Universul, septembrie 1889 (Anul 6, nr. 197-222)

1889-09-01 / nr. 197

Universal No 197 — Tot din Tulcea se scrie că admi­­­nistrația acelui județ desvălue o mare ac­tivitate pentru prinderea lui Licinski și se crede că în curând banditul va fi prins. însuși prefectul face dese escursiuni pentru a grăbi prinderea acestui răa­fă­cător, care bântue județul. Duel între copii Am dat deunăzi știre despre duelul în­tre doi copii din școala militară din Mo­dena (Italia). Ni se scrie că vineri alt duel se pregătise între alți doi elevi, unul de 12 și altul de 13 ani. Copiii erau să se împuște cu revolve­rele, la distanță de doi pași, până la căderea unuia din e). Directorul, aflând faptul, opri duelul. O intrigă de... dragoste a fost cauza conflictului! Copiii sunt dați judecății. Toți complot Ziarele franceze publică o scrisoare din Montevideo, dând amănunte interesante a­supra unui complot care a fost descope­rit și care avea de scop să arunce în aer palatul guvernului și să omoare pe gene­­ralul Tal­es, președintele Republicei. Guvernul uruguian, informat de lucru, nu-i dădu mai întâi nici o importanța , dar primi apoi denunțări anonime arătăn­­du-i sosirea bombelor cari erau să ser­vească pentru atentat. Mai multe semne păreau­ a implica în complot societatea „Tiro Naciónal per­cheziții s’au făcut în localul asociației. S’au descoperit mai multe bombe, praf de pușcă, documente multe, intre care unul în care se consulta un inginer din la Plata asupra cantității de dinamită­­ ■ fi de nevoie ca să se distrugă­­ palatul guvernului și, un crochiu­l palat, determinând punctele în a fi așezat materiile explosibile. enentul Casanova era însărcinat ducerea bombelor, totul era să se execute în momen­­are toți membrii guvernului tre­­i se afle în consiliu. Anul „Tirului național“ au fost a­­p­l­­ede că autorul complotului e un care s’a încercat deja de mai multe evoluționeze țara. Testamentul unui ziarist Ziarele din Madrid istorisesc sinucide­rea unui ziarist din America de­ Sud, care a făcut mare sensație Redactorul în cen­­tiune conducea un mare ziar spaniol în America de Sud. După­ ce s’a luptat zecimi de ani pentru a câștiga simpatia publică, atât pentru sine, cât și pentru foaia sa, și nereușind, ’și-a curmat viața prin un glonț de pistol, înainte de a se sinucide ’și-a motivat pasul făcut prin următoarele mo­tive, care constituesc testamentul seu și care a dispus să se publice în folosul tu­turor acelora cari voesc să devină zia­riști. Iată-le : „Nu-a I nimic mai greu decât a conduce un ziar. Dacă foaia conține prea multe ar­ticole politice, abonații strigă că-’i omori cu politica. Dacă ea conține puțină poli­tică, ei strigă că ziarul e banal și prost. Dacă publici multe notițe umoristice și amuzante, ’i­ se dă numele de foaie umo­ristică și ’i se zice că nu poate fi consi­derată ca serioasă. Dacă redactorul se fe­rește de ori­ce articol de distracție, îi zic că e un pedant. Scriind multe articole o­­riginale, lumea îl obiectează că mai bine ar copia lucruri interesante din alte ziare, decât să-­și umple coloanele cu presele sale nesărate. Dacă copiază, zice că nu poate redacta decât cu foarfecă și cu sticluța de gusi arabic. Lăudând guver­nul ,i­ se impută că este servil, mituit, că aleargă după decorațiuni sau după slujbe. Dacă ține cu liberalii, e un demagog, un om periculos ; dacă e conservator, ’i-se zice că e un reacționar periculos, un egoist în toată puterea cuvântului. Dacă merge la biserică, e un lingușitor; dacă nu mer­ge, e un ateu, care introduce prin ga­zeta sa otravă în familiile temătoare de Dumnezeu­. Dacă plătește atât datoriile sale cât și ale ziarului, toți zic că se îmbo­gățește cu ziarul, că exploatează munca și inteligența colegilor săi în interesul pun­gii sale. Dacă nu plătește, îi zic că e un șarlatan sau în cașul cel mai favorabil, un risipitor, care nu-și înțelege meseria. Pentru a scăpa de toate aceste batjocuri și calomnii,—încheie testamentul, — mă împușc“. Foc în cetățuie­ ată, 31 August stil nou­, un incen­­diucnit în cetățuia de la Salonic, se știa din ce pricini, magazia de car­tușe a luat foc. Poporațiunea fu cuprinsă de o groază nespusă, căci tot orașul era pierdut dacă esploda magazia și fabrica de pulbere: îndată ce se răspândi vestea, oamenii lăsară totul și o rupseră de fugă a­­fară din oraș. A trebuit să se pue patrule militare ca să păzească casele pă­răsite. Mulțumită măsurilor luate, nenorocirea a fost înlăturată. In magazie se aflau 14.000 de lăzi cu cartușe Marting. Espoziție internațională de câin­ ­i se vestește din Berlin . Societățile germane pentru cultura câini­lor, subt conducerea societății „Hector“, organizează pentru anul viitor o expoziția internațională de cânt care se va ține la Berlin. Până acum s-a constituit un fond de ga­ranție de 16000 mărci. Deși programele nu s'au făcut încă, diferite persoane au oferit o sumă de 3000 de mărci pentru premii. Firește că aceasta nu e decât începutul. Principele Friederich Leopold a luat pro­tectoratul expoziției. Incendiu colosal in America Sa anunță din New-York. O mare fabrică de zahăr din Brooklyn a ars cu desăvârșire. Mai mulți lucratori au pierit în flăcări. Pagubele se urcă la două milioane de dolari (10 milioane de franci). Sinucis în dulap și se scrie din Viena: Un bărbier d’aer, anume Stanislau Li­­pinsky, s’a sinucis într’un chip foarte cu­rios. Alaltă seară, în loc să se ducă acasă, iei se închise în prăvălie. După ce se des­brăcă până la cămașă, Lipinski luă un tub de cauciuc, puse un capăt al tubului în comunicație cu un bec de gaz, iar cel­­­­alt capăt îl petrecu printr-o gaură făcu­tă în ușa unui dulap. Apoi deschise be­cul, intră în dulap, închise ușa și luă ca­pătul tubului în gură. Nenorocitul a fost găsit mort. Știri prin poștă Vama austriacă a arestat pe mai mulți contrabandiști italieni, cari se încercară să introducă prin contrabandă tutun. S’au sechestrat 40,000 de țigări sin­­țerece. Vama italiană,vizată, caută să puiă mâna pe complicii contrabandiștilor. « * * Ni se scrie din Berlin. O adevărată spaimă a produs activita­tea desfășurată în vremea din urma de către socialiști, în­ toată Germania. Cei de la putere sunt in adevăr desperați din ca­uza acestei mișcări. Circulând zgomotul că membrii partidu­­lui revoluționar ar fi luat hotărîri de o supremă gravitate, s-a ordonat o perchi­­ziție pentru sechestrarea tuturor scriso­rilor și broșurilor primejdioase. Cercetarea nu a dat rezultat favorabil pen­tru guvern. * * * E probabil că regina Greciei nu se va afla la Atena pentru a asista la căsătoria fiului ei cu sora împăratului Germaniei. * * * Gazetăria engleză a făcut o recrută în persoana d­șoare, Elena Gladstone, fiica marelui șef al partidei liberale. Ea se o­­cupă de mulți ani cu lucrări literare. Miss Hellen se­ ocupă mai ales cu ches­tii privitore la femei. _ * * * Principele Muntenegrului caută să facă un împrumut de 1 milion și jumătate până la 2 milioane, pentru a veni în ajutorul poporului. Băncile austriace și germane au rrefuzat să dea băni. Principele s-a adre­sat acum la băncile din Bruxelles și din Londra. Motiv curios Din Griez (Germania) ni se comunică următoarele : Părinții unei fete declarară zile aceste că e ruptă logodna fiicei lor cu un func­ționar poștal. Logodnicul publică într’o fóie locală următoarea notiță: „Sunt dator să aduc la cunoștința prie­tenilor și cunoscuților mei că logodna mea cu d-ra­g. s’a rupt, nu dintr’o cau­­să dezonorantă pentru mine. Motivul rup­­turei a fost că logodnicei mele nu i place orășelul K. unde trebuia să locuim după căsătorie și că temperatura acolo e rece iarna.“ I O trăsură originală Ni­sa scrie din Petersburg : Un caretaș de aci a primit comanda să construiască o trăsură cu adevărat origi­nală. E­chip­agi­ul 88‘Va putea încălzi și se va amina cu electricitate. In năuntru se află, în afară de locuri de ședere, masă și un dulapas pentru lu­cruri de mâncat și băut. Scaunele sa pot preface în paturi de dormit. Această trăsură practică va costa nu mai puțin de 6000 de ruble și va apar­ține unui englez foarte bogat și foarte es­­centric, care va face cu ea o călătorie lungă în interiorul imperiului. Englezul vrea ca, pe drum, să fie tot­d­a­una acasă la el; lucrul Ju­ va fi ușor cu această tră­sură, care e o adeverata casă. Victimile trăsnetului O furtună grozavă s’a deslănțuit deună­zi asupra orașului Spezia (Italia). Traznetul a căzut asupra casei unui lu­crător, Egidio Gagliardi, din str. San­ Bar­­tolomeo, care era bolnav în pat de mai multe zile. Trăznetul nu-i a făcut nici un rău­, dar a ucis pe fiica sa Ema, în vârstă de 14 ani, care tocmai închidea fereastra bucă­tăriei. Altă fiică a lui Gagliardi, în vârstă de 18 ani, și anume Ida, a fost și ea izbită de trăznet. Picioarele i-au fost cu totul arse. Nenorocitul tată e aproape nebun de durere. Noroc extra­ordin­ar Un tânăr funcționar inferior al liniei fe­rate Aohold din Germania, anume Wer­ner, a plecat acum patru ani în America și a reușit să se angajeze ca șef al stației Brick Church (New Yeraey). Intr’o zi, acum câte­va săptămâni, Wer­ner vede o tânără fată elegant îmbrăcată, mergând pe o linie pe care tocmai venea un tren cu mare repeziciune. Fără să mai stea la gânduri, șeful sare pe linie, apucă de rochie pe tânăra fata și o zmucește de pe șine. Zmucitura a fost așa de puternică, încât amândoi că­zură în cea mai mare apropiere de șine In acest moment trenul trecu pe lângă ei, fără a-1 atinge câtuși de puțin. După ce se dezmetici din spaimă, fata începu a plânge, se aruncă de gâtul sal­vatorului iei ș i-l declară, cu o franebuță în adevăr americană, că se hotărîte să o ia de bărbat, dacă vrea și iei. Werner duse pe fată acasă și află că acela pe care o scăpase de la o moarte sigură i era fiica celui mai bogat specu­lator din țară. Părinții au consimțit cu bucurie la cererea fetei lor. Astfel, modestul funcționar va ajunge în scurtă vreme de câteva ori milionar și bărbatul unei tinere foarte frumoase. CRONICA CAPITALEI Incendii­ eri la ora 12 și jum. p. m., în strada sf. Vineri No. 31 din capitală, acoperișul bucătăriei din etajul al 2 lea unde șade d. Georgescu, sub șef la parchet s’a aprins și la ora 1 și jum, ardea mereu fără ca vre­una să sară să anunțe pompierii. Apoi peste 30 de vecini au sărit și cu mare greutate, cu ajutorul a 2 sacagii, au stins focul, după ce mai întăi ,a dărâmat aco­perișul casei.­­ Eri seară pe la orele 8 și jum. un foc a isbucnit pe șoseaua Ștefan­ cel Mare. Au ars două case vechi acoperite cu șin­drilă situate între casele d-lui Fănuță și Paranghel. A mai ars o mare cantitate de cârpe și oase ce erau într’una din acele case. Pompierii, de­și au sosit târziu,­­a localizat focul. Aprod periculos S’a condus secției 15 Constantin Cri­s­­tea, aprod la trib. Ilfov, denunțat ca ar fi voit să împuște pe d. Const. Popescu din str. Batiștii No. 17. Lucruri din toată lumea Tâlhăria în Turcia. — Tâlharii turci iar fac lumea să vorbească despre ei. Ei au pus mâna de curând pe fiul eruditului englez Mac Millan ; și, lucru curios, ares­tarea aceasta se făcea tocmai în ziua când „Mae Millan’s Magazine“ da la lumină un studiu asupra brigandagiului în Turcia. Această coincidență dă loc la presupu­nerile cele mai fantastice, căci nu e lucru lipsit de ciudățenie a cădea în mâna bri­ganzilor turci, reputați, și pe bună drep­tate, drept briganzii cei mai cruzi din tota lumea, astfel: Turcia e azi țara predilectă a brigan­­dajiului. Brigandul spaniol nu mai dă su­biect de vorbă , brigandul italian nu mai există de­cât în închipuirea câtor­va ro­ma­nțieri, brigandarul grec, făcut celebru de Edmond About, și-a făcut vremea. Re­gele George nu mai vede un alt rege al munților. Rămâne brigandagiul american, brigandagiu de aventurieri și de indiani. Dar legea lui Lynch — două coți de frânghie și o cracă de copac — a pus capăt și a­­cestuia. Nu mai re­mâne, deci, decât Turcia. Un american, turist foarte pătimaș, is­torisește ca acum 4 ani drumul care merge la Terapia nu era sigur și Terapia e la o leghe de Cornul­ de aur, pe Bosfor. Padișahul, moștenitorul Profetului, gene­ralisimul tuturor credincioșilor, nu se risca să și pericliteze viața nici până acolo. Dacă vre­un călător curagios voia să treacă prin Asia mică, singurul mijloc de a nu­ îți primejdui viața era să te înțe­legi mai întâiu cu briganzii, și plătind o sumă anume să obții un pașaport și să călătorești sub ocrotirea lor. Pentru că briganzii moderni sunt oameni practici , ei au studiat teoria asigurărilor pe viață și știu să se mulțămească cu taxa de în­tâiul grad ; ei sunt apoi și oameni cins­­­tiți, în chipul lor bine înțeles, și când au făcut o învoială, se țin de ea scrupulos. Dintre acest punct de vedere, sunt foarte de treabă briganzii turci din Asia mică. Vineri, 1 f­ 3) Septembre 1889 La Smirna, la Efes, întâiul om pe care ’1 întâlnești îți spune unde poți găsi pe a­­cești „gentlemeni“ ai drumurilor mari, ca să te invoești cu el. Sunt multa cauza care favorizeză pros­peritatea brigandagiului în Turcia. Natura ’și ara și ea partea ei da răspundere : munții cari brăzdează Turcia în tote di­recțiile cu lanțurile lor oferă adăposturi­­ sigure briganzilor. Dar politica a venit "­" într’un chip uimitor în ajutorul naturei. Guvernul despotic, în loc să fie, cum cred mulți, un guvern tare, este cel mai slab guvern cu putință. Sultanul poate să fie omul cel mai cinstit din lume și poate dori binele poporului său, dar el nu pote vedea tot cu ochii săi și depozitarii auto­rității lui nu sunt tot­deauna vrednici de a­­ceastă încredere ca el le arată. Turcii apoi sunt de o rasă esențial mi­litară ; ei au avut și azi încă oameni mari de războiu­ ; nici un soldat nu poate fi mai curajos, mai neobosit, mai suferitor ca cel turc. Brigandul în Turcia e un fel de soldat, nu e un brigand numai. El a un om afară din legi, patriotul răzvrătit în­potriva stăpânirii, care face acuma un fel de război, de partizan, gata să se an­gajeze în războiul cel adevărat la caz. Așa au fost Clefții greci în timpul răz­boiului independenței elenice. Brigandul turc, ca și vechii noștri hai­duci, este complica cu toate „raialele,“ are aceleași uri. Poporul crede că e un fel de­ trimis ceresc, care ia de la bogați ca să dea săracilor, care face pe slujbași să is­pășească toate asprimile și cruzimile lor. Dar, ceea ce e de observat, nu toți bri­ganzii turci sunt ast­fel. Pentru un pa­triot care ia pușca și pleacă în munți, in­spirat de un sentimânt de neatârnare, sunt două­zeci ori și cinci­zeci de ticăloși cari iau acelaș drum din alte pricini. Sunt oameni „căzuți în dizgrație“ cum zic el, cari dintr’un motiv de gelozie, de răzbu­nare ori din vre-o ceartă, au trimes pe cea­l’altă lume pe o persoană sau pe mai multe , lucru des acolo unde toți poartă cuțitul la brîu ! Mai sunt apoi și oamenii cari preferă viața plină de primejdii muD­­cei regulate. Brigandul turc știe prețul foare bine pe cel pe cari îl capturează, după con­dițiile economice ale familiei: el e un a­­gent perfect de percepție. Dacă suma cerută îi este dată repede, cel arestat e pus în libertate ; dacă nu, brigandul trimite o urechie d’a lui, apoi a doua urechie, ca avertisment, familiei prin­sului. Dacă avertismentele nu folosesc, canul prinsului e desfăcut de trup și se sfâr­șește tot. Editorul Mac Millan publica­ acestea și alte lucruri în celebrul „Magazine“ care’i poartă numele, când briganzii turci i au arestat fiul, care probabil este cel care le-a scris. Erupția unui vulcan mititel.­­ Cam la 7 k­ilometri de Reggio Emilia (Italia) este un vulcan mititel care s-a stins de ani de zile, dar care acum a reînviat. A­­­cest vulcănaș, numit „Galia din Queb­ed­a“ a erupt cu multă violență și scote stâlpi groși de foc, amestecați cu petrol gi cu pietre,pe care le aruncă la mare depărtare. Urletele subterane se aud, sera mai ales, forte departe. Locuitorii caselor din vecinătatea vul­canului sunt speriați. Un „Memoriu“ ve­­chin asupra vulcănașului — publicat în veacul trecut și atribuit unui naturalist — spune că el își are rădăcinile în vecină­tatea orașului R­ggio și prorocește că a­­cest vulcan va distruge o dată și o dată orașul. Trecerea în not a Niagarei Un anume Brodie a trecut în not cata­racta Niagarei. Cutezătorul înnotător avea un costum Bogten, de gumă. EL a fost scos leșinat și ușor rănit. Nimeni din cel de față nu spera că Brodie va scăpa cu viață. ^Forta, „Universului“ 64 Prințul Alexandru DE BATTENBERG SAU MISTERELE BULGARIEI Roman dramatico-criminal de mare sensație XIV Luptă pe viață și pe m­oarte „Nu lua prezentul avertisment drept un răvaș fără valoare. Dacă poți, caută de te strecoară diseară din hotel deglisat. Atunci te rog să fii între orela 10 și 11 Căpitanul puțin de rîs și mototoli scri­­soarea vîzînd’o în buzunar. — Vre o femee neroadă a cărei inimă a rămas de­sigur atârnată de pintenii mei de căpitan bulgar ! zise el cu ironie. Apoi se trânti într’un fotoliu și închise ochii. — Feodora, femee divină, cum me mai bucur că te voi­ revedea! declamă el. Numai să isprăvesc întâi cu duelul ăsta blestemat, să văz o dată culcat la pământ pe maiorul acela pe care dracul mi -l-a scos înainte. Cine va bătu la ușă. — Intră! strigă el vostit. O femee bătrână, cu o fisionomie res­pingătoare, se ivi la crăpătura ușei jumă­tate deschisă. Căpitanul sări în sus. — Cum am intrat aci, muiere ? Baba făcu o grimasă care’I sbârci și mai mult obrazul. — Răspunde, sbieră Nochkoff. — Cum am intrat ? Ca cel­ l’aiț­ omeni — Numele d-tale, d-le căpitan, l’am au­zit dintr’o gură forte frumoasă, și nu o dată, ci de o sută de ori! In capul lui Nowikoff începu să se facă puțină lumină! — Nu cum­va ești trimisă din partea... — Sunt servitoarea prințesei Feodora Dombrowska. — Forte bine, bună femee, de ce nu ’mi-am spus-o înoată ? — Pentru că nu m’ai întrebat. — Căpitanul trase pe femeea lângă sine pe un diva capitonat. — Prințesa Feodora îmi trimite negreșit complimente, nu ’I­aga, bună femee ? Bătrâna clătină din cap. — Ce, nu? Dora nu ’și va fi uitat de mine. Fața Petronellei luă expresiunea unei jale adânci. — Stăpână mea, prințesa Dombrowska, a dispărut,—zise ea. Căpitanul se dete înapoi îngrozit. — A dispărut? Dar de când? — Da­­re ce știam de mult, că­c ta stai în hotelul imperial, în zăpăceala mea am luat hotărîrea să me duc să te rog să dai ajutor pentru a găsi pe sărmana mea stăpână... Ea -și duse șorțul la ochi și începu să scâncească... La auzirea acestei știri cumplite, căpi­tanul se îngălbrise de tot. Acum sări în sus și se plimbă cât­va încape și încolo. — Feodora a dispărut... Feodora a pierit! O ! Dumnezeule, îmi vine nebunie ! In sfârșit se opri în fața Petronellei. — Se pute pre presupune că divina fe­mee a fost victima vre­unui complot, a­dică nu ți-se pare că a fost răpită de cineva ? — De­sigur, d-ls ! — Și bânuești pe cine­va, bună femee? Bătrâna clipi din ochi. — Ha! spune’mi pe mizerabilul care crezi c’a îndrăznit să se atingă de odorul inimei mele ! cnezul Alexandru s’a ținut de capul vrea să știe de el, el că bănuiala este fundată. Cu această minciună bătrâna urmăria un îndoit scop . Intâia voia să ațîțe prin acesta zelul căpitanului pentru planul ce ’i avea ea în vedere, și al douilea să a­­prinză ura căpitanului contra prințului, care n’avusese milă de suferința stăpânei el respingându-i avansurile amorose. Nocikoff scrâșnea din dinți. — Așa­dar omul ăsta a îndrăsnit să su­pere pe Feodora cu propunerile lui ? Apoi atunci tot el este acela care a răpit-o. Iți mulțumesc, bună femee. Petronella se sculă. — Vrei să pleci ? — Cum poate să stea liniștită o inimă de mamă care și a pierdut copilul ei u­­nic ? Așa îmi este mie, d-le căpitan, de când a dispărut stăpâna mea, care pentru mine era mai mult o prietenă, o soră. Nowikoff avu un rîs sarcastic. — De ai simți chiar o durere de o mie de ori mai mare decât aceea ce o simți, tot nu va însemna nimic pe lângă chinul ce-mi sfâșie inima! zise el. Igl scoase punga gi­l dete câte­va mo­nezi de aur. (Va urma). V \ \ \'

Next