Universul, septembrie 1891 (Anul 8, nr. 228-255)

1891-09-01 / nr. 228

r- aNUL VII. No. 228. CALENDAR PE 1891 Ortodox Sâmbătă 31 August. — Punerea brîului M. Domnului. Catolic Sâmbătă 12 Septembre.—Guido Otilia. Soarele resare la 5.37. apune la 6.15. 5 Bani în Capitală—XO Bani in Județe © n­aptă cu cei de munte.—(Vezi pag. 3) București, 31 August 1891. Comerțul ambulant Funcționari! de la comandamente Camera de comerț din Focșani a adre­sat către prefectul de Putna și primarul local o reclamație, asupra cuprinsului că­reia credem de datorie să stăruim. Sunt oare­cari condiții legale în care se „tolerează“, iar nu se „autorizează“ co­merțul ambulant. Și trebue să se ție samă despre acest lucru, trecut cu vederea de mai toate ad­ministrațiile. Legiuitorul nu autorizează—— cum zic confrații de la Buletinul din Foc­șani,—comerțul ambulant,—ci îl tolerează numai ca un zeu pe care nu-l poate de­o­­cam­data­ înlătura. Legalminte, comerțul ambulant este în­deobște interzis; numai pe cale regle­mentară să sta făcut oare­cari escepțiî. Se cere unui comerciant ambulant să aibă un domiciliu stabilit în comună; să plătească toate contribuțiile către stat, județ sau comună ; să nu fie atins de vre-o boală contagioasă sau dezgustătoare; să nu fi fost osândit pentru crime, furt, în­șelăciune, abuz de încredere, atentat la­­ bunele moravuri, contrabandă, etc.,­­­­­cum și că n’a fost lipsit de exercițiul dreptu­rilor civile și politice în urma unei sen­tințe , să nu fie casă de prostituție, să nu­­ fie cunoscut ca cerșetor sau vagabond. Aceste condiții sunt călcate în picioare pretutindeni. Iată cum spune lucrul, în raportul seu, camera de comerț din Focșani: „In contra acestor disposițiuni care tind de a pune comerțul ambulant, bine­înțe­les acel permis de lege, într’o situațiune demnă, vedem cu regret că el se exer­cită de niște indivizi cari, nu numai că nu întrunesc nici una din condițiunile a­­r’ătate, dar de multe ori întâlnești indi­­­­vizi goi, spirențeroși, plini de diferite boli, ast­fel că presintă un aspect mai mult de­cât desgustător. „Legiuitorul a avut în vedere că înainte de alții, pământenii trebue să se folosească de dreptul de a întreprinde comerțul am­bulant, și la noi din contră se tolerează într’un mod condamnabil diferiți streini cu moravurile sdruncinate, și cine știe dacă, sub masca de comerciant, nu ascunde pe­­ cei mai vașnici criminali; pe lângă a­­ceasta este de notat, că asemenea vaga­bonzi conrup prin diferite mijloace copii și chiar oameni mari.“ Acesta e un păcat nevindecat la noi. Avem cele mai bune legi și le aplicăm cât se poate de ui. Totuși, relele pe care le semnalează și camera de comerț din Focșani și pe care le vedem zilnic cu ochii noștri, lesne ar­ putea fi înlăturate prin o sforțare cât de mică din partea administrației ca să-și facă datoria. Intr’unul din numerile trecute, ne-am o­­cupat cu soarta precară a elevilor de ad­ministrație și de geniu, cari sunt ținuți pe loc, fără de speranță de înaintare, fiind în același timp plătiți mizerabil. Un cititor ne atrage atenția și asupra unor funcționari, dependință de ministerul de resbcții , Registratorii, arhivarii, etc, de pe la diferite corpuri de armată. Locurile mai importante fiind ocupate de ofițeri, acești slujbași, ori cât zel ar depune, ori câtă capacitate ar avea, sunt ținuți toată viața cu leafa de 135 franci, în mână. ~i? Și totuși, ei sunt niște adevărați sclavi, căci muncesc câte 10—12 ore pe zi, pe când ori­ce alt funcționar lucrează cel mult șase ore cu speranța de înaintare. Funcționarii civili de pe lângă adminis­trațiile militare, dacă s’ar însura și ar avea copii, aceștia ar umbla desculți pe stradă; gospodăriți, n’ar avea cu ce să se susție . Un adevărat proletariat în haine negre. Atragem atenția d-lui ministru de răs­­boiu și asupra acestor modești, dar indis­pensabili funcționari, cu speranța că se va gândi și la îmbunătățirea soartei lor, și a Angliei, faptele de la Constantinopol, în chestia Dardanelelor. Mulți se întreabă însă nedumeriți: — Ce-au putut să tăgăduiască Turciei, Franța și Rusia pentru ca cea d’intuitî să se învoiască a-șî strica buna înțelegere cu Germania și mai cu seamă cu Anglia? O fi fost oare vorba de evacuarea E­­giptuluî și a Bosniei și Herțegovinei ? Safl poate că sultanul va fi văzut­ limpede că cu invadarea Constantinopolei și Saloni­cului de către particularii austro-ungari care sosesc cu miile pe malurile Bosforu­lui și ale Mediteranei, nu se urmărește alt­ceva de­cât să se așeze Austro-Unga­­riei o mână de ajutor în cetatea turcească. In tot cazul, satisfacția e mare în cercu­rile noastre. Și lucru curios, de la acest pretins eșec al triplei alianțe ura france­zilor pentru germani a scăzut cu mult. Teutofagii nu mai țipă prin cafenele con­tra împăratului Wilhelm. E ca și cum s’ar fi turnat o doniță de apă rece într’o căl­dare clocotitoare. Umanitarii strigă încă și cu ocazia acestui fenomen că dacă Francia și Germania și-ar potoli întru­cât­va ambițiile și mândria, densele ar deveni mai bune prietene de­cât ori­care alte state învecinate. Puterile de răsboi. Mai multe ziare de aci publică urmă­toarele cifre interesante : Puterea înarmată a statelor care vor deschide lupta crâncenă, de care de atâta timp se teme Europa, este următoarea: Din Francia Corespondența parte a ziarului „Universul“ Paris, 28 August. Victorie asupra triplei alianțe Toți consideră aci ca o mare victorie a Franciei și Rusiei asupra triplei alianțe Duminecă, 1 (13) Septembre 1891 Germania are 784 batalioane, 508 esca­­droane călăreți și 3324 tunuri. Austro- Ungaria are 685 batalioane, 381 escadroa­ne călăreți și 1880 tunuri. Italia are 461 batalioane, 144 escadroane călăreți și 1242 tunuri. In fața acestor armate ale statelor din tripla alianță stă Rusia cu 1249 batalio­­ne (fără miliții), 944 escadroane călăreți și 3526 tunuri; iar Franeța are 916 ba­talioane, 494 escadroane călăreți și 4090 tunuri. Iar cât despre cele­l­alte state europene care sunt considerate ca satelite fie ale puterilor centrale fie ale Rusiei, sunt: Ro­mânia cu 99 batalioane, 50 escadroane că­lăreți și 108 tunuri ; Turcia 235 bat, 321 escadroane căi, și 1216 tunuri. Serbia are 81 bat, 29 esc. căi, și 320 tunuri, Munte­­negru are 30 batalioane pedeștri și 30 tunuri, călăreți nu are; Danemarca 42 ba­talioane,­­16 escadroane călăreți și 128 tu­nuri. Un animal curios La grădina Plantelor de aci a sosit din insula Thursday, (strâmtoarea de Torres) un animal ciudat: chelmonul cu cioc E un pește lung de vr’o 15 centimetri și are un cioc (ca paserile), lung de cinci centimetri, turtit și cu cinci rânduri de zimbre. Acest pește e un vânător îndrăcit. Nici o dată nu -și scapă prada. Vânează insecte și se aruncă după ele ca o ghiulea, până la înălțimea de un metru și jumătate. Trăește în insulele Sondei și în Indii. Localnicii își petrec cu el punându-l în borcane de sticlă pline cu apă așa cum închidem noi peștii roșii. D’asupra borcanului leagă cu ață o muscă sau altă insectă. Peștele, îndată ce o zărește, se aruncă la ea și o prinde tot d’anna. Nu se obosește nici­odată și nu obosește curiozitatea nimănui. Nunta unui gardist Gardistul Delimat, din al XI arondis­­ment din Paris, se amorezase acum trei luni de o tânără spălătoreasă, d-șoara Ana Perrier. Marțea trecută trebuiau să se cu­nune. In ziua acea toți nuntașii, logodnica, mărturii, părinții și invitații se aflau la primărie. Lipsea numai mirele. Il aștep­tară multă vreme în zadar. Pentru ânteia oară în viața sa poate gardistul nu era credincios postului seu. Socrul, însoțit de doi invitați se duse la domiciliul lui Delimat, în strada Boulet. Bătură la ușe și neprimind nici un răs­puns, intrară în casă unde găsiră pe agen­tul de poliție întins pe pat și sforăind. Il strigară, îl sguduiră, îl ciupiră, îl gî­­dilară­ de­geaba. Demilat dormia mereu. Atunci se întrebuințară mijloace energice. i se gâdilară nările cu o pană, i se scăr­­pinară tălpile picioarelor, fu bătut la pal­mă, i se arse hârtie aproape de nări, i se de­te să respire amoniac, fu tras de pâr Unul din invitați îi strigă apoi la ureche: Scoală, iată brigadirul, iată ofițerul de pace, iată prefectul. De prisos. Se deșteptă singur pe la 11 ore când ieși din brațele lui Morfeu spre a se a­­runca într’ale logodnicei. Era cam târziu. Invitații plecaseră furioși de la primărie. Mireasa plângea nemângâiată pe patul ei virginal. A doua zi Delimat se duse sâ-șî ceară scuze socrului. Spuse că în ajun își îngro­pase cu niște prieteni viața de flăcăii. Un ștrengar îi pusese la băutură narcotic. Gluma era originală] însă prea tare. In urma acestei explicații micii s’au împăcat. Brutus. De peste munți Sibiu, 29 August Serbare militară Regimentul 37 de infanterie, care portă numele archiducelui Iosif, cu reședința la Oradea­ mare, ’și-a serbat alaltă­ieri jubi­leul existenței de 150 ani. Orașul a fost iluminat. **■

Next