Universul, septembrie 1892 (Anul 10, nr. 204-229)
1892-09-26 / nr. 226
ANUL X No.22 kiocan! in Capitală—10 Bani in Județe CALENDĂR PE 1892 OrtoiSor r Vineri, 24 Septembre. Cuv.Maic. Eufrosina. ■ r.in. Catolic Vineri, 7 Octombre. Părea P. !"* * ! Se réie resare la 6,06; apune la 5.29. Sâmbătă, 26 Septembre (3 Octombre) 139?; București, 25 Sept. „Clima" ia provincie Necurățenia cea mare în orașele noastre din țară e luată în băgare de seamă dupe schimbarea climei. Cum spuneam ieri, toată vina epidemiilor e schimbarea — sau Cim zic provincialii, „stricarea“ climei. Raționamentul pe care și-l fac pentru ca sî aștepte totul de la bunăvoința Providenței e următorul: — De ce am pune să se stropească pe straie ? Oare peste o oră nu se va usca iară? De ce să măturăm ? Sunt bani aruncați numai așa în vent, căci praful măturat se va așeza iarăși și iarăși pe stradă. Mai bine să lăsăm pe D-zeu să ne stropească cu apă de ploaie când vrea el și să usuce când știe, — căci mare e bunătatea lui! * * * Cei mai moderni dintre acești funcționari ți-o dau cu clima : — Uite, că se înotează, nu mai stropim, o să plouă. Sau : — Uite, că o Să bată Venuli și O Să rădice praful să nu mai măturăm. Dar merg așa de departe încât mai sunt orășele —, ca să vorbim de altceva — în care nu se aprind felinarele când e senin, pentru că o să lumineze luna. * * * Acestea sunt, însă, argumente ad asum doi bini. Nu e vorba în multe cazuri, de providență, de „climă“ sau de „dalba“ lună, ci de alte lucruri. La unii e neglijența, — sunt de iertat; la alții insă credința aceasta în providență și în climă“ ascunde cu totul altceva. Sunt fonduri la primării pentru măturat, pentru stropit, iluminat, etc. — Necheltuindu-se aceste fonduri, ele rămân, nu însă în casa comunei, ci în buzunarul providențialilor și a climatologicilor. Și remase sunt, căci nu e control, ca să fie ceva regulă, să vedeți cât de curate ar fi orașele de provincie , ce climă dulce ar fi în țară și cum ar mai fugi epidemiile a tinerilor; ele însă au fost puse în libertate. Toți cei arestați sunt acuzați, că au depus bomba ca dinamită înaintea restaurantului Berger, unde se aflau la o masă o mulțime de ofițeri și de amploiați austriaci—cu gândul ca să arunce pe aceștia în aer. Ați primit deja știrea despre arestarea tot la Triest, a lui Arturo Zanetti. Arestarea acestuia a produs o ferbere foarte mare printre toți italienii. Și ferberea aceasta a luat proporțiuni îngrijitore, mai cu seamă acum, când tribunalul a condamnat pe Arturo Zanetti la 5 luni de închisoare grea. Cauza este aceasta: Nu de mult a murit un consilier comunal cu numele Vidacovicî, care deși era de origini slavă, ținea foarte mult cu Italienii. La înmormântarea, lui, Zanetti a ținut un discurs frumos, cn care a spus italienilor prezenți, că el trebua să venereze memoria lui Vidacovici, care la 1877 a propus consiliului comunal să ridicc ședința în semn de doliu pentru moartea lui Victor Emanuel.1 Din cauza acestor vorbe autoritățile austriace au arestat pe Zanetti, Taft trimes înaintea tribunalului, care l-a condamnat la închisoare grea. Habos. Fete cu Inimi generose. — (Vezi pag. 3). Din Austro-Ungaria Corespondența pârtie, a ziarului „ Universul“ Viena, 21 Septembre. Nebunia principelui Petru de Coburg In zilele acestea familia de Coburg a fost lovită de o crudă încercare. Principele Petru, fiul cel mai mare al principelui August a fost atins de alienație mintală astfel, că a trebuit să fie internat în balamucul din Döbling. Prințul părăsise nu de mult Viena, ducându-se la Abazzia, unde avea de gând să petreacă mai multă vreme. După câteva zile a început să devie nervos și să se plângă, că-i doare capul grozav. De aceia s-a întors iar la Viena. Aci trăia toată ziua închis în odăile sale. Eri, după a mia zi, pe când camardinerul, care stătea totdeauna lângă el — se depărtase nițel, prințul, care locuia in etajul al doilea se sui repede în etajul al 4-lea unde începu să spargă cu pumnul done ferestre mari. Camardinerul sa întoarce îndată și observă, că spărsese în odaie mai multe vase prețioase. Speriat, aleargă repede sus și bate la ușă. Prințul îi răspunde, că dacă cineva va încerca să intre în odaie cu forța, se aruncă pe fereastră jos pe pavaj. Numaidecât fură chemați pompierii, cari întinseră pânze, iu cari să cază nevătămat prințul, dacă se va arunca jos. In timpul acesta oamenii casei, sparseră ușa și puseră mâna pe prinț, care de almintielea nu opunea nici o resistență. îndată după aceasta au fost chemați mai mulți doctori, cari au constatat, că prințul e atins de nebunie acută. Nebunul se crede împăratul Brasiliei. Prințul Petru s-a născut la 1866. Tatăl sei a fost amiral iu marina brasiliană iar mamă sa e Leopoldina de Brasilia, moartă la 1871. Ea era fata a doua a împăratului Dom Pedro din Brasilia. Prințul Petru până la vîrsta de 10 ani, era considerat ca moștenitor al tronului Braziliei. In anul 1876, însă fata mai mare a împăratului Dom Pedro a născut un băiat care a fost apoi considerat ca singurul moștenitor al imperiului brasilian. Prințul Petru, în momentele sale de nebunie se crede că e împăratul Brasiliei, că e înconjurat mereu de inimici și de trădători care voesc să-l omoare. Foarte de multe ori are momente de luciditate; atunci vede că e în balamuc, șurile trist, dar nu se înfurie, își poartă soarta cu resemnațiune. Doctorii cred că-l pot vindeca la câteva luni. Cum a înebunit pictorul Prințul Petru e un bărbat tânăr, înalt de statură și foarte frumos. De doi ani de zile încoace suferea grozav de friguri și foarte de multe ori era apucat de dureri violente de cap. In acești doi ani a trăit când în Paris, când in Constantinopole și Viena și adeseori la moșii tatălui său în Stiria. Nimenea nu observase la el o stare sufletească anormală. Duminecă, prințul primise vizita mai multor prinți și archiduci, cărora se plângea că-i doare refl capul. Luni după amiazi a dejunat cu consilierul de curte Seitz. Imediat după masă s-a dus în etajul al 4-lea unde a spart două ferestre. Aici isbucni grozav nebunia. Prințul deschise ferestrele și începu să verse apă peste trecători. Vestea despre nebunia lui a străbătut ca fulgerul Întreg orașul. Peste câteva minute ușa de la odae a fost spartă cu forța, iar jos în spadă pompierii au început să întindă pânzele de scăpare. Cinci minute de întârziere și prințul s-ar fi aruncat jos sdrobindu-se de pavajul trotuarului. Arestările din Triest.O arestare sensațională Se știe că în Triest s'a întâmplat în timpul din urmă mai multe explozii de dinamită, ale căror autori nu puteau fi prinși. Poliția credea că se află in fața unui complot anarhist de rând. Pe urmă însă aducendu’șî aminte de luptele acute între populația numeroasă italiană de acolo, și între autoritățile austriece, a conchis că numai italienii pot fi cauza acestor atentate. Mercurea trecută s’a aflat înaintea restaurantului Berger o cutie mare plină cu bombe de dinamită. Nu trebuia decât câteva minute ca bomba să exploadeze, dărâmând restaurantul și omorând o mulțime de oameni. Din fericire însă dezastrul nu s-a întâmplat. Imediat după găsirea bombei, poliția a arestat pe Amedeo Heiiizza, de 20 de ani, student în medicină la universitatea din Pisa, pe Romano Mauro, de 20 de ani, student la școala de inginerie în Turin, pe Giovanni Menesini, de 19 ani, student în matematici la universitatea din Padua și pe Guido Valloo, proprietar, în vârstă de 23 ani. „■ [UNK]Priester Tagbllatt“ spune că în perchizițiile făcute pe la casele lor,—căci ei cu toții sunt din Triest—s’au aflat mai multe bombe cu dinamită. Tot în ziua aceia au fost arestate și 2 fete—tot italiene, din Triest rca complice întâmplări din țară Moartă în fântână Maria a lui Ion Ignat din comuna Pâstrăveni, județul Neamțu, împlinise 56 de ani și se ținea bine de tot. La muncă, Maria era mai vrednică decât o femeie de douăzeci de ani ; la față era tânără,1 de se părea numai de 30—35 de ani. Anii trecuseră peste dînsa fără ca să lase urme adânci. In adevăr nici nu suferise Maria. Cu sărăcia și cu munca din mica copilărie , ținea la bărbatu-scu și acesta la dânsa,’ așa că erau dați drept model de traifl tihnit in sat. Toți spuneau: „Cum nu mai îmbătrânește a lui Ion Ignat apucă suta!“ Dar românului, „ca n’aduce anul, aduce ceasul“ ba mai mult momentul... Deunăzî Maria se dusa la fântână să scoată apă. Pe când afunda găleata scăpă de o dată cumpăna din mână și perzofldu-și echilibrul a căzut în fântâna. Ră sărit bărbatu-scă și vecinii, dar n’au scos de cât un cadavru. Și iată cum „Maria n’a apucat suta“ Victimele focalul Pe fiecare zi alte cazuri provocate de ignorența copiilor și de neglijența părinților. Vasile Bădeanu din Heciu-Lespezi jud. Suceava se duse la muncă lăsând pe coți pila Catinca să păzească focul aprins în curte. Dar copilul tot copil, tot jucându- se Catinca prin jurul focului deodată i se aprinse rochia de 09 dânaa-