Universul, octombrie 1892 (Anul 10, nr. 230-256)

1892-10-09 / nr. 237

I AXUL X No. 237. ..UNIVERSUL” POLITIC deschide un nou abonament cu a­l Effla-EIHI cu Incéi era <L­­a 16 Octom­bre­ Pentru 3 luni “PR In Capitalii, lei 6.—In județe, lei 8.10 1 frumos ac de cravată și o broșa pen­tru damă, ultima noutate, 2 volume din romanele noastre. In locul broșei se poate da un ac de per, imitația diamantului. jgaSȘ*" Pentru­­ luat "fug In capitală, lei 11.1­0.— in județe lei 15.10 1 ac de cravată, o broșa și un ac de per pentru damă și 4 volume din roma­nele noastre. 138.** Pentru 1 an­­ sost In capitală, lei 23.— In județe, lei 30.10 Toata premiile ce se acordă la abonații pentr­u 6 luni, plus o pereche de cercei, i­­mitația diamant­ului, într'o frumoasă cu­tie și în locul de 4 volume, se acordă 8 vo­­­­lume. ■ [UNK] BI PT Toți nonii abonați,cari pț|i vor plăti, pesta costul abo­ ||| teti­na montului, lei 6 în capi­­tol tală, și lei 7.50 în pro­vincie, fii Ap vor primi franco, afară da pr * premiile de mai sus și un p­­as frumos „ceasornic“ pentru |§g f|pl masă cu deșteptător, minu­­s||§ tar­gi opritor. ||f! Banii se vor trimite direct prin­­ mandat poștal la administra zia­­­rului UHIVEE.SRIL, str. Brezoianui I Ho. 11 (casa proprio), București. țgsSkr Cine vu va lua premiul până in • I ti ’o lună de la data de când începe aba­­­nam­entul, perde dreptul la acel premiu i ■«—----------^^^<>>nmmmai 3 mii S^SS^3 SSS Si SaiScS^i^USammsims^mmm^^ . _­­ CALENDAR PE 1892 ORTODOX Tonî, 8 Octombie. — Cuvioasa Pelagia. CATOLIC Jou", 20 Octom­bre. — Wendelin. Soarele răsare la 6.23. Apune la 5.06. 5 Bani în Capitala—10 Bani în Județe , fiind interogată n’a voit să respingă ni­mic. Intorcându-se de acolo Melville, care îl cunoștea pe Francois de­cât după o fotografie, îl întâlnește pe strada Char­lotte din Londra. Anarh­istul se schim­base grozav de mult, își găsese barba și mustățile. Era slab prăpădit. Melville, la început, eșu­a să-l aresteze, crezând că nu’i Fran­cois, dar pe urmă l’a arestat. In realitate, el era teribilul anarh­ist. In urma cerce­­­­tărilor minuțioase, s’a aflat că François abia avea ce se mănânce. A­­­ Arestarea lui a cauzat o mare em­oți­­i­mie între anarh­iștii din Paris, căci Fran­­­­cois era foarte stimat din cauză, că era un om cult ,și hotărât. Din cauza asta anarh­iștii parisieni își dau toate silințele ca să-l scape din rui­­nele poliției. Se prepară o manifestație zgomotoasă, pe când Francois va fi adus­­ in capitala Franței. Poliția se teme să nu se întâmple atunci o explozie mai teri­bilă, ca cea de la restaurantul Very. București, S Octombre. Bătaia In școala E, în țară la noi, un obicei în barbar, care foarte cu greu se poate face să dis­pară, cu toate silințele pe cari și le dau oamenii culți și cu toată ridicarea trep­tată a nivelului nostru cultural: Bătaia. In armatei, în școală, la poliție, la sate, mereu și mereu „bătaia“ e considerată ca cel mai bun educator. In oștire, superiorul zice pe față că nu poate „bădăranul“ să prindă minte la cap de­cât cu bătaia și — sistemul generali­zâ­ndu-se, — un om superficial ar crede că așa și e bine. In adevăr, ofițerul bătând pe sergent, acesta își rezbană pe caporal, care la rân­­du-i își varsă cu prisosință focul asupra soldatului. Acesta, ajungând caporal și el, e firesc să-și răsplătească loviturile suferite pe când era soldat,­­ iar mai toți soldații, deprinși cu bătaia și știind că tot vor fi loviți, de se vor purta bine sau nl, pre­feră să-și facă de cap și să înfrângă dis­ciplina. E un cerc viitor­, din care nu se poate ieși de­cât prin „desființarea absolută a bătăii.“ Dar acolo unde e veni în adlever revol­tător și efectele lui mai triste e de­sigur „școala“. Aci, copilul „se formează“ om; aci,tre­buie să i se rădice nivelul cultural, să i se sădească sentimentele mari umanitare; bătaia, în acest caz, se răsfrânge asupra viitorului și de­sigur că elevul smintit în bătăi va deveni un brutal în viața so­cială, ca om matur­. Cu toate acestea se găsesc profesori cari întrebuințează bătaia ca mijlocul cel mai bun pedagogic, neavând de­sigur nimic în cap vrednic ca să dea e­­ducație elevilor. Și sunt mulți profesorii de acest fel ; unii, „mai moderați“, întrebuințează față de elevi vorbe murdare, înjurături ne­demne, pe care copilul le ține mai bine minte de­cât învețăturile bune. Iată un caz, în adever caracteristic, pe care ni-l citează ziarul „Galații“ : „Ni se relatează un fapt de cea mai mare gravitate, care denotă sălbăticia u­­nor institutori sătești. „In comuna File­ști, cățupa Sardara, se află un învățător numit­ Gheorghe Mur­­gianu­, care chinuește în modul cel mai neomenos pa bieții școlari. „Așa, doi copii din Bărboși, au fost schingiuiți de sălbatecul apostol al cultu­ral, spânzurându-le lacăte la gură, și după ce i­a bătut bine, le-a pus fân în brațe ca la niște vite. „In ziua de 27 Septembre, doi copii ai femeei Caterina Ioan Severgianu, fiind schingiuiți cam tot în acelaș mod de că­tre acest profesor, mama lor s’a dus pen­tru a-i cere socoteală de purtarea lui ; numitul a găsit cu cale a lua pe femee la bătae, până ce i-a dat sângele pe gură și pe nas. „Unul din acești copii s’a îmbolnăvit roti de tot. „Atragem atențiunea celor în drept asu­pra acestor fapte sălbatice.“ După a noastră părere acest fel der bă­­tăuși ar trebui eliminați imediat din cor­pul didactic. — Numai prin pilde severe, se va putea pune capăt acestei rășini a țării româ­nești : bătaia.­­ —* O cugetare pe zi Praful, care călcat în picioare se ridică și ți-sa pune pa cap, a da preferit omului care insultat, rămâne liniștit. Vineri, 9 (21) Octombre 139?! DIN FRANȚA Corespondența pârtie, a ziarului Universul“ Paris, 3 Octombre. Doi anarh­ist! Poliția franceză era sigură, că Meunier și Francois sunt principalii autori ai ex­ploziei de la restaurantul Very și de a­­ceia­­ și-a dat toate silințele să pue mâna pe ei. Imediat după explozie amândoi criminalii au fugit în Belgia și de acolo în Anglia, unde au fost susținuți cu banii refugiaților francezi și ai camarazilor din Paris. Meu­nier a părăsit Anglia și s-a dus în Ca­nada [Statele­ Unite], unde e căutat cu multă activitate de poliție. Francois însă n'a avut destui bani ca să plece împreună cu familia în America. El trăia foarte reu în Londra: anarh­iștii din Paris îi trimi­teau­ bani, cu cari abia putea trăi de azi pe mâine. Nu’l știa nimeni adresa, dar poliția en­gleză împreună cu cea franceză, tot a pus mâna la el. Cercetările au fost conduse de agentul secret francez Melville. Aflân­­du-î adresa polițiștii s’au­ dus la el acasă, d­ar n’au­ găsit de­cât pe femeia lui, care Tulburările din Carm­an. Greva minerilor continuă și nu trece aproape nici o zi fără să nu se întâmpla încăerări parțiale între greviști și soldați. Soldații sunnt călări. Comandantul de jandarmerie le-a poruncit să fie foarte moderați, întruna din zilele trecute deputatul Bandin, care se află nu de multe zile în­tre greviști, i a îndemnat într’o cuvântare­­ aplaudată să resista cu­ energie poliției. Imediat după întrunire oamenii au înce­put să asvârle cu pietre în soldați. Un ofițer de cavalerie s-a repezit imediat că­lare în mijlocul greviștilor ca să aresteze pe Bandin. Acesta și-a pus numai decât eșarpa de deputat, a scos revolverul și a spus ofițerului să nu s’apropie că’l împușcă. Ofițerul s’a retras. Mai târziu, minerii au tras o dungă de pământ între ei și soldați, spunând a­­acestora să nu treacă dunga. Apoi au în­ceput sa cânte cântece revoluționare și să joace înaintea soldaților. Intr’o zi soldații au­ arestat vre-o 50 de greviști care refuzau să circuleze sub cuvânt că pământul, unde se află minele e proprietatea lor. Toți cei arestați însă au­ fost eliberați. Poliția se teme de o revoltă, de aceia ia dă drumul și închee numai procese verbale.­­ In trăită zi a fost arestat redactorul ziarului „Dépaci­e de Toulouse“, care se bătuse cu un grevist, din cauza unei dis­puta „asupra grevelor“. Minerul, vezând că nu mai are alte argumente ca să con­vingă pe adversarul său,­­l-a trântit odată bine de pământ. Redactorul a scos revol­verul, dar nu a putut face uz de el, căci a fost dezarmat imediat. Un scandal diplomatic la vre­o căte­va zile, în cercurile diplo­matice din capitala Franței, se vorbește despre un accident abia pe jumătate cu­noscut și în care e implicat vice-consulul Greciei, Georgandopulo. El a părăsit de­ună­zi Franța, în urma unor plângeri, ce s’afi făcut în contra lui. Fată ce s’a întâmplat: D-na V..., văduva unui bancher grec, domiciliată de multă vreme în Paris, era tutora băieților ei minori. Bancherul îna­inte de moarte lăsase băieților 1 milion și 800.000 de franci. Banii îi depusese la un bancher din Paris. Se vorbește, că văduva, în înțelegere cu vice-consulul Greciei, au scos banii aceștia și ast­fel au lăsat pe minori pe drumuri. De ce au scos banii și ce au făcut cu ei, nu se știe­ destul, că după 2-3 luni, când văduva a fost arestată, în urma denunțării minorilor— nu s’a mai aflat nici un ban la ea. Statul grecesc, auzind de aceasta, a re­­chiemat imediat pe vice-consul, care va trebui să dea cont despre svonurile care s’au răspândit pe socoteala lui. și Li­ Hiils. * Un proverb pe zi Cuvintele nu plătesc contribuție. (Italian).

Next