Universul, decembrie 1890 (Anul 7, nr. 279-301)
1890-12-08 / nr. 285
No. 285 Sâmbătă, 8 (20) Decembre 1890 i-se opera In mijlocul ghețurilor, Duminecă, 16 Deceni, vom începe a publica Suplimentul la opera deja publicată de noi Intunecimele Africii de H. Stanley. Acest supliment va avea titlul IMM PASA și REVOLTA din ECUATORIA Vor apare 3 fascicule pe fiecare săptămână, de 16 pagini fiecare, hârtie de lux, litere noul. Fiecare fasciculă se va vinde 10 bani in tota țara, pe servitorul lui lăsându-se singur cu dînsul și dispărând într’o cameră vecină, iar nu prin ușa pe care intraserăm. Generalul ședea înaintea biuroului seu, lângă fereastră, cu spatele spre ușă ; el sa întoarse către mine și-mi zise, pe franțuzește, examinându-me cu mare atenție : —■ Care e adresa lui Bernhof? Ii voi scrie. Respinseră : — Strada Cambon, 23. El luă un condeiu și scrise adresa pe dosul scrisorii lui Bernhof. Apoi, puse jos condeiul și-mi zise: — Apropie-te. Mă supuseiü. Aveam aspectul umilit al unui om de nimic, în fața stăpânului seu. El mă întrebă, tot ce franțuzește, că ce lucram la d. Bernhof, și-mi ceru informații asupra oamenilor cari asistau la concerturile lui. Mă întrebă dacă veniau doamne și ce fel a de femei erafi, îi dădui aceste informații. Atunci îmi zise : — Sunt bogat îmbrăcat aceste femei, dar nu mai sunt tinere—nu e însă treaba mea, căci sunt destul de bogat ca să cumper și fete tinere când bine-voiesc. Apoi, dupe o scurtă tăcere : — Da. Am mulți bani... Te-ai gândit tu vreodată ce va să zică un milion ? Banii „Respinsemu: — O 1măria ta, niciodată ideia unei asemene sume nu mi-a venit în cap! De-odată începu să-mi vorbească rusește . *—* Vrei să câștigi bani mulți? Uite, vezi, e aur. Deschise un săltar de la biroul său și-mi arăta o cantitate enormă de piese de aur. — Sunt 40.000 de franci aci, zise, părând a fi vesel de mirarea mea prefăcută. — Cum te chiamă ? mă întrebă. — Engel, îi răspunsemi. — Știi tu ceva să zică pe nemțește Engel? — Da, stăpâne, vra să zică înger. — Da, dar tu ești un drac, adaose rîzând. Un drac căruia ești stăpân măria ta, și dacă vrei țî-o aduce pe Luciferul meu viu. . — N’am nevoie de Luciferul teu, nătărăule. Altceva -ți cer și, dacă nu vei vrea, îți iau capul. Dar, stăpâne, dacă mă faci bogat, cu un milion îmi fac alt cap. — Se nu mai glumim. Dacă vrei se’mi spui numele oamenilor cari vin la Bernhof, ce fac, ce zic, țî-or da bani mulți și adeseori. La această propunere de spionagiu, sângele mi se urcă în cap. Ochii mei arătați se vede ce se petrecea în mine, căci el mă privi cu frică. Glonțul Eram aproape de densul, la stânga lui. Făcui un pas îndărăt, trăsei un glonț zicând : — Voie tebe za bombi! (Na, pentru bombele tale). Căzu cu fata pe birou bârguind : — Pa Ce voia să zică ? Desigur un cuvînt rusesc care să începe cupa și care însemnează: Iertare! Me miraiu de puținul zgomot pe care-l făcu arma : o mică pocnitură. Voiți să trag a doua oară, dar vezendu l nemișcat, îl crezuia mort. Mă miram grozav cum nimeni nu intra în casă. Cum oare n’auzise servitorul ? Mă gândii atunci să-i fur hârtiile, forțe importante pentru noi și care, între altele, trebuiai să conție lista spionilor ruși în Paris. Făcuii o mișcare ca să deschid, dar mă gândii că acolo erau bani. — Să se bănuiască poate că am furat! Fuga Atunci, mĕ duseiu spre ușă, neîntâlnind pe nimeni indisem ușa cu cheia. Mă coborîiu spre bulevard. Trecând înaintea portăresei, o salutaiu, lașind pe stradă, mă întorseiu spre drepta, fără A fe* știu unde mergeam. Mă așteptam mereu , voi fi arestat pe la spate. Auzind pe cu y.Ea alergând după mine, credeam că e gata. Scosei și revolverul ca să mă aper. Era un tener. Imi zise : — Ce, nu poți să bagi cearnă când mergi? Nu va ști niciodată că se putea să-l omor. Eu îmi urmamu liniștit drumul și cerul, azil, știi de la cine. Reflecția finală D. de Labruyère isprăvește această povestire, care-l va costa poate pușcăria—• cu următoarele cuvinte: „In port, la Triest, sunt singur. Nimic nu mai remâne din această întâmplare decât nourașul de fum, ca un fum de țigară, care se împrăștie la orizon. „Mi-am făcut datoria : Padlevski e scăpat ! Stindardul care fâlfâe deasupra capului, n’a trădat nici o dată pe nimeni și, în țara depărtată din Lumea nouă unde s’a dus să ceară azil, chiar dacă s-ar fi cu totul transformat la față, cetățian al altei țări, estrădarea n’ar putea să-l atingă: „Ei am lucrat cu libera mea voință, poate înpotriva convențiilor omenești, dar urmând instinctul rasei noastre franceze, care pune mila mai presus de lege“. Brutus. 143 întâmplări din țară Morte misteriosă S’a găsit mort, în apropiere de casa sa, locuitorul Soare Cărbuneanu, din comuna Voinești, județul Dâmbovița, lângă un belestem,îm care se găsea cu piciorele până la genunchi, iar corpul pe mal. Parchetul a fost sezisat. Neorînduelile de la Berlad D. Pencovici, inspector administrativ, fiind însărcinat a face o anchetă relativ la alegerea colegiului al 2-lea din orașul Bâriad, a sosit acolo cu trenul de luni dimineața. In aceeași zi, pe la orele 9, s’a dus la localul primăriei spre a începe ancheta, unde a stat până la orele 12, preparând lucrările pentru anchetă, dar fiind ora de masă, a suspendat ancheta, amânând deschiderea ei la orele 2 p. m. La ora fixată, alegetorii și nealegetorii s'au adunat la primărie, și din vorbă în vorbă s’a întâmplat între ei o păruială bună, după care d. Pencovici a suspendat iar ancheta, ducându-se la oțel, anunțând deschiderea ei a doua zi marți. De astă dată de inspector administrativ a procedat altfel, nepermițând nimănuia să intre în camera anchetei decât câte un martor care își depunea mărturisirea în liniște. Ancheta neterminându-se marți, a continuat și mercurî. Despre scandalul întâmplat la primărie luni, nu ne putem pronunța, care din ambele părți a fost mai vinovată, deoarece ambele aceste partide caută, care mai de care, să iasă mai curată, învinovățind pe cealaltă. O a doua anchetă poate găsi pe adevărații vinovați ai acestui scandal. S JE^evoltái clescolax-i % Ni se scrie din Athena. Gimnaziul din Pyrgos (Pelopones) e de un timp încoace teatrul unor scene foarte turbulente. Se ținu deunăzi în cancelaria școalei o conferință de profesori pentru pedepsirea unui elev insubordonant. Toți profesorii erau pentru darea afară a elevului; numai unul din ei era contra acestei sentințe. Din cauza aceasta, se iscă o ceartă între corpul profesoral și în curând se făcu în cancelarie o bătaie în regulă. Școlarii, cari ascultau pe la ușă, năvăliră și ei iu cancelarie și traseră o bătae strașnică directorului și profesorilor cari fuseseră pentru depărtarea elevului. Apoi luară pe profesorul care le apărase interesele, îl ridicară pe umeri și-l duseră în triumf prin toate străzile orașului. Ei se întâlniră însă pe drum cu o altă ceată de școlari cari țineau partea directorului. Intre cele două tabere se începu o luptă înverșunată care a cauzat de ambele părți o mulțime de capete sparte. Gimnaziul de atunci e închis și ostilitățile între școlari continuă mereu. Sinucidere î n trăsură Din Paris ni se scrie cu data de 14 c.. Eri dimineața, un om de vre-o 60 de ani, elegant îmbrăcat, purtând decorațiunea legiunii de onore, intră în magazinul de arme din strada Saint-Lazare No. 77 și ceru să i se veadă un revolver. El părea forte calm și nimic nu lăsa să se bănuiască că are vreun plan sinistru. El cumpără un revolver bull-dog pe care îl plăti 35 de franci; cumpără de asemenea o cutie de cartușe și încărca revolverul în fața armurierului, căruia îi zise că pleacă în călătorie. El se urcă apoi într’o trăsură și strigă birjarului să -l ducă la gara Saint-Lazare. După câteva minute, birjarul auzi în interiorul trăsurii o detunătură de revolver. Trăsura se opri. Mai mulți trecători se grămădiră în jurul ei. Pasagerul, care era culcat pe pernele trăsurei, avea tâmpla dreaptă găurită de un glonț. Se constată ca e un fost căpitan de artilerie. Motivul sinuciderei nu s’a putut afla.______________________________ Acte oficiale Sunt înaintați în direcția poștelor și telegrafelor : D. Bălănescu Mihail, oficiant gradul I; d. Herfurth Guillaume, oficiant superior gradul I; d. Demetrescu Mihail, oficiant gradul II; d. Dimitrescu Constantin, oficiant superior gradul III; d. Popescu Toma, oficiant gradul III. *D. Teodor Florian, actual ajutor comptabil în serviciul casierielor generale, se numește în postul de casier general de județ, în locul d-lui I. Buicliu. *D. Al. Parisiani, actual controlor în direcția vămilor din administrația centrală, se numește în funcțiunea de cap al biuroului datoriei publice, în locul d-lui E. M. Măcărescu. Sunt numiți: D. George Mihăescu, fost ajutor de jude de ocol, ajutor la ocolul Cotmeana, jud. Argeș, și d G. D. Periețeanu, actual portărel la tribunalul Putna, cap al portăreilor cursei de apel din Galați, în locul d-lui I. G. Petrescu. " * Mai sunt numiți: D-niî C. I. Ștefănescu, actual revizor în serviciul exterior al vămilor, în funcțiunea de verificator-taxator în același serviciu, în locul d-lui Nicolae Pană; Al. P. Mavrogheni, actual impiegat de cancelarie în serviciul exterior al vămilor, revizor în același servicii), în locul d-lui C. I. Ștefănescu; I. Teofilescu, actual supraveghetor în serviciul exterior al vămilor, impiegat de cancelarie în același servicii, în locul d-lui Al. P. Mavrogheni; Florea Marin, fost supraveghetor vamal, în aceiași calitate în serviciul exterior al vămilor, în locul d-lui I. Teodorescu; N. Stoenescu, actual copist la biuroul vămilor, conservator de material la același biurou, în locul d-lui N. Ionescu; Gr. Stângaciu, actual ajutor-arhivar la biuroul vămilor, copist, în locul d-lui N. Stoenescu, și I. Odobescu ajutor-arhivar, în locul d-lui Gr. Stângaciu. ÎNTÂMPLĂRI din CAPITALA Fugar Gheorghe Bănciulescu se plictisise cu serviciul la fabrica de petrol și hotărî s’o șteargă. Asta n’ar fi fost nimic, dacă Gheorghe nu ștergea și o sumă de 200 lei. Dar fugarul n’a ajuns departe, vei sta pe moale la secția 7. Hoață! Unde duce și dorul d’a purta ceasornic ! Uitați-ve la Lina Gheorghe, care a furat un ceasornic de argint de la stăpâna sa. In loc să se furlandisească pe strade, ea plânge acum la secția 9. Curier judiciar (TRIBUNALELE STREINE) Nihiliști condamnați la moarte î J Din Petersburg ni se scrie: Procesul nihiliștilor, care s’a judecat în timpul din urmă la Petersburg, s’a isprăvit cu condamnarea la moarte a tuturor acuzaților, afară de unul singur care a fost achitat. Iată pe scurt actul de acuzare. La 26 Februarie 1889, o femee tîneră intră într-o tutungerie și cumperă țigări. Ea plecă uitând pe masă un mic portofoliu cu bani. Tutungiul scotoci prin portofoliu și găsi o proclamație nihilistă; el avisă imediat poliția. Prin cercetările tăcute, se constată că posesoarea portofoliului e nihilista Sofia Ghiinzberg, care încă din anul 1886 era căutată de poliție. Sofia Ghiinzberg, îndată ce observă că perduse portofoliul compromițător fugi în aceeași noapte în Crimea, înainte de a pleca, ea rugă pe un vecin să se ducă la amicul ei Mihai Stoianowski și se-i spue să nu mai vie la dânsa, căci pleacă din Petersburg. Poliția află despre aceasta și arestă pe Stoianowski. In aceiași zi, doi studenți din Charkow, L. Treibfeld și Simon Stoianowski, fratele lui Mihail Stoianowski, fură arestați și ei, în momentul când poliția pătrunse la dânșii, îi găsi arzând niște hărții, pe cari se mai puteau citi vorbele: „Monarchie despotică” „libertatea presei”, etc. Simon Stoianovski înebuni în închisore. Alexe Proșko, bombardier din Sevastopol, care dădu ospitalitate Sofiei Griinzberg fu arestat. In momentul când poliția întră în odaia Sofiei, ea rupse o hârtie și vru să înghită bucățile, dar gendarmii nu o lăsară. Hârtia era o proclamație pentru omorîrea țarului. După cum ați aflat pe cale telegrafică, toți acuzații, afară de Petre Dușenski, ofițer din Kronstadt, fură condamnați la moarte. Se speră însă că țarul va preschimba osânda în deportație la Siberia. Procesul Eyraud Am dat ieri începutul procesului asasinului Eyraud, care, în complicitate cu Gabriela Bompard, a gâtuit pe portărelul Gouffă și l’a băgat într’o ladă, ducând astfel cadavrul până la Lyon. Prima ședință a fost la 4 Decembre, a doua ședință la 5 curent. Iată ce ni se depeșează, cu această dată, din Paris: „Azi ședința procesului Eyraud a fost consacrată la ascultarea martorilor.—Deposițiunea lui Garanger care a adus pe Gabriella Bompard din America și a îndemnat’o de a se denunța, a făcut să se ivească un viu incident.—Eyraud a insultat pe Garanger imputându’î că minte și că vrea să’l înșele.—Gabriella Bompard a fost prinsă de o crisă nervoasă; audiența a fost amânată pe mâine.“ O cugetai-o pe zi Se iubești fără să fii iubit , poate, din toate durerile omenești, singura care nu e lipsită de farmec. O dramă conjugală . Din Paris ni se scrie: Un oarecare Lacassin, în vârsta de 28 de ani, fost cizmar, se întoarse mercurî dimineață la locuința sa din Villeneuved’Agen, după ce făcuse doi ani de închisoare. Femeia sa nu vru să-l primească în casă și în aceiași zi, făcu la tribunal o cerere de divorț. Seara, cei doi soți se întâlniră într’o stradă singuratică. Lacassin năvăli asupra femeii sale, îi dădu câteva lovituri de cuțit și îi trase trei gloanțe de revolver. După aceia, asasinul își puse țeava revolverului în ureche și își sbură creerii. Eyraud scăpat din Incisare Din Paris ni se scrie : Redacția ziarului „La France, du Sud Ouest“ din Bordeaux a avut la 12 c. o vizită care nu treiuive să-î fi făcut multă plăcere. Un individ bine îmbrăcat, înarmat cu un baston enorm, intră în biurofi și întrebă cine e redactorul-șef. — Eu sunt respinse unul din redactori. Necunoscutul se întoarse atunci către dînsul și îi sparse capul cu o lovitură de baston. — Cine e redactorul al doilea ? întrebă apoi vizitatorul. Dar firește că nimeni nu se grăbi să se recomande în această calitate. Streinul învârti atunci bastonul și începu să dea nebunește în dreapta și în stânga. Redactorii, după ce rezuză că e imposibil de a dezarma pe primejdiosul musafir, fugiră afară din birou și închiseră în urma lor ușa cu cheia. Nebunul rămas singur strânse toate manuscrisele, ziarele și registrele și le ad runcă în foc. Apoi sparse și strică tot ceH ’î căzu în mână. Agenților cari veniră să’l aresteze le zise : „Știu pentru ce ați venit. Da, sunt Eyraud, e adevărat, dar oamenii aceștia apără pe Gabriela Bompard și me acuză pe mine singur de crima săvârșită. Trebuie să vin din închisoare să le dau o mică lecțime“. Nebunul fu condus la o casă de sănătate. OCHII DRACOLOI SIOMIOV mrbI SENZAȚIE „Ah! acest demon de care ți-am vorbit și care te posedă, ie foarte puternic, deoarece izbutește să înăbușească strigătele conștiinței sale, conștiinței unui Palmers. „Vai! le vezi toate Sub o înfățișare falsă, iești într’o adevărată stare de nebunie. — „Nu tăgăduiesc amorul toț sau mai bine pasiunea ta, se vede, vai! cât de colo! dar vie întreb speriată unde o Să te ducă această pasiune fatală, blestemată! — Sa-me de bărbat și nu mai ai de ce să te temi. — Vrei să faci din mine nevastă, căci n’aî îndrăzni sâ’mî propui să fiu amanta ta! • — Amanta mea! Niciodată ! niciodată. Dacă ași fi avut numai această idee monstruoasă, considerându-me ca un laș, ca un imfam, mî-așî fi zburat creziî! — Ah ! tot mai ai simțimânte nobile. •— Pentru tine am totul! — Nu te rătăci, dragă copile , gândește-te că ești un bolnav care se consultă în acest moment ca să se vindice. —■ Vrei să zici că sunt bolnav! zise el cu o voce înăbușită. — Foarte bolnav. — Ei, speri să mă vindeci? — Da. — Să nu te aștepți la aceasta. Dacă amorul meuie o boală, nu se va vindeca decât prin moartea mea. Un amor ca al meu trăiește pe vecie și ca să nu mor în curând... — Sfîrșește, Enric. — Fii nevasta mea. — Legile civile și bisericești nu me lasă. — In Franța, poate, dar în America și în alte țări legile civile și religioase nu sunt tot așa de aspre. — Dar părerea lumii, Enric? — Nu me ocup de ea. — Enric, erai de față când am făgăduit tatălui tău, cu puțin înainte de mortea sa, ci o să râmai credincioasă amintirii lui. — Nu Me voi atinge de această credință păstrată părintelui meu ; din contra, mă voi asocia și eu. Oh! n’am uitat cuvintele pe cari le-a pronunțat tata în ziua aceia! „Enric, mi-a zis el, datorezi mămiți, tale o venerațiune nesfîrșită. Iubește-o cu o adorațiune respectoasă. Dacă vei uita vre-odată ceea ce a făcut pentru tine și pentru mine, crez c’ași ieși din mormânt ca să te blestem.“ „Tata, lasându-te văduvă și tandra, s’a gândit că o să te măriți și ți-a spus’o. — „Eu, ai răspuns ’ d-ta, nici odată! crezi c’ași putea schimba numele d-tale onorabil cu un altul, fie el din cele mai ilustre ?“ „Ei bine, luându-mă pe mine, n’o să desfinți aceste vorbe, fiindcă mă numesc Palmers, ca tata. — Recunosc că ai o memorie bună, Enric, cu toate astea am mai răspins ceva bărbatului meu, ceea ce tu treci sub tăcere. „I-am făgăduit, i-am jurat in fața lui D-zeu, să rămâi văduva până la sfârșitul vieții mele. Tancrul se îngălbeni își aduse aminte acest jurământ al Marcelinei. Râmase câteva clipe încurcat, apoi cu o voce întretăiată: — Jurământ imprudent, negândit, zise el, jurământ care scapă dupe buze într’o clipă de emoțiune violentă, jurământ pe care tata nu ți l’a cerut și pe care nu ești silită ca să ’l ții. — Oh! Enric, Enric, replică d-na Palmers c’o voce înecată în lacrămi, tu vorbești așa? „Doamne sfinte! In ce prăpastie grozavă au căzut spiritul și mintea ta ? „Ai vrea să mé vezi trădând un jurământ făcut tatălui tău pe patul său de moarte , un jurământ sfânt! Dar dacă ași comite o asemenea faptă, stima ta pentru mine ar înceta, sunt sigură „Nenorocit copil ! Dar dacă ași împărtăși rătăcirea ta, dacă așî fi ca și tine o amintită, în ce prăpastie adâncă n’am cădea! „Ah ! atunci tatăl teu ar putea să iasă din mormânt, ca tatăl lui Hamlet ca să ne blesteme pe amândouă! Aceste cuvinte erau teribile și teribil fu și efectul ce produse asupra tânârului. Scoase un gemet și lăsă capul jos. — L’am atins! se gândi tânâra femee. După o tăcere scurtă, reluă: — Chiar dacă n’ași fi făcut acest jurământ tatălui ten, tot nu ne-am putea căsători după legile franțuzești, legile țarei mele, legi cărora datoresc supunere și respect... „Te iubesc prea mult, mă îngrijesc de viitorul, de fericirea ta și nu vreau să te văz posomorându-te la ușa orizonturilor luminoase cari se deschid în fața ta. „Ochii tei, prietene, amăgiți de cine știe ce miraj înșelător, mi mă ved așa cum sunt. „Am trei zeci și cinci de ani și tu n’ai decât doue-zeci și cinci. — Peste puțin două-zeci și șase, zise el. •— Fie și doue-zeci și șase , dar tot o femee bătrână sunt pe lângă tine. — Oh ! — în femee bâtrână, Enric, cu toată înfățișarea tinereții ce am, ceea ce consider astăzi ca o nenorocire. i — Ca o nenorocire deoarece ceea ce -mi mai remâne din tinerețea, din frumusețea mea a putut să tulbure până la așa punct spiritul și judecata ta,, atât de drept e altă dată. Dete din cap și replică : — Ești mereu teneră și mereu frumoasă. ,X Va urma).