Universul, aprilie 1890 (Anul 7, nr. 77-97)

1890-04-05 / nr. 77

Anni VII.-No. 77. APARE IN TOATE ZILELE LA 7 ORE DIMINEAȚA REDACȚIA ȘI ADMiniSTRAȚIA IBXICU­­ REȘ'X­ X.—Stra,c5La Brazoianu TSTO. X3.—IBT.TC-CT^.T-Bril IN CAPITALA IN JUDEȚE Pentru 1 m Lei Pentru 1 an . . 24 Lei Pentru 6 10% Pentru 6 luni . . 12 „ Pentru 3 t­i ®p t1 %. Pentru 3 luni. .. 6 „­­­.... ■........................... -----------1 ■ [UNK] ANUNȚURILE, INSERȚIILE ȘI RECLAMELE SE PRIMESC NUMAI LA a­dministrația Ziarului I BtTCXTEEȘTI.-Strada Brezolaivw. TTo. 1©.—ETJCXJBSEȘOr' CALENDAR pe 1890 Ortodox Miercuri 4 Aprilie.— Cuviosul George­ S Catolic Miercuri 16 Aprilie. —Casimir. Sarele răsare la 5.17; apune la 6.44. Efemeride 4 Aprile 1877.— Se subscrie convenția pen­tru trecerea oștilor ru­sești prin România. * * 5 Bani în Câm­­tata—10 Bani în Județe. București 4 Aprilie Noe, cari voim ca na­țiunea să aștepte cât mai puțin de la guvern și cât mai mult de la den­sa însăși, cari punem mult mai mult temei pe inițiativa privată decât pe cea oficială, ni se simple inima de bucu­rie ori de câte ori ve­dem născând­u-se o în­treprindere de folos pu­blic pornită din iniția­tiva cetățănească. O întreprindere de a­­cest soi avem azi de semnalat și de recoman­dat serios publicului. Din inițiativa d-lui Mavrichi Ștefan, vechi institutor și director al școalei No. 2 din Ro­man, și sub­ conducerea P. S. S. episcopului Mel­­chisedec, s’a instituit la Roman un comitet pen­tru crearea unui școli Fro­­ebeliane — Grădină de copii — la Roman. Astăzi meritul acestor instituțiuni nu mai e tăgăduit de nimeni și ori­ce om cu bun simț îl înțelege. In loc să piardă vre­mea în zadar, tocmai într’o periodă când prin curiozitatea lor intensă sunt mai apți pentru instruire, copilașii înva­ță jucându-se, își dez­voltă și mintea și tru­pul și ast­fel, treptat, se pregătesc pen­tru greutățile pe cari au să le întâmpine mai târziu­. Fiind strînși la un loc, sunt o bună di­recțiune și o vecînică priveghere care-I în­depărtează de la cele rele și-i îndrumează necontenit spre cele bune, fragedele ființe se deprind ca disciplina minții și a inimei așa cum n’ar putea s’o facă în sînul familielor lor, chiar cu cea mai mare iubire și bună­voință din partea părinților. Căci educațiunea, mai ales în primii pași ai vieții, e o artă din cele mai grele, pentru care nu e de ajuns iubirea și care nu se capătă decât printr-o lungă și specială pre­­parațiune. Binefacerile­­ școalelor froebeliane sunt mari și pentru bogați și pentru săraci. Dar mai cu seamă pentru aceștia din urmă, ai căror copii firește nu pot avea nici măcar atâta îngrijire cât au copiii bogaților. Din toate puntele de vedere deci o iniți­ativă ca aceea a d­lui Mavrichi ie un act de bine­facere și un pas energic spre pro­­­­gres. Toți oamenii de inimă și cu judecată tre­buie dar să-i fie recunoscători și să caute a-i sprijini din toate puterile. * In adevăr, d. Mavrichi are nevoe de spri­jin. O instituțiune ca aceea a cărei inițiativă a luat-o, se creiază și se susține cu mari și continue jertfe, cari trec peste puterile unui singur om și chiar a zece—două­zeci. Trebuie să­­ venim cu toții în ajutor, a­­ducându’i fie­care obolul nostru, fie și cât de modest. Numai ast­fel grădina de copii de la Ro­man va putea fi pusă pe temelii solide, ca nimic să n’o mai poată răsturna. Scopul de înalt, nobil, bine-făcător și de aceia nu ne îndoim că românii de la un ca­­piu­ la altul al țării, bărbați și femei, bă­trâni și tineri, își vor face o onoare d’a con­tribui cu câte o pietricică la edificiul cultu­ral ce se ridică la Roman. Mai ales că prin aceasta s’ar deștepta dorul d’a se creia ase­mene­nstituțiuni în toate orașele, ceea ce ar fi o imensă bine­facere. Să iscălim dar cu toții în „Cartea de aur“, cu care d. Mavrichi a pornit prin țară, ca un adevărat apostol, pentru a culege o­­frande. * A * Am fost puși în posițiune să ne încredin­țăm cum că întreprinderea se pornită în con­dițiuni din cele mai serioase, așa că ori­cine poate să-și deschiză punga cu încredere. Pusă subt patronagiul Eminenței sale epis­copului de Roman și întreprinsă de vechi și cunoscuți profesori, opera ie autorizată de guvern. Condica de sub-scriere, „Cartea de aur“, se parafată și învestită cu sigilii de autoritățile competente. In sfârșit banii se depun la Casa de depuneri, încă o dată dar facem un călduros apel la toți să sub-scrie, fie și cât de puțin, în folosul frumoasei opere romașcane. I­m­r*TÎ in­îi 1­ EiSii imbrilȚi (Vezi pag. III) Joi 5 (17) Aprie 1890 DIN SPANIA Corespondența part. a ziarului „ Universul“ Madrid, 31 Marti». Tulburări neașteptate Nimeni nu se aștepta la cele ce s’au pe­trecut la Valencia. Scenele de acolo, provo­cate de sosirea în oraș a marchizului Pe­­ralbo, unul din șefii partidului Carlist, au­ fost ca o lovitură de trăznet și au făcut pe mulți să se gândească că stair pe un vulcan care­ va izbucni tocmai când lumea se va a­­ștepta mai puțin. Amb­ii din­ Peralbo ieșiseră la gară ca să-l întâmpine. In gară și în junii găreî­i era multă lume, dar nimeni nu bănuia nimic. Abia se dete marchizul jos din vagon, și mulțimea începu să fluere și să huiuuiască. Se auziră chiar strigăte: „Moarte carlis­­tului!“ Prietenii, surprinși de această furtună, pu­seră repede pe d. Peralbo într’o trăsură și porniră la hotel. Dar mulțimea nu se po­toli. Ea alergă în urma trăsurii, fluerând și vociferând. Poliția abia putu proteja tră­sura până la hotel. Revoluția Aci tulburările atinseră culmea, luând tote aparențele unei adevărate revoluții. O mulțime imensă înconjură hotelul, cerînd moartea lui Peraldo și a tuturor carliștilor. Poliția ne mai putînd rezista, se chiemă un detașament de cavalerie, care sosi în goana mare. O luptă avu loc între trapă și mulțime, care după ce se retrăgea puțin, revenea cu mai mare furie și împingea pe călăreți cu cai cu tot. Ușile și ferestrele oțelului au fost sparte. Mai mulți oameni au pus foc oțelului în mai multe părți, cu petrol. Pompierii au a­­lergat și au trebuit să se lupte cu mulți­mea pentru ca să înăbușe incendiul. In sfârșit trupele ai rămas stăpâne pe teren. La clubul carlist ne mai putând rezis­ta la oțel, mulțimea se năpusti asupra clubului carlist, în care străbătu cu înlesnire. Geamuri, uși, mobile, toate au fost sparte și aruncate în stradă unde li s-a dat foc. Prive­liștea era teribilă. De la clubul carlist, mulțimea se duse la clu­bul catolic, unde în a­­cel moment se afla și mulți membri. Aceștia rezistară, tră­gând cu revolverele asu­pra mulțimii și rănind trei omeni. La mănăstirea iezuiților Grupe mari de oa­meni se îndreptară apoi spre mănăstirea iezuiți­lor, pe care o înconju­rară și încercară în dife­rita rînduri s’o incen­dieze. Dar trupele reușiseră să ocupe mănăstirea și să paralizeze ast­fel sfor­țările mulțimei. Iezuiții au scăpat cu o sfântă spaimă și cu mici stricăciuni. Pe la mezul nopții, mulțimea s’a retras, stri­gând : „Trăiască liber­tatea ! Moarte carliști­lor! “ Trupele au ocupat toate punctele impor­tante din oraș. D. Peraldo a scăpat teafur, cum și partizanii săi. Se răspândise zgomo­tul că trei biserici fuse­se jefuite, dar nu ie adevărat. Guvernatorul Val­en­ciei și-a dat demisia­­cedând puterea căpita­nului general, coman­dantul forțelor militare ale provinciei. Sfirșitul In cursul nopței, li­niște complectă a dom­nit în oraș. Trupele s-au întors încetul cu încetul la cazarme. Numai clubul carlist și mănăstirea iezui­ților au rămas ocupate de soldați. D. Peraldo și prietenii săi au putut ieși seara din oțel. Interpelări La Cameră și la Senat s-au anunțat mai multe interpelări asupra tulburărilor de la Valencia. Firește că opoziția, care acuză pe majo­ritate că se reazimă pe republicani, va că­uta să facă o urmă veninoasă din aceste tulburări. Dezbaterile vor fi extrem de violente. Furtuni parlamentare Din incidentul generalului Salzedo, asu­pra căruia au­ primit deja depeși, s’au­ năs­cut dezbateri furtunase în Senat. Republicanii au atacat monarh­ia cu o violență extremă, care a provocat protestări tumul­tase. Opoziția dinastică a atacat guvernul acu­­zândul că nu apără cu destulă energie mo­narhia.

Next