Universul, august 1891 (Anul 8, nr. 198-227)

1891-08-01 / nr. 198

ANUL: VIL No. 198. NOUL ABONAMENT CU PREMII EXTRAORDINARE Cu începere de la 1 August 1891 Ziarul UNIVERSUL politic și UNIVERSUL literar deschid un cu următoarele premii extraordinare: Pentru 3 luni în capitală lei 6.50 „ „ „ județe „ 8.50 premii 1 Roman de 1 volum. 1 Notes elegant broșat, aurit, cu o­­glindă. 1 Necesar de piele pentru doamnă conținând 1 foarfecă, 1 degetar, 1 port­­ace, 1 igliță, 2 obiecte pentru brodat și o oglindă; sau pentru domni o fru­moasă toaletă de piele fină, brodată, conținând 1 notiță cu creion, 1 oglindă, 1 pieptene, 1 scobitoare de os și 1 tir buton sau o lanternă portativă ca Mi­nunare de ceară, nouă invenție, cu port chibrituri, sau în locul articolelor 1 mare tablou în culori: Theodora sau Aimée, care se vinde cel puțin cu 20 lei. îs«SL Pentru 6 luni în capitala lor 12.— » „ » 1^ete „ 15.50 PREMII 1 Roman de 3 volume. 1 Frumos album pentru fotografii, aurit și elegant broșat, 1 frumos porto­foliu pentru bancnote, 1 notes cu oglindă. In locul albumului putem da necesa­rul pentru doamne sau unul din tablou­rile, colorate Theodora sau Aimée. Pentru un an în capitală lei 23.— „ „ „ județe „ 30.— PUT PREMII 7 volume din romanele noastre. 1 mare și frumos album pentru fo­tografii (de 2 ori mai mare decât acela ce dăm la abonații pentru 6 luni). 1 Notes cu oglindă. 1 Toaletă de buzunar. 1 Lanternă portativă nichelată, port chibrituri. 1 Portofoliu pentru bancnote. In locul albumului oferim doua blouri colorate, Theodora și Aimée, cu ta-Toți nouii abonați cari vor plăti peste costul abo­namentului, lei 6,50 în ca­pitală, și lei 8 în provincie, vor primi franco, afară de premiile de mai sus și un frumos „ceasornic“ pentru masă cu deșteptător, minu­tar și opritor. Acest cesor­­nic se vinde cel puțin lei 18. 5 Bani în Capitală—10 Bani în Județe Generalul IS Ippolyt ©.—(Vezi pag. 3-a). CALEHDAR PE 1891 Ortodox Miercuri 31 Iulie. — Sf. Eudochiu. Catolic Miercuri 12 August. — Clara. Res. soarelui la 5.1. apusul la 7.8. București, 1­ JUé? 1831. Moravuri de îndreptat i­­ncontestabil­e că arare popor­e care­­ se fi făcut atât de mari progrese, în vreme atât de scurtă, ca românii. Lucrul dovedește multă inteligență din partea națiunii noastre și multă vitalitate. Am avut și avem mai mult, de­cât alt popor, pus în aceleași împrejurări, facul­tatea de a ne asimila cunoștințele și fe­lul de a trăi ale popoarelor mai vechi cu mult, de­cât noi, în civilizație. Dar, trandafirul are și spini. Dacă putem deveni buni medici, ingi­neri, literați, foarte puțini dintre noi — spunem această fără de nici o sfială, știu ori își dau osteneala se devie urbani. J Vezi oameni de o cultură superioară,­­ celebri chiar, la noi, cari tratează restul omenirii ca pe o „canalie“ de care poți se­ țî bați joc.­­ îndată ce omul are un titlu de supe­rioritate, fie prin naștere, fie prin avere, fie prin inteligență crede de a sa datorie ■ se umilească pe cel mai fie ios născut, pe cel mai sărac, sau mai puțin inteli­gent de­cât dînsul. In această direcție, românul de la noi merge mai departe chiar. El desprețuește nu numai pe acela care îi e inferior din puncturile de vedere puse mai sus,­­ ci, pentru dînsul, e o inferio­­ritate faptul că nu știi limba românească atât de bine ca și dînsul. — Acesta e un cuvânt, pentru o oare­care pătură socială, care justifică disprețul și batjocura­ — căci nu vorbim de românul de la țară, cel mai primitor și proverbial de generos om. Pătura această socială, ca­re-i spunem pe nume, e compusă din ciocolași. Acești oameni mai că nu știu românește —dar se cred, din cauza părinților, mari de tot. • * * * Ca se concretizăm printr’un exemplu trista teorie pe care am fost nevoiți se p espunem, dăm un fapt petrecut mai alaltă­ieri, pe calea Victoriei, în fața Palatului. Un om trecea pe stradă, liniștit, ducân­­du-se acasă. Alți doi oameni, poate cheflii—nu știm —nu găsiră ceva mai bun de petrecere de­cât se atace pe trecător, insultându-1 și bruscându-1, fără de nici un motiv. Omul protestă, se înțelege. Dar... vorbia o limbă străină. A fost de ajuns ca tinerii cavaleri să-1 bruscheze și mai mult, ba chiar să se în­cerce de a face ca omul acesta se fie a­­restat. Ați chemat poliția, dar din fericire au­toritatea, înțelegând cum s’ai­ petrecut lucrurile, n’a voit s-o aresteze pe „hoțul fie păgubaș“. ♦ * * Bine, repetăm, a procedat autoritatea. Dar putea se se poarte și mai bine. Insultătorii,—oamenii cari atacaseră fără de nici o provocare pe un om pacinic, tre­buiau se fie ei arestați, trebuia se li se supune spre iscălire un proces verbal, în care ar fi fost consemnate faptele, protiv­­nice ordinei publice și bunei cuviințe pe cari le înfrânseseră. Am avut precedente: Femei insultate și chiar bătute pe stradă, oameni batjocoriți din cauză că n’aveau putere se se apere etc. Aceste sunt mișelii simple , dar când a­­taci oameni, numai pentru petrecere, a­­tunci când ar putea, dar nu vrea sa -ți respunză cu lovituri, și nu știe românește ca să se explice alt­fel, deșzice toată le­gendara ospitalitate românească. Trebue, întru aceasta, să purcedem la facerea u­nei serioase reforme de moravuri. Opiniei publice îi e de datorie ca să re­prime, prin desaprobarea ei, asemenea o­­biceiuri. De folos că ai de a face cu un om cult, când el te tratează mai reu de­cât pe un câne, din cauză că e chefliu sau socoate că face cinste moravurilor boerești sau ser­vește naționalității, atăcând pe niște omeni necunoscuți și, apoi, vezând că nu se pot înțelege cu dânșii, sunt gata să’i trateze ca pe niște vagabonzi! O s’ajungă vremea ca, din causa acestor „tîrîe bastoane“ să nu mai poți eși pe stradă, ca să’ți cauți de treburi... «Touî, 1 (13) August 1891. D­in Orelgia, Corespondența part. a ziarului „ Universul“! Bruxelles, 28 Iulie. Un episod frumos Cu prilejul boalei reginei, s’a petrecut un episod de toată frumusețea, care me­rită să fie cunoscut. In momentul cînd s’a declarat boala, se aflau, în pavilionul locuit de regină, numai prințesa Clementina, cîte­va doamne de onoare și câți­va servitori. Zăpăceala pricinuită de atacul de nervi a fost așa de mare, în­cât reporterul unu­­mar de aci, aflând despre boala reginei și aler­gând la palat, a putut să treacă nesu­părat pe dinaintea gardei de grenadiri, să străbată parcul, neoprit de nimeni și să intre chiar în pavilion, care altmin­trelea ie păzit cu ochi de argus. . .bunătate de ceas așteptă curagiosul ziarist fără ca să poată zări pe cine­va. In sfârșit apăru un servitor, reporterul îi dete carta sa rugîndu-l s’o în­mineze medicului reginei și să-l poftească pe un minut afară. Servitorul plecă, dar pînă să ajungă la medic, întîlni pe prințesa Clementina, care îl întrebă cine iera vizitatorul. Când află că i e un ziarist, prințesa porunci servi­torului să-i mulțumească pentru interesul ce arăta reginei și să-i spuie că regina ie în afară de pericol, adăogând că s’ar duce ea însăși să-i spuie toate astea, dar nu poate părăsi odaia; doctorul însă, va putea să vie peste cît­va timp ca să co­munice cu ziaristul, îl roagă dar să mai aștepte. _ Iată cum sunt tratați ziariștii în țările civilizate, chiar în palatul regal, și în împrejurări foarte grele, li se arată cea mai mare politeță și li se înlesnește îm­plinirea grelei și, de foarte multe ori, ne­plăcutei lor misiune­. Ex-împărăteasa Charlot­ta Primejdia în care a plutit regina I­en­­rieta, a atras din nou­ atenția asupra ex­­împărătesei Charlotta, sora regelui Leopold și văduva nenorocită a nefericitului Ma­ximilian. Se știe că, de la împușcarea soțului iei, împărăteasa Charlotta și-a pierdut mintea. Nebunia iei durează și pînă azi. Charlotta locuiește în castelul Bouchout, la 2 kilometri de Laeken. Fizicul iei ie foarte mulțumitor; nici nu arată că a ajuns vîrsta de 52 de ani. De cât­va timp s’a mai îndreptat și sta­rea iui sufletească; are des momente lu­cide, citește, îi plac obiectele de artă și mai pr­esus de toate adoră muzica. Ceasuri întregi ascultă cum doamnele de onoare îi cântă la piano sau din armonie. La masă îi place să aibă tot d’ajna câte-va persoane, cu care pleacă apoi la preumblare prin parc. Nimic în palat nu arată că acolo e lo­cuința unei biete nebune. De trei ori pe lună, regele și regina vin la Bouchout. Din ordinul regelui, s’au luat­ măsuri ca ex-împerăteasa să fie scutită de curiosita­­tea publicului; nimeni nu poate intra în parc, afară de locuitorii din sat. Din mizerie Un nenorocit lucrător din Anvers se va da mai mult timp fără ocupație ; pe d’asupra, nevasta și copilul îi erau­ bolnavi. Desperat, el ’și tăiă gîtul alaltăieri nopte. Când vezu pe bărbatul său mort, ne­vasta se sculă din pat, își înjunghia co­pilul și apoi își tăiă și ea gâtul. Van Stan: întâmplări din țară Copil în apă fiartă O groaznică nenorocire, care arată cât de puțin îngrijesc părinții la țară de copiii lor, s’a întîmplat în comuna Padina (Buzeu). Soția lui Stan Bocioacă spăla rufe, la un moment ea ieși din casă lăsând pe lingă foc pe cei trei copii ai săi: unul de 7, altul de 4 și altul de 2 ani. Cînd se întor­cea, aude țipete la casă. Aleargă și, plină

Next