Universul, iunie 1890 (Anul 7, nr. 123-148)
1890-06-10 / nr. 131
Universul No. 131 Ștefan, dintre cari cel d’ântâiă s’a scos fără viață, iar celalt, stâlcit cu desăvîrșire, s’a trimis în cura spitalului. Un copil mâncat de câini D. Costică Păunescu, agent de portărei, a găsit în șanțul șoselei comunale Ghinești- Braniștea, din jud. Dâmbovița, lângă cantonul liniei ferate Titu Târgoviște No. 2, cadavrul unui copil de sex femenin scos de câni, având capul și labele piciorelor mâncate. Cașul i’a comunicat parchetului și se urmărește descoperirea criminalului. Bătaie între evrei și români „Meseriașul român“ din Iași scrie că, marți în ziua de 5 a. c. pe strada sf. Andrei, doi români s’au apucat la ceartă și pe urmă la bătaie, cu niște israeliți. In acel interval, s’au adunat mai mulți evrei, de nu era în stare să treacă nimeni pe stradă și până la sosirea sergentului, toți evreii până și copii lor, au bătut pe români într’un mod cumplit. In urmă sosind sergentul a dus la comisie pe provocatorii scandalului. MARE EXCES MILITAR Din Pojon se scrie cu data de 4 Iunie . Azi noapte s’a întâmplat aici din nou un mare exces militar într’un birt din suburbiu, la care au participat aproape numai soldați din regimentul de infanterie No. 72. Mai mulți soldați au fost ușor răniți, iară doi civili foarte greu răniți. Lucrătorul de fabrică Heffinger a fost împuns cu baioneta în cap și a murit. Numai cu mare greutate și prin intervenirea de numeroase patrule s-a putut restabili ordinea. Hoții de presă „Saint-James-Gazette“ din Londra, povestește că i’a oferit directorului acestui ziar, cum și altor organe ale presei engleze, ca să cumpere corecturi de ale lucrării lui Stanley asupra ultimei sale expediții în Africa. Pare-se că aceste corecturi au fost furate de la tipografie și că hoțul voia să câștige parale, dându-le spre publicare înainte de publicarea cărții. Directorii de ziare au declinat ofertele ce li se făcură și au avizat despre fapt pe editorii lui Stanley. Curier judiciar (TRIBUNALELE STREINE) O pricină cam... grasă Un aeronaut francez, d. Léon Sere, acum la Riga, în Rusia, căzând dintr’o urcare cu balonul n’a scăpat cu viață decât printr’o coincidență ciudată. Răpezit din balon, el căzu drept peste femeia primarului din Riga o femeie foarte frumoasă și colosal de groasă. Pe această pernă naturală, el căzu fără să se rănească; din potrivă, pare că cel căzut și cea izbită ar fi simțit o voluptate. Primarul, soț al femeii peste care căzu d. Léon Sere, a făcut reclamație la tribunal pentru atentat public la pudoare. Desbaterile par a fi curioase și grăsimea femeii, în fond, e aceea care va fi dată judecății. f>orumbei -militari D. locotenent Stergeny din regimentul 2 de geniu, cu garnizoana la Focșani, a început a da la lumină în No 9 și 10 ale „Revistei armatei“ un interesant studiu asupra „porumbeilor militari, conținând rolul, importanța și utilitatea lor în răsboiul de asediu mai ales“. Subiectul, incontestabil de actualitate pur militar, merită a fi citit, și a atrage atențiunea celor în drept spre a fi aplicat. Autorul subiectului de mai sus, spune că : observațiunea sborului paserilor a servit chiar din timpurile cele mai vechi, a conduce pe om în alegerea speciilor, și a-l face să recunoască pe acele specii a căror instincte și aptitudini păreau că oferă mai multă garanție, ca agenți de transmisiune sau de mesagerie. Printre toate speciile de păsări, singurul „porumbel“ zis „mesager“ a devenit în zilele noastre un adevărat „porumbmesager“ , adică un corolariu al progresului columbofil. Corespondența cu porumbeii militari, este o cestiune cu totul nouă și foarte intim legată de operațiunile resboiului, pentru care este destinată a deveni unul din auxiliarii cei mai prețioși și cei mai utili, însă a cărei aplicațiune nu a fost destul experimentată pentru ca ea să-și fi putut zice ultimul cuvânt, din punctul de vedere al regularității și al siguranței de execuțiune, în serviciile la care ea va fi chemată a aduce. Aceasta, pentru a contribui a activa soluțiunea acestei importante cestiuni care interesează cu osebire arta militară. Intr’un cuvânt, singurul mijloc de comunicație cu esteriorul cetății într’un asediu — sunt numai porumbeii militari. O femeie torreador S’a isprăvit ! Femeile trebuesc emancipate, căci nu mai ie meserie pe care să n’o facă. Sunt acum și torreador femei. Iată în adevăr ce se anunță din Lisabona : Dumineca trecută, pe arena Cintra, a apărut prima luptătoare cu tauri. Ea se numește d-na Mastrick. Prima lovitură pe care a dat-o taurului a fost bine țintită, dar nu destul de tare. Cele l’arte, mai ales a treia care a izbit între coarne, au fost perfecte. Aplauzele au fost frenetice. D-na Mastrick a luptat călare. Emanciparea femeilor In Rusia Rusia o ia pe dinaintea Europei cu emanciparea femeilor. Acum câteva zile, țăranii din satul Kniașevca, în guvernamentul Saratov, chiemați ca să șî aleagă primarul, șî-au dat voturile Alexandrei Ilîiu, o răzașă. Această alegere, care a fost aprobată de guvernator, a pricinuit o emoție mare. Acte oficiale . Mihail P. Constantinescu, actual ajutor de perceptor în Giurgiu, este numit controlor al jud. Vlașca, în locul d-lui Gheorghe Theodoru, demisionat. * S’a aprobat avansarea în postul de cap de cantonieri gradul I, a actualului cap de cantonieri gradul II, Niță Nicolae și admiterea în serviciu ca cap de cantonieri gradul II, pe aceeași zi, a d-lui Ștefanescu Grigore. * D. N. Iordanidi, actual director al arestului jud. Dâmbovița, este numit în funcțiunea de viitor de registre la casa de credit agricol din jud. Dâmbovița, în locul d-lui Gr. Untărescu. * D. Al. Busuioceanu, actual copist, este numit verificator cl. II în serviciul casieriilor generale de județe, în locul d-lui D. P Ionescu demisionat, și d. E. C. Marinescu, este numit copist în serviciul casierielor generale de județe, în locul d lui Al. Busuioceanu, înaintat. Pictorul Sarei Bernhardt Vestita artistă Sarah Bernhardt a suferit în timpul din urmă de dureri la un picior Ziarul „le Monde artiste“ îi detesfatul să nu se ostenească, căci s’a văzut de multe ori ca dintr’o boală neînsemnată să se ajungă la amputații. Alte ziare, eragerând, au publicat că i sa și tăiat piciorul Sarei Bernhardt. D’odată, artista se pomenește c’o depeșe din America în care proprietarul unui muzeu îi făcea propuneri să’l cumpere piciorul, să’l conserve în spirt și să’l expute în mu zeul său. Peste puțin, Sarah Bernhardt primi o altă depeșă, de la vestitul Baxnum, cu următoarea cuprindere: „Nu face nici o tocmeală pentru picior până nu vei vorbi cu agentul meu, care a plecat spre Paris. Plătesc orice sumă“. Biata artistă !... Banditismul în Italia S’au primit în sfîrșit vești despre bancherul Arrigo, care a fost prins de tâlhari. O scrisoare a prizonierului primindu-se Vineri dimineață de familie, seara orașul Termino era în sărbătoare; se așteptă sosirea lui Arrigo, care totuși nu sosi. Poliția urmează cu facerea de arestări. Mulțime de bănuiți sunt la dubă. Intre alții e un popă, Quattrophi, și un avocat, Purpura. Această din urmă arestare a produs o emoție vie, căci d. Purpura se bucură de o reputație mare de cinste. O crimă spâimântâtore Crima ie în adever grozavă; ea s-a săvârșit în împrejurimele Luxemburgului . Doi înamorați voiau să se însure și să se așeze la Paris, dar fata era mama unui copil de 2 ani și viitorii soți se hotărîrâ să se scape de el. Ei luară copilul și, ascunzăndu-l într’o pădure, îi turnară pe gât o doză mare de arsenic. Copilul nemurind destul de repede, a fost strangulat de mizerabili, care după ce aruncară cadavrul într'un șanț se duseră să mănânce și se bea într’o cârciumă din vecinătate. Aici îi aștepta pedeapsa. Un căruțaș era la masă; el îi văzuse trecând și i întrebă că unde era copilul. Vinovații răspunseră că-l dăduseră în gazdă la unul din familie. Căruțașul avu bănuieli; el dădu de veste poliției. Peste o oră, ucigașii fură arestați și-și mărturisiră crima. Un aia ® Ni se scrie din Pesta cu data de 6 Iunie . Pe vremea unei furtuni teribile, un incendiu izbucni în satul Myslye din comitatul Aba-Uj. Focul s’a întins cu o furie neînchipuită. Din 200 de case și numeroase atenanse, numai 7 au scăpat. Toate vitele și toți pomi au ars. Un om a ‘pierit în flăcări; 11 persoane sunt greu rănite ; mai mulți oameni nu se știe ce s’au fucat. Poporația ie într’o mizerie groaznică. Știri prin poștă Am dat știre despre logodna prințesei Victoria a Prusiei, sora împăratului Germaniei, cu prințul Adolf de Schaumburg Lippe. Prințesa Friderica Amelia Wilhelmina Victoria s-a născut la 12 Aprilie 1866 ; logodnicul ei, care locuiește la Bonn, s’a născut la 20 Iulie 1859. Altă logodnă princiară s’a proiectat,—aceea a prințesei Margareta, cea mai tineră soră a împăratului Wilhelm, cu moștenitorul tronului ducatului de Nassau, prințul Wilhelm.* * * Identitatea numelor de orașe în America desperează pe administrațiile poștale. Scrisorile se rătăcesc sau fac drumuri mari, din cauză că există 32 de orașe cu numele de Washington, 20 cu acela de Waterloo, unsprezece cu acela de Rosehill, patru Milwrankee, 4 Davenport, nouă Wartoun, etc. Ar trebui ca să fie numerotate. * Ni se scrie din Londra că 400 agenți de poliție din Duldington au hotărît, într’o întrunire, sa trimeda o deputăție guvernului, ca să protesteze în contra proiectului de lege pentru poliție. Altfel și acești polițiști se vor pune în grevă. A apărut la Paris o operă postumă a lui Victor Hugo ; volumul poartă titlul: „In călătorie“. Victor Hugo descrie două călătorii ale sale : una din 1839 în Alpi, alta din 1843 în Pirinei. # * Vaccinul condamnat. O doamnă care se afla pe unul din vaporele unei mari companii de navigație americană a fost silită, de doctorul care se afla pe bord, ca să se vaccineze, pe drum. Această vaccinare alterând mult sănătatea doamnei, ea intentă un proces companiei maritime, care a fost osândită de curtea din Boston la 50,000 fr. despăgubiri. * * lft ^ ▼ O familie mare stinsă. A fost înmormântat dumineca trecută, în cimitirul de la Bagneus, un strănepot al celebrului convențional Herault de Sechelle, un copil de trei ani, mort la spital. Acesta e ultimul urmaș al celebrei familii a lui Hérault de Séchelle, care a murit pe eșafod alături cu Camille Desmoulins și Danton, în vremea marii revoluții. * * * Ni se scrie din Paris : Unul dintre loturile mari ale tragerii din urmă a obligațiilor și a bonurilor cu loturi ale canalului Panameî, cu No. 27.512, a fost câștigat de un librar din cartierul operei. Acest negustor nu mai avea decât un bilet, pe celel altele vânduse din lipsă de bani. Biletul rămas a fost tras, dintr’o pălărie, la sorți, de către fiica librarului, un copil de trei ani.* * * S’a format la Hamburg o asociație de patroni, cu capital de două milioane, ca să lupte în contra grevelor. * * * Ni să scrie din Paris că, în urma creșterii epidemiei de holeră în Spania, guvernul francez a dat ordinul să se instaleze pe fruntaria spaniolă o supraveghiare sanitară asemenea aceleia exercitate când cu holera de la 1885.* * * Ni se scrie din Paris. O tînără fată, Julie Crivaux, în vârstă de 16 ani, locuind la Bozoilles pe Meuse, a fost arestată, acuzată fiind de infanticid. Copilul acestei fete a fost găsit într-un coșar, tăiat în bucăți cu un berastrau. Fata neagă că copilul ar fi al ei. Un pe zi Muștar de casă Rețeta pentru ca să poată face ori și cine muștar de casă e foarte simplă. Să ia făină de muștar și s’o amestece bine cu oțet într’un vas, până când se formează un fel de beltea.Apoi să se puie în amestec o mică cantitate de miere curată. O crimă înfiorătoare Un lucrător belgian, anume Jeuniaux, după ce a băut peste măsură, a lovit pe nevasta sa de trei ori cu un cuțit. Din fericire rănile nu sunt grele. Una din lovituri a atins pe copilul pe care femeia lui Jeuniaux îl purta în brațe, la ochiul drept. Mizerabilul, fiind desarmat, a bătut un cuțit în zid, de care—zicea—voia să-și spânzure nevasta. Aceasta putu să scape și să fugă la un vecin. Jeuniaux a fost arestat. EVRII NEGRI DIN INDIA Revista israelito - ungară „Magyar Zsidó Szeml“ publică un interesant studiu despre israeliții negrii din India. Actualmente numărul lor se urcă la zece mii, cari locuesc mai cu samă în Provincia Bombay —• (,in „ the Bombay Presidency“). Ei trăiesc în cea mai neagră mizerie și mai cu samă copii lor cresc în ignoranță, neavând școli îndeajuns. Ziarul unguresc face în această privința apel spre a veni în ajutorul coreligionarilor din India. Duminecă, 10 (22) Iunie 1891. H A. Z La școală. — Spune, dacă tatăl d-tale împrumută] cineva cu 100 fr. cu 6 la sută pe an, va primi la sfârșitul anului ? — Doua sute. — Dar cum, tot n’ai învățat să faci coteaîă ? — Poate, dar știu cum face socotea tata. Lucruri din toată lumea Sării lături de câte 10 și 5 șilvi —Ce credeți că nu e bine să știți cum urcă și se coboră prețul sărutatului în Anglia forte folositor, o asigur. Așadar asculta D. Anderson, negustor de brânză din piațr rămăsese aprope fără inimă căci i-o furase o drăcoică de fată care vindea prăjituri alătrea de taraba lui. Dă încoce Anderson, dă pe dincolo. S' înaintea fetei, o privește cu foc, îi spu vorbe de dragoste, se chinuește, se munceș bietul om, toate degeaba, fata nu voia il ia în samă de loc. Atunci el, stăpânit de patima mistuilean se repede într’o zi la densa, o prinde de mijloc și o sărută pe amândoi obrajii. Fata țipă pentru ochii oamenilor și api se duse de reclamă la judecătorie, cerând o despăgubire de 20 de lire (ce vrea să fii precupeață!). Anderson se trezește cu citația. Insă iată că numitul la întâia înfățișări după ce ascultă acusația că sărutase o fată fără să’i fie nimic, nici vară, nici vară, logodnică, se apucă de formulat acusații directe contra altor precupeți care fără fie logodnicii fetei, o sărutaseră de m: multe ori. Tribunalul, spre a’și face o părere despre virtutea fetei, cită și pe noii inculpați. La a doua înfățișare, care fu deunăzi, fatfu silită să mărturisească că a fost sărutat și n’are nici o pretenție asupra acestor din urmă. Judecătorii au condamnat pe Anderson 120 de șilingi despăgubire, câte 10 șilingi de fiecare sărutare iar pe ceilalțî, contra cărora nu reclamase fata, i-a condamnat câte cinci șilingi de fiecare sărutare. O Ciudățenii americane.—Sub titlul acesta o să vă spun două știri americane can să vă umnle de mirare. Mai întăi, s’a ridicat la Washington o statue cu obelisc unei iepe. Auziți, americanii ne iau peste pieie, pe noi europenii; noi rădicăm statui oamenilor mari, iar ei rădică cailor; e ceva dinecrezut însă e adevărat. Iapa onorată în chipul acesta se numi: „Green Mountain Maid“ și a fost mama Vestitului Sultan din rasa cea mare a lui Pal Alto ; ea a murit în 1888 după ce a născu pe al 17-lea fiu, proprietate azi a dlui Harrisson. Unul din acești 17 fii a fost vândut î 1887, la vârstă de un an, cu 75 mii de fii A doua știre e despre studenți americani. E obiceiu că între universitățile din lume, nouă să se facă pe fiecare an o întrecere înr’un obiect de studiu, șciințific sau de agrement. Anul acesta a fost întrecerea în gimnastică între universitățile Garvard și Yate di Boston, întrecere care s’a terminat cu învingerea acestei din urmă. Noaptea următoare, fericiții învingători, î loc să chefuească succesul la vr’o cârciuma, cum s’ar fi întâmplat p’aer, s’au apucat de ceva mai boacăn. Au luat vopsea roșie ș au spoit localurile universităței și alte stabilimente științifice precum și o mulțime de statui și monumente ce împodobesc orașul Cu neputință de descris a doua zi uimirea omenilor , autoritățile au aflat cu mare greutate pe autorii farsei, dar în schimb au închis numai decât apropope toți studenți, învingători. Profesorii ne mai având elevi, ai plecat în concediu de vară. In tote astea să nu vă mirați de altcilev, decât de chipul în care se înveselesc studenții americani. I DUEL CU LILA SAC O CĂSATORIE DE PORUNCEALA Mara ROMAN da sensația YII ÎN’o să spuie adevĕrul, sau cel puțin n’o sa se contrazică de la primul interogator ? Se duse în strada Arsenalului în dimineța aceea, cu intențiunea de a începe întrebările cu dibăcia ordinară. Ii întrebase numai odată ca să se conforme legea care vrea ca preveniții să fie întrebați după douezeci și patru de ceasuri de la arestarea lor. Dar se mulțumise, ca să se supună textului legel, să-i întrebe cum îî cheamă, să se asigure de identitatea lor. Apoi îi trimisese în celule. In dimineața asta trimise să-î aducă. Jacques și Bernard fură scoși din celule «Torilă O.nVPi De câte ori deținuții sunt scoși din închisoare ca să fie duși în fața raportorului sau a consiliului, caporalul de gardă pune sau tinele în cazul de jos, la ușa de intrare a consiliului. Jacques și Bernard trebuiau să fie întrebați fiecare în parte. Bernard râmase în paza oamenilor, pe când Jacques era introdus în cabinetul căpitanului Segond. Nu se văzuseră. Să dase ordin să nu comunice împreună. Căpitanul era la birou, și își potrivia ochelarii pe nas. Un grefier-ajutor, pregătia hârtiele ca să scrie răpunsurile lui Jacques. Tânărul intră, făcu salutul militar și rămase în picioare, în mijlocul odaiei, pe când caporalul de gardă se așeza pe un scaun de lângă ușe. Oricât de energic era, și cu toate că se știa nevinovat, Jacques suferia mult și obrazul îl reflecta chinurile morale. Nu se poate trece fără nici o tulburare de la o viață cinstită, fără pată, consacreze întreagă datoriei, la acuzarea unui omor,— și, ceva și mai grav, la omorul unui ofițer. Desigur, în fundul inimii, îi rămânea bucuria nemărginita că scapă pe mă-sa, bucuria sublimă a sacrificiului vieței sale pentru dragostea ce -î inspira muma lui. Dar, cu toată bucuria asta, cu toată beția asta, obrazul Îl slăbise și mai rău de câte m zile. Acuzarea care 1 apăsa, de când cu afacerea cercului, îl schimbase deja mult... Va! cine ar fi mai cunoscut acum pe bietul băiat? Parca că e o umbră. Ochii îi erau împrejmuiți de un cerc, vînăt, ca loviți din căzătură ; nasul i se lungise și bărbia apărea enormă sub barba ce’I crescuse. De la gara din Châlons și până la închisoare, în acel drum trist pe cere’l făcu între jandarmi din Boninge, sub privirile curiose ale oamenilor ce întâlnia, inima îl părăsi, avu o slăbiciune trecând prin strada Vaux, se împletici și căzu fără cunoștință. Janndarmii îl duseră la farmacia Michel unde i se d'te ajutor. Căpitanul Segoud, cu toate că nu-l văzuse nici o dată, ghicirea de devastările făcute asupra băiatului de tristețea viitorului său zdrobit. Se gândi la toate astea uitându-se la el. Și Jacques, cu fruntea plecată, cu brațele atârnate, cu picioarele alăturate, Jacques, cu capul gol, aștepta. — Totul în băiatul ăsta exprimă energie, mândrie, inteligență.. „ Păcat! Păcat! “ murmură raportorul. Și îndată, își zise că finețele ordinare ale judecătorilor de instrucție n’o să isbutească desigur cu omul ăsta și că era mai bine să facă apel la sinceritatea inimii lui, ațîțându’i onoarea de soldat. Atunci, încet, simplu, îi zise : — Jacques, ești subofițer, ai medalia militară, te ai purtat ca un viteaz în Tonkin, erai să te faci ofițer... îți iubiai regimentul care era toată viața dtale... Jacques o să’mî spui adevărul... — O să ți’l spui căpitane ! zise subofițerul mișcat. — Nu însă acela pe care l’ai spus colonelului d tale... Și stăruind c’o voce dulce, adăogă. — Adevărul... adevărat ! Jacques tăcu. — Vezi, zise căpitanul, că am dreptate să stăruiesc în zisele mele și că răspunsul ce-ai dat colonelului d tale nu era espresiunea adevărului pe care ți’l cer. — Te înșeli, căpitane. Tot ce am răspund-lui de Cheverny sunt gata să -ți repet și d-tale în aceeași termeni.. Și voi adăuga căpitane, că nimic din răspunsurile astea poate să te facă să crezi că am vrut să alterez adevărul... — Așadar, urai pe d. Gironde, ofițerul d-tale ? — N uram. — Erai dușmanul său ? — Eram. — Cari erau cauzele acestei uri ? — Nu le pot defini, căpitane. — Aida de urat pe un om fără să știi pentru ce ? — Sublocotenentul mi-era foarte antipatic... — încă odată, pentru ce ? — Antipatie din instinct. — Te-a pedepsit?... — M’a consemnat, căpitane.m — Pe drept? ! — Era în dreptul său, n’am nimicirile zis, deoarece la apelul gradului meu vun sosit cu una sau două secunde mai târziu. Dar se vedea bine că pedeapsa asta era căutată, așteptată... (Va urma) 170