Universul, iunie 1892 (Anul 10, nr. 127-151)
1892-06-02 / nr. 127
r «SWXSfö'TSSi CALENDAR PE 1892 ORTODOX Luni 1 Iunie.—Martirul Justin filosof. CATOLIC Luni 13 Iunie.—Anton de Padua: Soarele răsare, 4.16; Soarele apune 7.44. 5 Bani în Capitală—IO Bani in Județe , 3 (14) Win 1692; București, 1 Iunie 1892. IPOCRIZIE Sunt oameni cari se arată cei mai mari filantropi; când ii auzi vorbind, nu pomenesc decât de binele poporului, de sănătatea și buna lui stare, dar ei fac aceasta cu scopul de a se îmbogăți. — Nu sunt mulți, dar avem la noi un adevărat model. E în București un farmacist, al cărui nume nu e nevoie să spunem, pentru că ori și cine îl ghicește, care de asemenea nu se ocupă decât de sănătatea celor săraci și plânge pentru suferințele lor. 0-sa s’a rădicat, in interesul sănătății publice, cum zice, în contra abuzului ce se face cu vînzarea unor medicamente străine.—Zice, intr’un ziar din Capitală, că sunt stricătoare sănătății și sunt prea scumpe. Mai înainte, nu e vorba, acest domn 9 farmacist a', ea altă opinie despre medicamentele străine, căci le vindea și d-sa cu preț poate mai mare în prăvălia d-saie, dar acum și-a schimbat părerea. S’a gândit d-sa cum ar putea să aline mai bine suferințele celor săraci, cărora nu le dă mâna ca să cumpere medicamente speciale din străinătate, și după ce a cugetat adânc, s-a hotărît să le falsifice, luându-le numele și imitându-le chiar și eticheta de pe cutii și sticle. Nu e vorbă, justiția aci a fost în adever inumană, căci a osândit ca pe un simplu falsificator pe un mare filantrop și bine-voitor al omenirii, oprindu-l de a mai face acele medicamente și sechestrându-i clișeurile. De la această întâmplare, filantropul nostru are o ură neîmpăcată în contra medicamentelor străine. De exemplu : Ferul Bravais, Capsulele dr. Clin, etc., etc. care până ieri ale altăieri erau foarte bune (nu cele adevărate, ci cele falsificate de d-sa) acum sunt niște adevărate otrăvuri sau fleacuri cari nu valorează nici două parale. D-sa mai ales să plânge de „marea reclamă“ ce s’ar face pentru medicamentele străine, pe când pentru fabricatele sale să crede în drept de a umplea toate ziarele din țară cu niște anunțuri într’adever americane. Cititorul n’are decât să ia cel d’ântâi ziar venit și va vedea desenate niște căruțe trase de copii. Sub acest clișeu, se recomandă Vinul fabricat de d-sa, și contrafăcut după cel de Dussart, care ar avea puterea de a vindeca toate boalele, dacă nu și a scula dintre morți pe copii. , Acest Vin, miraculoasă invenție proprie a d-lui, despre care ne ocupăm, e simplu vin de Deal sau, să zicem, de Drăgășani, cu coajă de chinchină. Nu trebue să fii mare doctor, nici farmacist, ca să ții prepari, poate din vin mai bun, însuți acasă. Dar d-sa ia precauții, tot in interesul sănătății publice, să înțelege, ca să ferească lumea de primejdia la care s’are spune, cumpărând acest produs falsificat, dând cuvintele de alarmă: „Feriți-vă de contrafaceri!“. După cum să vede, d-sale îi e permis să contrafacă orice medicament, pe când alții n’ar avea dreptul să imiteze invențiile cele mari, sau să vîndă medicamente străine, garantate ca autentice. In această campanie dezinteresată, în folosul nenorociților, dușmanul cel mai mare al d-lui farmacist să vede că ar fi doctorul Bertelli din Milan și hapurile sale de catramină. Aceste hapuri, care au fost premiate la multe congrese medicale și expoziții, pentru d-sa nu valorează nimic și prețul cu care ele se vînd este esorbitant. Deoarece în acel articol e atacat și directorul nostru, ca complice în spoliațiunea asupra suferinței poporului, ne credem datori să răspundem următoarele: Că capurile de catramină sunt un leac răspund îndestul premiile ce au obținut precum și certificatele medicale de la cei mai mari doctori străini. E de notat că la marele concurs de științe ce a avut loc în Bruxelles în anul 1888, hapurile de catramină au obținut singurul premiu între toate medicamentele expuse, precum și la expoziția internațională din Colonia 1889, au obținut medalia de aur. In cât privește scumpătatea capurilor de catramină, vom răspunde că, precum d-sa vinde chinina cu un preț de zece ori sau și poate mai mult decât îl costă, medicament pe care desigur nu d-sa l’a descoperit, doctorul Bertelli are dreptul să se folosească de rodul muncii sale personale de zece ani mai ales că în hapurile de catramină nu e simplă „păcură“, cum afirmă filantropul farmacist, ci un extract de ulei de păcură, dobândit printr-un procedeu propriu, inventat de doctorul Bertelli și care face ca hapurile acestea să aibă o putere de zece ori mai mare decât gudronul luat sub orice altă formă. Acesta a fost recunoscut chiar de marele doctor Semmola profesor la universitatea din Neapoli (invocat ca autoritate chiar de filantropul nostru) printr-un certificat care este la dispoziția ori șicărei persone. Apoi, doctorul Bertelli nu vinde cu un preț de 3 lei 75 bani o cutie de capuri, căci în prețul acesta se cuprinde transportul, vama, 30% rabat al farmaciștilor, șapoe cheltuelile de reclamă care, cum trebue să știe filantropul nostru, sunt foarte mari, de s’ar mulțămi farmaciștii cu un rabat mai rezonabil, desigur că s’ar putea vinde mai ieftin. Șij — o paranteză, — „Esculapul“ să creadă că la noi, când a venit un sărac, a primit adeseori chapurile gratis, ba î-am mai și dat bani din mână ca se se caute, mai făcându-le d. doctor Georgescu vizita gratuit, pe când la filantropul nostru de sigur că aceasta nu s’a întîmplat niciodată. Dacă e, însă, vorba de scumpătarea medicamentelor, nu credem să fie o țară din lume în care să se esploateze mai mult publicul ca la noi. Prețurile sunt esorbitant de mari și—cu tot tariful—când iei același medicament de la o farmacie sau de la alta, vezi diferențe enorme de preț. Cauza scumpetei medicamentelor în țară e faptul că s’a creat un monopol, pentru câțiva, din acest comerț.—Farmaciști cu titluri nu pot să deschiză prăvălie, căci se fixează distanța dintre farmacii și numărul lor.— Ia să se lase comerțul acesta liber, ca orice titrat să poată deschide prăvălii unde vrea... și să va vedea cum vor scădea prețurile, în avantajul publicului. Medicamente străine se vînd și în Franța, în Italia, în Germania, în Austria etc., și nimeni nu se plânge, căci aci nu poate fi vorba de o industrie națională, în paguba sănătății publice. Cine va mai învăța farmacia, cu acest monopol, când după ce ies din Universitate, trebuie să intre slugi pe la Esculapi filantropi ca domnul de care ne ocupăm, unde viața nu e tocmai dulce ? Repetăm : Să se declare liberă deschiderea de farmacii de către cei ce au titlurile cerute, și atunci tinerii vor intra în această carieră, farmacia română va înflori, și prețurile medicamentelor vor scădea, în urma concurenței. Esculapul nostru, dacă e în adevăr filantrop, se sa lepede de fabricarea apei gazoase, a chocolate, a biterului, etc., se ’și consacre vasta inteligență la inventarea unui nou specific care să aline suferințele lumii; și atunci, oricât s’ar îmbogăți din propria-i muncă, iar nu din contrafaceri, noi nu-i vom ataca, ci din potrivă îl vom binecuvînta, împreună cu tot poporul. Aceasta ar fi adeverată filantropie. Mai adăugăm că hapurile de catramină sunt aprobate de consiliul sanitar al României, și încă cu prețul de 3 fr. și 90, iar nu de 3 și 75 cum se vîndi Rusia se va alipi mai mult de Tripla-Alianță, ol are gânduri ascunse, și ca să împace pe toată lumea face cu ochiul și a Franței și Germaniei, fără să-și declare pe față sentimentele și linia de conduită în politica externă. Acest lucru îl discută multe din ziarele franceze și germane. Dintre ziarele italiene amintesc pe „Folchetto“ și „Messaggero“ cari sunt de părere, că vizita marelui duce Constantin la Nancy, a fost făcută numai ca să paralizeze efectul întrevederii din Kiel. „Tribuna“ spune, că această vizită a nimicit iluziile prea mari ce și le a făcut Italia despre întrevederea din Kiel etc. „Reforma“ din contră zice, că vărul Țarului a venit la Nancy ca să dovedească lumea că întrevederea din Kiel n’are nici un caracter politic. In tot cazul acesta este o concluziune a ziarelor, și prin urmare opinia publică, nu poate să se bazeze mult nici pe una nici pe alta. Politica internă Cabinetul actual nu prea are șanse da a trăi multă vreme. Și aceasta nu doar, că nu e compus din membrii capabili și foarte cinstiți, dar fiind-că opinia publică nu e prea mulțumită cu politica financiară și economică inaugurată de ultimele guverne. Lucrul acesta s’a observat când cu discuția asupra proiectului privitor la bugetul provizoriu. In ziua aceea d. Giolitti a declarat deputaților, că cabinetul nu va pune chestiunea de încredere de oareca e vorba numai de nevoile administrative ale statului. „Centrul“ și „stânga“ l’afi aplaudat foarte călduros. Discursul ministrului president a făcut impresie mare asupra Camerii. In general luptele politice nu sunt violente și în discursurile—fie cât de aspreale oratorilor din Cameră sau din întrunirile publice nu se atacă persoana Suveranului, pe care poporul italian îl iubește și-l respectează foarte mult. Comisarul firescl».—(Vezi pag. 3). Camilo Cavour La 26 Maiü s’au împlinit 31 de ani de când Italia a perdut pe unul dintre cei mai mari bărbați de stat ai săi, pe contele Cavour. Renumele acestuia crește din ce în ce cu cât se face mai multă lumină asupra rolului, pe care el l-a jucat în istoria modernă a Italiei. Nimeni n’a făcut poate așa de mult pentru unitatea Italiei ca Cavour. La anul 1861, 7 Iunie, lordul Robert Peel vorbind în Camera comunelor despre Cavour, a zis între altele : „Cel mai mare om de stat care a îndrumat totdeauna națiunea sa pe calea libertății“. Nici un om nu s’a încrezut mai puternic în viitorul măreț al țării sale ca dânsul. Astfel la 2 Oct. 1832, Cavour scria: „O să vie o vr’eme când într’o bună dimineață o să mă pomenesc ministru în „Regatul Italiei“. Ca tînăr, Cavour a fost apostolul libertății ; ca om în floarea verstei, el și a pus geniul său în serviciul patriei; pe patul de moarte, în agonie el și-a dat sufletul murmurând cuvîntul: „libertate“. De aceea memoria lui va fi eternă. Din Italia Corespondență parte a ziarului „ Universul“ Roma, 29 Maiu 1892. Politica externă De câteva zile mai toate ziarele italiene nu se ocupă decât de festivitățile de la Nancy și întrevederea Imperatului Wilhelm II cu Țarul Rusiei, la Kiel. Ele judecă aceste două evenimente din punct de vedere politic spunând, că însemnătatea lor pentru echilibrul european e de netăgăduit cu atât mai vîrtos, cu cât pe când Țarul strângea prietenește mâna împăratului Germaniei, vărul său, marele duce Constantin s’a dus la Nancy ca să salute pe Președintele Republicei franceze. Această din urmă împrejurare a făcut pe ziarele italiene să tragă concluziuni politice din evenimentele mai sus arătate. Negreșit, că Italia ca una care face parte din Tripla-Alianța e în drept și datoare chiar să se intereseze foarte mult de întrevederea din Kiel, căci lumea vrea să gice dacă în urma acestei întrevederi Anarchiștil italieni In zilele trecute principele Baltazar Odescalschia din orașul nostru primește o scrisoare subsemnată : „Grupul dinamitarzilor omorîtori“. In scrisoarea aceea i se spunea să depună 500.000 de franci într’un loc anumit, în pământ. Poliția, înștiințată fiind, depune într’o gaură făcută în pământ în locul indicat de dinamitară o cutie goală și în apropiere postează câțiva agenți, îndată apărură doi indivizi înarmați cu revolvere, ca să ia pachetul. In acel moment năvăliră asupra lor agenți și îi arestară. Ei au declarat că sunt anarhiști intransigenți și au spus că tovarășii lor vor asvîrli în aer palatul principelui de Odescalschia. O ciocnire de trenuri La stațiunea din Ripallo s-a întâmplat o ciocnire foarte violentă între trenul 1214 care venea de la Spezia și trenul de pasageri No. 2081, care mergea spre Spezia. Zgomotul ciocnirei a fost așa de puternic, încât s’a auzit până în sat Orq›