Universul, aprilie 1892 (Anul 10, nr. 76-99)

1892-04-01 / nr. 76

ANUL X No. 76, «v-NOUL-vfi Abonament cu Premii TV EXCEPȚIONALE DE LA 1 APRILIE a. c. „UNIVERSUL“ deschide un nou­ abonament cu urmatorele Premii gratuite: Feratru­l Ai: In capitală........................ lei 6.­— județe ....... B 8.50 Unul di­n următoarele trei obiecte, dupe alegere: Un frumos briceag cu 2 lame, o fru­moasă broșă de damă, ultima noutate sau o pereche de nasturi auriți, pentru man­șete. Portretele M. S. Reginei și al moștenito­rului tronului României, mărime naturală. 2 romane de câte un volum, apărute în editura noastră. ezitrii­e 1­u.m.i in capitală ...... lei 1150 a județ. ««•<■<• 16.—— Un briceag cu clone lame sau o broșă­­ de damă, ultima noutate. O pereche de nasturi auriți, pentru manșete sau un ac de legătură de gât. Un evantaliu, frumos zugrăvit. Portretele M. S. Reginei și al Moștenito­rului Tronului României, mărime naturală. 3 volume din romanele apărute în edi­tura noastră. P­entru un an, in capitală....................lei 22.00­0 județe......................... 9 30.00 PREMII Un frumos briceag cu trei lame. O broșă pentru dame, ultima noutate. O pereche de nasturi auriți, pentru manșete. Un frumos ac de legătură de gât. Un evantaliu de stofă fin, ultima nou­tate, aurit și zugrăvit, și cu panglici de atlas. Portretele M.M. L.S. Regele și Regina și al Moștenitorului Tronului României, mă­rime naturală. 5 volume din romanele apărute în edi­tura noastră. ag^*- Toți nou!» abonați, cari vor plăti, peste costul abo­namentului, lei 6 in capi­tală, și lei 7.50 in provincie, vor primi franco, afară de premiile de mai sus și un frumos „ceasornic“ pentru masă cu deșteptător, minu­tar și opritor. Banii se vor trimite direct prin mandat poștal la administr. zia­rului UNIVERSUL, str. Brezoianu jJKTo. 11 (casa proprie), București. gsg. Cine nu va lua premiulf până în­­tr’o lună de la data de când începe abo­namentul, perele dreptul la acel premiu 5 Bani în Capital—10 Bani în Județe și de mare folos căci ar da de mâncare, la o sumă de oameni cari, alt­fel, ajung declasați, ajung chiar prin penitenciare. Vom face socoteala dovedind că, deși ea„ar fi »cheltuială“ pentru stat, acea­­stă nouă funcție va fi un „câștig,, ma­­terial chiar. „Și <i­ n’ar fi câștig, acest ajutor de la rețetor sătesc, ar aduce atâta bine, încât orî­și­ce cheltuială ar fi cu vîrf și îndesat acoperită. — Sf. CLI». M. CALENDAR PE 1892 ORTODOX Marți, 31 Martie. — Cuv. Ipatie. CATOLIC Marți, 12 Aprilie. — Iuliu. Soarele răsare 5.23 . Soarele apune 6.40, ......— București, 1 Aprilie 1892. Invățămentul agricol . Transformarea învățământului primar­­ rural în școală semi-agricolă ar avea foarte­­ multe foloase. Singura obiecție ce sa va face e urmă­toarea : Că, pe de o parte, s’ar umili, poate, fiii burgheziei sătești dedându-se­­ muncii agricole; pe de alta, că aceste e­xerciții ar zmulge din timpul trebuincios pentru învățătura de carte. Și­ întâiul și al doilea punct sunt greșite. Partea întâia a obiecției pornește din­­tr’un punct rău de vedere, pentru că munca agricolă în nici o vreme n’a fost conside­rată ca umilitoare. Oameni foarte bogați —cari n’ar avea nevoe să se ocupe cu cultura câmpului—și culți foarte —cari și-au­ asimilat cele mai întinse cunoștințe, se o­­cupă de plăcere cu plugăria. A doua parte a obiecției și ea e greșită. Timpul întrebuințat de copii pentru lu­crări de agricultură nu e o pierdere, ci un câștig,­­și încă mare. E mare câștig și fizic și intelectual. Toți cunosc ros-repetata vorbă: „Mens sana in corpore sano“, (minte sănătoasă în corp sănătos). Multă vreme a trecut, până să se a­­jungă la aplicarea acestui atât de vechiu adevăr. In adevăr, în școalele din Apus, din ce în ce, se dă mai mare întindere gimnasticei și în­deobște exercițiilor fizice : preumblat, sărituri, etc. Cu atât mai de folos sunt aceste exer­ciții, la țară, căci mediul în care se fac e mai sănătos.—Aerul aspirat e mai cu­rat; binele, deci, e mai mare. Și dacă e vorba de gimnastică nu poate să fie mai bună alta decât munca câm­pului, căci e rodnică și dezvoltă organiz­ing în toate părțile sale. N’ar fi vreme pierdută pentru alte în­vățături prin reforma pe care noi propunem, pentru că institutorul ar putea să’șî facă datoria cum se cade, căci ar avea, după cum propunem noi, și un ajutor. Ajutorul l-ar și suplini pe învățător în cazurile în cari n’ar putea acesta să func­ționeze și ar avea direcția lucrărilor practice. Intemeiarea funcțiunei acesteia ar mai y Mercure.­­ (1Ș) Aprilie 1891 Din Rusia (Corespondența part. a ziarului „ Universulu) Petersburg, 26 Martie." u­n înțelept printre fometeși Corespondentul unui ziar strein d’aci a făcut o escursie, d’impreună cu contele Tolstoi, într’un sat bântuit grozav de foa­­mete, anume în satul Buravlianka. — Ajungând acolo, îmi spune corespon­­dentul, furăm conduși în casa „starostelui” unde contele își luă căciula din cap, lucru pe care-l făcusu și eu. Nu mai văzusem până atunci pe nimeni descoperindu se, intrând în casa unui țăran rus. Cea mai mică faptă a contelui Tolstoi, unul dintre cei mai adânci cugetători ai veacului nostru, servește la caracterizarea omului. Totuși curtenia pe care densul o întrebuința cu țăranul, mi se păru extra­ordinară, avea, par’că, fu ea ceva d’ale lui don Ch­ișot. Fu ast­fel în urmă cu toți țăranii, ceea­ ce’mî stabili ideile asupra unui punct. E de necrezut iubirea ce a4 țăranii pentru marele filosof, Carlos al Rusiei. Stând la masă în mijlocul țăranilor, contele, care până atunci stătuse de vorbă cu toți bătrânii satului, cari veniseră să’l vadă, îmi zise, umplându-mi paharul: — Ii iubesc, vezi, pe acești bătrâni, sunt atât de simpli în gândurile lor, în chipul d’a le exprima și tot d’o­dată vor­bele lor au așa mult bun simț!... Dupe masă, îmi zise: — Acum să încercăm a ajuta nițel a­­cest nenorocit sat. — Ele sunt gata să fac tot pentru asta, respunseia eu, zice ziaristul, și scoseiu din buzunar o bucată de hârtie și un creion. Contele scoase un catalog de numela țăranilor, care-i fusese dat de la consiliul județian. Făcând apelul nominal, starostele îl în­trerupea cu aceste vorbe : — Ser­manul, are nevoie de ajutor. Sau cu acestea: — Omul ăsta are cu ce să trăiască până în luna lui iulie, când se seceră grâul... dacă va avea ceva de secerat. j Terminându-se citirea listei ne duserăm să vizităm vr’o șase­zeci de case țărănești, spre a verifica numele persoanelor ce a­­veau­ nevoie de ajutor. De­oare­ce fiecare bordeiă are câte două uși și ușile astea sunt foarte mici, trebuia să ne plecăm de două ori la intrare și de două ori la eșire. Bătrânul Tolstoi, cu barba albă până la bríu, trebui să se plece, dar, în acea zi, da 240 de ori, o muncă obositoare chiar pentru un om tîner. Totuși filosoful părea seara așa sprinten ca și dimineața. Intr’o colibă găsirăm un om întins pe scânduri, acoperit numai cu o velnnță sub­țire. Lângă densul stătea o femee și trei copii, și plângeau. Contele se apropia de femee și o în­trebă : — Ce are omul ? — Ce să aibă, răspunse femeea, e­ra moarte; n’a mâncat nimic de două săptă­mâni; eu­ am lipsit câte­va zile căutând de lucru: n’am găsit nimic; am umblat la orașe și la sate; toți oamenii m’au res­pins; m’am întors acasă cu o traistă de scoarță de copac; am măcinat’o, am făcut pâinea aia cu nițică făină de orz pe care mi-a dat-o starostele; bietul om nu poate să mai mănînce; uite, pânea stă sub că­­pătîiul lui. Și femeea scoasa de sub periua flămân­dului un bolovan negru care părea o bu­ș­cată de smoală. Femeea adăugă:

Next