Universul, noiembrie 1892 (Anul 10, nr. 257-281)

1892-11-01 / nr. 257

AMTTT V Ma C)K7 AOUJJ XA. J.' \J t uw • ' Sfirșindu-se romanul MISTERELE ROMEI, vom începe a publica tot în fascicule ilustrate un nou roman de mare sensație sub titlul de wm~ WG* AMIL PIERDUT de renumitul scriitor Jules Mary. Vor apare 3 fascicule ilustrate de 16 pagini în fie­care septemână și se vor vinde 10 bani fascicula în toată­ țara. Opera complectă va fi de 40 fascicule. C - Bucureșt, 31 Octombre. Legea ce percepere ii ziceam, ieri, vorbind fie proiectul de lege al perceperii, propus de guvern, că partea cea bună și mai în­semnată a lui e că se cară a se pune capăt abuzurilor pe cari le fac perceptorii. La­sat mai ales, după legile ele azi, perceptorul e un mic tiran. El face evaluările, — el la ezecută, a­­tunci când poftește, —­ el îți vinde, iarăși când vrea, și țolul din casă. E greșit, după a noastră părere, siste­mul cu perceptorul „la parte“ cu statul. — Leafa acestuia trebuie să fie fixă și să se su­prime remizele, cari sunt o armă în mâna oamenilor de rea cre­dință. Dupe actuala legiu­ire, perceptorul e și un soții de negustor, — care speculează ne­voile unuia sau ale al­tuia, amânându-le ter­menul, după interesele sale. Iți dau, efi, contribuabilul, un bacșiș, și a­ tu, perceptorul, dreptul să-mi amân plata dării... Să li se dea o leafă mai mare acestor funcționari, dar să li se ia această sar­cină negustorească. Banii percepuți, în loc să renâțe în bu­zunarul perceptorilor până la termen, să fie depuși în casa plasei. Fie­care plasă, în adever, își poate permite „luxul“ folositor de a avea, la subprefecturi, câte o casă de fier. * & "M Acestea întru ce privește atribuțiile per­ceptorilor. O chestie mai generală, ca interes pu­blic, pe care o relevăm, e aceea a scoa­terii de sub puterea perceptorului, a unor lucruri indispensabile pentru traiul omului. S’a admis, în cod, neurmărirea hainelor sau a cărților unui student—• de exemplu, ,să se prevadă de asemenea neurmărirea, de către stat, în caz de imposibilitate de plată, a indispensabilului țeranului. Patul Îuî, rogojina de pe dînsul,­ cojocul cu care se aperă de frig, rochia nevestei, încălță­mintea lui și a copiilor, etc. Pe lângă aceasta și mai presus de tote să se declare nesechestrabilă coliba țera­­niului. Statul, prin o asemenea măsură nu va intinde, căci alt­fel va munci țăranul care știe c â nici Dumnezeu­ nu i poate lua sfl­așul. Bani in Capitală—10 Bani în Județe Duminecă, 1 (13) Noembre 1802 CALENDAR PE 1592 Ortod­o­c Sâmbătă, 31 Octom­­bre. — Ap. Stabie și Am­fie. Catolic Sâmbătă, 12 Noem­­bre. — Martin P. Serele resare la 6,54* apune la 4,34­, lu­piți cu briganzii. — (I­ezi pag3). 1 Din Turcia (Corespondența part. a ziarului „Universul“) Constantinopol, 25 Octom­bre. Arestarea primului medic al Sul­tanului De vre­o câte­va zile întreg Constanti­­nopolul vorbește despre arestarea senza­țională a lui Mavrogheni Pașa, primul medic al Sultanului;—lucru, despre care ați anunțat deja în ziarul d-v. E natural că întâmplarea aceasta a surprins foarte mult publicul, căci Mavrogheni-Pașa, pe lângă că se bucura de o mare vază în cercurile înalte ala societate­ de aici, dar el e tot­odată și membru al consiliului de stat și președinte de onoare al societății medicilor din Constantinopol. Asupra ca­­uzelor acestei întâmplări circulă diferite svonuri care mai de care mai fantastice și adevărul e foarte greu­ de stabilit, din pricină că cercurile oficiale turcești păs­trează cea mai mare tăcere. Vă trimit însă done versiuni din cele mai acreditate și mai probabile, întâia versiune.—Resbimarea femeii După versiunea aceasta femeia lui Ma­­vi­ogheni a fost cauza arestării lui. Pașa I­­V’ “'"V­­e acum de 72 de ani, înainte de asta cu 12 ani a luat de soție o franceză, al că­rei trecut era de o reputație foarte îndo­­ioasă. Căsnicia nu a fost fericită chiar de la început, de­oare­ce femeia avea dese aventuri galante, cari vătămări mult pres­tigiul lui Mavrogheni. Acum vre­o câți­va ani, franceza făcuse o faptă așa de boacănă și de imorală, în­cât Sultanul, supărându-se grozav, a exi­­lat-o la Smyrna, de unde n’a putut veni de­cât după multă vreme și numai în urma stăruințelor și a rugăciunelor lui Ma­vrogheni. Dar și de astă­ dată ea și-a con­tinuat aventurile ei amoroase, cari la urma urmei au devenit atât de scandaloase, în­cât Mavrogheni-Pașa s’a hotărît să se des­partă de densa. Procesul de divorț la care au­­ fost des­­velite multe lucruri imorale e pendinte și acum la patriarh­atul grecesc. Femeia lui Mavrogheni însă a pus totul in mișcare și a întrebuințat toate mijloacele ca să îm­pedice divorțul. Dar, când a auzit că toate străduințele ei sunt de prisos, a în­științat autoritățile turcești, că Mavrogheni lucrează la niste memorii, în care desve­­tește o mulțime de chestiuni secrete de ale curiei și istoriei turcești, începând din e­­poca lui Abdul-Aziz până în timpul de față. Ea a adaos la această denunțare că o parte — deja lucrată — a acestor me­morii e ascunsă la femeia doctorului fran­cez Baume. Cercetările poliției. — Fuga­rul Ma­­vrogheni Imediat după această denunțare poliția s-a adresat ambasadei franceze, cerându-i asistență pentru a face o perchiziție la femeia doctorului. Refuzându-i-se aceasta, poliția s’a adresat direct d-nei Baume, so­­mând’o să dea scrierile lui Mavrogheni. D-na Baume a spus că primul medic al Sultanului nu î-a dat nimic alt­ceva spre păstrare decât ordinele și decorațiile lui. Intr’aceia zi s’a făcut și o perchiziție în casa lui Mavrogheni și s’a hotărît ca doc­torul să fie arestat. Mavrogheni-Pașa sim­țind aceasta a fugit la ambasada rusască și s’a pus sub scutul d-lui Nelidoff. A doua zi, dis-de-dimineață Mavrogheni a fost pre­dat lui Ah­med Djelaledin Pașa, directo­rul poliției din Yldiz-Kiosk ■— după ce însă acesta a dat asigurări, că Mavrogheni va fi tratat cu blândețe. La ambasada rusească se vorbește că d. de Nelidoff a refuzat lui Mavrogheni scutul seu, dar i-a dat voe să doarmă noaptea la ambasadă , și că a doua zi Mavrogheni s’a dus singur la Yldiz, unde a fost arestat. Cercetările le conduce Hdji­ Mahmud fragib Bey și­­ Ah­med Djelaledin- Pașa. Se asigură că Mavrogheni nu s’a com­promis numai prin memoriile aflate la el și în care critica aspru starea de lucruri în Turcia, ci și prin corespondențe secrete și compromițătoare cu Turcii vrăjmași sul­tanului și cu personalități străine. Poliția turcească e­ da părere, că faptul că Mavrogheni a fugit in­­tr’o ambasadă străină, e o dovadă că el sa simte vinovat și că de­nunțările împotriva lui sunt întemeiate. E interesant și a­ a­ceasta că Mavrogheni are 2 băieți: unul a ministru plenipotențiar al Turciei la Wash­ing­­­ton, iar cel­l’alt e con­t sub general tot al Tur­­ciei la Marsilia. A doua versiune —­ Mavrogheni-Pașa atacat de pungași Aceasta e foarte pu­­­țin acreditată. Se spune că în seara de Mercur­ pe la orele 9 Mavro» gh­eni­ Pașa s’a dus îmi­tr’o berărie situată a­­­lăturea de ambasada ru­­­sească. Pe drum către berărie el a fost încomi jurat de o ceată de pungași, care la început nu i-au făcut nimic.’ Intrând în berărie au­ filtrat și pungașii aceia și s’au­ pus la niște mese împrejurul Pașei. Acesta, de teamă să fiu i se întâmple ceva, a eșit afară. Pungașii după el. Mavrogheni, vezând că n’are încotro,­ a fugit înlăuntrul amb­­asadei rusești, s’a­ dus drept la d. de Nelidofij și i-a spus cele întâm­­­plate caren dud. tot­ o?, dată să-l lase să doar­« mă la ambasadă. Sgor motul, că Mavrogheni-­ Pașa a fugit la amba­­sada rusească a făcut­ pe poliția secretă din­ Uldiz să bănuiască cine­ știe ce comploturi poli­­­tice și de aceia Djel-' Kaleddin-Pașa s’a dus la d, de Nelidorf și a s­cerut extrădarea lui Mavrogheni, iar când acesta­ a venit la Üldiz a fost arestat, perchiziționat și interogat. Ori­cum au fost lucrurile și ce sfîrșit vor lua — destul­e, că arestarea lui Ma­­vrogheni, un personaj atât de înalt și de iubit de Sultanul e un mister și totul constitue un roman în adevăr fantastic. XOVRBÎ, întâmplări din țara Ucis de un neaten­ erit inima de comună... Valea Rea 1 . Milea Cătană din această localitate (jim­dețul Tecuciu) trimisese pe fiul șeii Ion,­ să întoarcă niște cai de la câmp. Pe când fi mâna, un nonten zburdalnîa de o dată începu să sară și lovi pe bă«­­iatul Milea cu copita in partea dreaptă obrazului. Sermanul băiat căzu jos țipând grăzniș­ din cauza durerii. Ne­rezându-l că sosește și caii se înt­­orceau singuri, Milea își căută băiatul și-l găsi, aproape mort într’un sac de sânge ce -i cursese din cai. Din cauza loviturei nojite nu îr fi, copilul a murit peste cite-va ore .

Next