Universul, decembrie 1890 (Anul 7, nr. 279-301)
1890-12-04 / nr. 281
Universal No. 281 Acolo găsești și babe De cincizeci șaizeci de ani Care vor a fi curtate Și găsesc chiar curtezani, Ba, găsești moșnegi cu suta Carii, veșnic tremurând, Spun la bazine de iubire An* unui îngeraș plăpând cum a zis tot prietenul Scrob, care foarte expert în materie. Da, la teatru și numai la teatru se pate face un debut strălucit, care să’ți deschiză îndată a deux battants ușile saloanelor. Acolo și numai acolo, în lumea fracurilor, — apropos, ’mi-am comandat și eu frac, ba și clac, că cVacuma la salon, sorovo ! că numai inerte, nu ! — mai cu pardon, — când calci pe cineva pe bătătură din stângăcie sau îi dai un ghiont într’adins, — n’aveți grije, că și’n lumea a mare se calcă pe’ picior și se dau ghiontind cu toptanul, — mai cumu știu ce, faci lezne cunoștință cu societatea highe-liffe! La teatru deci m’am dus se debutez și am debutat de minune, n’am ce zice !... * * * Sala era garnită de sus până jos. Lumina becurilor, strălucirea pietrelor prețioase de pe la mâinile cucoanelor, frumusețele tinere, blonde și brune, te orbeau, te zăpăceau, te fâstâceau cum se cade. M’am, așezat în stalul meu,—No. 152 v’am spus,—și, ridicându-mi mâna cu cochetărie, am început să binoglez prin loji și staluri, ca să fac și eu cum făcea toată lumea. Mai îndată toate benoclurile se îndreptară spre mine, îmi lâsai arma jos și rămăsei țeapăn în stalul meu. Eram admirat, mâncat cu ochii de o lume întreagă și încă ce lume! lume highliffe ! Aceasta me măgulia, me îngâmfa, me ■ făcea să zic în minte ca prințul de Palermo în Boccacio: „De la cap pân’ la picioare sunt numai distincțiune.“ Și distins ași fi fost în gândul meu dacă o vecină de stat,—în catifea și parfumată de sus până jos,—n’ar fi exclamat, adresându-se mie:—Ce frumos inel ai, d-le!... Vezi doamne. Inelul meu era distins, iar .u ea ! Asta m’a supărat grozav ! » * « Nimerisem la reprezintația Hero și Leandru, dată de simpatica și marea noastră artistă Agata Bârsescu. Juca frumos și aftorii, juca fani de tot ca și Agata. Mărturisesc însă în conștiință că eu nu înțelegeam nimic și crez,—ba chiar sunt sigur,—că cea mai mare parte din spectatori era tot ca și mine în privința asta. Mi se părea că asist la o pantomimii de circ. La circ cel puțin rîzi, dar aci nici nu rîdeam, nici nu plângeam. Aba, nu făceam ceva, căscam! Și căscam cu atâta poftă că ’mi trozneau fălcele și făceam și pe vecinii mei să casce, îmi părea real, rău de tot că venisem. Și tot așa de rău îmi părea pentru prima oară în viața mea, că n’am învățat nemțește.Lasă că am se ’nvățacu și englezește de necaz. Și am să ’nveț bezne, pentru că la administrația nostră se află Manualul de Conversațiuni moderne în șase limbi, care numai cu 4 lei... te face să cunoști nu una, ci șase limbi. * * * Căscam, zic, căscam cu poftă și me sileam din toate puterile să gonesc somnul care ’mi închidea, încetul cu încetul, pleopele ochilor mei frumoși. La o scenă patetică,—patetică trebue să fi fost c’altminterea nu mi se întâmpla pozna, — somnul me birui și adormit d’albinele. Cât am dormit și dacă am sforăit, nu știu. Salve de aplauze, și strigăte de bravo me deșteptară. Mé frecai zăpăcit la ochi. Lumea era gata de plecare și aclama în picioare pe Bîrseasca. Vecina mea, — cea în catifea și parfumată de sus până jos,—dispăruse. Dar, vai! nenorocire mie ! dispăruse cu inelul meu. Vezi, d’aia dormisem eu cu poftă și nederanjat de nimeni. Și dac’ar fi fost inelul meu, calea valea. Dar nu era al meu, era al verișoarei mele. Ce o să zică verișoara ? Marion. N.B. Apropos. — Deschideți o listă de subscripție ca să cumper inelul verișorei și să scap de belea, că eu sunt sărac lipit pământului, și n’am cu ce. V’așî fi forte recunoscător. Iar eu, Marion. Sterșindu-se opera In Mijlocul igȘiilor Ghețurilor, Dumineca viitóre, 9 Decembre, vom începe a publica Suplimentul la opera deja publicată de noi Intunecimele Africă de N. Stanley. Acest supliment va avea de titlu: EMIN PASA Revolta lela Ecuatoria Vor apare 3 fascicule pe fiecare săptămână, de 16 pagini fiecare, hârtie de lux, litere nouă. Fiecare fasciculă se va vinde 10 bani în totă tara, și întâmplări din țară Arsă de vie. Femeea Zoița lui Gheorghe Năstase, din comuna Tămășeni, județul Fălciu, în etate de 75 ani, pe când torcea la foc, a lovit lampa care ardea pe brîul sobei; lampa căzând în brațele ei, gazul aprins s’a răspândit pe haine aprinzându-i-se, astfel că, după 12 ore, a încetat din viață. Căzut într’o fântână Individul Gheorghe Gheocu Talpan, din comuna Filiora, județul Neamțu, pe când se întorcea de la monastirea Văraticii spre domiciliul său, s’a așezat pe ghisdurile unei fântâni pentru a se odihni; în acel moment fiind atins de epilepsie (bălă de care suferea de mai mult timp), a căzut în fântână la o adâncime de 16 metri, unde a fost găsit de femeea Elena Lăcătușu, care se dusese să scotă apă. Deși a fost scos cu viață din fântână, dar din cauza loviturilor ce a suferit în căderea sa, spărgându-i-se craniul, a încetat din viață peste o oră în casa unei monahe din apropiere, unde fusese transportat, îngropată de vie Fiica locuitorului Tudor Dincă, din comuna Stelnica, județul Ialomița, în etate de 15 ani, mergând cu sacul la o groapă ca să ia pământ pentru lipit s’a surpat malul pe densa, deși a fost scoasă imediat, însă peste puțin timp a încetat din viață. O nenorocire îngrozitoare de către locuitorul Dumitru Grosariu s’a găsit morți: femeea Măriuca lui Gheorghe Coman, din comuna Mălini, plasa Muntele, județul Suceava, împreună cu doi hăeți ai ei. Din cercetările făcute s-a constatat că numita femee de cu seară a făcut foc în soba ce era zidită de piatră și lipită de păretele casei, a astupat coșul înainte de a se potoli focul și s’au culcat, în urmă comunicându-se focul la pereții ce erau de bârne, a isbucnit în casă, astfel că din causa fumului și a ferbințelei au încetat din viață." De ale mizeriei In vechea cazarmă a Pontonierilor din Brăila, s’a găsit individul Nicolae Burlacu, mort din cauza mizeriei. Hoție americană Ni se scrie din Paris. Sunt încă oameni destul de naivi ca să dea in cursele cele mai grosolane. Dovadă d-l Louis D..., contabil într’o brutărie de lux din strada Grety. El fu trimis de stăpânul său să încaseze 3000 de franci și fiindcă banii i se plătiră în hârtie monedă, se duse la bancă ca să’l schimbe în aur. Știa că stăpânul său avea trebuință de aur pentru plata unor polițe. Punând apoi banii într’un săculeț, el intră într’o cârciumă de peste drum de bancă și ceru un absint. La masa lui se așeză în curând un alt tânăr, care ceru de asemenea un absint. După un moment, cei doi tineri făcură cunoștință. Necunoscutul se recomandă ca încasator la casa de bancă Dupuis & Comp. și spuse că stăpânul său l-a trimis să schimbe hârtie monedă în aur. — E foarte lesne, zise de Louis, câți bani au de schimbat ? — 4000 de franci, răspunse necunoscutul scoțând din buzunar un mic pachet învelit în hârtie. — Dacă vrei, haidem amândoi la bancă sa ’ți arăt unde trebue să te adresezi ca să ți se schimbe banii. — E de prisos să mergem amândoi, linul ajunge. Dacă ai fi așa de bun să te duci d-ta să ’mi schimbi suma asta m’ai îndatora forte mult. — Nu ți-e frică că o să fug cu banii ? — Nil, răspunse necunoscutul rîzend, la urma urmelor îmi lași săculețul d-tale. Louis luă pachetul ce ’i întinse noul său prieten și i lăsă în schimb săculețul de napoleoni. Când deschise însă pachetul de bancnote pentru a le număra casierului, văzu cu spaimă că pachetul nu conținea decât foi de hârtie albă. Alergă imediat la „prietenul“ seă din cârciumă, dar se înțelege că hoțul nu îi așteptase întorcerea și că dispăruse de mult împreună cu săculețul de napoleoni. Tovarăș la câștig Din Berlin ni se scrie: întruna din serile trecute, comerciantul Pfechter din Mrotschen, ședea ce doi prieteni ai săi într’o cârciumă și discuta asupra șanselor ce are cineva de a se îmbogăți la loterie. — Joc și ea de 10 ani, zise Pfechter, dar până acum n’am câștigat nici două parale. — Ia să vedem biletul, răspunse unul din prietenii lui Prechter. Acesta scoase din portofoliu un bilet de loterie și ’l întinse tovarășilor săi. — Spune, Prechter, zise acela care luase biletul pentru a’l examina, spune’mi dacă ai câștiga 40.000 de mărci, te ai gândi să dai ceva la prietenii tei ? ------V’ași da 10.000 de mărci, zise Prechter. — Bine, dacă e așa, ține 30.000 mărci căci biletul ten a câștigat câștigul principal de 40.000 mărci. Zicând aceasta, tovarășul lui Prechter puse pe masă SO.Do0 de mărci în bancnote, luă biletul și plecă iute din cârciumă. La început, Prechter rămase zăpăcit dar în curând observă că fusese victima unei escrocherii premeditate. El a dat în judecată pe prietenul șefi care susține că cumpărase biletul în toată regula. In ajunul execuției electrice Pregătirile pentru execuția ucigașului Joseph Wood în închisoarea din Sing Sing se urmează cu activitate. Gardianul Brush însărcinat cu supravegherea execuțiunii a spus criminalului că e nădejde să i se preschimbe felul morții. Aceasta însă n’a făcut’o decât pentru a liniști pe condamnat, care era pe punctul de a înebuni de spaimă. Specialiștii electriciani au examinat mașina de execuție și au afirmat că groaznicele scene de pe timpul execuției lui Kemler nu se vor mai repeta. Aparatul electric a fost deja legat cu odaia de execuție prin sârme. Fotoliul mortuar a fost poleit și șters și așteptă acuma pe condamnatul care trebue să șează într’ansul pentru a primi lovitura electrică. Un cal bătrân a fost adus Joia trecută, în odaia de execuție și deja după trei minute lumea strânsă în jurul închisorei văzu scoțându-se cadavrul calului. Execuția lui Wood poate să mai întârzie cel mult o săptămână. .Acte oficiale Sunt numiți: * D. L. Paciurea, membru în consiliul de,, administrație al căilor ferate, în locul m pai vacant; D. Al. Davidescu, repetitor de cursuri la școala națională de poduri și șosele în locul d-tră ’ Petre Zahariad; D. doctor Petre Ulvineanu, medic al școalei naționale de poduri și șosele, în locul d-lui doctor Eracle Clement, demisionat. Ascunderea ASASINULUI PADLEVSKY (Prin fir telegrafic) Paris, 1 Decambru. D-nul Georges Labruyère povestește în ziarul „Eclair“ că el a ajutat pe Padlevsky a se pune la adăpostul urmăririlor poliției. După ce l-a ascuns câtva timp la Paris, d-nul Labruyère, sub pretext de duel, a plecat cu doi amici ai săi cari jucau rolul de martori și cu Padlevsky la Triest prin drumul Italiei; din Triest Padlevsky a plecat la America. Omorâtorul ar fi declarat că el a ucis pe Seliverstoff pentru că acesta voia să facă să se organizeze la Paris prin intermediul unui agent provocator un complot nihilist pentru a proba zelul său către Țarul. Poliția crede că declarația d-lui Labruyère este fantastică. Lumea se întrebă cu toate acestea dacă d-nul Labruyére nu va fi urmărit ca și Padlewski. D-nul Lozé, prefectul poliției, și d. Guillot, judecătorul de instrucție au presentat raportul lor d-lui Constans. D. Labruyére întrebat de motivele întreprinderii sale a respins că a voit să scape un criminal politic și să facă o lovitură sensațională de reportagiu, înaintări în armată In artilerie sunt avansați, la gradul de maior: căpitanul Grecescu Constantin, în regimentul 4. La gradul de căpitan : locotenenții Alexandru Dimitrie și Corivan Teodor, reg. 3 ; Pascal Ion și Burghelea Constantin, reg. 5 ; Coconeanu Tiberiu, reg. 6. *In cavalerie avansați la gradul de căpitan : locotenenții Boțea Nicolae, la școla de cavalerie; Stefanovici Vasile, regim. 1 roșiori; Săulescu Ion, regim. 1 călărași. La gradul de locotenenți: sub locotenentul Tomșa Dumitru, regim. 11 călărași. *Guardul de artilerie clasa III Georgescu Nicolae s’a înaintat guard clasa II în batalionul de asediu. *S’au făcut următoarele înaintări de guarzi de artilerie clasa III: Subofițerii Nestor Constantin și Mărăcineanu Constantin, la arsenalul de construcții , Papa Vasile, la arsenalul flotilei și Teodorescu Dimitrie, în reg. 1 artilerie. ’"Sergenții bacalaureați Popp Nicolae și Sterie G. Enachescu s’aîi înaintat la gradul de sub-locotenent în rezervă în artilerie, cel d’întesă la corpul I de armată iar cel d’al doilea la corpul II. ÎNTÂMPLĂRI din CAPITALA Caterina Lache și Ion Sulă au fost arestați pentru că au furat 45 lei de la stăpânul lor din strada Zborului. Madam Lache explică acest furt prin dorul de activitate al lui Ion „Sulă“, care ruginise cu slugăria și voia să se apuce de cizmărie cu banii furați. Dor de activitate Marți, 4 (16) Decembre 1890 Dezertor Secția 49 a pus mâna pe Gheorghe Radu, soldat dezertor. Mândtoios oricât ai fi contra furturilor, ți-e pe din putință să te superi pe Dumitru Vlădescu din Ceauș-Radu. Ce credeți c’a furat acest onorabil ? O tavă cu plăcintă de la Cristea Alecse din calea Moșilor. De! Ochii văd, inima cere. Periculos Nu tot așa stă lucrul cu Hainei Parti din str. Batiste. Vă dați cu socoteala cam pentru ce o fi furat ’dumnealui o ladă „goală“ din Lipscani? leii mă tem c’avea de gând s’o umple cu lucruri de... găsit. Secția 1 a avut deci dreptate să-l aresteze. SCHIMBARE DE CADAVRE Din Berlin ni se scrie: Acum 14 zile muri în spitalul din Potsidam o tânără fată din Berlin. Direcția spitalului comunică imediat trista știre în mod telegrafic părinților răposatei. Aceștia răspunseră, tot pe cale telegrafică, să li se trimeată scumpele resturi ale copilei lor pentru a le înmormânta aci. Cererea le fu împlinită. După 4 zile, un sicriu de zinc fu adus la locuința nenorociților și mama desperată se aruncă plângând asupra sicriului și deschise capacul pentru a săruta pentru ultima oră sau copila ei. De odată scoase un țipăt de groază și căzu jos leșinată. In sicria nu se afla cadavrul fetei ci corpul unui bătrân slăbănog și bărbos, îmbrăcat în uniformă rusească. Era lămurit că se schimbase cadavrele înainte de trimitere. Furnisorul de sicrie al spitalului din Potsdam, greșise, precum se află dintr’un schimb de depeși. Un ofițer rusesc din Smolensk murise în aceeași zi cu tînăra fată și cadavrul lui fu de asemenea reclamat de tovarășii săi de arme din Smolensk pentru a fi îngropat acolo cu tote onorurile militare. Furnisorul greșise adresele și astfel cadavrul rusului călători la Berlin pe când corpul fetei fu espediat garnisoanei din Smolensk. Corpul ofițerului mai putu fi trimis la Smolensk, dar nu mai fu posibil de a recăpăta din Rusia cadavrul. La o cerere făcută de părinții moartei, autoritățile ruse răspunseră pe cale telegrafică : . „Prea târziu, fiica d-voastră a fost înmormântată azi dimineață cu toate onorurile militare.“ ■ O entgetei*a pe so i Femeia care, deși disprețuește pe bărbatul care a iubit-o, totuși e capabilă de a sfîșia la prima ocazie pe rivala sa. Asasini și incendiari Din Paris ni se scrie: Cu o îndrăzneală neobicinuită s’a săvârșit la 6 c., un omor în orașul Mans. Văduva Joubert, proprietăreasa unei cafenele, voind să închidă obloanele stabilimentului seu pe la orele 9 seara, fu zu , grumată de niște bandiți cari auziseră pesemne că cafegeoaica are ceva economii j. Tâlharii se puseră apoi să spargă si ^tarul tejghelei unde se găseau banii. De o dată însă ei auziră niște pași coborând scările ce duceau în cafenea. Pentru a șterge orice urmă a crime, tâlharii răsturnară atunci o lampă cu petrolel și dădură foc cafenelei. Apoi în panica ce se produse prin izbucnirea incendiului bandiții putură să se furișeze ne-’’ văzuți. Se presupune că autorii odioasei crime trebue să fie niște mușterii ai cafenelei, bine inițiați în obiceiurile văduvei. 139 OCHII DRACULUI M 09M SE SEIfcTS.A.'ț'XIEI „Poți să ai o amantă; nimeni nu zice nimic și bunicele bune dând din cap, zic: „— Trebuie ca tinerimea să petreacă, — D-le de Lianne, replică Enric, sunt lucruri cu cari nu m’așî putea obișnui nicî odată. Respect pe femee,—mama a fost femee,—și nici o dată nu vom considera pe oarecari femei ca acele obiecte de lux de care vorbi și adinea vrea. „Nu simți un censor și n’am de ce critica faptele altuia. „Fiecare e liber să facă cum vrea. Pentru mine, femeea, e femee; trebuie să iei pe aceia pe care o iubești, nu s’o faci o amantă. „Amorul e o simțire de esență divină, cea mai nobilă și cea mai mare ce a fost dată ființei omenești. «Nu te amor și nici nu poate fi vreodată în apropierea a două corpuri cari se string numai pentru simpla satisfacere a poftelor simțuale. „Amorul, precum îl înțeleg eu, trebuie să fie unirea iubirei a două inimi cari se îmbrățișăză și se amestecă laolaltă, a două cugete cari nu fac decât unul, a două suflete cari se identifică. — La acesta, dragă d-le Palmers, n’am ce să ’ți respunz, zise de Lianne înclinându-se. — E o profesiune de credință, adaogă marchizul, și putem zice că aceea pe care o va iubi Enric Palmers, o să fie o femee fericită. Locotenentul apucă mâna lui Enric și îi zise încet la ureche: — Și eu crez tot ca d-ta. SI laOtrée ! D-na Palmers primise vizitare. Poireau, care ’a făcu cunoscut descoperirile fostei atelierese din strada Saint-Denis. Vălul care acoperea misterul nu era rupt, dar a luminat era aruncată în acestă nopte până atunci atât de adâncă. Inocenta creatură înduioșase pe d-na Freym, și ea nu executase ordinul odios ce i se dase. D-na Palmers, cugeta ca directoarea agenției și credea tot cu ea că Huberta se depărtase din Paris după ce se hotărî să crească ea singură pe micuță. Dar, unde se dusese? și micuța ce se făcuse ? Aceste întrebări erau pline de presupuneri. Biata mamă nu știa nici de cum dacă fiica ei era vie sau moartă. D-na Poireau își luase rămas bun zicându’i: •— Trebuie să așteptăm: dacă de azi până peste câteva zile nu mi se face nici o comunicație, anunțul nostru va fi înserat a treia oară în ziare. Și d-na Palmers aștepta. Vai! Era nevoită să aștepte. Intre ea și Enric situațiunea nu se modifica de loc; din contra părea Marcelinii că se agravează. Dar care era acest rău necunoscut, ciudat, de care suferea tânărul ? D-na Palmers , nu putea să ghicească. Nu observa, că să zicem așa, că copilul crescut de ea se făcuse mare. Dar el cu cât se făcea bărbat, băga de seamă că aceea care ’î fusese institutoare, mămiță, soția tatălui seu, băga de seamă, că acea care ’i scăpase viața, pe care o iubise întotdeauna ca un fiu, rămânea tânără și frumoasă... așa de frumoasă că nici o femee nu se putea compara cu ea. Intr’o seară,—îi zicea încă mămița,—pe că nu se sărutau ca de obiceiu la despărțire, tânărul simți o comoțiune ciudată , o părăsi turbat, intră în odaia lui zăpăcit de tot și în prada unei agitațiuni violente a cărei cauză nu și-o putea explica. Și cu toate acestea, de pe buzele lui, tremurătoare încă de sărutarea dată, ieșiră aceste cuvinte : — Cât se de frumoasă și cât o iubesc! Se culcă. Agitarea nu i se liniști, din contra. Nu mai era acelaș, avea alte gânduri, alte idei, era în el ca o înviere. Adormi în cele din urmă, dar visul care-i legăna somnul și înfățișa mereu chipul încântător al Marcelinei. Dimineața, când o văzu, i se păru că atunci îi bagă de seamă pentru prima oară frumusețea ei răpitoare. Avu un fior care ’i străbătu toată ființa, ca în ajun era turburat. Ei i se păru că are un aer prea ciudat; îi spuse aceasta, el nu știu ce să’î răspundă. Dar în curând își dete seama de emoțiunile, de sensațiunile ce simțea. Descoperi, nu fără frică, că afecțiunea sa pentru văduva tatălui său se transformase, cu încetul, și se schimbase într’un simțământ mai viu, mai absolut, mai arzător : amorul, care’i cuprinsese toată ființa. Enric avusese o tinerețe aspră Din plăcere se duse cu totul studiului. Dar natura nu’șî perdu nici odată cu totul drepturile sale; tânărul fusese apucat pe negândite de frigurile iubirei. Așadar, iubia, și obiectul iubirei, cultului său, era muma lui vitregă ! / Oh! nu ’și putea face nici o păreri și vălul era rupt, vedea limpede în el însuși ! Mămița dispăruse, cedând locul tinerei femei mereu frumosă, grațiosă, încântătare, adorabilă și iubită cu totă arderea unei inimi care se dă pentru prima oră. (Va urma).