Universul, august 1889 (Anul 6, nr. 171-196)
1889-08-01 / nr. 171
Abrí VI.—No. 171 Ä Suni Ist Címűaî în «Bildete ANUNȚURILE, INSERȚIILE ȘI RECLAMELE SE PRIMESC NUMAI LA ADMINISTRAȚIA ZIARULUI bucurești strada brezoianu is, bucurești ILPImIE TOTS ZILELE SI 7 ORE LIMEEATA REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, STRADA BREZOIANU II, BUCUREȘTI a TRE3 CAPI'N JUDEȚE: Pe un sn . i.... 24 Le I Pe S Inni mi ... 12 „ I Pe 3 Inni' .' -' ini . . . 6 „ CAllWDAK F® IS»» Ortodox Luni 31 Iulie.—• SL Eudochia. 17 Cat o 11 o Luni 12 August. — Clara Bucuresci, 30 Iulia Intr’unul din numerele noastre trecute am vorbit în treacăt despre obiceiurile administrative din țara nostră, cari lasă foarte mult de dorit. Ie în adever mai mult decât regretabil că masa funcționarilor noștri se consideră ca un fel de stăpânî al publicului. Să vedem acum și cealaltă față a medaliei. In afară de msgistațî, cari sunt în alte condiții, nu credem să existe funcționar public care să nu fi făcut o durerosă experiență ori de câte or a venit în contact cu un cetățean care are pretenții — mai mult sau mai puțin fondate — la oarecare vază în societate. Aprope totdeauna, un asemene cetățean va considera pe funcționarul cu care are aface ca pe un servitor al său personal, față cu care demnitatea sa nu i permite să se porte altfel decât brusc și în chip jefuitor. Dacă funcționarul nu sare repede în piciore, dacă nu stă într’o poziție umilită, dacă cumva are „îndrăznila“ să nu satisfacă cererea cetățeanului pentru că legea ie prea precisă«au nedreptatea lui prea mare, atunci ie vai ș’amar! Cetățeanul se face foc, critică în termeni forte severi autoritatea „care nu se bună la nimic“ și amenință pe funcționar să reclame în contra i la superiorii lui. f * * * Un exemplu dintr’o mie, și încă unul hazliu. Un onorabil cetățean din București se supără ca un servitor al său și, ca să -și verse necazul, îl trimite la secția respectivă. Servitorul se prezintă înaintea comisarului și următorul dialog se stabilește : — M’a trimes d. cutare, stăpânul meu, ca să me țineți aci. — Pentru ce ? — De, știu și eu ? S’a supărat că a găsit gunoi în curte. — N’ai furat nimic ? — Nu, d-le, ferească d zeu. — N’ai făcut vr’un scandal ? — Nu, și Atunci, pleacă sănătos. Servitorul se întoarce acasă și spune stăpânului că n’au voit să-l ție la secție. Acesta se face foc și binevoiește a-și da osteneala să vie: — D’apoi bine, d-le comisar, zice el mânios, cum să poate să nu faci ceia ce spun eu? Degeaba sunt un proprietar și alegător? D’aia plătesc eu impozite? Am să me duc să mă plâng prefectului poliției ! Și așa mai departe. Comisarul, om pacînic, și a dat toată osteneala să explice cetățeanului că nu poate să aresteze pe un om fără ca aceasta să fie vinovat de ceva. Osteneala i-a fost vise zadarnică. * * * Câte §i câte scene d’astea se întâmplă zilnic în toată țara! Acesta dovedește că nici publicul nu-și da bine sema de pozițiunea sa față cu organele publice și, ori se lasă să fie tiranizat, ori tiranizeză la rîndul său. Ie un mare rol că funcționarii publici nu știu să fie corecți față cu publicul și să nu abuzeze de pozițiunea lor. Dar ia tot atât de rea că publicul nu știe să sa fie în marginile drepturilor sale. In amândouă aceste direcțiuni, trebuie să ne dăm cu toții osteneala de a aduce îndreptare. Sugerea teuéiului rege Alexasdiu I, al Serbiei. (Vezi pag. 3). Marți 1 (13) August 1889 Faptele Greșala Republicei a fost că a procedat pe cale ilegală, dând generalului Boulanger dreptul de a vorbi cu atâta semeție. încolo, întru ce privește faptele, anchetele ce s’au făcut dovedesc că în adevăr Boulanger a complotat contra formei actuale a statului francez, făcându-și o popularitate, caie începe acum să scadă, prin mijloace necorecte. Dacă Boulanger fi fost trimis în al unui tribunal orb ar fi fost osândit dour, dar în chip li Tribunalul, adică alta curte alcătuit: tot senatul, nu va tea nici odată, câtă dreptate ar i să dea o sentință să fie primită de una publică. Aceasta vrealitatea, înainte de i DIN FRANȚA o (<Corespondența part. a „ Universului“.) Boulanger Paris, 2S Iulie. In sfârșit, marea epopee a încercărilor de dărâmare a republicei pare a se firi. Generalul Boulanger, acela care ca ministru de rezbovi s’a încercat a se face dictator și a provoca Germaniei războiu, în lipsă — deoarece a fugit la Londra — va fi desigur osândit. El își va perde drepturile politice și civile, va fi izgonit pentru totdeauna din Franța. Căci, ca soldat, Boulanger, fiind om viteaz a voit să se folosească prea mult de această vitejie.—Alți omeni, cu inimă mare, au știut să se sacrifice pentru Franța fără ea să pretindă a cere, ca răsplată, să se facă stăpâni absoluți pe țară. Aperarea generalului E un document curios și care dovedește multă dibăcie din partea alor săi, acela pe care i publică, ca apărare, ziarele partizane lui Boulanger. Mai întâi, generalul—cu multă dreptate -zice că tribunalul cărei va judeca, fiind escepțional, nu e legal. Iată textual cuvintele lui Boulanger: „MS adresez tuturor omenilor onești și nu judecătorilor înaltei curți, căreia nu-i recunosc nici competing, nici imparțialitatea. „Acest tribunal escepțional, a căruia hotărîre tostă Franța o știe dinainte, e dat de mine în judecata țării, care singură are dreptul de a da sentința în ultima instanță.“ Presa la Par D e sigur că o din lume în cai publică mai mult are, e Parisul. Știți, după o statistică, numere arelor, revistelor bicațiunilor perin . cari ies în capitala Franței ? O mie cinci sute șapte zeci și trei! Ziarele politice de format mare sunt în număr de 55 , iar de format mic 35. Sunt, între altele, 65 ziare științifice, 24 de sport, 23 de teatre, 26 de arte, 60 de comerț, 78 de jurisprudență, 120 de medicină, 80 de modă. Ziarele ilustrate sunt în număr de 75. Cu așa de desvoltata presă, al de unde alege! Un nebun Un individ, ieri, gesticula cu furie, în piața Carrousel, în Paris. El avea un cuțit mare în mână, cu care amenința pe toți aceia cari se uitau la dânsul. Din răstimp în răstimp făcea câte un pas înainte, gata să se arunce asupra oamenilor care din ce în ce să adunau mai mulți apoi se răzgândea, se întorcea și izbea cu cuțitul în gard, voind să omore pe o ființă nevăzută. Doi sergenți izbutiră să se apropie de densul— punându-și viața în primejdia — și ilegară. La secție, nenorocitul declară că e „răposatul Hamlet“ și că locuiește într-un balon. Brains. Ho im n 70 pa Un loc mare, situat Un VcUILoaks, în una din cele mai farvorabile posițiuni din Capitală, este de vânzare. Amatorii sunt rugați a se adresa, pentru informații, la administrația ziarului „Universul“.