Universul, iulie 1889 (Anul 6, nr. 145-170)

1889-07-01 / nr. 145

Universal No. 145 tea preotului o cunună de lauri, făcută din aur și argint. Lucaciu răspunde, năbușit de emoție. Ce frumos exemplu, vrednic de primul secol al creștinismului, în care preotul se pune în capul poporului, își pune el piep­tul înainte, pentru sfintele drepturi ale lui! Plângând, Lucaciu sărută pe cei din ju­rul său. Orașul a fost în fierbere toată ziua. Horea. LISTA de SUBSCRIPȚIE a personalului Redacției și Tipografiei »Universului“ pentru victimele accidentu­lui de la Bărboși și familiele lor Lei B. In ace­stă rubrică se vor publica nu­mele tuturor acelora cari vor subscri fie și cât de mică sumă. L. Cazzavillan, proprietarul zia­rului și Tipografiei „Universul“ 50 — N. Procopiu....................................5 — L. Nicoleanu....................................5 — Marion..............................................5 — I. Popescu.........................................5 — Cesar Colescu-Vartic .... 5 — G Miniculescu...............................3 — Marin Ionescu....................................2 — Ad. Steinberg............................. 2 — A. 1 — Oscar Conescu ...................................1 — D. Cristian....................................1 — Vasilii Petrescu...............................1 — Isterie Nicolau......................... 1 ■>— Moritz Tickes ...............................1 — Ștefanescu Ion...............................1 — Carol Corban....................................1 — Tănase Georgescu..........................1 — Mitică Theodorescu..........................1 — Gheorghe Theodorescu .... 1 — Franz Kohlwagen.................... 1 — Tache Petrescu......................... 1 — Sala Enrico.............................. 1 — cu un șlep, s’a rostogolit în apă și s’a înecat. . La 25 cor., un bulgar, Pateu, lucră­tor, mergând se se scalde în gârla de lângă orașul Zimnicea, s’a înecat. El a fost scos după câte­va ore mort, întâmplări din țară Foc pus S’a ivit incendiu la casa locuitorului Constantin Marcu, din comuna Ulmu, ju­dețul Ialomița, arzând învelitorea și niște obiecte ce erau în casă. Paguba este a­­proximativ de 1 500 lei. Focul s’a stins prin ajutorul locuitorilor, de­și era vânt. S’au luat măsuri pentru dovedirea culpa­bililor. Căzut de pe plută Soldatul dorobanț Vasile Juncu, din co­muna Șarul Dornei, județul Suceava, pe când transporta, pe rîul Bistrița, o plută cu grinzi, din nebăgare de seamă s’a îne­cat la locul numit Toancile, teritoriul co­munei Broșteni, de unde s’a scos cada­vrul. Epileptici înecați Locuitorul Lache Dima, major, din co­muna Purcăreni, județul Muscel, care de mai mult timp suferea de epilepsie, du­­cându-se la­nul Doamnei, cu un instru­ment numit prim­eala, pentru ca să vâne­ze pește, i a venit amețeală pe marginea rîului, a căzut în apă și s’a înecat; ca­davrul a fost găsit și scos chiar în acea zi. — Individul Spiridon Bălu, de fesp din comuna Săcele (Austro-Ungaria) ce de mai mult timp era servitor în comuna Șocari­­ciu, județul Ialomița, care suferea de e­­pilepsie, ducându-se la malul Borcei, cu un cârlionț pentru a prinde pește, a că­zut în apa și s’a înecat. Cadavrul nu s’a putut găsi încă. Nenorociri Corespondentul nostru din Zimnicea ne scrie că a cu patru zile a fost scos din Dunăre un matroz ungur, care, mergând Dușmanii viței Tot din Zimnicea ni se scrie că în viile de acolo s’au ivit niște gândaci, în număr mare, care mănâncă frunzele de la viță. Recolta viilor e periclitată. Ci­ ­necuri In comuna Ocina, județul Prahova, gri­­la numită Cricovu, ce trece prin acea co­mună, în urma unei ploi torențiale, venind mare, a distrus ca 2 gi­rum. pogoane po­rumb, causând o pagubă de 250 lei; a mai distrus 55 metri cubici petriș format în grămezi, destinat pentru lucrarea șo­selei.­­ In comuna Ț­ța, județul Dâmbovița a căzut ploie amestecată cu grindină de mărimea unei alune, care a durat aprope o oră, distrugând parte din semănături, livezi cu târeța și grădini cu zarzavaturi. Apele debordînd, au înecat pe o vâlcea, 11 capre ale locuitorului Neagoe Florea și ale altora din acea comună; au­ mai distrus la diferite puncte parte din șosea­ua comunală și vicinală și parte din po­dețe. Asasinat Intre butucii de la herăstrăul din capul dealului din comuna Hangu, județul Neamț, aproape de șoseaua naționale, s’a găsit ca­davrul locuitorului N­eculai Salăgianu, din acea comună, având răni la cap, ceea ce indică că mortea i’a provenit din lovi­turi. Parchetul a fost sesizat. Trăsnit Căzând ploaie însoțită de tunete și ful­gere, a trăsnit pe bulgarul Florea Zdraf­­cu, din Târgoviște, ce se afla pe câmp la sapa porumbului. Moartea a fost instan­tanee. Ars ca spirt Cârciumarul Vasile D. Ciciu, din co­muna Ciorogârla, județul Ilfov, umblând cu lumânarea aprinsă pe lângă o căldare de spirt, a luat foc tot spirtul, a cărui flă­cări căzând pe corp, ’i a causat răni gra­ve de arsuri. Pacientul s’a trimes la spitalul Filantro­pia spre căutare. Văcar înecat Văcarul Gheorghe O­țeanu, aflat în ser­viciul d-lui Gheorghe Vasiliadi, din co­muna Băneasa, județul Vlașca, voind să treacă prin gârla Comasca, s’a înecat. Cadavrul s’a găsit și s’a înmormântat după autorisație. — 2 — Curier judiciar O femee ucigașă Un proces din cele mai inipestare s’a desfășurat înaintea tribunalului corecțio­­nal din Turnu. E vorba de procesul d-nei Dina. Cititorii noștri ’și aduc aminte de a­­ceastă afacere. Bărbatul d-nei Dina jucase la bursă și pierduse sume mari. Intre alți d. Dina datora 25000 lei unei case de bancă din Paris, al cărei reprezentant în Turin d. Caen, stăruia de câte­va zile pentru a dobândi banii sau măcar polițe iscălite de d. Dina pentru acea sumă. Intr’o zi, când d. Coen venise pentru a­­ceasta, fu primit de d-na Dina care ’1 rugă să mai aștepte cât­va, până ce se va face bine bărbatul sau da urmările unui atac de apoplexie, pe care i­l pri­cinuise supărarea pierderilor suferite la Bursă. D. Coen stărui însă a intra în o­­daia unde se afla bolnavul și amenință cu revolverul pe d­na Dina, care i se punea înainte. Aceasta apucă un pumnal, ce se afla pe masă și, în lupta dintre ea și d. Coen, lovi pe acesta cu pumnalul și-l lăsă mort. Acum, afacerea aceasta a venit înain­tea tribunalului corecțional. Sala de judecată era, cu două ceasuri înainte de chemarea procesului, ticsită de lume. Din afară, publicul se năpustea și au fost mai multe învălmășeli. Pe la ora 9.15, acuzata intră. Izbucni un murmur de curiozitate. Ea era urmată de bărbatu seu, d. Dina, a căruia vedere înduioșă pe toți, asistenții, îndată, dupe aceea, președintele dete cuvîntul avocatului părței civile, d. To­maso Villa, fost ministru de justiție și unul din cei mai buni oratori italieni. El începu spu­nând că nu va fi aspru, nici nu va fi condus de patimă ori de ură, sau de josnica răsbunare. Ar fi dorit să nu se afle față în față, cu d-na Dina pe acea bancă. Dar, el este acolo apără­torul memoriei Ijul Coen și, chiar admițând că d-na Dina a fost provocat, vina tot există pentru că­ nu există legitimă apărare (d na Dina plânge). Oratorul urmează spu­nând ca Coen a fost ucis de o lovitură violentă, rana­n a fost din întâmplare, însuși d­na Dină ne spune: „Am ridicat mâna și apoi am coborît’o.“­­Vila se oprește apoi, pentru că publi­cul face zgomot. Pentru ce d. Dina a vrut să se sinu­cidă? Era un scop și anume să scape din poziția grea în care se afla. D. Villa sfîrșește spunând că a venit să aducă Trib, cuvintele unei familii de­zolate, care ar fi tăcut, dacă acuzata ’i cerea iertare, cea ce dânsa n’a făcut. Avocatul Sablane, reprezentantul frate­lui ucisului Coen, cere ca domna Dina să fie osândită la daune interese și la chel­tuielile judecăței. Cere apoi și închisoarea în caz de neplată a banilor. Publicul fa e zgomot și dă semne de dezaprobare. Reprezentantul ministerului public tăgă­­duind legitima apărare, tăgăduind provo­care, neadmițând violarea de domiciliu, de­oare­ce Coen fusese primit de bună voie în casă, socotește pe acuzată ca o simplă asasină și nu’i dă voie să vorbească râu de Coen. Admite numai furia acuzatei și de aceea cere trib­ s’o osendască la doi ani de închisoare. Atunci publicul izbucnește într’un urlet sălbatec; acuzata pornește pe plâns și le­șină. Barb­arul ei, bancherul Dina rămâne idiotizat, în vreme ce nevastă sa e dusă afară și ședințș,­se suspendă. La redeschidere vorbiră apărătorii. Ei susțin ură, în splendide discursuri, în care refăcură istoria faptului, că în cazul d­nei D­na se tratează de legitimă apărare , și combătură unul câte unul tote argumen­tele adversarilor, arătând cum Coen intra­se cu sila în casa bancherului Dina; cum interesul fusese singurul mobil ce îl îm­pinsese , cum amenințase pe d­na Dina și o provocase cu revolverul, cerând tribu­nalului achitarea acuzatei, nevinovată de acel omor. Și întâia zi, 24 Iulie, a procesului se încheie aici. A doua zi, mulțimea se grămădea și mai multă încă prin sălile și coridorele tribunalului doritore să intre în sală. Erau­ de 5 ori mai mulți omeni decât putea încăpea în acesta. La ora 9, însoțită de barb­atu său și de avoc. Alliero și urmată de doi jandarmi cu baioneta la pușcă, intră în sală d­in Dina, palidă și abătută, cu capul în jos și cu ochii roșii; într’o noapte par’ea a îmbătrânit cu câți­va ani. Publicul, care i­a arătat multă simpatie, se vede lesne că nu e stăpânit de mare grijă pentru sentința ce vor rosti jude­cătorii. La 9.15, intră și tribunalul și pe urmă îndeplinind formalitățile, se retrase ca să-și dea sentința. Domna Dina e scosa din sală și dusă într’o odaie de alături, unde o însoțește barbatu­ său. La 11 ea este readusă în sala tribunalului. Este mai abătută în­să, se împiedică de un scaun, e foarte slabă și pierită la față. Avocatul Alfiero, care se dusese la o farmacie ca să ia calmante, pentru cazul trial al sentinței prea aspre, o sfârnește se iasă din sală în timpul citirea sentinței, dar ea refuză. La 11: 20 intră tribunalul și se face o mare tăcere. Președintele citește lunga sentință, în timp de 40 de minute. Printr’easa se exclud amenințările de marte din partea lui Coen către acuzată și bărbatul ei; se exclude furia d­nei Dina; i se admite însă legitima apărare și violarea de domiciliu și a siguranței personale a d nei Dina, admite provocări grave și osândește pe d na Dina la „2 luni închisore“ socotindu-se cele suferite și la cheltuelile procesului. Publicul izbucnește în aplauze zgomo­­tose, aducând laude trib, pentru dreptatea judecătorilor. D-na Dina, care ascultase cu mare atenție pe președinte, rîde de bucurie la sfîrșit și toți aleargă s’o feli­cite. Președintele protestă contra aplauzelor, spunând că judecătorii n’au făcut alt de­cât să facă dreptate. Acuzata e pusă apoi în libertate și tri­bunalul se retrage, pe când publicul face o adevărată ovație d-nei Dina, care mul­țumește făcând semne din cap și se duce cu bărbatul, cu avocați și cu prietini acasă, înarmările Serbiei Vorbind de explicațiile date de guver­nul sârb asupra înarmării banului al tre­ilea, Kalnoky zice în delegațiune că a­ceste explicații răspund cu atât mai mult dorința­ lumii întregi cu cât svonurile a­­supra motivelor acestei înarmări deștepta­seră în țările vecine și mai cu semn în Bulgaria, o atenție seriosă. Decisiunea luată de guvernul sârb de a înăbuși brigandagiul nu pute fi decât aprobată de întrega lume. N­e putem în­doi cu tote astea că înarmarea banului al treilea ar fi un mijloc destul de eficace pentru a ajunge­­ resultatol dorit. Se întrebuințeză de ordinar în acest scop forțe militare încercate. Disposițiunile lu­ate de guvernul sârb probeză pe deplin trebuința care devine din ce în ce mai urgentă de a se preocupa de condițiunile interiore ale Serbiei spre a da liniștea ță­rei, atât de mult escitată de așa schim­bări mari. Victima infamiei Am povestit la vreme mișcătoarea is­torie a principelui Iosef Lu­kovsky, care a fost închis într’o casă de nebuni din Viena după cererea soției sale și care a scăpat acum cât­va timp cu ajutorul fos­tei sale amante; ajuns în Svițera, princi­pele a fost arestat și dus la Bonn, unde a fost instalat într’o casă de sănătate. Iată acum ce ni se scrie din Viena în privința nenorocitului principe : Afacerea lui Sulkovsky a intrat într-o nouă fază. Fratele său, principele Alfred Sulkovsky, a făcut demersuri pe lângă autorități pentru liberarea lui. Un șir întreg de persone cari în anii din urmă, fie ca păzitori, fie ca funcțio­nari ai casei de nebuni de la Döbling (Viena), au fost meriți în contact cu prin­cipele, precum și alte persone cari­­ au văzut după fuga sa și până la noua sa arestare, au făcut depoziții în cari, fără excepție și în chipul cel mai hotărît, spun că principele Iosef Luk­ovsky nu e câtuși de puțin nebun. De asemenea s’au predat autorităților din Berlin concepte de scri­sori pe cari principele, pe când sa afli în casa de nebuni, le-a trimes soției sale rugând-o, dar în zadar, să ’i libereze în sfirșit, toate aceste scrisori precum și altele dovedesc la Luk­ovsky o judecata sănătoasă. După cum vedeți, principele Luk­ovsky e victima uneii infamii din cele mai re­voltătoare. El a fost declarat nebun cu ajutorul unor doctori complezenți, pentru Sâmbătă. 1 f13) Iulies 1880 ca soția sa se fie liberă și se se folo­­sescă de colosala avere a nenorocitului principe. Constatarea aceasta a produs o adâncă emoțiune și indignare contra mizerabili­­lor cari au fost în stare să în­chită și să fie atâția ani un om sănătos într’o casă de nebuni. Parch­tul din Bonn instruește afacerea. Luk­ovsky va fi transportat la o casă d­e nebuni a statului și observat de cei mai eminenți psih­iatri. Nu mai încape îndoială că nenorocitul principe va scăpa în sfirșit din teribila pozițiune în care se află și că mizerabilii își vor lua pedeapsa. STIHX fain POSTA. Din Pesta ni se scrie că flagelul lo­­custelor a ajuns nesuferit. Lăcustele intră până și în paturile oamenilor. Se scrie din Peterburg: Marele duce Petru plecat la Ch­ingie pentru a se prezintă socrului și so­crei sale, principele și principesa Muntemgrului. Un editor din Berlin a publicat'iStr’­u­n volum toate proclamațiele date și discur­surile rostite de împăratul Wilhelm II de când s’a urcat pe tron. * * „Norddeutsche Algemeine Zitung“ face să se observe că notele trimise Germaniei din partea guvernului elvețian, ar răs­punde la dorințele Germaniei, care do­rește ca publicul să’și formeze o judecată asupra acestei afaceri. Dacă lucrul n’ar fi contrar uzurilor diplomatice, publicarea notelor elvețiene s’ar fi și făcut la Berlin. Englezii vor să facă și ei o Expoziție universală. De câte­va zile, presa engleză a înce­put o campanie regulată pentru a hotărî pe guvern și parlamentul să organizeze o Expoziție în 1891. Succesul prodigios al Expoziției din Paris demonstră, zic gazetele englezești, că timpul marelor exposițiîni a trecut cum se pretindea. E de d­ivinitatea Angliei să dovedească că e capabilă să dea un spec­tacol tot așa de strălucit ca acela pe care-l dă ac­um Parisul. Anglia a făcut, în 1851, prima expo­ziție internațională din lume. * * Din New York se anunță că cartierul comercial al orașului B­u*rsfield din Ca­lifornia a ars cu desăvârșire; pagubele se urcă la un milion dolari. Principele Alecsandru de Battenberg a cumpărat o vilă la Graz, în Strllmark. ** * Un * Perceptorul Constantines­cu, de la ba­riera Cherestrea, voind sa ia de două ori taxa da 1 lea 20 bani, de la țăranul Stefan Radu, din comuna Catunu, pentru introducerea în oraș a unei căruțe cu po­rumb, ia protestările nenorocitului locuitor îl luă la injurii și la bătae până l­a lăsat aproape mort. Perceptorul era—se zice—forts beat. Nenoro îtul bătut e adăpostit la d. Păun Rădulescu, care ne face denunțarea. Ar trebui pus la regulă acest slujbaș. Un orator ciudat La Aux**rre, după cum am mai anun­­țat, s’a rădicat o statuie lui Paul Bert­­marele învățat francez, care a murit în timpul misiunii sale în Torkin. Statuia e de 2 metri și 1 km. înălțime. Curios fi­e că, între multele discursuri rostite în fața statuia­ marelui om, a fost și al prințului Adamului, buni­cul reg fiul actual al acelei țări, un bătrân frumos. Prințul se întoarse cu sp­­ale către mulțime și, vorbind cu gesturi expresive către statue, în adresă în limba lui ciu­dată un discurs. 4. Foița, „*cralvyer3’s.lvi.i“ 5 Prințul Alexandru DE BATTENBERG MISTERELE BULGARIEI Roman dramatico-criminal de mare sensație (Urmare) IV O aventură pe mare Mamia se uită la el cu o privire plină de neliniște. E înțelese această întrebare mută, la care nu exista decât un răspuns desperat, și aftă din greu. Ea interpretă în mod just tăcerea lui. — Suntem pierduți ! zise ea cu o li­niște rece. Ei plecă capul și două lacrămi fierbinți îi picară din ochi pe copilașul din brațe­le lui. D-zeu s’o aibă în sfînta sa pază ! murmură el. Din gura femeei palide nu egi nici o tânguire. Ei nu i era frică de moarte. Nu­mai ca mamă era îngrijită și tremura pen­tru drăguța ei. Apoi, de o dată, ea zise, cu voce tare : — Om bun, fagăduește-mi că ai să scapi copilul, dacă D zeu o va voi! El se uită plin de dragoste la drăgălașa ființă care cu mâinișoarele mititele Îl um­bla prin barba lui ciufulită, și o strânse apoi mai tare la piept. — Aceasta fu un răspuns destul de elocvent pentru neno­rocita mamă. — In geanta asta de piele se află ni­ște hârtii pecetluite, zise șa. Să le dai de­stinatarului lor, cnezului Dombro­w­ky din Dombrovîkovici, un sat pe marginea Ne­vel, lângă St. Petersburg. Spune­m că o mamă murindă ți-a încredințat copilul ei, cu rugămintea ca să i-l duci lui ca o dul­ce amintire a trecutului. Zidul ce se ri­dicase între trecut și present, moartea­­ l-a dărâmat prin moartea mea — Trebue să-l aduci copilul, ca un zîmbet încorporat al i­ertărei mele. — D-zeu nu vrea ea ea să vin însămi cu el.—De aceea copilul meu trebue să trăiască, auzi, omule ? trebue ! Trebue cu brațele-ți vîcjoase să scoți pe sărmana mea copilă din vârtejul valurilor și s’o duci la liman sigur — trebue să mi faci asta, și D-zeu o voește ! Implorarea fierbinte a unei inimi de mamă găsește ascultare. Făgăduește-mi’o în acest moment solemn ! Atunci el îi întinsa mâna lui cea aspră, se uită lung la ea, și, cu o profundă emo­țiune, îi răspunse : — Cu ajutorul lui D zeu, îți voiu scăpa copila și te voiu scăpa și pe d-ta! — Scapă numai pe copila mea, cât pen­tru mine vârtejul poate să mă înghită! Poate moartea să mi aștearnă culcușul în fundul mării, ce -mi pasă! sufletul meu tot va fi în cer. Ia această geantă, bunul meu om, și păstreaz’o ca singurul avut al copilașului meu! El luă geanta, și-o încinse bine pe corp și pe d’asupra își puse un aparat pentru notar. Ii oferi și el o cingătoare de înotat, cu care dansa, după stăruințele lui, se încinse mai mult pentru a-l liniști, de­cât în spe­ranța de a-și conserva viața. — Coasta Wenue să fie inundată, căci văd colo multe prăbușiri, zise Niklas. Dacă cum va furtuna o să arunce corabia în­­tr’o asemenea groapă, apoi trebue să se sfărâme în țăndări. Ori­ce încercare de înot în vârtejul valurilor ar fi zadarnică Aparatul de înotat menține corpul pe su­prafața apei — poate că un talaz milostiv o să ne arunce departe pe uscat și atunci suntem scăpați. Catastrofa se apropie, bu­na mea femee, numai câte­va minute încă și soarta noastră se va hotărî. Dă­mi îna­poi copilul, femee... Luă copilul din brațele ei, îi încinse o curea pe după talie și și-o petrecu după gât. Cu chipul acesta era cu neputință să-i fie smulsă. — Furtuna ne-a răpit și cel din urmă calc, trebue să ne încredem­ numai în D-Zin și în propriile noastre forțe. Cu­ragiu, femee, curagiu ! Apucă-mă tare de mână... așa ! Trebue să părăsim cabina... El deschise ușa cabinei. — Și căpitanul ? căpitanul care zace bolnav? întrebă ea cu groază. — Sărmanul căpitan ! dacă mi-ar sta în putere săi scap... mi-aș da bucuros viața mea pentru a lui! Boala lui e fără leac , în ori ce caz frigurile o să-l răpite în cu­­rândă vreme. A­ma marea nu va face alt­ceva da cât îi va curma suferințele cu un moment mai înainte ! El va muri ca un adevărat marinar. Ce grozav urla furtuna, se sbuciumau valuri­e, clipia fu­garul și bubuia tunetul ! Corabia l vnia și gemea ca o ființă vită. Căpitanul se ridică de o dată în patul seü rupse chingile, se uită în văzduh cu o­chii rătăciți, aprinși de friguri, și părea că­­ as­mită muzica teribilă a furtunei. Nik­as și fat­poa palidă se opriră pe loc ca încremeniți. Sărmanul căpitan !... — U­nde mergem ? strigă acesta ca și cum ar fi căutat să și deștepte facultățile sale de aducere aminte. — La D-zeu! răspunse Niklas cu o gra­vitate solemnă — Eu mă întorc acasă ! Cu aceste cuvinte căpitanul, prins de un alce* grozav de frig­u­i, sări jos din­ hamac, se repezi pe dinaintea lor afarît din cabină și urcă spărieica ce ducea la bord. Furtuna îl apucă ca pe un fulg, un tal»z îl înhăță și-l târî spre locașul cel vecinic.—Da, bietul om s’a întors acasă. (Va urma) SAU . T

Next