâne, ovăzul și porumburile, cauzând pagubă de 40.000 lei. Afară de acesta, aceiași plaie cu grindină căzând în cuprinsul comunelor Popești și Negoești din plasa Câmpu- Târgușor, a distrus ca 50 hectare grâu, causând o pagubă de 6.000 lei , porumburile fiind mici n’au suferit stricăciuni. — In ziua de 16—17 Mai, curent căzând grindină de diferite mărimi, unele capul de găină, pe teritoriul comunei urbane Filipești, județul Prahova, a causat o pagubă de 40.000 lei prin distrugerea grâului, ovăzului și porumburilor. In aceiași zi, pe la orele 7 si jumătate, căzănd asemenea grindină și în comuna Mărginenii-de-Jos, a causat diferite pagube. Iar la comuna Filipeștii de Pădure, deși a căzut grindină însă n’a causat nici o stricăciune. Asfixiat în groapă In ziua de 17 Maitic., copilul Gheorghe, fiul lui Niță Ioniță, din com. Ciacu, județul Ialomița, in vârstă de 4 ani, ducându-se pe lângă o groapă de bucate, în care făcuse foc, a unui vecin al sau anume Drăgan Velicu, a căzut într’ânsa. Deși și-a dat toată osteneala locuitorul Iorgu Ioniță ca să-l scape, acesta nu a putut scoate pe copil decât peste o jumătate de oră mort, neavând nici o leziune de arsură pe dânsul. Causa morții a fost asfixarea prin fumul din acea groapă. Mihail Eminescu Un confrate a făcut o vizită la spitalul d-rului Sutzu, ca se se informeze de starea marelui și nenorocitului poet Eminescu. Iată ce ne relatează el: La spital, suntem introduși în cabinetul dr. Sutzu și, după zece minute, sosește Eminescu, însoțit de supraveghietorul sau. Eminescu ni s’a părut excesiv de slab; obrajii îi sunt afundați și pare și mai slab pentru că i s’a ras barba la spital ; ochii îi sunt rătăciți. A schimbat cu noi mai multe vorbe și a început a ne recita din autori grecești și latinești. Nenorocitul poet arătă multă recunoștință doctorului Sutzu, care’l caută. S’a arătat foarte fericit că a primit visita câtorva prieteni, ale căror nume le-a spus. Eminescu se ocupă toată ziua cu scriere de manuscrise fără nici un înțeles; pretinde că sunt traduceri din Homer, din Tacit și din Cicerone. Marea sa preocupație, peste zi, este și să adune tot ce găsește, funduri de cutii de chibrituri, bucățele de lemn, etc., toate aceste lucruri mici sunt pentru dânsul bani, galbeni; după ce-și umple cu dânsele buzunarele, cere se vadă pe doctor, le numera bucată cu bucată, și i le dă ca răsplată pentru bunele sale îngrijiri. După ce ne mai spuse că citește tote ziarele din București, Eminescu se retrase în curte. Atunci, întrebarăm pe doctor că se gândește de bala lui. Doctorul Sutzu ne zice că zgomotele alarmante care au circulat asupra sănătății lui Eminescu trebuiesc atribuite unor friguri intermitente de care nenorocitul poet a fost lovit săptămâna trecută. Boia, adaose doctorul, e de altfel forte gravă și chiar incurabilă ; e ramolirea completă a crierului; va veni un moment când Eminescu nu va mai cugeta nimic, nu va mai putea vorbi și va cădea într’o prostrația complectă, care -i va lua darul graiului. Atunci nici nu se va mai plimba. Dacă bula îșî va urma mersul regulat, va mai putea trăi vre-o trei ani ; numai un caz accidental ar putea aduce o congestie cerebrală și să-l trăsnească pe loc. Dar, zice doctorul sfîrșind, acum starea sănătății sale nu permite în nici un chip să fie teamă de un sfîrșit apropiat. Balon de cârmă La Paris, se va face zilele acestei espoziție a războiului, în care lumea va putea vedea realizată în fine ideia măreață a balonului cu cârmă. Să știe câtă lume s’a muncit ca să descopere un chip de dirigere a baloanelor, care astfel ar deveni cel mai curios și mai practic mijloc de a călători. Mărimea balonului, inventat de ofițerul Renard, nu a permis ca el să fie instalat întreg în pavilionul războiului. A trebuit să fie tăiat în două și să i se țintuiască de podele partea de jos. Balonul e lung de 50 de metri și are o capacitate de 1800 metri cubici ; învelișul e absolut cu neputință de a fi pătruns de aer ori de apa, astfel că pote sta mereu umflat șase luni de zile. Forma balonului e a unei țigări mari. 2 Barca e de 35 metri lungă, făcută din bsmbu, și cântărește 300 de chilograme. In mijloc se află pile care dau o putere de 8 cai, ca să puie chelicea în mișcare. Acesta, care e tot de pânză, se învârtește de 55 de ori pe minută. Cârma e în dos. Se va construi în atelierele de la Meudon un balon gi mai mare, care va putea duce cu densul o mașină de o putere de 30 de cal. Inundări grozave Din New York vin următoarele interesante amănunte asupra inundațiilor de acolo—despre care am mai vorbit de atâtea ori. Numai la Johnstown, s’a căpătat convingerea că sunt, sub dărâmăturile cari au luat foc, 2.000 de victime. Vreo douăzeci de mizerabili, cari voiau să se folosească de această nenorocire ca să fure, fură spânzurați, iar alții împușcați. Peste 1.000 de cadavre s’au scos lângă orașul Nonville. Atât de mare a fost catastrofa, încât în acele regiuni s’a început o adevărată revoluție. S’au trimis medici ca să caute pe bolnavi. Mulți locuitori și-au sburat cierii ca să nu sufere atâtea dureri Toata recoltele sunt prăpădite. Mare nenorocire La Paris se construește, în str. Federației, un circ imens pentru viitorele curse de tauri. Pe când lucrătorii ispravi au un gard, un vânt puternic ridică în aer pavilionul principal și-l aruncă în cap lor. Oamenii n’avură timp să fugă toți. 4 din ei fură greu, loviți de marte, la cap și la piept. și nu din poștă Ni se scria din Kiel (Germania) . La manevra făcută aci, cu torpile, contra cuirasatului Oldenburg, un yacht cu pânze a fost spart în fund. Oamenii de pe yacht au fost scăpați. * * * O esposiție a tuturor felurilor de scriere se deschide la British Museum, în Londra. Acolo se vor alătura tóte alfabetele trecute și prezinte din lume. Vor fi așezate cronologic de la cel mai vechi, făcut după prima scriitură din lume, până la cele de astăzi.* * * Ni se scrie din Berlin că acolo se fac pregătiri pentru primirea grandiosa a șahului. Germania vrea se rivalizeze cu Rusia în aceasta.* * *= Camera pairilor din Portugalia a votat în unanimitate o moțiune care afirmă drepturile Portugaliei în Africa orientală și centrală, și invitând pe guvern a le menține cu tărie. Acest vot e îndreptat în contra Englitezel care se pregătește a acorda șarja regală unei companii engleze care caută să pue mâna pe tot ținutul african de la Lacuri până la Cap. Fuga elevilor din școala militară Noul amneanate Am anunțat fuga elevilor din școala militară din Iași. Iată amănuntele acestei afaceri de senzație : Lucrurile s’au petrecut astfel: Elevii clasei a IV-a, în număr de peste 40, după ce mai interü au stabilit o perfectă înțelegere între deagk, »Vă furișat cu multa prudență, din dormitor și au sărit unul câte unul zidul înconjurător al școalei, prin strada 40 de Sfinți, după ce adormiră patrulele și îmbătară sergentul din acea stradă. El erau cu toții îmbrăcați cu mantale și ciripii, având numai baionete. Văzându-se cu toții în stradă, s’au pus în front sub comanda unuia dintre dânșii care avea o uniformă de sergent major, purtând sabie, iar patru elevi erau puși în frunte, ca corniști, cu trîmbițele, și s’au pus în mișcare îndreptându-se spre Vasluiu. Unii au propus să mergă la Ungheni și să trecă Prutul. Se zice că elevul Sturza, fiul principelui Gr. Sturza, ar avea asupră-și o sumă însemnată de bani, cu care toți să se pota întreține cât de mult timp. Aflându-sa în zori de ziuă despre acesta, d. maior Cocea, comandantul pieței, a plecat imediat spre a’i urmări. Tot o dată s’au trimes 20 jandarmi călări și 20 călărași, sub comanda d-lui locotenent Bogdan. Un schimb de depeși a urmat imediat între comandantul corpului al IV-lea de armată și ministrul de războiu, cum și între autoritățile militare din Vasluiut. Brigandajul în Sardinia Din Sassari [Sardinia] vine veste că, deuna nopte, șasesprezece făcători de rele, cu fața mascată, înarmați cu puști și ciomege, atacară pe stradă pe opt oameni cari venind din Campodano. Față cu rezistența celor atacați, ei fugira. Toți atacații rămaseră răniți, iar tâlharii își văzură sănătoși de drum. Un arbore furios Acest arbore crește în Virginia, Revada. El e de loc din Australia și e de o înălțime de 8 piciore. Acest arbore are tote însușirile plantelor numite „solare“ și anume: își strînge frunzele când sorele apune și-’și mișcă într’un mod neliniștit frunzele, când îi atingi crengile. Dacă îi resădești într’un ghivecin mai mare, atunci frunzele se sbârfesc în tote direcțiunile, cu perii pe coda unei pisici sălbatice. Aceasta ține mai bine de o oră , apoi el își recapătă liniștea de mai înainte. Acte oficiale Cuptoarele pentru ars varul se înscriu între stabilimentele industriale insalubre de clasa II, cari vor putea funcționa numai la marginea extremă a urbelor și a satelor, conform art. 9 din regulamentul publicat în „Monitorul oficial“ No. 165 din anul 1875. * D. Vasile Simionov, profesor de filosofie și economia politică la liceul „Codreanu“ din Bârlad, se numește definitiv a catedra sa. t t Sunt numiți și permutați : D. Petre Crivețeanu, ajutor în ocolul Călărași. *D. I. Savin, actual ajutor la ocolul Jijia, județul Botoșani, în aceiași calitate la ocolul Verești din acel județ. * D. Ștefan B. Irimașcu, portărel la tribunalul Tutova. *D. George Vasiliade, licențiat în drept fost magistrat, se numește controlor pe lângă casa de credit agricol din județul Constanța. Ciclon teribil—12v000 morți Se telegrafiază din San-Francisco . O teribila nenorocire a lovit Hong Kongul. Un ciclon înspăimântător s’a năpustit asupra provinciei și a dărîmat tot ce i a eșit în cale, clădiri, păduri, etc. Peste 12.000 de oameni zac morți, îngropați subt dărîmături. Pagubele sunt enorme. Spaima s’a lățit pretutindeni. Sinucidere cuniocă și se scrie din Viena . O servitóre din Silbergasse a fost găsită ieri dimineță în bucătărie, întinsă jos la pământ, leșinată și scăldată în sânge. Duminecă, 28 Main (9 Iunie) 1889 Dusă la spital, s-a constatat că servitórea încercase, cu o bucată grasi de sticlă, să-și despice tâmpla dreaptă. Căușele sinuciderii sunt necunoscute. Nu se ține minte să se fi mai încercat cineva a se sinucide în chipul acesta. STIRP Sâmbătă. Direcțiunea Asilului „Elena Doamna“ are onoare a informa pe persoanele interesate că duminică 28 curent, se va face obișnuita producțiune musicală la Asil. De la 9—12. a. m. Piano. De la 3—6. p. m. Canto. M Duminică, regele va trece în revistă reg. I de roșiori. Primarul orașului, însoțit de inginerulșef al serviciului tehnic, se duce azi la Arcuda ca se viziteze lucrările pentru distribuirea apei de beut. — m. Procesul ex-comisarului Râmniceanu, care trebuia să se judece de curtea de apel la 29 curent, s’a amânat pentru ziua de 4 Septembre. A Comisiunea anti-filocsefică va face peste câteva zile noue esperiențe în viile atinse de filocseră. Reprezentațiunea în beneficiu, ce se anunțase pentru seara de 21 Maiu la Dacia, se dă da seară, Sâmbătă 24 c., în grădina Stavri. Se reprezintă: „Hoții de codru și hoții de oraș“, dramă în 5 acte și un prolog. Comisiunea medicală însărcinată se constata moartea notarului Popescu din Vâlcea a confirmat raportul medico-legal al d-rului Sabin. Astă-seră sâmbătă, în sala Ateneului nou, se dă concertul d lor Teodorescu și Bajenaru, cu concursul minunatul cor de la Domnița Bălașa. Serata va fi splendidă. *#* D. Gr. Peucescu, ministrul domeniilor, a însărcinat pe d. Zefkici, șef-inginer al acestui minister, să se pronunțe dacă s’a cauzat vroo pagubă statului, prin faptul că avocații statulul dintr’un județ al Munteniei au scăpat din vedere de a face la termen recursul în contra unei sentințe a curții de apel, prin care statul ar pierde o parte a unei moșii. • • * ***•.................... Regele și prințul moștenitor vizitează azi noul spital militar. Mobilierul și aparatele sosesc zilele astea din străinătate. Nici unul din obiectele cari au aparținut vechiul spital nu va mai fi întrebuințat. Ziua inaugurării nu s’a frișat încă. Guvernul italian a permis ca mai mulți elevi ai școalei de marină se urmeze cursurile scoalei navale din Livorno. It Colonel Colben, veterinar-șef al armatei, a fost însărcinat să facă tabloul cailor cari trebuiesc reformați. „m anunțat că o comisiune a fost trimeasă în comuna Ileana (Ilfov) ca să ancheteze omorul unui hoț de către tovarășii sei. Am spus că directorul plasei, la prima constatare, nu condusese la existența unei crime. D. dr. Bădescu ne scrie că acesta nu e 6ract, căci d-na a constatat crima de la început. Rectificăm această greșală, pe care aț avut o și alte ziare. „ Comuna Galați va face recurs, săptămâna viitare, contra sentinței Curții de apel din Iași, care a osândit-o se plătescă o sumă însemnată alui Gr. Eliad. D. Filiti, procuror general al curței de casație, și a dat concluziile în însemnatul afest IFcița: „’Urnivers MX vs.i“ 84 A MSfeUII ARCHIDUCELUI RUDOLF SAU DIRIA DIN CASTELUL MEYERLING Roman istoric contemporan de mare sensațiune, LI. R. T. Când ajunse la hotel și află despre disparițiunea fiului său, Joe Macdonald căzu într’o desperare fără de margini. El așteptă totă noptea, sperând c’o să se întoarcă dintr’un moment într’altul. In zadar. Dimineața trimise pe grec ca să ia informațiuni și după câteva ore Draco se întoarse cu zdrobitorea știre că sir Benjamin fusese arestat seara și dus la închisoare. ISre o furie nespusă cuprinsa pe Joe Macdonald. Ce se întâmplase ? Milionarul se aruncă într’o trăsură și alergă la parchet. — Unde e fiul meu ? strigă el intrând în cabinetul procurorului Laudon. — Cauți pe fiul d-tale, Mylord ? Nu știi unde a stat până aseară ? — Reclam pe fiul meu ! — Fiul d-tale s’a dat singur pe mâna agenților. Aseară a părăsit hotelul, a pândit pe modista Leni Müller la domiciliul séți și a încercat un nou atentat asupra ei. — El iubește pe fata asta și eu am consimțit s’o ia de nevastă ; cred că în asemeni împrejurări orice reclamații trebuie să cadă. — Ce al d-ta de gând să faci cu fiul d-tale, nu mă intereseză; acum d’o dată trebuie să fie judecat și până atunci stă la închisoare. — Cer liberarea lui sir Benjamin Macdonald ! — Imi e cu neputință să-ți satisfac cererea, răspunse Laudon, fiul d-tale trebue să-și primescă pedeapsa. Joe plecă furios. El alergă pretutindeni, dar în zadar. In toate părțile căpătă același răspuns : cu părere de rău nu se putea face nimic în favoarea fiului său. Turbat, Macdonald se duse la atelierul de mode unde lucra Leni Müller. Leni fu chiemată. Cu tote că trecuse o nopte și aprópe o zi, ea era tot emoționată. — Sunt tatăl lui sir Benjamin, d-soră, zise el , fiul meu s’a lăsat să fie tîrît de pasiunea sa pentru d ta și a făcut astfel câteva greșeli. Sper însă că vei privi lucrul altfel, când îți voi spune că fiul meu te iubește sincer. — In tot cazul, nerușinată metodă de a-și arăta iubirea, Milord, răspunse ea pălind de manie. E rușine pentru un om se atace o fată! — Le vorbim liniștit o să vezi altfel lucrurile, când ți-om face cunoscut că sir Benjamin mi-a declarat că vrea se se căsătorească cu d ta și să te ia la New York. Cu tote că ești săracă și, după cât aud, crescută în azilul copiilor găsiți, consimt la dorința unicului meu fiu. O să fii atât de fericită încât mii de femei te vor invidia. — Destul, d-le! Se vede că nu știi că sunt logodită. — Cu d. Peuker vrai să zici ? asta nu face nimic. O se rupi logodna g’atâta tot. Declarația d tale, că iai pe sir Benjamin de bărbat, o să ușureze mult pozițiunea în fața justiției. Scrie o scrisoare d-lui Peuker, care nu e decât un om sărac, că’ți iei cuvântul înapoi, și fă fericirea lui sir Benjamin ș’a d-tale. — Nu pot primi propunerile d-tale, d-le, răspunse Leni indignată; iubesc pe d. Peuker și i-am dat cuvântul să fiu alul. — la ți cuvântul îndărăt. — Nici o dată! — Nu vorbești serios ; cum poți să respingi atâta fericire ? — Nu te mai osteni în zadar, ci le! zise Leni și espresiunea fizionomiei, atitudinea iei, în acest moment, redeșteptă în Joe Macdonald amintirea unei scene din trecutul său — a scenei când Bertram propusese Elfridel Tullinger să fugă cu el în America. Nici o dată, urmă Leni nu voi întinde mâna mea fiului d-tale, de care mi e frică și scârbă. Macdonald sări în sus. — încă o întrebare, zise el stăpâninduse , câți ani ai ? — Ce te interesează asta ? Sunt de nouăsprezece ani. — Știi asta sigur? Ai fost crescută în azilul copiilor găsiți; vra să zică ai fost lepădată acolo. Leni se înroși. — D. Peuker știe unde am fost crescută ; pe alții nu-i privește asta ! Joe nu-și deslipea ochii de la Leni, din ce în ce se deștepta în el o asemănare. — Cine au fost părinții d-tale ? întrebă el după câtva timp. — Nu-mi cunosc părinții, die. Pentru ce făcea Macdonald aceste întrebări ? El începuse să bănuiască că Leni Müller putea se fie fiica Elfridei Tullinger; împrejurările întăreau această bănuială. Trebuia să capete siguranță ; dacă bănuiala lui se adeverea, avea o armă în mână cu care spera să mlădie pe fată. El spuse Lenei că se vor mai vedea și plecă. Urcându se în trăsură, Joe ordonă vizitiului să-l ducă la azilul copiilor găsiți. (Va urma). 4