Universul, iulie 1891 (Anul 8, nr. 170-197)
1891-07-03 / nr. 170
ANUL VII- No- *70. f CALENDAR PE 1891 , Ortodox Marți 2 Iulie. — Bun. vest. Născăt. în Vlaherna. Catolic Marți 14 Iulie. — Bonaventura. _ Ros. soarelui la 4.29 ; apusul la 7.41. £ . _______ _____________________________ , București, 2 iulie 1891. Profesorii ardeleni Desigur că s’ar revolta un italian din Italia când s’ar întâmpla un asemenea lucru . Ca să se facă vre-o deosebire, mai ales în marea și nevoioasa misiune a învățătorului, între un „pământean“ și un alt „pământean“ care, din întâmplare, s’a născut într’o țară tot italienească, care dorește și e dorită să fie unită cu patriamamă, aceasta întru ce privește și admiterea în școală ca elev, și ca profesor. La noi, vom cere mai puțin decât atâta — decât „revolta“. — Stat mai tînăr, nu putem pretinde de la cei din capul trebilor, cine știe ce experiență, ce energie, nu putem iarăși pretinde, în chip absolut, de la tinerime, atât de puternic patriotism ca la bătrânii cari rînd pe rînd se duc, — pentru ca să ajungem la vremea aceasta nu știm dacă firea ne vaga ,putința se îmbătrânim * * * Iată despre ce voim să vorbim. Ministrul actual al instrucțiunei a lăsat să se ia o măsură în adevăr nedreaptă, față cu profesorii români de neam, din Transilvania. Până acuma, în ce privește profesoratul, nu se făcea deosebire atât de mare între frații de dincolo și cei din România liberă Acum se face, și încă mare. Un profesor, dacă e ardelean, n’are dreptul — aceasta după o simplă dispoziție ministerială — se fie numit cu titlu „provisoriu“ titular al unei catedre, ci va fi nevoit să renuâe numai suplinitor, adică revocabil după oricare împrejurare, — adică în neputință de a avea probabilitatea de a-șî câștiga pâinea în ziua de mâine. *** Lucrul e nedrept cu totul, când ții samă de următoarea împrejurare. La concurs, ardelenii sunt admiși. Dacă, prin concurs, obțin dreptul și datoria de profesor, vor remâne numai suplinitori; străinilor de țară și de limbă, cari au dreptul la concurs, însă, li se dă putința de a avea siguranța provizoriatului, până la termenul legal, de doi ani de stagiu, obligatoriu pentru om și care profesor. D. ministru al instrucției s’ar cădea se pue în vederea celor cari au luat asemene mesuri—căci pe d-sa, pe care-l cunoaștem ca român adevărat, care a îmbogățit literatura românească cu splendide culegeri de cântece populare, nu-i putem bănui — să puie în vederea, am zis, acelor cari au luat asemene mesurî că ele, nedrepte fiind, trebue se se revoace. In adevĕr, pentru ce legiuitorul a luat mesurî contra introducerii în corpul didactic a străinilor ? Evident pentru aceasta : Profesorul, pe lângă, sau chiar în obiectul pe care-l predă, e dator să întărească sentimentul de dragoste al copilului pentru țară. Un străin ne-ar defăima poate neanulÎ51 dar un român transilvănean nu ne poate“ inspira decât dragostea celor de dinc<d0 de munți, — și numai această iubire* nu o primejdie pentru România.... * * * „Primejdie“, din partea ardelenilor,, sa învățământ! E aproape ridicat S Bani în Capitala—10 Bani in Județe Bani Cit. Siiliotta — (Vezi pag. 3 a). De ce, atunci, mai avem o statue a lui Gheorghe Lazăr pe bulevard ? Oare, Gheorghe Lazăr a fost suplinitor la catedra lângă care au crescut toți bătrânii mari ce au făcut România ? Și, atunci, erau dezbinate țările; atunci eram sub călcâiul străin. — Dar, azi, se mai punem piedici procesului de unire al românilor, prin asemene mesuri? E fatal ca românii toți să fie una, — și vor a. Greșește ministrul de instrucție care face deosebiri între români, în ce privește numirea în corpul didactic. Cel puțin tolereze d-sa ca măcar culturală să fie unirea tuturor românilor DIN FRANȚA (Corespondența,parte a ziarului „Universului Danton la Paris, 27 Iuniu. Senat O ședință interesantă la Senat i e un lucru foarte rar, dar se întîmplă. Așa a fost cea de alaltăieri, când memoria marelui revoluționar Danton a fost adusă la baza Senatului și judecată în toată regula. Senatorul Wallon a interpelat pe ministrul de interne asupra statuiei ce consiliul comunal din Paris ridică lui Danton. Interpelatorul se contra acestei statui, pentru că, după părerea sa, Danton ie răspunzător de cumplitele măceluri din Septembre, în timpul cărora a fost ministru de justiție. Danton a fost un mare patriot, dar ridicându-i-se o statuie se glorifică nu numai patriotismul, ci și măcelurile din Septembrie; d. Wallon termină întrebând pe ministru dacă a autorizat ridicarea statuiei și dacă va asista la inaugurare. D-lui Wallon îi răspunde senatorul Dide care, în aplauzele Senatului, dovedește că Danton n’are nici o răspundere în măceluri și că iei stă, în istorie, ca pilda cea mai curată de patriotism. „Ce? strigă d. Dide, când avem la Paris un monument espiator în onoarea aceluia care a adus pe dușman în țară, se precupețește o statuie pentru acela care a mîntuit patria ” (îndoită salvă de aplause). „Nu știiî dacă reprezentantul guvernului va asista la inaugurarea statuiei lui Danton, dar cuvintele pe cari le va rosti nu vor fi nici o dată destul de cordiale, de recunoscătoare, de înalte. (Aplause frenetice)“. Senatul a trecut la ordinea zilei, asupra acestei curioase interpelări. Un criminal monstruos La Donai se judecă acum de către curtea cu jurați, procesul a doi tineri criminali cari sunt acuzați de vr’o cinci crime de o dată ambii sunt tineri și se numesc Baillet și Dutilleul. Acest din urmă pare zdrobit. Baillet însă iede o seninătate rară : parcă s’ar afla la o petrecere, nu la Curtea cu jurați; perspectiva de a-și pierde capul pe ghilotină nu-l înfricoșează de loc. Baillet respunde la întrebări cu o impertinență cum rar se poate vedea ; iei își bate joc și de victimele sale, și de curte, și nu arată cea mai mică părere de rău. Când recunoaște o crimă, face aceasta ca și cum ar recunoaște o faptă hitită. Dragoste și omor Nu pot să vă fac descrierea tuturor crimelor săvârșite de Baillet, cari de altmintrelea sunt ordinare. Dar nu mă pot împedeca să vă povestesc aci una din aventurile sale criminale, care arată până la ce grad de perversitate a ajuns acest tânăr. El se duce într’o noapte la casa preotului Willy din Fouquières. Preotul, un bătrân de 90 de ani, locuia în presbiter împreună cu o tânără nepoată a sa, d-șoara Amédee, în vârstă de 20 ani. Baillet ucide pe preot, caută prin tote mobilele, dar nu găsește nimic, căci Willy era sărac. Să plece cu mâna goală, fără nici un folos ? Ași! Asasinul intră frumușel în odaia nepoatei și o deșteptă sărutând-o. Se pune la vorbă cu ea și în sfârșit se culcă în pat, întocmai ca un tânăr amorezat care n’ar avea nimic rău pe suflet. Pe urmă cere fetei să’i dea ceva parale, d-șoara Amedeo se scoală, se duce în bucătărie și’i aduce trei franci, singurii bani cari se aflau în casă. Apoi Baillet pleacă liniștit, după ce sărută cu căldură pe nepoata preotului asasinat de el. Dimineața, fata găsi pe preot asasinat. Aventura i’a părut atât de stranie parchetului — când i-a povestit’o d-ra Amedro—încât a arestat pe fată ca autoare a asasinatului. Pe urmă s’a văzut însă că, oricât de stranie, aventura ira adevărată. . Procesul va dura mai multe zile. lirtitus. ^»Tinnir~"VM i il 1i iUlilliiliii... T’i’ni" • spergur^ întâmplări din țară Foc In cătunul Rahman din comuna Calfa,’ plasa Hârșova, au ars casele d-lui T. Caramfil, în care locuia d. C. Teodora. I Focul se presupune că s’ar fi născut de la coș, care nu era curățat de mult. Casele n’au fost asigurate. Paguba causată d-lui Caramfil se urcă aproape la două mii de lei. Furtună pe Dunăre In ziua de 25 curent, o furtună foarte mare însoțită de o ploae torențială a căzut între Hârșova și Cernavodă. Vaporul „Orient“, care venea din Galați la Cernavodă, aflându-se în acel moment la acel punct și neputând înainta, a stat ancorat vr’o oră. Vijelia i-a rupt câteva pânze. Un pilot cârmacii era să fie aruncat în Dunăre dacă, cum ’i luase vântul de la cârmă, nu se izbea și se ținea de parapetul de fer al vaporului. Noii incendiu la Iași Ia noaptea de Mercur un incendiu îngrozitor a distrus moara lui Avram Grossmann (Lungu) situată în strada Lipovenimea, la Iași. Focul a isbucnit pe la orele 12 cu o furie îngrozitoare. Pompierii au sosit cam târziu, totuși au lucrat din răsputeri spre a localisa focul și a apăra casele din vecinătate. Moara nu era asigurată, dar productele ce se aflau erau asigurate la societatea „Unirea“ pentru suma de 10.000 lei. In total, pagubele se urcă la 25 mii de lei. Mîngâiere fatală Curtunola Abli din Constanța voind mângâia — zice el — pe nepotul seu de 4 zile născut,s-a strâns de gât, din care causă copilul a și murit. Parchetul sesilat instruește cazul. Groaznic accident Vineri, pe la ora unu și un sfert, d. Em. Goldhamer, trecând cu doghartul c’un cal prin strada Rusească, din Iași, calul, speriându-se, a luat vânt. D. Goldhamer a fost aruncat din doghart cu capul de trotuar, rânindu-se rău, iar calul, în repeziciunea cea mare, iubindu-se de un grătar al canalului de la hotel România, și-a crăpat capul și a rămas pe loc mort. D. Goldhamer a fost transportat la spitalul Sf. Spiridon pentru a i se da primele îngrijiri. Wilhelm II în Anglia (Prin fir telegrafic) Londra, 30 iunie, împăratul Wilhelm a inspectat în timpul dimineței trupele gazdei. El a adresat cuvântul mai multor veterani întrebându-î de campaniile la care au luat parte. Perechia imperială a dejunat apoi la contele Hatzfeld. Printre invitați se găseau lord și lady Salisbury, ministrul Tesaurului Smith, ducele de Westminster, marchizul de Londonderic. Lord Salisbury a dat brațul împărătesei spre a o conduce în sala de mâncare; împăratul a dat brațul la dul Salisbury. După dejun a avut loc recepțiunea coloniei germane. La orele 1 și jum. s’a făcut revista celor 23000 de voluntari la Vinalsladen. —• Împăratul a lăudat de mai multe ori frumoasa ținută a trupelor. Spectacolul era impunător; peste un milion de spectatori asistau la revistă. Perechia imperială a prânzit la Cristal palace; seara mare foc de artificii. Luni 4 ore după amiazi întoarcere la Windsor, unde perechea imperială va lua concediu de la regina. Londra, 29 iunie. Ziarele sunt unanime pentru ca să decline că răspunsul împăratului Wilhelm la adresa mhfii ypalității va avea de efect da