Universul, ianuarie 1892 (Anul 10, nr. 1-24)

1892-01-02 / nr. 1

\ ANUL IX No. 1. Calendar pe 1999 Ortodox Miercuri, 1 Ianuarie.—­­­ Sf. Vasile. Catolic Miercuri, 13 Ianuarie. — Gottfried. Soarele răsare la 7.36; apune la 4.43. ANUL VECHIU Și AHUL NOD Pe a nopților călare. Anul vecină se pregătește în vecie să zbare, Cu-a lui casă ce sclipește. E moșneag!... Și barba’! albă, Ca argintar de curată, Peste piept ii cade’n salbă, Intr’o salbă fermecată!... Și sub salbă, e ascunsă Viața’i tristă, dureroasă, Și-a lui inimă străpunsă De-a lui soartă nemiloasă! Cât trăit-a el în lume Făptuit-a multe rele, În­ păcate fără nume Și ’și dă seama­ acum de ele... A lui mână ’nțepeni­tă, Gât a fost în tinerețe, Cu o coasă ne­î mblânzită A răpit la mii de viețe ! Pleacă fruntea cu oftare Și din lume el pornește, Când, de-o­dată, la hotare Cu­ Anul­ Nou se întîlnește!... Anul Nou se plin de viață, Păru’i d­’aur cade ’n plete Și ’nconjoară a lui față Ca și fața unei fete. Anul vechia îî dă povețe Ca să fie bun în lume. Iertător de multe viețe, Să respecte tați și mume !... Anul nou zîmbește, însă, C’a lui tolbă este plină Și legată, bine strînsă De o viață dulce, lină... Are ’n tolbă, fericire Și avere, sănătate Pace, liniște, iubire Și belșug, prosperitate... Se despart... Și Anul Nou In spre lume își ia mersul. Cititori primiți cadou­l lui tolbă !... Universul. București, 1 Ianuarie 1892, Vreme trece, vreme vine,.* Eminescu, Pășit am pragul unui an nou­. Când ne uităm înainte, multe iluzii a­­vem,—când privim în urmă, câte dureri, câte nenorociri n’avem de înregistrat! Din fericire, oamenii devin din ce în ce mai buni, noroc că, pe zi ce trece, ne putem aștepta la mai puține mizerii. Căci, nu suntem pesimiști. Omenirea merge spre bine ; —■ ea nu îndărăptează. Dar, la acest „spre bine“ suntem da­tori toți să ridicăm sarcina. Să n’o ridicăm numai pe a noastră, ci să ne încercăm a ajuta și pe alții ca să ducă povara vieții. * * * * Să ne ajutăm, dacă nu din fireasca dra­goste a omului pentru om, ci măcar pen­­­t­ru că toți trecem în fața aceluiași jude­cător, neîndurătoarea moarte. 5 Bani In Capitală—10 Bani în Județe Affigiffi și AMIJE. JtfOlf Jouî, 2 (14) Ianuarie 1892 Universul intră în al IX-lea an, fără ca cineva să fi avut cuvînt să se plângă da dânsul. Urând toate fericirile cititorilor noștri, dorindu-le traiu bun și belșug, le promi­tem că: Vreme trece, vreme vine Dar Universul același va rămâne, ace­­­eași cauză vom susține, a celor smeriți, a < celor nenorociți. DIN FRANCIA Corespondența part. a ziarului „ Universul* Paris, 27 Decembre. Istoria tristă a unei nenorocite ca are de amant pe tatăl șei­. La Rouen s’a arestat alaltă­ri un indi­­vid anume Casimir Lance în vârstă de 56 de ani, cantonier la Blacqueville, sub în­vinovățirea de viol și de atentat la pude­­rea fiicei sale, Augustina, în vârstă de 28 de ani și cu care a avut mai mulți copii. Cu ocazia înmormântarei unuia din a­­cești copii, născut de curând, s’a hotărât arestarea inculpatului și iată cum: Procurorul republicei primi o scrisoare prin care era informat că pe trupul copi­lului mort se vedeau semne de violență și prin urmare nu trebuia să elibereze învoi­rea de înmormântare până nu va face câte­va întrebări doctorului Zichon. Procurorul interveni atunci și luă inte­rogatorul fetei Maria Augustina Lance. Un miserabil Fata declară de la primele întrebări că încă de când densa era în vârstă de opt ani, tatăl său începuse asupră și niște atingeri a căror importanță nu o înțelegea atunci. Se iscală certe mari intre mamă și tată, cea d’întâiă ghicind manoperile nedemne ale celui de pe urmă. Toate fură de prisos. Lance, împins de o pasiune monstruoasă, nu scapă nici o o­­cazie d’a se afla singur ca fețișoara sa. Atunci d-na Lance se plânse în scris pri­marului local din acea vreme, d. Denter, însă, lucru forte ciudat, după cum spune fata, acesta refuză să se ocupe de afacere. In vreme de nouă ani, Augustina Lance rămase supusă bântuirilor continue ale do­rințelor tatălui său și fără privegherea ne­adormită a mamei sale, dânsa ar fi rămas de­sigur învinsă. D-na Lance muri lăsând­ o fată de 17 ani, singură, în condițiunile de mai sus. Dorințele tatălui se reaprinseră mai tare ca ori­când. Augustina Lance refuză să i le asculte în curs de câtă­va vreme, pe ur­mă amenințată, bătută, neîndrăznind nici să doarmă, de teamă să nu fie surprinși în somn, într’un cuvânt viața aceea ne mai fiind de suferit cum spune dânsa, a cedat. Fu atunci o căsnicie ciudată, fiica luând în pat locul ocupat de propria sa mamă. „Am trăit, zise densa, ca bărbat și ne­vastă, însă eu nu mă învoiam la aceste re­lații decât ca să scap de relele tratamente. Nu puteam să iubesc pe tatăl meu, îmi era groază de el și mi-am luat atunci un amant. Toate tot acolo ajung­ împăratul, ca și proletarul au același moment fatal, cu deosibire că cel sărac n’are atâti regrete. Oare ce nea lăsat anul 189L și ce ne aduce acesta în care intrarăm ? In politică, anul vechim­ ne lasă în pre­fața unei transformări. 1892 aduce ce­va oare mai multă li­niște,—liniște atât de necesară, pentru ca, împreună, cu toții, să conlucrăm la feri­cirea neamului nostru ? Nu știm. Semne bune nu prea sunt — o mărturisim cu jale—din partea partide­lor. Dar să nădăjduim, căci nădejdea hră­nește mai mult pe om de­cât pâinea. * * * In afară, anul care s-a dus ne-a­nunțat mereu cu încurcături. Vorba de război era pe toate buzele. Toți credeau că încăerarea generală era să fie înscrisă în catastihul anului 1891. Dar blestematul de 1891 ne-a tras pe sfoară.. Sperăm că și moștenitorul seu îi va urma exemplul, că va lăsa neamurile să se dezvolte la liniște. Liniște aparentă, în adevăr, dar care e preferabilă ciomăgirii generale. Căci, după războair, cel mai tare iarăși apasă pe cel mai slab­—prin ciocnirea a­­ceasta, echilibru nu se iaca și din răzbu­nare, iarăși răzbunare iese. * * * In țară, am pierdut doi oameni mari, — pierdere ireparabilă, pentru care toți românii, fără deosebire de partidă, au­ luat doliul: I. C. Brătianu și M. Kogăl­­niceanu. Acești bătrâni, ducându-se, au lăsat un gol mare, dar și o amintire frumoasă. Contribuind la înt­emeiarea statului ro­mân cu atât de multă putere, aveau au­toritatea care, fără dânșii, acum adese ne lipsește în afacerile politice. * * * Noi, în modesta noastră lucrare, am ur­mat anul trecut ca și mai inainte. Guverne s’au­ schimbat și se vor schim­ba, dar Universul același a rămas și va rămâne. Imparțial cu desăvârșire, profund demo­crat — nu pentru interese ci din inimă — vom reprezenta pe cei mulți, pe cei săraci. Nevoile lor le vom arăta și fericirea lor ne e ținta. Un amant Acest fapt a fost recunoscut exact. De asemenea s-a recunoscut exact că în cursul acestei scârboase căsnicii, Augustina La­nce a născut de trei ori: întâia oară a născut doi gemeni cari au murit îndată după naștere ; a doua oară a născut un băețaș care trăește încă; a treia oară în sfirșit, la 5 Decembre, a născut două fe­tițe. Această din urmă însărcinare a deschis ochii justiției asupra cohabitărei lui Lance cu fiica sa. Cele din urmă relațiuni ale acuzatului cu victima sa a fi avut loc, după spusele acesteia, în luna Martie 1891. „De va fi un băiat, zicea densul înainte de facere, vom­ fi mulțumit; de va fi o fată vom vedea.“ Aceste cuvinte au­ făcut pe fata Lance să ridice o altă acuzație contra tatălui ame-

Next