Universul, august 1891 (Anul 8, nr. 198-227)
1891-08-01 / nr. 198
ANUL: VIL No. 198. NOUL ABONAMENT CU PREMII EXTRAORDINARE Cu începere de la 1 August 1891 Ziarul UNIVERSUL politic și UNIVERSUL literar deschid un cu următoarele premii extraordinare: Pentru 3 luni în capitală lei 6.50 „ „ „ județe „ 8.50 premii 1 Roman de 1 volum. 1 Notes elegant broșat, aurit, cu oglindă. 1 Necesar de piele pentru doamnă conținând 1 foarfecă, 1 degetar, 1 portace, 1 igliță, 2 obiecte pentru brodat și o oglindă; sau pentru domni o frumoasă toaletă de piele fină, brodată, conținând 1 notiță cu creion, 1 oglindă, 1 pieptene, 1 scobitoare de os și 1 tir buton sau o lanternă portativă ca Minunare de ceară, nouă invenție, cu port chibrituri, sau în locul articolelor 1 mare tablou în culori: Theodora sau Aimée, care se vinde cel puțin cu 20 lei. îs«SL Pentru 6 luni în capitala lor 12.— » „ » 1^ete „ 15.50 PREMII 1 Roman de 3 volume. 1 Frumos album pentru fotografii, aurit și elegant broșat, 1 frumos portofoliu pentru bancnote, 1 notes cu oglindă. In locul albumului putem da necesarul pentru doamne sau unul din tablourile, colorate Theodora sau Aimée. Pentru un an în capitală lei 23.— „ „ „ județe „ 30.— PUT PREMII 7 volume din romanele noastre. 1 mare și frumos album pentru fotografii (de 2 ori mai mare decât acela ce dăm la abonații pentru 6 luni). 1 Notes cu oglindă. 1 Toaletă de buzunar. 1 Lanternă portativă nichelată, port chibrituri. 1 Portofoliu pentru bancnote. In locul albumului oferim doua blouri colorate, Theodora și Aimée, cu ta-Toți nouii abonați cari vor plăti peste costul abonamentului, lei 6,50 în capitală, și lei 8 în provincie, vor primi franco, afară de premiile de mai sus și un frumos „ceasornic“ pentru masă cu deșteptător, minutar și opritor. Acest cesornic se vinde cel puțin lei 18. 5 Bani în Capitală—10 Bani în Județe Generalul IS Ippolyt ©.—(Vezi pag. 3-a). CALEHDAR PE 1891 Ortodox Miercuri 31 Iulie. — Sf. Eudochiu. Catolic Miercuri 12 August. — Clara. Res. soarelui la 5.1. apusul la 7.8. București, 1 JUé? 1831. Moravuri de îndreptat incontestabile că arare popore care se fi făcut atât de mari progrese, în vreme atât de scurtă, ca românii. Lucrul dovedește multă inteligență din partea națiunii noastre și multă vitalitate. Am avut și avem mai mult, decât alt popor, pus în aceleași împrejurări, facultatea de a ne asimila cunoștințele și felul de a trăi ale popoarelor mai vechi cu mult, decât noi, în civilizație. Dar, trandafirul are și spini. Dacă putem deveni buni medici, ingineri, literați, foarte puțini dintre noi — spunem această fără de nici o sfială, știu ori își dau osteneala se devie urbani. J Vezi oameni de o cultură superioară, celebri chiar, la noi, cari tratează restul omenirii ca pe o „canalie“ de care poți se țî bați joc. îndată ce omul are un titlu de superioritate, fie prin naștere, fie prin avere, fie prin inteligență crede de a sa datorie ■ se umilească pe cel mai fie ios născut, pe cel mai sărac, sau mai puțin inteligent decât dînsul. In această direcție, românul de la noi merge mai departe chiar. El desprețuește nu numai pe acela care îi e inferior din puncturile de vedere puse mai sus, ci, pentru dînsul, e o inferioritate faptul că nu știi limba românească atât de bine ca și dînsul. — Acesta e un cuvânt, pentru o oarecare pătură socială, care justifică disprețul și batjocura — căci nu vorbim de românul de la țară, cel mai primitor și proverbial de generos om. Pătura această socială, care-i spunem pe nume, e compusă din ciocolași. Acești oameni mai că nu știu românește —dar se cred, din cauza părinților, mari de tot. • * * * Ca se concretizăm printr’un exemplu trista teorie pe care am fost nevoiți se p espunem, dăm un fapt petrecut mai alaltăieri, pe calea Victoriei, în fața Palatului. Un om trecea pe stradă, liniștit, ducându-se acasă. Alți doi oameni, poate cheflii—nu știm —nu găsiră ceva mai bun de petrecere decât se atace pe trecător, insultându-1 și bruscându-1, fără de nici un motiv. Omul protestă, se înțelege. Dar... vorbia o limbă străină. A fost de ajuns ca tinerii cavaleri să-1 bruscheze și mai mult, ba chiar să se încerce de a face ca omul acesta se fie arestat. Ați chemat poliția, dar din fericire autoritatea, înțelegând cum s’ai petrecut lucrurile, n’a voit s-o aresteze pe „hoțul fie păgubaș“. ♦ * * Bine, repetăm, a procedat autoritatea. Dar putea se se poarte și mai bine. Insultătorii,—oamenii cari atacaseră fără de nici o provocare pe un om pacinic, trebuiau se fie ei arestați, trebuia se li se supune spre iscălire un proces verbal, în care ar fi fost consemnate faptele, protivnice ordinei publice și bunei cuviințe pe cari le înfrânseseră. Am avut precedente: Femei insultate și chiar bătute pe stradă, oameni batjocoriți din cauză că n’aveau putere se se apere etc. Aceste sunt mișelii simple , dar când ataci oameni, numai pentru petrecere, atunci când ar putea, dar nu vrea sa -ți respunză cu lovituri, și nu știe românește ca să se explice altfel, deșzice toată legendara ospitalitate românească. Trebue, întru aceasta, să purcedem la facerea unei serioase reforme de moravuri. Opiniei publice îi e de datorie ca să reprime, prin desaprobarea ei, asemenea obiceiuri. De folos că ai de a face cu un om cult, când el te tratează mai reu decât pe un câne, din cauză că e chefliu sau socoate că face cinste moravurilor boerești sau servește naționalității, atăcând pe niște omeni necunoscuți și, apoi, vezând că nu se pot înțelege cu dânșii, sunt gata să’i trateze ca pe niște vagabonzi! O s’ajungă vremea ca, din causa acestor „tîrîe bastoane“ să nu mai poți eși pe stradă, ca să’ți cauți de treburi... «Touî, 1 (13) August 1891. Din Orelgia, Corespondența part. a ziarului „ Universul“! Bruxelles, 28 Iulie. Un episod frumos Cu prilejul boalei reginei, s’a petrecut un episod de toată frumusețea, care merită să fie cunoscut. In momentul cînd s’a declarat boala, se aflau, în pavilionul locuit de regină, numai prințesa Clementina, cîteva doamne de onoare și câțiva servitori. Zăpăceala pricinuită de atacul de nervi a fost așa de mare, încât reporterul unumar de aci, aflând despre boala reginei și alergând la palat, a putut să treacă nesupărat pe dinaintea gardei de grenadiri, să străbată parcul, neoprit de nimeni și să intre chiar în pavilion, care altmintrelea ie păzit cu ochi de argus. . .bunătate de ceas așteptă curagiosul ziarist fără ca să poată zări pe cineva. In sfârșit apăru un servitor, reporterul îi dete carta sa rugîndu-l s’o înmineze medicului reginei și să-l poftească pe un minut afară. Servitorul plecă, dar pînă să ajungă la medic, întîlni pe prințesa Clementina, care îl întrebă cine iera vizitatorul. Când află că i e un ziarist, prințesa porunci servitorului să-i mulțumească pentru interesul ce arăta reginei și să-i spuie că regina ie în afară de pericol, adăogând că s’ar duce ea însăși să-i spuie toate astea, dar nu poate părăsi odaia; doctorul însă, va putea să vie peste cîtva timp ca să comunice cu ziaristul, îl roagă dar să mai aștepte. _ Iată cum sunt tratați ziariștii în țările civilizate, chiar în palatul regal, și în împrejurări foarte grele, li se arată cea mai mare politeță și li se înlesnește împlinirea grelei și, de foarte multe ori, neplăcutei lor misiune. Ex-împărăteasa Charlotta Primejdia în care a plutit regina Ienrieta, a atras din nou atenția asupra exîmpărătesei Charlotta, sora regelui Leopold și văduva nenorocită a nefericitului Maximilian. Se știe că, de la împușcarea soțului iei, împărăteasa Charlotta și-a pierdut mintea. Nebunia iei durează și pînă azi. Charlotta locuiește în castelul Bouchout, la 2 kilometri de Laeken. Fizicul iei ie foarte mulțumitor; nici nu arată că a ajuns vîrsta de 52 de ani. De câtva timp s’a mai îndreptat și starea iui sufletească; are des momente lucide, citește, îi plac obiectele de artă și mai presus de toate adoră muzica. Ceasuri întregi ascultă cum doamnele de onoare îi cântă la piano sau din armonie. La masă îi place să aibă tot d’ajna câte-va persoane, cu care pleacă apoi la preumblare prin parc. Nimic în palat nu arată că acolo e locuința unei biete nebune. De trei ori pe lună, regele și regina vin la Bouchout. Din ordinul regelui, s’au luat măsuri ca ex-împerăteasa să fie scutită de curiositatea publicului; nimeni nu poate intra în parc, afară de locuitorii din sat. Din mizerie Un nenorocit lucrător din Anvers se va da mai mult timp fără ocupație ; pe d’asupra, nevasta și copilul îi erau bolnavi. Desperat, el ’și tăiă gîtul alaltăieri nopte. Când vezu pe bărbatul său mort, nevasta se sculă din pat, își înjunghia copilul și apoi își tăiă și ea gâtul. Van Stan: întâmplări din țară Copil în apă fiartă O groaznică nenorocire, care arată cât de puțin îngrijesc părinții la țară de copiii lor, s’a întîmplat în comuna Padina (Buzeu). Soția lui Stan Bocioacă spăla rufe, la un moment ea ieși din casă lăsând pe lingă foc pe cei trei copii ai săi: unul de 7, altul de 4 și altul de 2 ani. Cînd se întorcea, aude țipete la casă. Aleargă și, plină