Universul, iunie 1889 (Anul 6, nr. 121-144)

1889-06-28 / nr. 142

Universul No. 142 davrul unui om tînăr, într’un sac cusut la gură. Emoțiunea provocată de această desco­perire e indescriptibilă. Tânărul e foarte bine conformat și fața lui trebuie să fi fost frumosa și simpatică. De­și închis în sac, mâinele și picioa­rele îi erau legate. Nu poate fi la mij­oc de­cât una din acele teribile drame ale geloziei. Până acum nu s’a putut descoperi nimic. Mistici. 12 lei pentru 5 lei „Universul“ politic cotidian deschide de la 1 Iuliu un abonament de 3 luni cu ur­­mătorele premii extraordinare: 2 romane de 1 volum, 1 roman de 2 volume. Regina Bucătăriei, „Universul Literar“ pe trei luni. Costul abonamentului. Pentru capitală­le 5, pentru județe lei 6,50, subt lov­ituri, aci plângând de durere, aci înfuriându se, blestemând și înjurând, aci iarăși ce cndi iertare. La a doua răspântie, nenorocitul căută să reziste când voiră sâ-i puie jos, dedea din mâni și din picioare ca un desperat. Dar fu învins. Sâng­le țîșnia subt bici și evreul leșină de două ori. In sfârșit, la a treia răspântie trebui se fie dus pe sus, căci nu mai era în stare se meargă. El primi totuși numărul hotărît de lo­vituri , dar își perduse cunoștința. întâmplări din țară Hoțiile din Constanța Hoții cari au spart casele de fer, au furat banii Fraților Rusu și cari au scăpat din mâna agenților polițienești se zice că nu au­ fugit spre Galați ; ei sunt chiar acuma adăpostiți în ascunzători prin oraș , așa zic mulți cari ar fi dat de urma lor. Brigadier împușcat Brigadierul Barbu Tache, din regimen­tul 3 roșiori, fiind deținut la garda pieței era escortat împreună cu alții pentru lo­calul diviziei, pe drum însă făcând pe una din santinele să consimți, a mers cu el la vii, unde zicea el că avea să ia niște bani. După ce au umblat prin vis îndes­tul, santinela­­ l-a somat a se întoarce în oraș. Barbu Taf­ be însă nevoind a se în­toarce a încercat să fugă apucând dru­mul spre vale. Sentinela însă a descărcat de la deal, arma în el, lăsându-l mort pe loc.­ Glonțul a intrat pe lângă umăr și a eșit printre coaste, mai rănindu-i mâna și piciorul. O înjunghiere Două căruțași din portul Brăila anume Gheorghe Ilie și Eoachi Gheorghe, s’au aluat la cârtă­ între dânșii; certa a degenerat în îmbrânceli, după care cel d’întâiu scose un cuțit și ’l înfipse în costa stângă a a celui din urmă. Sinucidere în Brăila Mihai Andrei Diacon, de fel din Breșa Transilvania, de ani 23, de profesie tâm­plar, venit în România în anul 1880 și domiciliat în Brăila pe bulevardul Carol I No. 18, deunăzi, ora 12 și jumătate p. m. s-a sinucis în camera sa cu un re­volver nou cumpărat. Lovitura a fost trasă la fața stâncă, producându’i martea instan­taneu­. Mobilul sinuciderii nu se cunosce. Mare e­ploșie Multe victime Am dat știre despre grozava explozie de la minele din Verille­ix (Franța). Iată n­oui­le științe pe care le primim: Miniștrii Constans și Yves Guyot s’au­ dus la fața locului, pentru ca să asiste la darea ajutoarelor. S’au făcut cercetări în dărămături. 35 de oameni s’au scos morți. Toate ziarele au deschis subscrieri pen­tru a se veni în ajutorul victimelor. D. Carnot, președintele Republicei, a trimis la fața locului pe generalul Cardier cu ajutoare. S’au produs daune în toate galeriile cari au o întindere de un k­ilometru pă­trat. Ruptură de nori Din Sibm vine veste că zilele astea a bătut furtună cu grindină peste munții Rodn<­î. Fulgerul a lovit în , izvorul roșu“, surpând un colnic de munte și omorînd 600 de oi de pe hotarul muntelui comunei Fel­­dru. In urmă s’au pornit pe valea Arieșului și Isvorul­ roșu cu o putere grozavă în cantități enorme de apă, au stricat dru­murile, au rupt podurile și morile de cherestea cate au fost în cale. Brazii scoși din rădăcini și petrile uri­așe împinse de apă, au dat năvală spre Rodna­ veche, și după ce brazii încruci­­șindu-se unii peste alții au făcut b­aricadă, apa s’a revărsat în lături prin grădini și peste sat. Ploaia curgea într’una. Multe case au fost duse de valuri, grădinile au rămas pline de nisip și petriș tăs­ând o pa­gubă mare ; mai multe edificii de la mi­nele de plumb au fost dărîm­ate. Execuția unui hoț de fete se anunță din Tanger : Un evreu, care făcea comerț cu fete, a fost prins ca furase pe o tînără de la pă­rinții ei, întrebuințând pentru acesta și­retlicul și forța. Părinții I au dat de urmă, au găsit fata și au denunțat pe evreu autorităților, cari l-au osândit să fie biciuit la trei răspântii. In ziua execuțiunii, se adunase o mul­țime nebună. Evreul dădea semne de cea mai mare desperare. El se ruga de toți să-l ierte, să-l scape. Mulțimea îi răspundea cu ironii, cu batjocuri. La prima răspântie, vinovatul se zbătea Opcița. „TJni^versul­ui“ AMORUL ARCHIDUCELUI RUDOLF SAD DRAMA DIN CASTELUL MEYERLING Roman istoric contemporan de mare sensațiune. — Văzând lumină aci, ea o se vie cre­ând că e prințul­ zise Loșec. Servitorii steteză ast­fel câtă­va vreme. — Șt! Auzi ? — Da, aud pași în coridor. — Ea e! Amândoul se aplecară înainte ca să potă vedea prin deschizătura dintre perdele. Pașii se apropiară de sala de mâncare. Ușa, care era numai rezimată, se deschise în lături. 114 — 2 Conferența internațională de drum de fier s'a început la Berna.­Delegatul Ro­mâniei e­i G. Duca, director general al drumurilor de fier. Omorul de la Tâmna S’a comis un omor pe șoseaua naționa­lă Craiova Severin în dreptul comunei Timna. Un număr de oameni, argații de la moșia d-lui Ilariu Isvoranu, să constitu­­iseră în bandă și țineau drumul celor ce se întorceau de la târgul Strahaiei; unii din aceștia, cari erau beți sau isolați au fost jefuiți; banda încurajeată de aceste ușoare succese, a atacat și o ceată de mai mulți călători care veniau împreună de la numitul tîrg. A fost luptă— căci a­­cei călători nu se lăsau­ a fi jefuiți și în încăierare, unul din călători a fost omorît. Argații aceia cari țin drumurile nu sunt de­­cât omeni condamnați pentru diferite crime sau d lipte, dar cari și au făcut o­­sânda ; asemene sunt între ei locuitori ai penitenciarului, luați însă pe garanția, și alții tot de asemene categorii. O căsnicie pe dos Soții T... din strada Sainte-Marguerite, din Paris, fac împreună o căsnicie pe dos. Ei duc viața cea mai rea, se ceartă și se bat necontenit. Pe când însă, de obicei, femeea e victima, aci lucrurile sunt pe dos : bărbatul mănâncă regulat calcavura. Alaltă seară, cei doi soți mergeau pe strada Faubourg Saint Antoine. O ceartă sa iscă între ei. La un moment dat, fe­­meia răsturnă pe bărbatu­seu la pământ și o împinse pe linia unui tramvai care tocmai venea. Bietul T. ar fi fost sformat de tramvai, dacă nu­­ scotea un agent. Teribila nevastă a fost arestată, știai Fails poșta Se scrie din Belgrad că fostul rege Milan e așteptat acolo, pe ziua de 1 Iulie. * * * Ni se scrie din Italia că la Neapoli a avut loc un duel cu sabia între deputatul Bernardis și contele Antonio de Lauren­zano. Cauzele acestui duel nu sunt încă cu­noscute ; se presupune însă că o intrigă amoroasă ar fi la mij­oc. Bernardis a fost rănit la umăr.­­ Din Paris ii se comunică știrea că d. Carnot, președin­ele republicei franceze, a re­fuzat demisia ministrului Thévenet, pe care acesta o dase ca să urmărească zia­rele cari 1 au calomniat. * * * Din Lausanne (Elveția) vine știre de sosirea a<olo a contelui de Paris, preten­dent la tronul Franț-i. Prințul a desem­a la otel de Vevey. Guvernul elvețian i-a pus ca condiții, pentru ca să-i permită sa stea pe teritoriul confederației, să se abție de la ori-ce ma­nifestație ostilă Republicei franceze. Ni se scrie din Roma că cel dintăi fuma crematoriu s’a inaugurat la Bologna. Da acum, bolonezii cari vor dori se fie arși după morte, nu vor avea decât se scrie o notiță în testamentul lor. * * * Accident pe turnul Eiffel Ni se scrie din Paris. Un lăcătuș, anume Thomassin, în vârs­tă de 43 de ani, lucra joi dimineață pe atăia platformă a turnului E­ifel la ins­talarea unei pasarele pe cușca ascensorului. De îndată ce turnul fu deschis vizitato­rilor, lucrătorul fu înștiințat să și suspen­de lucrul, pentru că putea să se întâmple un accident. Thomassin nu ținu însă samă de în­științare și-și urmă lucrul. O oră în urmă, în momentul când lu­crătorul era aplecat în vid, ascensorul sosi­ri 1 izbi cu violență. Nenorocitul s’a ales cu falca de jos complect zdrobită. Biserica de la Tei trăsnită Trăsnetul a căzut asupra bisericei de la Tei. Iată mersul trăsnetului: a intrat în biserică, a sfâr­mat altarul, eșind din biserică a intrat­ în casa preotului și a isbit un garderob cu rufe. Nici un om a fost lovit. Asfid­iat feri­seră avend a se curăța latrinele casii d-nei A. din strada Gabroveni, cu­­rățitorii au lăsat o lumânare aprinsă în privată, ca încercare dacă să pute lăsa cine­va înăuntru. Lumânarea nestingân­­du­se, s’a lăsat unul în găleată dar după puțin timp el a fost amețit de mirosuri și a căzut înăuntru. Tovarășii săi, neavând căngi ca să’l putá scote, au chemat pom­pieri, cari l’au scos, dar mort. Manevre mari Flota franceză face mari manevre pe Mediterană. Escadra comandată de contra-admiralul O’Neil va lupta cu aceea comandata de contra-admiralul Alquier. Acesta va ataca Tulonul, pe care cel dintâi îl va apăra. Escadra de la Manche, compusă din trei vapore de războiu, trei încrucișă­tori și două torpiloare, va lucra la Saint-West, presupus ca neapărat. La miezul nopții, escadra de apărare, venind de la Cherbourg, va da atacul cu violență. Se vor face mai ales experiența cu tor­pilorii. Uniti in morte­ mi se scrie din Paris. Zilele astea, în cătuna Roussyni din co­muna Limours, s’au găsit un­ tînăr zidar și o fată de abia 17 ani înecați într’o baltă în care se aruncaseră ei inșii. Pentru ca să execute funestul lor pro­iect, tinerii se legaseră împreună, de mij­loc, cu o ciigatóre și ast­fei sa rostogolită în apă. Nu se cunosc încă bine motivele acestui act de disperare. Dibăcia contrabandiștilor Din Bourg­ en Brease (Franța) ni se a­­nunță următoarele : Funcționarii vamali au confiscat, la gara Bellegarde, 100 kilograme tutun și 5000 de țigări și țigarete. Marfa era ascunsă cu o deosebită în­grijire și într-un chip foarte ingenios. La vamă se prezintase facturi pentru un vagon de mobile. Mobilele erau făcute din zinc și înăun­trul lor se afla contrabanda. Zincul era acoperit cu o pânză, pe care se lipiseră plăci foarte subțiri de nuc. Mobilele e­­rau în adevăr frumoase, dar aveau un cusur, cum ați văzut. O dramă mișcătoare Din Paris ni se istoris­ște următoarea dramă cu adevărat mișcatoare : La Billancourt, aproape de Paris, o fe­meie s-a aruncat în Sena. Martor la acest act de desperare, soldatul Frotin se aruncă în apă, fără să se desbrace. Femeia se scufundase. Frotin se dete de trei ori atunci și izbuti s’o apuce și s’o tragă la suprafață. Dar această sforțare îi sleise puterile. El sa văzu silit a dea drumul femeei și să se scape pe sine. Dar nu izbuti și se înecă. După o oră, amândouă cadavrele au fost prinse. Vânătoarea intră în sală. Ea se uită împejur. Servitorii puteau să vadă bine fața ei, dar n’o cunoșteam Nu mai văzuseră nici­odată fisonomia asta. Bec și Loșec săriră de pe scaune. — Stăi ! Cine ești ? strigară amândouă d’odată, îndreptându-se spre dânsa. Vânătoarea se speriă la început; nu se așteptase la așa ceva. Dar n’avea poftă să fie prinsă ; mai nainte ca servitorii sa ajungă la ea, se făcu d’odata întuneric în odaie ; vânătoarea stinse luminările. Servitorii se ciocneau de mese și de scaune. Losec căzu chiar jos. — Ai chibrituri ? strigă Bec. -- Da, uite. Bec aprinse repede luminările, dar vâ­nătoarea dispăruse. — Trebue să­ fie în coridor! zise Bec. Ia o luminare și vină după mine. Fie­care luă câte o luminare și ieșiră în coridor. — Uite-o ! strigă Bec arătând spre ca­pătul coridorului. După ea ! Când ajunseră însă la locul unde vă­zuseră pe vînătoare, aceasta dispăruse. — Afurisita! Pare c’a intrat în pământ! zise Loșec. — Uite ușa cea veche de ier , p’aci trebue să fi trecut. — Nu se poate! Nu știi că ușa nu se deschide ! Scuturară amândoi de ușă, dar în zadar. — La noaptea viitoare trebue să ne punem de pândă aci, zise Bec. Sunt si­gur că pe aci intră și ele î­ n­ Miercuri, 28 Iunie ( 10 Iulie) 1889 Nenorocire pe tramvai Deunăzi, la Milano (Italia), o fată de opt ani, Bramati Stefano, voind sa sară pe seara unui tramvai cu vapori care ple­ca de la Monza la Vimercate, că fu din vagon sub sute, i se rupse brațul drept , dusă la spital, a trebuit să i se taie bra­țul.­ ­----------———---------------1 EMINESCU Citim în ziarele din Iași: Ni se atrage atențiunea asupra unui important manuscript filosofic al lui E­mi­­nescu. E vorba de o traducțiune comen­tată din limba germană a uneia din ope­­rile celebrului filosof Kant. Opera tradusă este „ Critica rațiunei pure “ partea­­ I, tradusă și însoțită de niște lungi și admirab­ile comentarii, datorite genialului nostru poet, care se știe că iubea forte mult filosofia germană și mai ales pe Kant. E vădit de ce interes este acel însem­nat manuscript și care ni se spună că s’ar fi aflând la unii din literații noștri. Cum însă nu știm anume la ce personă se afla, de aceia atragem și noi atenți­unea prietenilor lui Eminescu a căuta ma­nuscriptul în craziune, dându-I cea mai întinsă publicitate. Va apare în capitală o broșură, con­ținând biografia poetului, o ananisă a o­­perilor sale, precum și tote câte s’au scris de el în diferitele ziare din țară și străi­nătate. Mult cunoscuta „La revue de l’Orient,“ ce apare în Budapesta, consacră în ulti­­­mu’i număr, un foileton întreg decedatu­lui poet Eminescu. „La Revue,“ între alte multe elogii, încheie articolul zicând că Eminescu a fost unul din cei mai mari poeți ai Ro­mâniei. Din Iași se scrie, că mai multe perso­­ne din acel oraș, au luat inițiativa de a bate o medalie comemorativă în amintirea lui Eminescu. Medalia s’a comandat deja în străină­tate. S’a ținut în Botoșani o adunare a ad­miratorilor lui Eminescu, în saloanele redacțiunei ziarului „Libertatea.“ S’a constituit un comitet ad hoc, care se aibă însărcinarea cu strângerea de fon­duri, necesare pentru ridicare unui bust marelui poet. Comisiune pentru pace Inchizându-se congresul internațional din Paris pentru pacea între popoare, s’a ales o comisie permanentă ca să lupte prin tote mijloacele pentru a lupta în contra răz­­boaelor. Președinte s’a ales d. Stanhope (depu­tat englez); vice­președinți d­in­ Alfieri (italian) și Shermann (american) ; membri d­in­ Marcoartu (spaniol), Bayer (danez), Passy (francez) și Buls (belgian). Conferința cea mai apropiată a acestei asociații e acea ce se va ține la 23 iulie. S­­TI Marți. D. Iacovache directorele general al do­meniilor și pădurilor ’ș -a dat demisiunea spre a’și pune candidatura de deputat în unul din colegiile vacante. In locul d-lui Iacovache sâ va numi d. Lehliu. La Craiova s’a făcut alegere de pri­mar în locul d-lui Racoviță, demisionat. D. Iorgu Calețianu a avut 8 voturi, iar d. Boldescu 7. Cel d’íntáiü a fost ales primar. D. G. Vernescu, ministru de finanțe, a dat o circulară tuturor perceptorilor prin care le ordonă ca să încaseze de la țăra­nii clăcași rămășițele din datoriile lor că­tre Stat, de la 1866 și pănă în anul de grație 1889. Această măsură a d-lui Vernescu a dat naștere printre țărani la o vie mișcare. Comitetul loteriei pentru Expoziția din Paris a depus la Banca Națională suma de 32 000 lei, prețul a 100 bilete de că­­­­lătorie la Paris, dus și întors, calculat bi­letul câte 320 lei și care se va plăti fie­căruia din cei 100 de câștigători. Această taxare se pare cu drept cuvânt, a foarte mulți, arbitrară și nici da­cum nemerită. Arh­imandritul Veniamin Popescu ne trimete o scrisoare prin care ne face cu­noscut că d-ra Elena Mânzescu, din str. Icoanei No. 64, a dăruit societății mace­don­o română 100 de lei. Dorim să se găsească mulți imitatori, aic­ul scrie din Tulcea că d­in Marișescu, prefectul acelui județ, în urma interve­­nirii d­lui I. Banescu, revisorul școlar al Dobrogei, a luat cele mai energice mă­suri pentru a se construi chiar în vara acesta 16 localuri de școale rurale după planuri pe cât de economice pe atât și de frumuse, ca construcțiune și potrivite ca trebuințele locale. Duminică a avut loc în comuna Bolin­­tinul din județul Ilfov, inaugurarea bus­tului poetului Dimitrie Bolintineanu. Ministrul instrucțiunei publice a fost re­prezentat la această solemnitate prin d. Alexandru Odobescu, membru al Acade­miei Române. CAP. LXIX Deschiderea mormântului Procurorul Landon chemase pe unul din cei mai destoinici inspectori de poli­ție, anume Graz, și -l comunicase denun­țarea făcută de Lanner și cele ce ur­maseră. — Ce zici despre tote astea ? — Zic, d-le pr­ocuror, că e o șarlatanie la mijloc. Elfrida Tullinger a murit și nu se pare să mai trăiască. Macdonald e bo­gat și Lanner a vrut sa-l esploateze. — Să vedem ce-o să găsim în mor­mânt, zise procurorul. — Chiar dacă­­ am găsi gol, asta nu dovedește mare treabă. Dar e un alt mij­loc mai bun ca să ne încredințăm. El­frida Tullinger a stat 18 ani în temniță; directorul închisorii și cu gardiana trebue s’o cunoscă bine, să-i confruntăm cu pre­tinsa E­frida Tullinger. — M’am gândit deja la asta și am și înștiințat pe director și pe gardiană să vie la fața locului. — Când se deschide mormântul . — Mâine. La șapte ore dimineața să fii aci ca să plecăm împreună. A doua zi, aprope de 10 ore, procuro­rul, Graz și grefierul soseau la moșia lui Kaminicki; în aceiași vreme ajunse și Macdonald și curând după aceea d. Bell mi­ll, directorul în­chiserel, și gardiana Iekel. Cu toții se ’ndreptară spre pădură­rie. Lanner, sigur de dreptul lui, aștepta li­niștit. E­frida sta în fundul ódáid. — Uite I vin, zise Laner. Dar mai văd un domn bătrân și o femeie. — Domnul e directorul închisorii și femeia e gardiana Iekel, zise Elfrida înro­șindu-se la ideia ca are să stea iar față în față cu funcționarii închisorii în care își făcuse pedeapsa. — Curaj ! zise Lanner. Adevărul tre­­­buie să iasă la lumină ! Noii veniți intrară în odaie. E­frida păși spre Bellman și-i întinse mâna. Trebuie se se fi schimbat mult la față de când n’o mai văzuse, căci directorul se uită câte­va secunde lung la ea. — Nu mă mai cunoști, d-le director, întrebă Elfrida. — Doamne ! ești în adevăr Elfrida Tul­­linger ? — Da, ea e! zise gardiana Skai. Procurorul și cu Graz priveau cu cea mai mare atențiune la această scenă. — Ura se zică tot mă recunoști, d-nă Iekel! zise Elfrida. M’am schimbat așa de tare ? Procurorul își zicea că femeia asta ori își juca rolul cu măiestrie, de vreme ce era bine informată și cunoștea pănă și numele Gardianei, ori cu adevărat era Elfrida Tullinger. — Da, și eu cred acum că ești Elfrida, zise directorul Bellman. — Da, da, e­l­­frida! zise gardiana cu adâncă convingere. (Va urma)

Next