Universul, septembrie 1889 (Anul 6, nr. 197-222)
1889-09-01 / nr. 197
Universal No 197 — Tot din Tulcea se scrie că administrația acelui județ desvălue o mare activitate pentru prinderea lui Licinski și se crede că în curând banditul va fi prins. însuși prefectul face dese escursiuni pentru a grăbi prinderea acestui răafăcător, care bântue județul. Duel între copii Am dat deunăzi știre despre duelul între doi copii din școala militară din Modena (Italia). Ni se scrie că vineri alt duel se pregătise între alți doi elevi, unul de 12 și altul de 13 ani. Copiii erau să se împuște cu revolverele, la distanță de doi pași, până la căderea unuia din e). Directorul, aflând faptul, opri duelul. O intrigă de... dragoste a fost cauza conflictului! Copiii sunt dați judecății. Toți complot Ziarele franceze publică o scrisoare din Montevideo, dând amănunte interesante asupra unui complot care a fost descoperit și care avea de scop să arunce în aer palatul guvernului și să omoare pe generalul Tales, președintele Republicei. Guvernul uruguian, informat de lucru, nu-i dădu mai întâi nici o importanța , dar primi apoi denunțări anonime arătăndu-i sosirea bombelor cari erau să servească pentru atentat. Mai multe semne păreau a implica în complot societatea „Tiro Naciónal percheziții s’au făcut în localul asociației. S’au descoperit mai multe bombe, praf de pușcă, documente multe, intre care unul în care se consulta un inginer din la Plata asupra cantității de dinamită ■ fi de nevoie ca să se distrugă palatul guvernului și, un crochiul palat, determinând punctele în a fi așezat materiile explosibile. enentul Casanova era însărcinat ducerea bombelor, totul era să se execute în momenare toți membrii guvernului trei se afle în consiliu. Anul „Tirului național“ au fost aplede că autorul complotului e un care s’a încercat deja de mai multe evoluționeze țara. Testamentul unui ziarist Ziarele din Madrid istorisesc sinuciderea unui ziarist din America de Sud, care a făcut mare sensație Redactorul în centiune conducea un mare ziar spaniol în America de Sud. După ce s’a luptat zecimi de ani pentru a câștiga simpatia publică, atât pentru sine, cât și pentru foaia sa, și nereușind, ’și-a curmat viața prin un glonț de pistol, înainte de a se sinucide ’și-a motivat pasul făcut prin următoarele motive, care constituesc testamentul seu și care a dispus să se publice în folosul tuturor acelora cari voesc să devină ziariști. Iată-le : „Nu-a I nimic mai greu decât a conduce un ziar. Dacă foaia conține prea multe articole politice, abonații strigă că-’i omori cu politica. Dacă ea conține puțină politică, ei strigă că ziarul e banal și prost. Dacă publici multe notițe umoristice și amuzante, ’i se dă numele de foaie umoristică și ’i se zice că nu poate fi considerată ca serioasă. Dacă redactorul se ferește de orice articol de distracție, îi zic că e un pedant. Scriind multe articole originale, lumea îl obiectează că mai bine ar copia lucruri interesante din alte ziare, decât să-și umple coloanele cu presele sale nesărate. Dacă copiază, zice că nu poate redacta decât cu foarfecă și cu sticluța de gusi arabic. Lăudând guvernul ,i se impută că este servil, mituit, că aleargă după decorațiuni sau după slujbe. Dacă ține cu liberalii, e un demagog, un om periculos ; dacă e conservator, ’i-se zice că e un reacționar periculos, un egoist în toată puterea cuvântului. Dacă merge la biserică, e un lingușitor; dacă nu merge, e un ateu, care introduce prin gazeta sa otravă în familiile temătoare de Dumnezeu. Dacă plătește atât datoriile sale cât și ale ziarului, toți zic că se îmbogățește cu ziarul, că exploatează munca și inteligența colegilor săi în interesul pungii sale. Dacă nu plătește, îi zic că e un șarlatan sau în cașul cel mai favorabil, un risipitor, care nu-și înțelege meseria. Pentru a scăpa de toate aceste batjocuri și calomnii,—încheie testamentul, — mă împușc“. Foc în cetățuie ată, 31 August stil nou, un incendiucnit în cetățuia de la Salonic, se știa din ce pricini, magazia de cartușe a luat foc. Poporațiunea fu cuprinsă de o groază nespusă, căci tot orașul era pierdut dacă esploda magazia și fabrica de pulbere: îndată ce se răspândi vestea, oamenii lăsară totul și o rupseră de fugă afară din oraș. A trebuit să se pue patrule militare ca să păzească casele părăsite. Mulțumită măsurilor luate, nenorocirea a fost înlăturată. In magazie se aflau 14.000 de lăzi cu cartușe Marting. Espoziție internațională de câin i se vestește din Berlin . Societățile germane pentru cultura câinilor, subt conducerea societății „Hector“, organizează pentru anul viitor o expoziția internațională de cânt care se va ține la Berlin. Până acum s-a constituit un fond de garanție de 16000 mărci. Deși programele nu s'au făcut încă, diferite persoane au oferit o sumă de 3000 de mărci pentru premii. Firește că aceasta nu e decât începutul. Principele Friederich Leopold a luat protectoratul expoziției. Incendiu colosal in America Sa anunță din New-York. O mare fabrică de zahăr din Brooklyn a ars cu desăvârșire. Mai mulți lucratori au pierit în flăcări. Pagubele se urcă la două milioane de dolari (10 milioane de franci). Sinucis în dulap și se scrie din Viena: Un bărbier d’aer, anume Stanislau Lipinsky, s’a sinucis într’un chip foarte curios. Alaltă seară, în loc să se ducă acasă, iei se închise în prăvălie. După ce se desbrăcă până la cămașă, Lipinski luă un tub de cauciuc, puse un capăt al tubului în comunicație cu un bec de gaz, iar celalt capăt îl petrecu printr-o gaură făcută în ușa unui dulap. Apoi deschise becul, intră în dulap, închise ușa și luă capătul tubului în gură. Nenorocitul a fost găsit mort. Știri prin poștă Vama austriacă a arestat pe mai mulți contrabandiști italieni, cari se încercară să introducă prin contrabandă tutun. S’au sechestrat 40,000 de țigări sințerece. Vama italiană,vizată, caută să puiă mâna pe complicii contrabandiștilor. « * * Ni se scrie din Berlin. O adevărată spaimă a produs activitatea desfășurată în vremea din urma de către socialiști, în toată Germania. Cei de la putere sunt in adevăr desperați din cauza acestei mișcări. Circulând zgomotul că membrii partidului revoluționar ar fi luat hotărîri de o supremă gravitate, s-a ordonat o perchiziție pentru sechestrarea tuturor scrisorilor și broșurilor primejdioase. Cercetarea nu a dat rezultat favorabil pentru guvern. * * * E probabil că regina Greciei nu se va afla la Atena pentru a asista la căsătoria fiului ei cu sora împăratului Germaniei. * * * Gazetăria engleză a făcut o recrută în persoana dșoare, Elena Gladstone, fiica marelui șef al partidei liberale. Ea se ocupă de mulți ani cu lucrări literare. Miss Hellen se ocupă mai ales cu chestii privitore la femei. _ * * * Principele Muntenegrului caută să facă un împrumut de 1 milion și jumătate până la 2 milioane, pentru a veni în ajutorul poporului. Băncile austriace și germane au rrefuzat să dea băni. Principele s-a adresat acum la băncile din Bruxelles și din Londra. Motiv curios Din Griez (Germania) ni se comunică următoarele : Părinții unei fete declarară zile aceste că e ruptă logodna fiicei lor cu un funcționar poștal. Logodnicul publică într’o fóie locală următoarea notiță: „Sunt dator să aduc la cunoștința prietenilor și cunoscuților mei că logodna mea cu d-rag. s’a rupt, nu dintr’o causă dezonorantă pentru mine. Motivul rupturei a fost că logodnicei mele nu i place orășelul K. unde trebuia să locuim după căsătorie și că temperatura acolo e rece iarna.“ I O trăsură originală Nisa scrie din Petersburg : Un caretaș de aci a primit comanda să construiască o trăsură cu adevărat originală. Echipagiul 88‘Va putea încălzi și se va amina cu electricitate. In năuntru se află, în afară de locuri de ședere, masă și un dulapas pentru lucruri de mâncat și băut. Scaunele sa pot preface în paturi de dormit. Această trăsură practică va costa nu mai puțin de 6000 de ruble și va aparține unui englez foarte bogat și foarte escentric, care va face cu ea o călătorie lungă în interiorul imperiului. Englezul vrea ca, pe drum, să fie totdauna acasă la el; lucrul Ju va fi ușor cu această trăsură, care e o adeverata casă. Victimile trăsnetului O furtună grozavă s’a deslănțuit deunăzi asupra orașului Spezia (Italia). Traznetul a căzut asupra casei unui lucrător, Egidio Gagliardi, din str. San Bartolomeo, care era bolnav în pat de mai multe zile. Trăznetul nu-i a făcut nici un rău, dar a ucis pe fiica sa Ema, în vârstă de 14 ani, care tocmai închidea fereastra bucătăriei. Altă fiică a lui Gagliardi, în vârstă de 18 ani, și anume Ida, a fost și ea izbită de trăznet. Picioarele i-au fost cu totul arse. Nenorocitul tată e aproape nebun de durere. Noroc extraordinar Un tânăr funcționar inferior al liniei ferate Aohold din Germania, anume Werner, a plecat acum patru ani în America și a reușit să se angajeze ca șef al stației Brick Church (New Yeraey). Intr’o zi, acum câteva săptămâni, Werner vede o tânără fată elegant îmbrăcată, mergând pe o linie pe care tocmai venea un tren cu mare repeziciune. Fără să mai stea la gânduri, șeful sare pe linie, apucă de rochie pe tânăra fata și o zmucește de pe șine. Zmucitura a fost așa de puternică, încât amândoi căzură în cea mai mare apropiere de șine In acest moment trenul trecu pe lângă ei, fără a-1 atinge câtuși de puțin. După ce se dezmetici din spaimă, fata începu a plânge, se aruncă de gâtul salvatorului iei ș i-l declară, cu o franebuță în adevăr americană, că se hotărîte să o ia de bărbat, dacă vrea și iei. Werner duse pe fată acasă și află că acela pe care o scăpase de la o moarte sigură i era fiica celui mai bogat speculator din țară. Părinții au consimțit cu bucurie la cererea fetei lor. Astfel, modestul funcționar va ajunge în scurtă vreme de câteva ori milionar și bărbatul unei tinere foarte frumoase. CRONICA CAPITALEI Incendii eri la ora 12 și jum. p. m., în strada sf. Vineri No. 31 din capitală, acoperișul bucătăriei din etajul al 2 lea unde șade d. Georgescu, sub șef la parchet s’a aprins și la ora 1 și jum, ardea mereu fără ca vreuna să sară să anunțe pompierii. Apoi peste 30 de vecini au sărit și cu mare greutate, cu ajutorul a 2 sacagii, au stins focul, după ce mai întăi ,a dărâmat acoperișul casei. Eri seară pe la orele 8 și jum. un foc a isbucnit pe șoseaua Ștefan cel Mare. Au ars două case vechi acoperite cu șindrilă situate între casele d-lui Fănuță și Paranghel. A mai ars o mare cantitate de cârpe și oase ce erau într’una din acele case. Pompierii, deși au sosit târziu,a localizat focul. Aprod periculos S’a condus secției 15 Constantin Cristea, aprod la trib. Ilfov, denunțat ca ar fi voit să împuște pe d. Const. Popescu din str. Batiștii No. 17. Lucruri din toată lumea Tâlhăria în Turcia. — Tâlharii turci iar fac lumea să vorbească despre ei. Ei au pus mâna de curând pe fiul eruditului englez Mac Millan ; și, lucru curios, arestarea aceasta se făcea tocmai în ziua când „Mae Millan’s Magazine“ da la lumină un studiu asupra brigandagiului în Turcia. Această coincidență dă loc la presupunerile cele mai fantastice, căci nu e lucru lipsit de ciudățenie a cădea în mâna briganzilor turci, reputați, și pe bună dreptate, drept briganzii cei mai cruzi din tota lumea, astfel: Turcia e azi țara predilectă a brigandajiului. Brigandul spaniol nu mai dă subiect de vorbă , brigandul italian nu mai există decât în închipuirea câtorva romanțieri, brigandarul grec, făcut celebru de Edmond About, și-a făcut vremea. Regele George nu mai vede un alt rege al munților. Rămâne brigandagiul american, brigandagiu de aventurieri și de indiani. Dar legea lui Lynch — două coți de frânghie și o cracă de copac — a pus capăt și acestuia. Nu mai remâne, deci, decât Turcia. Un american, turist foarte pătimaș, istorisește ca acum 4 ani drumul care merge la Terapia nu era sigur și Terapia e la o leghe de Cornul de aur, pe Bosfor. Padișahul, moștenitorul Profetului, generalisimul tuturor credincioșilor, nu se risca să și pericliteze viața nici până acolo. Dacă vreun călător curagios voia să treacă prin Asia mică, singurul mijloc de a nu îți primejdui viața era să te înțelegi mai întâiu cu briganzii, și plătind o sumă anume să obții un pașaport și să călătorești sub ocrotirea lor. Pentru că briganzii moderni sunt oameni practici , ei au studiat teoria asigurărilor pe viață și știu să se mulțămească cu taxa de întâiul grad ; ei sunt apoi și oameni cinstiți, în chipul lor bine înțeles, și când au făcut o învoială, se țin de ea scrupulos. Dintre acest punct de vedere, sunt foarte de treabă briganzii turci din Asia mică. Vineri, 1 f 3) Septembre 1889 La Smirna, la Efes, întâiul om pe care ’1 întâlnești îți spune unde poți găsi pe acești „gentlemeni“ ai drumurilor mari, ca să te invoești cu el. Sunt multa cauza care favorizeză prosperitatea brigandagiului în Turcia. Natura ’și ara și ea partea ei da răspundere : munții cari brăzdează Turcia în tote direcțiile cu lanțurile lor oferă adăposturi sigure briganzilor. Dar politica a venit "" într’un chip uimitor în ajutorul naturei. Guvernul despotic, în loc să fie, cum cred mulți, un guvern tare, este cel mai slab guvern cu putință. Sultanul poate să fie omul cel mai cinstit din lume și poate dori binele poporului său, dar el nu pote vedea tot cu ochii săi și depozitarii autorității lui nu sunt totdeauna vrednici de această încredere ca el le arată. Turcii apoi sunt de o rasă esențial militară ; ei au avut și azi încă oameni mari de războiu ; nici un soldat nu poate fi mai curajos, mai neobosit, mai suferitor ca cel turc. Brigandul în Turcia e un fel de soldat, nu e un brigand numai. El a un om afară din legi, patriotul răzvrătit înpotriva stăpânirii, care face acuma un fel de război, de partizan, gata să se angajeze în războiul cel adevărat la caz. Așa au fost Clefții greci în timpul războiului independenței elenice. Brigandul turc, ca și vechii noștri haiduci, este complica cu toate „raialele,“ are aceleași uri. Poporul crede că e un fel de trimis ceresc, care ia de la bogați ca să dea săracilor, care face pe slujbași să ispășească toate asprimile și cruzimile lor. Dar, ceea ce e de observat, nu toți briganzii turci sunt astfel. Pentru un patriot care ia pușca și pleacă în munți, inspirat de un sentimânt de neatârnare, sunt douăzeci ori și cincizeci de ticăloși cari iau acelaș drum din alte pricini. Sunt oameni „căzuți în dizgrație“ cum zic el, cari dintr’un motiv de gelozie, de răzbunare ori din vre-o ceartă, au trimes pe ceal’altă lume pe o persoană sau pe mai multe , lucru des acolo unde toți poartă cuțitul la brîu ! Mai sunt apoi și oamenii cari preferă viața plină de primejdii muDcei regulate. Brigandul turc știe prețul foare bine pe cel pe cari îl capturează, după condițiile economice ale familiei: el e un agent perfect de percepție. Dacă suma cerută îi este dată repede, cel arestat e pus în libertate ; dacă nu, brigandul trimite o urechie d’a lui, apoi a doua urechie, ca avertisment, familiei prinsului. Dacă avertismentele nu folosesc, canul prinsului e desfăcut de trup și se sfârșește tot. Editorul Mac Millan publica acestea și alte lucruri în celebrul „Magazine“ care’i poartă numele, când briganzii turci i au arestat fiul, care probabil este cel care le-a scris. Erupția unui vulcan mititel. Cam la 7 kilometri de Reggio Emilia (Italia) este un vulcan mititel care s-a stins de ani de zile, dar care acum a reînviat. Acest vulcănaș, numit „Galia din Quebeda“ a erupt cu multă violență și scote stâlpi groși de foc, amestecați cu petrol gi cu pietre,pe care le aruncă la mare depărtare. Urletele subterane se aud, sera mai ales, forte departe. Locuitorii caselor din vecinătatea vulcanului sunt speriați. Un „Memoriu“ vechin asupra vulcănașului — publicat în veacul trecut și atribuit unui naturalist — spune că el își are rădăcinile în vecinătatea orașului Rggio și prorocește că acest vulcan va distruge o dată și o dată orașul. Trecerea în not a Niagarei Un anume Brodie a trecut în not cataracta Niagarei. Cutezătorul înnotător avea un costum Bogten, de gumă. EL a fost scos leșinat și ușor rănit. Nimeni din cel de față nu spera că Brodie va scăpa cu viață. ^Forta, „Universului“ 64 Prințul Alexandru DE BATTENBERG SAU MISTERELE BULGARIEI Roman dramatico-criminal de mare sensație XIV Luptă pe viață și pe moarte „Nu lua prezentul avertisment drept un răvaș fără valoare. Dacă poți, caută de te strecoară diseară din hotel deglisat. Atunci te rog să fii între orela 10 și 11 Căpitanul puțin de rîs și mototoli scrisoarea vîzînd’o în buzunar. — Vre o femee neroadă a cărei inimă a rămas desigur atârnată de pintenii mei de căpitan bulgar ! zise el cu ironie. Apoi se trânti într’un fotoliu și închise ochii. — Feodora, femee divină, cum me mai bucur că te voi revedea! declamă el. Numai să isprăvesc întâi cu duelul ăsta blestemat, să văz o dată culcat la pământ pe maiorul acela pe care dracul mi -l-a scos înainte. Cine va bătu la ușă. — Intră! strigă el vostit. O femee bătrână, cu o fisionomie respingătoare, se ivi la crăpătura ușei jumătate deschisă. Căpitanul sări în sus. — Cum am intrat aci, muiere ? Baba făcu o grimasă care’I sbârci și mai mult obrazul. — Răspunde, sbieră Nochkoff. — Cum am intrat ? Ca cel l’aiț omeni — Numele d-tale, d-le căpitan, l’am auzit dintr’o gură forte frumoasă, și nu o dată, ci de o sută de ori! In capul lui Nowikoff începu să se facă puțină lumină! — Nu cumva ești trimisă din partea... — Sunt servitoarea prințesei Feodora Dombrowska. — Forte bine, bună femee, de ce nu ’mi-am spus-o înoată ? — Pentru că nu m’ai întrebat. — Căpitanul trase pe femeea lângă sine pe un diva capitonat. — Prințesa Feodora îmi trimite negreșit complimente, nu ’Iaga, bună femee ? Bătrâna clătină din cap. — Ce, nu? Dora nu ’și va fi uitat de mine. Fața Petronellei luă expresiunea unei jale adânci. — Stăpână mea, prințesa Dombrowska, a dispărut,—zise ea. Căpitanul se dete înapoi îngrozit. — A dispărut? Dar de când? — Dare ce știam de mult, căc ta stai în hotelul imperial, în zăpăceala mea am luat hotărîrea să me duc să te rog să dai ajutor pentru a găsi pe sărmana mea stăpână... Ea -și duse șorțul la ochi și începu să scâncească... La auzirea acestei știri cumplite, căpitanul se îngălbrise de tot. Acum sări în sus și se plimbă câtva încape și încolo. — Feodora a dispărut... Feodora a pierit! O ! Dumnezeule, îmi vine nebunie ! In sfârșit se opri în fața Petronellei. — Se pute pre presupune că divina femee a fost victima vreunui complot, adică nu ți-se pare că a fost răpită de cineva ? — Desigur, d-ls ! — Și bânuești pe cineva, bună femee? Bătrâna clipi din ochi. — Ha! spune’mi pe mizerabilul care crezi c’a îndrăznit să se atingă de odorul inimei mele ! cnezul Alexandru s’a ținut de capul vrea să știe de el, el că bănuiala este fundată. Cu această minciună bătrâna urmăria un îndoit scop . Intâia voia să ațîțe prin acesta zelul căpitanului pentru planul ce ’i avea ea în vedere, și al douilea să aprinză ura căpitanului contra prințului, care n’avusese milă de suferința stăpânei el respingându-i avansurile amorose. Nocikoff scrâșnea din dinți. — Așadar omul ăsta a îndrăsnit să supere pe Feodora cu propunerile lui ? Apoi atunci tot el este acela care a răpit-o. Iți mulțumesc, bună femee. Petronella se sculă. — Vrei să pleci ? — Cum poate să stea liniștită o inimă de mamă care și a pierdut copilul ei unic ? Așa îmi este mie, d-le căpitan, de când a dispărut stăpâna mea, care pentru mine era mai mult o prietenă, o soră. Nowikoff avu un rîs sarcastic. — De ai simți chiar o durere de o mie de ori mai mare decât aceea ce o simți, tot nu va însemna nimic pe lângă chinul ce-mi sfâșie inima! zise el. Igl scoase punga gil dete câteva monezi de aur. (Va urma). V \ \ \'