Universul, aprilie 1890 (Anul 7, nr. 77-97)
1890-04-05 / nr. 77
Anni VII.-No. 77. APARE IN TOATE ZILELE LA 7 ORE DIMINEAȚA REDACȚIA ȘI ADMiniSTRAȚIA IBXICU REȘ'X X.—Stra,c5La Brazoianu TSTO. X3.—IBT.TC-CT^.T-Bril IN CAPITALA IN JUDEȚE Pentru 1 m Lei Pentru 1 an . . 24 Lei Pentru 6 10% Pentru 6 luni . . 12 „ Pentru 3 ti ®p t1 %. Pentru 3 luni. .. 6 „.... ■........................... -----------1 ■ [UNK] ANUNȚURILE, INSERȚIILE ȘI RECLAMELE SE PRIMESC NUMAI LA administrația Ziarului I BtTCXTEEȘTI.-Strada Brezolaivw. TTo. 1©.—ETJCXJBSEȘOr' CALENDAR pe 1890 Ortodox Miercuri 4 Aprilie.— Cuviosul George S Catolic Miercuri 16 Aprilie. —Casimir. Sarele răsare la 5.17; apune la 6.44. Efemeride 4 Aprile 1877.— Se subscrie convenția pentru trecerea oștilor rusești prin România. * * 5 Bani în Câmtata—10 Bani în Județe. București 4 Aprilie Noe, cari voim ca națiunea să aștepte cât mai puțin de la guvern și cât mai mult de la densa însăși, cari punem mult mai mult temei pe inițiativa privată decât pe cea oficială, ni se simple inima de bucurie ori de câte ori vedem născându-se o întreprindere de folos public pornită din inițiativa cetățănească. O întreprindere de acest soi avem azi de semnalat și de recomandat serios publicului. Din inițiativa d-lui Mavrichi Ștefan, vechi institutor și director al școalei No. 2 din Roman, și sub conducerea P. S. S. episcopului Melchisedec, s’a instituit la Roman un comitet pentru crearea unui școli Froebeliane — Grădină de copii — la Roman. Astăzi meritul acestor instituțiuni nu mai e tăgăduit de nimeni și orice om cu bun simț îl înțelege. In loc să piardă vremea în zadar, tocmai într’o periodă când prin curiozitatea lor intensă sunt mai apți pentru instruire, copilașii învață jucându-se, își dezvoltă și mintea și trupul și astfel, treptat, se pregătesc pentru greutățile pe cari au să le întâmpine mai târziu. Fiind strînși la un loc, sunt o bună direcțiune și o vecînică priveghere care-I îndepărtează de la cele rele și-i îndrumează necontenit spre cele bune, fragedele ființe se deprind ca disciplina minții și a inimei așa cum n’ar putea s’o facă în sînul familielor lor, chiar cu cea mai mare iubire și bunăvoință din partea părinților. Căci educațiunea, mai ales în primii pași ai vieții, e o artă din cele mai grele, pentru care nu e de ajuns iubirea și care nu se capătă decât printr-o lungă și specială preparațiune. Binefacerile școalelor froebeliane sunt mari și pentru bogați și pentru săraci. Dar mai cu seamă pentru aceștia din urmă, ai căror copii firește nu pot avea nici măcar atâta îngrijire cât au copiii bogaților. Din toate puntele de vedere deci o inițiativă ca aceea a dlui Mavrichi ie un act de binefacere și un pas energic spre progres. Toți oamenii de inimă și cu judecată trebuie dar să-i fie recunoscători și să caute a-i sprijini din toate puterile. * In adevăr, d. Mavrichi are nevoe de sprijin. O instituțiune ca aceea a cărei inițiativă a luat-o, se creiază și se susține cu mari și continue jertfe, cari trec peste puterile unui singur om și chiar a zece—douăzeci. Trebuie să venim cu toții în ajutor, aducându’i fiecare obolul nostru, fie și cât de modest. Numai astfel grădina de copii de la Roman va putea fi pusă pe temelii solide, ca nimic să n’o mai poată răsturna. Scopul de înalt, nobil, bine-făcător și de aceia nu ne îndoim că românii de la un capiu la altul al țării, bărbați și femei, bătrâni și tineri, își vor face o onoare d’a contribui cu câte o pietricică la edificiul cultural ce se ridică la Roman. Mai ales că prin aceasta s’ar deștepta dorul d’a se creia asemenenstituțiuni în toate orașele, ceea ce ar fi o imensă binefacere. Să iscălim dar cu toții în „Cartea de aur“, cu care d. Mavrichi a pornit prin țară, ca un adevărat apostol, pentru a culege ofrande. * A * Am fost puși în posițiune să ne încredințăm cum că întreprinderea se pornită în condițiuni din cele mai serioase, așa că oricine poate să-și deschiză punga cu încredere. Pusă subt patronagiul Eminenței sale episcopului de Roman și întreprinsă de vechi și cunoscuți profesori, opera ie autorizată de guvern. Condica de sub-scriere, „Cartea de aur“, se parafată și învestită cu sigilii de autoritățile competente. In sfârșit banii se depun la Casa de depuneri, încă o dată dar facem un călduros apel la toți să sub-scrie, fie și cât de puțin, în folosul frumoasei opere romașcane. Imr*TÎ inîi 1 EiSii imbrilȚi (Vezi pag. III) Joi 5 (17) Aprie 1890 DIN SPANIA Corespondența part. a ziarului „ Universul“ Madrid, 31 Marti». Tulburări neașteptate Nimeni nu se aștepta la cele ce s’au petrecut la Valencia. Scenele de acolo, provocate de sosirea în oraș a marchizului Peralbo, unul din șefii partidului Carlist, au fost ca o lovitură de trăznet și au făcut pe mulți să se gândească că stair pe un vulcan care va izbucni tocmai când lumea se va aștepta mai puțin. Ambii din Peralbo ieșiseră la gară ca să-l întâmpine. In gară și în junii găreîi era multă lume, dar nimeni nu bănuia nimic. Abia se dete marchizul jos din vagon, și mulțimea începu să fluere și să huiuuiască. Se auziră chiar strigăte: „Moarte carlistului!“ Prietenii, surprinși de această furtună, puseră repede pe d. Peralbo într’o trăsură și porniră la hotel. Dar mulțimea nu se potoli. Ea alergă în urma trăsurii, fluerând și vociferând. Poliția abia putu proteja trăsura până la hotel. Revoluția Aci tulburările atinseră culmea, luând tote aparențele unei adevărate revoluții. O mulțime imensă înconjură hotelul, cerînd moartea lui Peraldo și a tuturor carliștilor. Poliția ne mai putînd rezista, se chiemă un detașament de cavalerie, care sosi în goana mare. O luptă avu loc între trapă și mulțime, care după ce se retrăgea puțin, revenea cu mai mare furie și împingea pe călăreți cu cai cu tot. Ușile și ferestrele oțelului au fost sparte. Mai mulți oameni au pus foc oțelului în mai multe părți, cu petrol. Pompierii au alergat și au trebuit să se lupte cu mulțimea pentru ca să înăbușe incendiul. In sfârșit trupele ai rămas stăpâne pe teren. La clubul carlist ne mai putând rezista la oțel, mulțimea se năpusti asupra clubului carlist, în care străbătu cu înlesnire. Geamuri, uși, mobile, toate au fost sparte și aruncate în stradă unde li s-a dat foc. Priveliștea era teribilă. De la clubul carlist, mulțimea se duse la clubul catolic, unde în acel moment se afla și mulți membri. Aceștia rezistară, trăgând cu revolverele asupra mulțimii și rănind trei omeni. La mănăstirea iezuiților Grupe mari de oameni se îndreptară apoi spre mănăstirea iezuiților, pe care o înconjurară și încercară în diferita rînduri s’o incendieze. Dar trupele reușiseră să ocupe mănăstirea și să paralizeze astfel sforțările mulțimei. Iezuiții au scăpat cu o sfântă spaimă și cu mici stricăciuni. Pe la mezul nopții, mulțimea s’a retras, strigând : „Trăiască libertatea ! Moarte carliștilor! “ Trupele au ocupat toate punctele importante din oraș. D. Peraldo a scăpat teafur, cum și partizanii săi. Se răspândise zgomotul că trei biserici fusese jefuite, dar nu ie adevărat. Guvernatorul Valenciei și-a dat demisiacedând puterea căpitanului general, comandantul forțelor militare ale provinciei. Sfirșitul In cursul nopței, liniște complectă a domnit în oraș. Trupele s-au întors încetul cu încetul la cazarme. Numai clubul carlist și mănăstirea iezuiților au rămas ocupate de soldați. D. Peraldo și prietenii săi au putut ieși seara din oțel. Interpelări La Cameră și la Senat s-au anunțat mai multe interpelări asupra tulburărilor de la Valencia. Firește că opoziția, care acuză pe majoritate că se reazimă pe republicani, va căuta să facă o urmă veninoasă din aceste tulburări. Dezbaterile vor fi extrem de violente. Furtuni parlamentare Din incidentul generalului Salzedo, asupra căruia au primit deja depeși, s’au născut dezbateri furtunase în Senat. Republicanii au atacat monarhia cu o violență extremă, care a provocat protestări tumultase. Opoziția dinastică a atacat guvernul acuzândul că nu apără cu destulă energie monarhia.