Universul, decembrie 1890 (Anul 7, nr. 279-301)

1890-12-04 / nr. 281

Universal No. 281 Acolo găsești și babe De cinci­zeci șai­zeci de ani Care vor a fi curtate Și găsesc chiar curtezani, Ba, găsești moșnegi cu suta Carii, veșnic tremurând, Spun la bazine de iubire An­* unui îngeraș plăpând cum a zis tot prietenul Scrob, care foarte expert în materie. Da, la teatru și numai la teatru se pate face un debut strălucit, care să’ți deschiză îndată a deux battants ușile saloanelor. Acolo și numai acolo, în lumea fracuri­lor, — apropos, ’mi-am comandat și eu­ frac, ba și clac, că cVacuma la salon, sorovo ! că nu­mai inerte, nu ! — mai cu pardon, — când calci pe cine­va pe bătătură din stângăcie sau îi dai un ghiont într’adins, — n’aveți grije, că și’n lumea a mare se calcă pe’ picior și se dau ghiontind cu top­tanul, — mai cu­mu știu ce, faci lezne cu­noștință cu societatea highe-liffe! La teatru deci m’am dus se debutez și am debutat de minune, n’am ce zice !... * * * Sala era garnită de sus până jos. Lu­mina becurilor, strălucirea pietrelor pre­țioase de pe la mâinile cucoanelor, frumu­­sețele tinere, blonde și brune, te orbeau­, te zăpăceau, te fâstâceau cum se cade. M’am, așezat în stalul meu,—No. 152 v’am spus,—și, ridicându-mi mâna cu co­chetărie, am început să binoglez prin loji și staluri, ca să fac și eu cum făcea toată lumea. Mai îndată toate benoclurile se îndrep­tară spre mine, îmi lâsai arma jos și rămăsei țeapăn în stalul meu. Eram admirat, mâncat cu ochii de o lume întreagă și încă ce lume! lume high­liffe ! Aceasta me măgulia, me îngâmfa, me ■ făcea să zic în minte ca prințul de Pa­lermo în Boccacio: „De la cap pân’ la picioare sunt numai distincțiune.“ Și distins ași fi fost în gândul meu dacă o vecină de stat,—în catifea și parfumată de sus până jos,—n’ar fi exclamat, adre­­sându-se mie:—Ce frumos inel ai, d-le!... Vezi doamne. Inelul meu­ era distins, iar .u ea ! Asta m’a supărat grozav ! » * « Nimerisem la reprezintația Hero și Lean­dru, dată de simpatica și marea noastră artistă Agata Bârsescu. Juca frumos și aftorii, juca fani de tot ca și­­ Agata. Mărturisesc însă în conștiință că eu nu înțelegeam nimic și crez,—ba chiar sunt sigur,—că cea mai mare­ parte din specta­tori era tot ca și mine în privința asta. Mi se părea că asist la o pantomimii de circ. La circ cel puțin rîzi, dar aci nici nu rîdeam, nici nu plângeam. A­­ba, nu­ făceam ceva, căscam! Și căscam cu atâta poftă că ’mi trozneau fălcele și făceam și pe vecinii mei să casce, îmi părea real, rău de tot că venisem. Și tot așa de rău îmi părea pentru prima oară în viața mea, că n’am învățat nem­țește.­­Lasă că am se ’nvăț­acu și engle­zește de necaz. Și am să ’nveț bezne, pen­tru că la administrația nostră se află Ma­nualul de Conversațiuni moderne în șase limbi, care numai cu 4 lei... te face să cu­­­noști nu una, ci ș­ase limbi. * * * Căscam, zic, căscam cu poftă și me si­leam din toate puterile să gonesc somnul care ’mi închidea, încetul cu încetul, pleo­­pele ochilor mei frumoși. La o scenă patetică,—patetică trebue să fi fost c’altminterea nu mi se întâmpla pozna, — somnul me birui și adormit d’al­binele. Cât am dormit și dacă am sforăit, nu știu. Salve de aplauze, și strigăte de bravo me deșteptară. Mé frecai zăpăcit la ochi. Lumea era gata de plecare și aclama în picioare pe Bîrseasca. Vecina mea, — cea în catifea și parfu­mată de sus până jos,—dispăruse. Dar, vai! nenorocire mie ! dispăruse cu inelul meu. Vezi, d’aia dormisem eu cu poftă și nederanjat de nimeni. Și dac’ar fi fost inelul meu, calea­ valea. Dar nu era al meu, era al verișoarei m­ele. Ce o să zică verișoara ? Marion. N.B. Apropos. — Deschideți o listă de subscripție ca să cumper inelul verișorei și să scap de belea, că eu sunt sărac li­pit pământului, și n’am cu ce. V’așî fi forte recunoscător. Iar eu, Marion. Sterșindu-se opera In Mijlocul igȘiilor Ghețurilor, Dumineca viitóre, 9 Decembre, vom începe a publica Supli­mentul la opera deja publicată de noi In­­tunecimele Africă de N­. Stanley. Acest su­pliment va avea de titlu: EMIN PASA Revolta­­ lela Ecuatoria Vor apare 3 fascicule pe fie­care săptă­mână, de 16 pagini fie­care, hârtie de lux, litere nouă. Fie­care fasciculă se va vinde 10 bani în totă tara, și întâmplări din țară Arsă de vie. Femeea Zoița lui Gheorghe Năstase, din comuna Tămășeni, județul Fălciu­, în etate de 75 ani, pe când torcea la foc, a lovit lampa care ardea pe brîul sobei; lampa căzând în brațele ei, gazul aprins s’a răs­pândit pe haine aprinzându-i-se, ast­fel că, după 12 ore, a încetat din viață. Căzut într’o fântână Individul Gheorghe Gheocu Talpan­, din comuna Filiora, județul Neamțu, pe când se întorcea de la monastirea­ Văraticii spre domiciliul său, s’a așezat pe ghisdurile u­­nei fântâni pentru a se odihni; în acel moment fiind atins de epilepsie (bălă de care suferea de mai mult timp), a căzut în fântână la o adâncime de 16 metri, unde a fost găsit de femeea Elena Lăcă­tușu­, care se dusese să scotă apă. De­și a fost scos cu viață din fântână, dar din cauza loviturilor ce a­ suferit în căderea sa, spărgându-i-se craniul, a încetat­ din viață peste o oră în casa unei m­onahe din apropiere, unde fusese transportat, îngropată de vie Fiica locuitorului Tudor Dincă, din co­muna Stelnica, județul Ialomița, în etate de 15 ani, mergând cu sacul la o groapă ca să ia pământ pentru lipit s’a surpat malul pe densa, de­și a fost scoasă ime­diat, însă peste puțin timp a încetat din viață. O nenorocire îngrozitoare de către locuitorul Dumitru Grosariu s’a găsit morți: femeea Măriuca lui Ghe­orghe Coman, din com­una Mălini, plasa Muntele, județul Suceava, împreună cu doi hăeți ai ei. Din cercetările făcute s-a cons­tatat că numita femee de cu seară a fă­cut foc în soba ce era zidită de piatră și lipită de păretele casei, a astupat coșul înainte de a se potoli focul și s’au­ culcat, în urmă comunicându-se focul la pereții ce erau­ de bârne, a isbucnit în casă, ast­fel că din causa fumului și a ferbințelei au­ încetat din viață." De ale mizeriei In vechea cazarmă a Pontonierilor din Brăila, s’a găsit individul Nicolae Burlacu, mort din cauza mizeriei. Hoție americană Ni se scrie din Paris. Sunt încă oameni destul de naivi ca să dea in cursele cele mai grosolane. Dovadă d-l Louis D..., contabil într’o brutărie de lux din strada Grety. El fu trimis de stă­pânul său­ să încaseze 3000 de franci și fiind­că banii i se plătiră în hârtie mo­nedă, se duse la bancă ca să’l schimbe în aur. Știa că stăpânul său avea trebuință de aur pentru plata unor polițe. Punând apoi banii într’un săculeț, el intră într’o cârciumă de peste drum de bancă și ceru un absint. La masa lui se așeză în curând un alt tânăr, care ceru de asemenea un absint. După un moment, cei doi tineri făcură cu­noștință. Necunoscutul se recomandă ca în­casator la casa de bancă Dupuis & Comp. și spuse că stăpânul său l-a trimis să schimbe hârtie monedă în aur. — E foarte lesne, zise de Louis, câți bani au de schimbat ? — 4000 de franci, răspunse necunoscu­tul scoțând din buzunar un mic pachet în­velit în hârtie. — Dacă vrei, haidem amândoi la bancă sa ’ți arăt unde trebue să te adresezi ca să ți se schimbe banii. — E de prisos să mergem amândoi, li­nul ajunge. Dacă ai fi așa de bun să te duci d-ta să ’mi schimbi suma asta m’ai îndatora forte mult. — Nu ți-e frică că o să fug cu banii ? — Nil, răspunse necunoscutul rîzend, la urma urmelor îmi lași săculețul d-tale. Louis luă pachetul ce ’i întinse noul său prieten și i lăsă în schimb săculețul de na­poleoni. Când deschise însă pachetul de banc­note pentru a le număra casierului, văzu cu spaimă că pachetul nu conținea de­cât foi de hârtie albă. Alergă imediat la „prie­tenul“ seă din cârciumă, dar se înțelege că hoțul nu îi așteptase întorcerea și că dispăruse de mult împreună cu săculețul de napoleoni. Tovarăș la câștig Din Berlin ni se scrie: întruna din serile trecute, comerciantul Pfechter din Mrotschen, ședea ce­ doi prie­teni ai săi într’o cârciumă și discuta asu­pra șanselor ce are cine­va de a se îm­bogăți la loterie. — Joc și ea de 10 ani, zise Pfechter, dar până acum n’am câștigat nici două parale. —­ Ia să vedem biletul, răspunse unul din prietenii lui Prechter. Acesta scoase din portofoliu un bilet de loterie și ’l întinse tovarășilor săi. — Spune, Prechter, zise acela care luase biletul pentru a’l examina, spune’mi dacă ai câștiga 40.000 de mărci, te ai gândi să dai ceva la prietenii tei ? ------V’ași da 10.000 de mărci, zise Prech­ter. — Bine, dacă e așa, ține 30.000 mărci căci biletul ten a câștigat câștigul princi­pal de 40.000 mărci. Zicând aceasta, tovarășul lui Prechter pu­se pe masă SO.Do0 de mărci în bancnote, luă biletul și plecă iute din cârciumă. La început, Prechter rămase zăpăcit dar în curând observă că fusese victima unei escrocherii premeditate. El a dat în judecată pe prietenul șefi care susține că cumpărase biletul în toată regula. In ajunul execuției electrice Pregătirile pentru execuția ucigașului Joseph Wood în închisoarea din Sing Sing se urmează cu activitate. Gardianul Brush însărcinat cu­ suprave­gherea execuțiunii a spus criminalului că e nădejde să i se preschimbe felul morții. Aceasta însă n’a făcut’o de­cât pentru a liniști pe condamnat, care era pe punc­tul de a înebuni de spaimă. Specialiștii electriciani au examinat ma­șina de execuție și au­ afirmat că groaz­nicele scene de pe timpul execuției lui Kem­ler nu se vor mai repeta. Aparatul e­lectric a fost deja legat cu odaia de exe­cuție prin sârme. Fotoliul mortuar a fost poleit și șters și așteptă acuma pe condamnatul care trebue să șează într’ansul pentru a primi lovi­tura electrică. Un cal bătrân a fost adus Joia trecută, în odaia de execuție și deja după trei mi­nute lumea strânsă în jurul înch­isorei văzu scoțându-se cadavrul calului. Execuția lui Wood poate să mai întâr­zie cel mult o săptămână. .A­cte oficiale Sunt numiți: * D. L. Paciurea, membru în consiliul de,, administrație al căilor ferate, în locul m pai vacant; D. Al. Davidescu, repetitor d­e cursuri la școala națională de poduri și șosele în locul d-tră ’ Petre Zahariad; D. doctor Petre Ulvineanu, medic al școa­­lei naționale de poduri și șosele, în locul d-lui doctor Eracle Clement, demisionat. A­scunderea ASASINULUI PADLEVSKY (Prin fir telegrafic) Paris, 1 Decambru. D-nul Georges Labruyère povestește în ziarul „Eclair“ că el a ajutat pe Padlevsky a se pune la adăpostul urmăririlor poliției. După ce l-a ascuns cât­va timp la Paris, d-nul Labruyère, sub pretext de duel, a plecat cu doi amici ai săi cari jucau rolul de martori și cu Padlevsky la Triest prin drumul Italiei; din Triest Padlevsky a plecat la America. Omorâtorul ar fi de­clarat că el a ucis pe Seliverstoff pentru că acesta voia să facă să se organizeze la Paris prin intermediul unui agent provo­cator un complot nihilist pentru a proba zelul său către Țarul.­­ Poliția crede că declarația d-l­ui La­­bruyère este fantastică. Lumea se întrebă cu toate acestea dacă d-nul Labruyére nu va fi urmărit ca și Padlewski. D-nul Lozé, prefectul poliției, și d. Guil­­lot, judecătorul de instrucție au presentat raportul lor d-lui Constans. D. Labruyére întrebat de motivele în­treprinderii sale a respins că a voit să scape un criminal politic și să facă o lo­vitură sensațională de reportagiu, înaintări în armată In artilerie sunt avansați, la gradul de maior: căpitanul Grecescu Constantin, în regimentul 4. La gradul de căpitan : locotenenții Ale­xandru Dimitrie și Corivan Teodor, reg. 3 ; Pascal Ion și Burghelea Constantin, reg. 5 ; Coconeanu Tiberiu, reg. 6. *In cavalerie avansați la gradul de că­pitan : locotenenții Boțea Nicolae, la școla de cavalerie; Stefanovici Vasile, regim. 1 roșiori; Săulescu Ion, regim. 1 călărași. La gradul de locotenenți: sub­ locote­­nentul Tomșa Dumitru, regim. 11 călărași. *Guardul de artilerie clasa III Geor­­gescu Nicolae s’a înaintat guard clasa II în batalionul de asediu. *S’au­ făcut următoarele înaintări de gu­arzi de artilerie clasa III: Sub­ofițerii Nes­tor Constantin și Mărăcineanu Constantin, la arsenalul de construcții , Papa Vasile, la arsenalul flotilei și Teodorescu Dimitrie, în reg. 1 artilerie. ’"Sergenții bacalaureați Popp Nicolae și Sterie G. Enachescu s’aîi înaintat la gradul de sub-locotenent în rezervă în artilerie, cel d’întesă la corpul I de armată iar cel d’al doilea la corpul II. ÎNTÂMPLĂRI din CAPITALA Caterina Lache și Ion Sulă au­ fost a­­restați pentru că au furat 45 lei de la stăpânul lor din strada Zborului. Madam Lache ex­­plică acest furt prin dorul de activitate al lui Ion „Sulă“, care ruginise cu slugăria și voia să se apuce de cizmărie­ cu banii furați. Dor de activitate Marți, 4 (16) Decembre 1890 Dezertor Secția 49 a pus mâna pe Gheorghe Radu, soldat dezertor. Mând­toios ori­cât ai fi contra furturilor, ți-e pe din putință să te superi pe Dumitru Vlădescu din Ceauș-Radu. Ce credeți c’a furat acest onorabil ? O tavă cu plăcintă de la Cristea Alecse din calea Moșilor. De! Ochii văd, inima cere. Periculos Nu tot așa stă lucrul cu­ Hainei Parti din str. Batiste. Vă dați cu socoteala cam pentru ce o fi furat ’dumnealui o ladă „goală“ din Lipscani? leii mă tem c’avea de gând s’o umple cu lucruri de... găsit. Secția 1 a avut deci dreptate să-l aresteze. SCHIMBARE DE CADAVRE Din Berlin ni se scrie: Acum 14 zile muri în spitalul din Pots­­i­dam o tânără fată din Berlin. Direcția spi­­­talului comunică imediat trista știre în­ mod telegrafic părinților răposatei. Aceștia­ răspunseră, tot pe cale telegrafică, să li se trimeată scumpele resturi ale copilei lor pentru a le înmormânta aci. Cererea le fu împlinită. După 4 zile, un sicriu­ de zinc fu adus la locuința ne­norociților și mama desperată se aruncă plângând asupra sicriului și deschise capa­cul pentru a săruta pentru ultima oră sau copila ei. De o­dată scoase un țipăt de groază și căzu jos leșinată. In sicria nu se afla ca­davrul fetei ci corpul unui bătrân slăbă­nog și bărbos, îmbrăcat în uniformă ru­sească. Era lămurit că se schimbase cadavrele înainte de trimitere. Furnisorul de sicrie al spitalului din Potsdam, greșise, precum se află din­­tr’un schimb de depeși. Un ofițer rusesc din Smolensk murise în­­ aceeași zi cu­ tî­­năra fată și cadavrul lui fu de asemenea reclamat d­e tovarășii săi de arme din Smo­lensk pentru a fi îngropat acolo cu tote onorurile militare.­­ Furnisorul greșise adresele și ast­fel ca­davrul rusului călători la Berlin pe când­ corpul fetei fu espediat garnisoanei din­ Smolensk. Corpul ofițerului mai putu fi­ trimis la Smolensk, dar nu mai fu posibil de a recăpăta din Rusia cadavrul. La o cerere făcută de părinții moartei, autori­tățile ruse răspunseră pe cale telegrafică : . „Prea târziu, fiica d-voastră­­ a fost­ în­mormântată azi dimineață cu toate onoru­­­rile militare.“ ■ O entgetei*a pe so i Femeia care, de­și disprețuește pe băr­batul care a iubit-o, totuși e capabilă de a sfîșia la prima ocazie pe rivala sa. Asasini și incendiari Din Paris ni se scrie: Cu o îndrăzneală neobicinuită s’a săvâr­șit la 6 c., un omor în orașul Mans. Văduva Joubert, proprietăreasa unei ca­fenele, voind să închidă obloanele stabili­mentului seu pe la orele 9 seara, fu zu­ , grumată de niște bandiți cari auziseră pe­­semne că cafegeoaica are ceva economii­ j. Tâlharii se puseră apoi să spargă si ^­tarul tejghelei unde se găseau banii. De o dată însă ei auziră niște pași coborând scările ce duceau în cafenea. Pentru a șterge ori­ce urmă a crime, tâlharii răsturnară atunci o lampă cu pe­trolel și dădură foc cafenelei. Apoi în pa­nica ce se produse prin izbucnirea incen­diului bandiții putură să se furișeze ne-­’’ văzuți. Se presupune că autorii odioasei crime trebue să fie niște mușterii ai cafenelei, bine inițiați în obiceiurile văduvei. 139 OCHII DRACULUI M 09M SE SEIfcTS.A.'ț'XIEI „Poți să ai o amantă; nimeni nu zice nimic și bunicele bune dând din cap, zic: „— Trebuie ca tinerimea să petreacă, — D-le de Lianne, replică Enric, sunt lucruri cu cari nu m’așî putea obișnui nicî odată. Respect pe femee,—mama a fost fe­mee,—și nici o dată nu vom­ considera pe oare­cari femei ca acele obiecte de lux de care vorbi și adinea vrea. „Nu sim­ți un censor și n’am de ce cri­tica faptele altuia. „Fie­care e liber să facă cum vrea. Pentru mine, femeea, e femee; trebuie să iei pe aceia pe care o iubești, nu s’o faci o amantă. „Amorul e o simțire de esență divină, cea mai nobilă și cea mai mare ce a fost dată ființei omenești. «Nu te amor și nici nu poate fi vre­o­dată în apropierea a două corpuri cari se string numai pentru simpla satisfacere a poftelor simțuale. „Amorul, precum îl înțeleg eu, trebuie să fie unirea iubirei a două inimi cari se îmbrățișăză și se amestecă la­o­laltă, a două cugete cari nu fac de­cât unul, a două suflete cari se identifică. — La acesta, dragă d-le Palmers, n’am ce să ’ți respunz, zise de Lianne încli­­nându-se. — E o profesiune de credință, adaogă marchizul, și putem zice că aceea pe care o va iubi Enric Palmers, o să fie o femee fericită. Locotenentul apucă mâna lui Enric și îi zise încet la ureche: — Și eu crez tot ca d-ta. SI laOtrée ! D-na Palmers primise vizita­­­re. Poi­­reau, care ’a făcu cunoscut descoperirile fostei atelierese din strada Saint-Denis. Vălul care acoperea misterul nu era rupt, dar a luminat era aruncată în acestă nopte până atunci atât de adâncă. Inocenta creatură înduioșase pe d-na Freym, și ea nu executase ordinul odios ce i se dase. D-na Palmers, cugeta ca directoarea agenției și credea tot cu ea că Huberta se depărtase din Paris după ce se hotărî să crească ea singură pe micuță. Dar, unde se dusese? și micuța ce se făcuse ? Aceste întrebări erau­ pline de presu­puneri. Biata mamă nu știa nici de cum dacă fiica ei era vie sau moartă. D-na Poireau își luase rămas bun zi­­cându’i: •— Trebuie să așteptăm: dacă de azi până peste câte­va zile nu mi se face nici o comunicație, anunțul nostru va fi înserat a treia oară în ziare. Și d-na Palmers aștepta. Vai! Era ne­voită să aștepte. Intre ea și Enric situațiunea nu se mo­difica de loc; din contra părea Marcelinii că se agravează. Dar care era acest rău necunoscut, ciu­dat, de care suferea tânărul ? D-na Palmers , nu putea să ghicească. Nu observa, că să zicem așa, că copilul crescut de ea se făcuse mare. Dar el cu cât se făcea bărbat, băga de seamă că aceea care ’î fusese institutoare, mămiță, soția tatălui seu, băga de seamă, că acea care ’i scăpase viața, pe care o iubise în­tot­dea­una ca un fiu, rămânea tânără și frumoasă... așa de frumoasă că nici o femee nu se putea compara cu ea. Intr’o seară,—îi zicea încă mămița,—pe că nu­ se sărutau ca de obiceiu la despăr­țire, tânărul simți o comoțiune ciudată , o părăsi turbat, intră în odaia lui zăpăcit de tot și în prada unei agitațiuni violente a cărei cauză nu și-o putea explica. Și cu toate acestea, de pe buzele lui, tremurătoare încă de sărutarea dată, ieșiră aceste cuvinte : — Cât se de frumoasă și cât o iubesc! Se culcă. Agitarea nu i se liniști, din contra. Nu mai era acelaș, avea alte gânduri, alte idei, era în el ca o înviere. Adormi în cele din urmă, dar visul care-i legăna somnul și înfățișa mereu chi­pul încântător al Marcelinei. Dimineața, când o văzu, i se păru că a­­tunci îi bagă de seamă pentru prima oară frumusețea ei răpitoare. Avu un fior care ’i străbătu toată ființa, ca în ajun era turburat. Ei i se păru că are un aer prea ciudat; îi spuse aceasta, el nu știu ce să’î răs­pundă. Dar în curând își dete seama de emoți­­unile, de sensațiunile ce simțea. Descoperi, nu fără frică, că afecțiunea sa pentru văduva tatălui său se transfor­mase, cu încetul, și se schimbase într’un simțământ mai viu­, mai absolut, mai arză­tor : amorul, care’i cuprinsese toată ființa. Enric avusese o tinerețe aspră Din plă­cere se duse cu totul studiului. Dar natura nu’șî perdu nici odată cu­ totul drepturile sale; tânărul fusese apu­cat pe negândite de frigurile iubirei. Așa­dar, iubia, și obiectul iubirei, cul­tului său, era muma lui vitregă ! / Oh! nu ’și putea face nici o păreri și vălul era rupt, vedea limpede în el în­suși ! Mămița dispăruse, cedând locul tinerei femei mereu frumosă, grațiosă, încântă­­tare, adorabilă și iubită cu totă arderea unei inimi care se dă pentru prima oră. (Va urma).

Next