Universul, februarie 1890 (Anul 7, nr. 25-48)
1890-02-01 / nr. 25
Anul TTL—No. 25. APARE IN TOATE ZILELE LA,7 ORE DIMINEATA REDAGTXA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI.—Strada, Bresoianu 3 STO. 19.—ETCCEESTI. ABOlTAMENTE IN CAPITALA IN JUDEȚE Pentru 1 an . . 20 LeI Pentru 6 luni . . 10 „ Pentru 3 luni . . 5 „ Pentru 1 an . . 24 Lei Pentru 6 luni . . 12 „ Pentru 3 luni . . 6 „ ANUNȚURILE, INSERȚIILE ȘI RECLAMELE SE PRIMESC NUMAI LA ADMINISTRAȚIA 2 ARULUI BUCUREȘTI—Strada Brezoiannu No. 19.BUCUREȘTI DE LA 1FEBUDARE Ziarul UNIVERSUL politic cotidian Deschide următorele abonamente en Premii Extraordinare : PENTRU 3 LUNI bi capitală lei .5—In județe lei .7 Abonații vor primi franco : Universul politic și Universul literar pe 3 luni, Calendarul Universului și Calendarul Armatei, Calendarul de perete, precum și unul din următorele romane după alegere: Oarba din Sorrento, Perul de aur, Crima de la Buineasa, Onorea Dianei, Crima din calea tSmoșilor sau Iubire. PENTRU 6 LUNI: In capitală let 10. — In județele$ la S.50. Abonații vor primi franco : Universul politic și Universul literar pe șase luni, tote calendarele de mai sus, plus romanele Iubire (1 volum), Messalina (3 volume ilustrate) și Catacombele Parisului (2 volume ilustrate). V PENTRU 1 AN: bn capitală lei.22.—In județe lei 28. Abonații vor primi franco : Universul politic și Universul literar pe un an, tote calendarele de mai sus, plus romanele Messalina (3 volume ilustrate), Gladiatorii (3 volume ilustrate), Cadavrul meu (1 volum), Frideric Lenois (1 volum), Iubire (1 volum) precum și 1 sticlă de parfum și 1 săpun fin. Cine nu vrea săpunul și parfumul va plăti în capitală lei 20 și lei 26 în provincie. IgSKP Premiile, se trimit imediat după primirea costului abonamentului. CA.LKEDAB. PE 1890 Ortodox Miercuri 31* Ianuarie. — Sf. doctori Ciru și Ion. Catolic Mercuri 12 Februarie. — Eulalia. Sarele resare la 7.7 . apune la 5.23. Efemeride 31 Ianuarie 1596. — Românii și Ardelenii bat pe turci la Temișora. București 31 Ianuarie Vorbim deunăzi de proiectata modificare a tarifului vorrii in vigore, am spus că nu suntem deloc măcați cu modul cum s’a compus comisiunea iernată a săvârși acestă lucrare extraordinar de complicată, și dificilă. Fără a tăgădui câtuși acțiuni calitățile „generale“ ale oamenilor trimiși de guvern în acestă comisiune, ne-am permis a observa că pentru chestii speciale se cerem e« Speciali, și că nici unul din cei desemnați -de ministru nu se în această categorie. Concluziunea noastră a fost că, pentru a se ajunge la o lucrare temeinică și mulțumitoare pentru tote interesele, ie de absolută nevoe să se constitue comisiunea pe baze cu totul altele; anume, pe lângă omenii politici, să se trimeată în ea și oameni speciali : agricultori, industriali, comercianți, cari cunosc lucrul în tote amănuntele și, ca direct interesați, știri ce și unde îi dore. Asupra acestui punct revenim astăzi, pentru a susține din nou cererea nostră. ** Aproape în întreaga noastră acțiune de stat; imităm ceea ce se face aiurea, lucru fatal, de vreme ce din pricina împrejurărilor am rămas în urmă și te mai lesne să te folosești de experiența altora decât să faci singur experiență pe riscul tău. Imităm chiar lucrurile rele. 5 Bani în Capitíl în Județe. Acest fapt nimeni nu poate să-l conteste. Dar de ce nu imităm în toate ? Pentru cazul care ne interesează acum, n’avem decât să vedem ce fac alte state, mai puternice, mai bogate, mai înaintate decât noi. In aceste state, în Anglia, în Franța, în Belgia, totdeauna în asemeni chestii se cere concursul interesaților. Și cu toate astea, în pomenitele state există un contingent însemnat de oameni politici cari își consacră o mare parte din viața lor studiului special și amănunțit al economiei naționale. In afară de asta, acolo opinia publică ie incomparabil mai activă decât la noi; îndată ce se ridică o chestie care ’i interesează, comercianții, industriașii, agricultorii își spun părerea în scris și prin grai, în întruniri și în fel de fel de asociațiuni. La noi améndoué condițiile de mai sus lipsesc , e dar firesc ca, cu atât mai mult, să imităm procedarea statelor înaintate. Dacă ele simt nevoia să se adreseze la cei interesați, cu atât mai mult aceasta nevoe trebue să existe la noi. Nu mai departe decât chiar zilele astea, împăratul Germaniei, într’un rescript câtră noul ministru de comerț cu privire la regularea chestiunii lucrătorilor, zice că se va întruni consiliul de stat „la care se vor alipi oameni specialiști.“ In materie vamală, mai specialiști decât comercianții, industriașii și agricultorii nu avem. Să î chiemăm dar și pe dânșii ca, cu contingentul lor de lumini speciale, să ajute la modificarea tarifului vamal. * * * Dar mai e un argument, mai puternic decât toate, în favoarea cererii nóstre. E legea. In adevăr, art. 6 din legea generală a vămilor prevede că nici o modificare nu se poate face decât pe baza lucrării unei comisiuni numită jumătate de guvern și „jumătate de Camerele de comerț din București, Iași, Galați și Brăila“. Dispozițiunea e categorică și ea trebue respectată. Cerem dar d-lui ministru de domenii să esecute stipulațiunile legii, lucru pe care de altminteri l-au cerut și mai mulți comercianți din capitală. DIN FRANȚA . Corespondența parte a ziarului „ Universul 11 Paris, 28 Ianuarie. O broșură zgomotoasă Ați avut prin telegraf, și chiar eu v’am trimes scurte relații despre gălăgia ce s’a Jous, 1 (13) Februare 1890 făcut cu ocazia apariției broșurei colonelului Stoffel. Acest colonel, a fost atașat militar în Germania. Legăturile sale cu Napoleon III erau foarte strînse. El trimitea răposatului împărat rapoarte foarte remarcabile asupra dezvoltării armatei germane. Cu toată trecerea de care se bucura colonelul Stoffel, avizurile lui nu fură luate în băgare de seamă și dreptate i s-a făcut numai după tristele evenimente de la 1870. Stoffel aviza pe suveranul său că Prusia își desvoltă în chip amenințător forțele armate și că ar face bine să se procedeze și în Franța la o serie de reforme militare. Din nenorocire n’a fost ascultat. Acum, acest învățat militar a pus sub presă o broșură, despre care ziarele a fi făcut o dare de seamă. Alianța Franco-Germană In această broșură colonelul Stoffel prevede, pe un viitor apropiat, o alianță între Franța și Germania, sub condiția retrocedării Alsaciei și Lorenei pentru ca să puie un răgaz puternic întinderii formidabile a Rusiei, care amenință Europa și civilizația apusană în secolul al 20-lea. Colonelul Stoffel arată că aceste idei vor putea fi discutate și primite de generația viitoare germană,—care va avea alte idei decât cea de azi.—E lucru sigur că, chiar acum, mulți germani regretă greșala care a săpat o prăpastie între Franța și Germania și a redus Europa într’o stare de pace armată, mai tot atât de ruinătoare ca și războiul. Nemulțămîre Propunerile colonelului Stoffel au fost primite foarte rău dincolo de Rin. — Niciodată, zic gazetele germane, nu vom consimți să se redea Franței Alsacia și Lorena, decât prin forță. Numai socialiștii s’au rădicat în contra acestei porniri amenințătoare. Chiar aci, cele profetizate de d. Stoffel se socot foarte hazardate. Apropierea Franței de Rusia ie o necesitate și ea, așa de opinia publică, se va menține pe câtă vreme Francia și Rusia vor fi izolate. Cu toate acestea, cine știe dacă ideile colonelului Stoffel nu’și vor face cale dincoace și dincolo de Rin ? Execuție capitală Ghilotina a început a funcționa zdravan în Franța Pedeapsa cu moarte se aplică, de o bucată de vreme, foarte des. — Se vede, zic filantropii, că nu mai ie bunul Grevy președinte al Republicei. Curand, ucigașul doctorului Cassan, a fost executat lunea trecută la Albi. La șase ore și jumătate, dormia adânc, când a fost deșteptat de procuror, asistat de confesor. El a rămas uimit, nu înțelegea. — Ca să zică, azi... a îngânat iei. La răspunsul afirmativ, el căzu pe pat plăngând : — A ! tată ! mamă ! sunt nevinovat. Gardianul se apropie și’î oferi un pahar de rom, pe care el îl refuză... Apoi l’aîi îmbrăcat. El a acuzat din nou pe d-na Cassan și a cerut o amânare de 24 de ore ca să scrie un memoriu. Rămase singur cu popa. Apoi, se coborî, sprijinit de gardian, țipând și plângând. Văzând căruța care era să-l ducă la eșafod, se retrase cu spaimă. Nu încă, îi ziseră gardianii, și-l duseră în odaia portarului unde furas și tuns. La portar, când intră vezu străini. El le zise : — Bună ziua, oameni buni. Pe când îl „dichisiau“, el repetă mereu că e nevinovat, că femeia blestemata e de vină, că e trist să mori la vârsta de 25 de ani. Apoi voi să vorbească cu procurorul. Ii zise : — Te rog să amânexecuția pe mâne. Procurorul se depărtă dând din umeri. Când ’1 legară, protestă, zicend: