Universul, iulie 1891 (Anul 8, nr. 170-197)

1891-07-03 / nr. 170

ANUL VII- No- *70. f CALENDAR PE 1891 , Ortodox Marți 2 Iulie. — Bun. vest. Născăt. în Vlaherna. Catolic Marți 14 Iulie. — Bonaventura. _ Ros. soarelui la 4.29 ; apusul la 7.41. £ .­­ _______ _____________________________­ , București, 2 iulie 1891. Profesorii ardeleni De­sigur că s’ar revolta un italian din Italia când s’ar întâmpla un asemenea lu­cru . Ca să se facă vre-o deosebire, mai ales în marea și nevoioasa misiune a învăță­­torului, între un „pământean“ și un alt „pământean“ care, din întâmplare, s’a năs­cut într’o țară tot italienească, care do­rește și e dorită să fie unită cu patria­­mamă, aceasta întru ce privește și admi­terea în școală ca elev, și ca profesor. La noi, vom cere mai puțin decât a­­tâta — decât „revolta“. — Stat mai tî­­năr, nu putem pretinde de la cei din ca­pul trebilor, cine știe ce experiență, ce e­­nergie, nu putem iarăși pretinde, în chip absolut, de la tinerime, atât de puternic patriotism ca la bătrânii cari rînd pe rînd se duc, — pentru ca să ajungem la­­ vremea aceasta nu știm dacă firea ne va­ga ,putința se îmbătrânim * * * Iată despre ce voim să vorbim. Ministrul actual al instrucțiunei a lăsat să se ia o măsură în adevăr nedreaptă, față cu profesorii români de neam, din Transilvania. Până acuma, în ce privește profesoratul, nu se făcea deosebire atât de mare între frații de dincolo și cei din România li­beră­ Acum se face, și încă mare. Un profe­sor, dacă e ardelean, n’are dreptul — a­­ceasta după o simplă dispoziție ministe­rială — se fie numit cu titlu „provisoriu“ titular al unei catedre, ci va fi nevoit să renuâe numai suplinitor, adică revocabil după ori­care împrejurare, — adică în ne­putință de a avea probabilitatea de a-șî câștiga pâinea în ziua de mâine. *** Lucrul e nedrept cu totul, când ții samă de următoarea împrejurare. La concurs, ardelenii sunt admiși. Dacă, prin concurs, obțin dreptul și datoria de­­ profesor, vor remâne numai suplinitori; străinilor de țară și de limbă, cari au­ drep­tul la concurs, însă, li se dă putința de a avea siguranța provizoriatului, până la termenul legal, de doi ani de stagiu, o­­bligatoriu pentru om­ și care profesor. D. ministru al instrucției s’ar cădea se pue în vederea celor cari au­ luat aseme­ne mesuri—căci pe d-sa, pe care-l cunoaștem ca român adevărat, care a îmbogățit lite­ratura românească cu splendide culegeri de cântece populare, nu-i putem bănui — să puie în vederea, am zis, a­celor cari au­ luat asemene mesurî că ele, nedrepte fiind, trebue se se revoace. In adevĕr, pentru ce legiuitorul a luat mesurî contra introducerii în corpul di­dactic a străinilor ? Evident pentru a­­ceasta : Profesorul, pe lângă, sau ch­iar în obiectul pe care-l predă, e dator să întă­rească sentimentul de dragoste al copilului pentru țară. Un străin ne-ar defăima poate neanu­lÎ51 dar un român transilvănean nu ne poate“ inspira decât dragostea celor de dinc<d0­ de munți, —­ și numai această iubire* n­u o primejdie pentru România.... * * * „Primejdie“, din partea ardelenilor,, sa învățământ! E aproape ridicat S Bani în Capitala—10 Bani in Județe B­ani Cit. Siiliotta — (Vezi pag. 3 a). De ce, atunci, mai avem o statue a lui Gheorghe Lazăr pe bulevard ? Oare, Gheorghe Lazăr a fost suplinitor la catedra lângă care au crescut toți bă­trânii mari ce au făcut România ? Și, atunci, erau dezbinate țările; atunci eram sub călcâiul străin. — Dar, azi, se mai punem piedici procesului de unire al românilor, prin asemene mesuri? E fatal ca românii toți să fie una, — și vor a. Greșește ministrul de instrucție care face deosebiri între români, în ce privește numirea în corpul didactic. Cel puțin tolereze d-sa ca măcar cultu­rală să fie unirea tuturor românilor­ DIN FRANȚA (Corespondența,parte a ziarului „Universului Danton la Paris, 27 Iuniu. Senat O ședință interesantă la Senat i e un lucru foarte rar, dar se întîmplă. Așa a fost cea de alaltăieri, când me­moria marelui revoluționar Danton a fost adusă la baza Senatului și judecată în toată regula. Senatorul Wallon a interpelat pe mi­nistrul de interne asupra statuiei ce con­siliul comunal din Paris ridică lui Danton. Interpelatorul se contra acestei statui, pentru că, după părerea sa, Danton ie răspunzător de cumplitele măceluri din Septembre, în timpul cărora a fost mi­nistru de justiție. Danton a fost un mare­­ patriot, dar ridicându-i-se o statuie se glorifică nu numai patriotismul, ci și mă­celurile din Septembrie; d. Wallon ter­mină întrebând pe ministru dacă a auto­rizat ridicarea statuiei și dacă va asista la inaugurare. D-lui Wallon îi răspunde senatorul Dide care, în aplauzele Senatului, dovedește că Danton n’are nici o răspundere în măce­luri și că iei stă, în istorie, ca pilda cea mai curată de patriotism. „Ce? strigă d. Dide, când avem la Paris un monument espiator în onoarea a­­celuia care a adus pe dușman în țară, se precupețește o statuie pentru acela care a mîntuit patria ” (îndoită salvă de aplause). „Nu știiî dacă reprezentantul guver­nului va asista la inaugurarea statuiei lui Danton, dar cuvintele pe cari le va rosti nu vor fi nici o dată destul de cor­diale, de recunoscătoare, de înalte. (A­­plause frenetice)“. Senatul a trecut la ordinea zilei, asu­pra acestei curioase interpelări. Un criminal monstruos La Donai se judecă acum de către cur­tea cu jurați, procesul a doi tineri cri­minali cari sunt acuzați de vr’o cinci crime de o dată ambii sunt tineri și se numesc Baillet și Dutilleul. Acest din urmă pare zdrobit. Baillet însă ie­de o senină­tate rară : parcă s’ar afla la o petrecere, nu la Curtea cu jurați; perspectiva de a-și pierde capul pe ghilotină nu-l înfricoșează de loc. Baillet respunde la întrebări cu o im­pertinență cum rar se poate vedea ; iei își bate joc și de victimele sale, și de curte, și nu arată cea mai mică părere de rău. Când recunoaște o crimă, face aceasta ca și cum ar recunoaște o faptă hitită. Dragoste și omor Nu pot să vă fac descrierea tuturor crimelor săvârșite de Baillet, cari de alt­mintrelea sunt ordinare. Dar nu mă pot împedeca să vă poves­tesc aci una din aventurile sale criminale, care arată până la ce grad de perversi­tate a ajuns acest tânăr. El se duce într’o noapte la casa preo­tului Willy din Fouquières. Preotul, un bă­trân de 90 de ani, locuia în presbiter îm­preună cu o tânără nepoată a sa, d-șoara Amédee, în vârstă de 20 ani. Baillet ucide pe preot, caută prin tote mobilele, dar nu găsește nimic, căci Willy era sărac. Să plece cu mâna goală, fără nici un folos ? Ași! Asasinul intră frumușel în odaia nepoatei și o deșteptă sărutând-o. Se pune la vorbă cu ea și în sfârșit se culcă în pat, întocmai ca un tânăr amorezat care n’ar avea nimic rău pe suflet. Pe urmă cere fetei să’i dea ceva parale, d-șoara Amedeo se scoală, se duce în bu­cătărie și’i aduce trei franci, singurii bani cari se aflau în casă. Apoi Baillet pleacă liniștit, după ce să­rută cu căldură pe nepoata preotului asa­sinat de el. Dimineața, fata găsi pe preot asasinat. Aventura i’a părut atât de stranie par­chetului — când i-a povestit’o d-ra Ame­­dro—în­cât a arestat pe fată ca autoare a asasinatului. Pe urmă s’a văzut însă că, ori­cât de stranie, aventura i­ra adevărată. . Procesul va dura mai multe zile. lirtitus. ^»Tin­­nir~"VM i il 1­i­ iUlilliiliii... T’i’ni" • spergur^ întâmplări din țară Foc In cătunul Rahman din comuna Calfa,’ plasa Hârșova, au ars casele d-lui T. Caramfil, în care locuia d. C. Teodora. I Focul se presupune că s’ar fi născut de la coș, care nu era curățat de mult. Casele n’au fost asigurate. Paguba causată d-lui Caramfil se urcă aproape la două mii de lei. Furtună pe Dunăre In ziua de 25 curent, o furtună foarte mare însoțită de o ploae torențială a că­zut între Hârșova și Cernavodă. Vaporul „Orient“, care venea din Ga­lați la Cernavodă, aflându-se în acel mo­ment la acel punct și neputând înainta, a stat ancorat vr’o oră. Vijelia i-a rupt câte­va pânze. Un pilot cârmacii­ era să fie aruncat în Dunăre dacă, cum ’i luase vântul de la cârmă, nu se izbea și se ținea de parapetul de fer al vaporului. Noii incendiu la Iași Ia noaptea de Mercur­ un incendiu în­grozitor a distrus moara lui Avram Gross­­mann (Lungu) situată în strada Lipove­­nimea, la Iași. Focul a isbucnit pe la orele 12 cu o furie îngrozitoare. Pom­pierii au­ sosit cam târziu­, totuși au­ lucrat din răsputeri spre a localisa focul și a a­­păra casele din vecinătate. Moara nu era asigurată, dar productele ce se aflau erau asigurate la societatea „Unirea“ pentru suma de 10.000 lei. In total, pagubele se urcă la 25 mii de lei. Mîngâiere fatală Curtunola Abli din Constanța voind­­ mângâia — zice el — pe nepotul seu de 4 zile născut,­­s-a strâns de gât, din care causă copilul a și murit. Parchetul sesilat instruește cazul. Groaznic accident Vineri, pe la ora unu și un sfert, d. Em. Goldhamer, trecând cu doghartul c’un cal prin strada Rusească, din Iași, calul, speriându-se, a luat vânt. D. Goldhamer a fost aruncat din doghart cu capul de trotuar, rânindu-se rău, iar calul, în re­peziciunea cea mare, iubindu-se de un grătar al canalului de la hotel România, și-a crăpat capul și a rămas pe loc mort. D. Goldhamer a fost transportat la spi­talul Sf. Spiridon pentru a i se da pri­mele îngrijiri. Wilhelm II în Anglia (Prin fir telegrafic) Londra, 30 iunie, împăratul Wilhelm a inspectat în tim­pul dimineței trupele gazdei. El a adre­sat cu­vân­tul mai multor veterani întrebân­­du-î de campaniile la care au­ luat parte. Perechia imperială a dejunat apoi la con­tele Hatzfeld. Printre invitați se găseau lord și lady Salisbury, ministrul Tesaurului Smith, du­cele de Westminster, marchizul de Lon­­donderic. Lord Salisbury a dat brațul îm­părătesei spre a o conduce în sala de mân­care; împăratul a dat brațul la dul Salis­bury. După dejun a avut loc recepțiunea co­­­loniei germane. La orele 1 și jum. s’a făcut revista ce­­­lor 23000 de voluntari la Vinalsladen. —• Împăratul a lăudat de mai multe ori fru­moasa ținută a trupelor. Spectacolul era impunător; peste un milion de spectatori asistau la revistă. Perechia imperială a prânzit la Cristal palace; seara mare foc de artificii. Luni 4 ore după amiazi întoarcere la­ Windsor, unde perechea imperială va lua­ concediu de la regina. Londra, 29 iunie. Ziarele sunt unanime pentru ca să de­cline că răspunsul împăratul­u­i Wilhelm la­ adresa mhfii­ ypalității va avea de efect da

Next