Universul, martie 1893 (Anul 11, nr. 50-74)

1893-03-02 / nr. 50

AN Marți 2 (14) Martie 1893 CALENDAR PE 1893 Carolic Luni, 1 Martie. — Car. Mart. Evdochia. © K­oâos Luni, 13 Martie.—Eufrasia. Res. soarelui la 6.18. Apusul la 6.02. București, 1 o Martie. RECUNOAȘTERILE Am vorbit despre o chestie care inte­resează pe toți românii. In „cetatea românească“, se cade să facem avantagii fraților de același sânge, in ce prive-te încetățenirea. Noi am dat, chiar, o întindere mai mare chestiei. Latinitatea fiind datoare să lupte pen­tru conse­carsa ei, trebuie — zis-­mn —­ să se dea privilegiu în ce­ priveș­c incetă­­țenirea tuturor latinilor. N’aveam în cunoștință raportul delega­ților Camerei care a studiat această chestie. Credem interesant să dăm cuprinsul espunerii de motive a proiectului de lege, redactată de d. Gr. Peucescu . Gestiunea fiind complexă, am discutat mai ânteiu cestiunea de a ști dacă este ț­ine să se voteze mai multe recunoașteri : de-o dată, și, cu majoritate de patru contra­­ trei, s’a primit principiul acesta. S’a dis­­­cutat în urmă procedura care ar fi de urmat pentru a se ajunge la acest rezultat,­­ și în unanimitate s’a admis ca să se vo­teze recunoașterile după același mod cu care se v­otează deosebitele comisiuni ale Camerei, cu li­te nominala cari să se împartă d-lor deputați și pe cari d-lor să le pună în urnă, după ce vor fi șters pe­­ aceia ce vor crede că nu trebuesc pri­ j­mițî. S’a admis asemenea ca fie­care listă­­ să nu cuprinda da cât 10 nume și o dată pe septentână, în fie­care Sâmbătă, să se pună la vot câte o listă. Ca disposițiune transitorie, până se vor fi votat toate recunoașterile ce sunt în în­­­­t­ârziere, să se voteze pe fie­care zi câte o listă de 10 recunoașteri. Aceastea sunt măsurile ce s’au­ găsit ne­­merite pentru a pune Camera în posițiu­­ne să respunză într’un termen cuviincios la cererile de recunoaștere ce i sa adre­sează. Aceste mesu­ri nu numai că nu sunt în contradicțiile cu vre-un principiu­ consti­tuțional, din contra, sunt conforme cu spi­ritul Const­ituțiiiiei noastre, care, departe fie a pune pe aceiași linie pe români năs­cuți in alte State cu streinic, îl declară oare­cum români și nu lasă Corpurilor le­giuitoare de­cât sarcina de a le recunoa­ște această calitate și a le da exercițiul drepturilor politice. Dar, de altă parte prin aceste mestiri fiu se consacră nici un principiu de drept, ci se arată numai modul de votare; prin urmare nu este muta­­re pentru un proiect fie lege, ci numai pentru un nou articol În regulamentul vostru. De aceia propunerea de care am vorbit s’a transformat intrămn articol de regula­ment, care să formeze art. 18 bis : „Votul prin bilele scrise se face și la recunoașterea calităței de român în mo­dul următor : „In fie­care Sâmbătă se împarte d-lor deputați, la începutul ședinței, câte o listă cuprinzând zece nume dintre aceia ce cer recunoașterea și ale căror raporturi vor fi fost probabil distribuite. „După citirea raporturilor de către ra­­portor, d-nii deputați depun în urnă lista lupe ce vor fi șters dintr’însa numele a­­celora pe care vor fi voit să-l respingă. „Până la terminarea tuturor cererior ce sunt pendinte se va vota pe fie­care zi câte o listă compusă din zece persoana Credem că proiectul pe care comisiunea Car­elii l’a primit, va trece și prin Senat și va deveni lege. Dificultățile care se fac pentru încetă­­țenire sunt foarte justificabile și­­ care popor vrea să’și păstreze caracterul na­țional. Aceasta nu se face prin străgănire ca cele de acum. Pentru fie­care recunoaștere, trebuie să se facă un vot deosebit, fie­care deputat și fie­care senator să treacă pe la urne— să piardă timp, și timpul e bani mai ales la Cameră și la Senat unde e atât de lucru și se cheltuiesc mii de lei pe zi. Cu scrutinele acestea după­­ propunerea expusă se face economic de timp fără ca să se scadă garanțiile de control. Repetăm că ar fi bine să se întindă ma­suri nu numai pentru recunoașterile ro­mânilor din alte părți, ci și pentru înce­tățenirea latinilor care au acelaș sânge și aceiași limbă ca și noi. 5 bani în capitală 10 bani în­ județ. Redacția și Administrația: STRADA BREZOIANU­­­, BUCURESCI rnt din partea lui, în vreme de 17 ani tot felul de maltratări. Lordul Howard, cere divorț de femeia sa, acuzân­d-o, că întreține relații amorosa cu căpitanul Noel Winter și cu un conte de Madre. Soții cari vreai­ să se despartă acum,­ s’au cununat sub rele auspicii. Mama d-sprei Holden se opunea la căsătorie. Ea pri­mise scrisori anonime, în cari i se des­criau viciile viitorului ei ginere. Lucrurile acestea s’afi adeverit mai pa urmă.. Când era să se subscrie contractul da căsătorie, lordul Howard da. Wahlen a fost­, căutat 3 zile de­ arendal prin toată Londra și în sfârșit a fost găsit mort beat, intr’o câr­ciumă murdară. .C­u tote acestea cununia s’a făcut. Mirele era în vârstă de 50 de ani, iar mireasa, de o rară frumusețe avea fățișări toate sălile tribunalului erau pline de cea mai elegantă lume din aristocrație. Am­ fost citați ca martori, ducele ele Port­land, lordul Benetinei și alți o mulțime de duci, ducese, conți, lorzi, contese etc. Procesul e cât se poate de interesant și vom­­ ține pe cititori în curent cu el. «afun­area­ unei stații»! balneara da 30&lt.—O mulțime de oase distrusa Iată câte­va amănunte asupra îngrozi­toarei catastrofe întâmplate la Sandgate. Orășelul acesta e lângă mare. Valurile tot mâncaseră pământul de­desubtul lui până când se întinseseră la o distanță mare, fără să observa bine cine­va. Oră­șelul stătea așezat pe o bază foarte slabă. Și de aceia pământul s’a surpat de o dată și casele s’au­ prăvălit în­ abizurile săpate de valurile mărci. Primele surpături s’au Deună­ zi, uită pe vatră o sticlă cu gaz. Vatra încălzindu-se, tocmai pe când fe­meia se apropia de dînsa, luă foc gazul și se revers­ asupra ei. Hainele de pe femeie se aprinseră. Femeia începu să țipe și să fugă , dar pe c­e fugea, pa atâta se aprindea mai tare și de o da;­a din cauza durerii căzu în drum și muri literalminte friptă. O moarte subită In comuna Trifesei, jud. Roman, locuia da multă vreme un ovreu­­ croitor, adică mai mult cârpacii­, căruia locuitorii îi zi­ceau David Pălăriuță. De ce i-o îi zis o­­meni, Pălăriuță nu se știe, destui însă că ovreiul trăia foarte retras și în­tot­dea­­una s’a ferit să fie în contact cu cei­ l’alțî ovrei. Oamenii din sat îl iubeau și făceau­ mare haz de el. ti aiavcîitie modernâ» — (Vezi pag. II-a). , DIN ANGLIA Corespondența, parte a ziarului „UNIVERSUL“ Londra, 28 Februarie. Un proces senzațîonal de divorț . In zilele trecute a început la tribunalul­­ divorțurilor din Londra un proces senza­țional, care lovește foarte mult în puri­tatea tradițională a aristocrației engleze. Lady Howard de Walden, născută Hel­en cere divorț de bărbatul său, pe cu­tei că acesta e bețiv mare și a știe­„David croește-mi un mintean.“ „Bine.“ i’Dar pe datorie.“ „Fie și-așa.“ „David, știi să’mî faci o pălăriuță?“ David rîdea și el. Era de vre 80-85 de ani. Intr’una din serile trecuta, pe la orele 8, locuitorii Toader Ion Zaharia și Con­stantin Angh­el au găsit pe David bolnav greu pe drumul ce duce la biserica ro­mânească. O fi vrut să se facă creștin e­­vreiul. Mai știi minune. Oamenii l’afi lu­at pa sus și l’au dus la Solomon Zisu. Dar îndată ce l’au pus pe prispa casei, sărmanul Pălăriuță a încetat din viață. Asupra acestui caz neexistând nici ’ o bănuială, procurorul tribunalului a auto­rizat înmormântarea cadavrului. Hoarta din facere Tache Dinu Dociu, din comuna Băleni­- Sârbi, jud. Dâmbovița, era om fericit. De-1 întâlnea cine­va prin sat beat, al zicea : — Taci din gură me ! Efi o să am co­pil. Nevasta mea e grea. Tu, însurat ca și mine, ești un nătăfleață ! Vine termenul. Femeea avea doi gemeni. Cel d’inteifs bine sănătos, iar al douilea strâmb, așa că neputând să fie născut, a­­tât mama căt și­ pruncul muriră. © a folos ? E o vorbă trivială, dar adevărată .­­Ce folos de lapte gros Dacă-i în burduf de câine Și nu mănâncă nime. Soția lui Petru Ion Marin, din comuna Nebu’na-Velea, jud. Vlașca, era grea. Ea, la facer­e, născu un copil, apoi al doilea și moașa Se aștepta să se ispră­vească, când de­odată dop 1 al treilea, numai 17 ani. Luna de miere a fost forte scurtă. Abia s’a fi instalat noul soți în somptir­sul lor castel din Londra și între ei doi aui început scene violente.Sordul se îmbăta tun și apoi maltrata teribil pe femeia sa. O bătea, îi arunca parfumurile, pudrele, cosmeticurile și hainele în cap și câte o dată îi trăgea și niște pumni spra­­veni, fără să ție socoteală unde dă și cât de puternic o lovește. Primul divorț—Un lord bețiv Ei s’afi despărțit întâia sa dată la 1881. Dar după 3 luni, tînera femee, cedând rugăminților acestui lord excentric, a ve­nit iarăși la el și amândoi s'au împăcat. Dar lordul Howard și-a continuat obi­ceiurile sale. El pleca seara de acasă și se întorcea dimineața pe la ore'e 8, mort de beat. Intr’o zi valetul seu de cameră l’a găsit întins pe jos în bibliotecă, dar ținând încă în mână un pahar mare în care erau amestecate diferite băuturi: rachiu, vin, rom și bere. Intr’o altă zi, fiind tot beat lordul a căzut de pe scările palatului seu și s’a rănit grav. Altă dată și-a rupt două coaste tot din cmza beției. Când era beat cum se cade lordul Ho­ward avea obiceiul să tragă cu pușca în mobilele și în oglinzile palatului șefi. Câte­odată spărgea toate geamurile ferestrelor împușcând în ele cu revolverul. Una din distracțiile lui era să închidă poarta cas­telului înaintea nasului femeii sale, lăsând-o pe aceasta să aștepte noaptea în costum de bal, în stradă, până îi venia lui cheful să-l deschidă. Câte­odată întâmpina pe fe­meia sa în stradă și rupea de pe ea ro­chia de bal. In sfârșit femeia plictisită a cerut tribu­nalului divorț, asemenea și lordul, zicând că femeia o iubește pe alții. Ca primele în­întâmplat într’una din nopțile trecute pe la orele 8. Marea era furtunoasă. Dedesub­tul orășelului valurile urlau tenbul și o­­rășelul începuse să oscileze ca sub influ­ența unui puternic cutremur de pă­mânt. Oamenii simțind o primejdie mare au fugit cu toții din orășel care cum au putut. Spitalul militar a fost distrus cel d’in­­tâiu, apoi posturile poliției și vre-o 500 de case. Toate au căzut în crăpăturile u­­riașe ale pământului. Sunt peste 36 de victime, penite în aceasta catastrofă. As­pectul orășelului și a ținutului întreg a foarte trist. Pretutindenia nu v­ezi da cât dărâmături și oameni care aleargă plan­gând de colo până colo, crezând, că doar vor putea să scoată din fundul pământu­lui mobilele, hainele sau­ banii perduțî. Perderile se urcă în total la vra­ o 50 de milioane de fr. Nici o dată orășelul acesta nu se pute reconstitui după cum a fost mai înainte, într una din zilele trecute s’au înămolit în rada portului Sandgate 2 corăbii. Ma­rinarii și pasagerii au­ scăpat. Corăbiile n’au putut fi scoase cu nici un chip. Dar ca să se libereze iar circu­lația, ele au­ fost sparte cu dinamită, ’țăn­dări­­e uriașe ale corăbiilor sărind la o dis­tantă enormă a fi omorît doi oameni. ’ Vest. INTÉM­PLĂRI DIN ȚARĂ Victima focului Unde nu e cap, vai!... nu numai de picioare, ci și de tot corpul. Teodosia T. Popa din G­ohoru (Tecucifi) avea un pecat, neglijența, pecat pe care l-a plătit scump. Ea lăsa lucrurile din casă pe toate po­r­mar, ce folos <­ixi au murit ( Mai bine era să fie unul și bun. ----­ACTE OFICIALE Se numesc definitiv la catedrele lor: D-na Irina Gr. Sem­enescu, institutoarea clasalor 111—IV de la școala­ primară de fete din Corabia, județul Romainați, și d-na Elena Teodorescu, institutoarea clasei I a școalei primare de fete No. 3 din Pi­tești. * Sunt confirmați: D. Gh. Andriescu, sub-comi­­sar polițienesc în orașul Dorohoiul ; d. Dimitrie Jaucă, revizor al biuroului de servitori din orașul Constanța ; d. Radu Conu, agent al biuroului cir­cumscripției 3 de servitori din orașul București. (Prin fir telegrafic) Paris, 27 Februarie. Ascultarea martorilor acuzației, d. Flory, expert, evaluează la 105 milioane cheltu­­elile pentru publicitate și pentru cumpă­rarea mai multor concursuri. Activul ac­tual al companiei este de 200 milioane. Din 1200 milioane, numai 558 milioane afi fost cheltuite pentru lucrări. Depunerile celor-l’ar fi martor al acu­zării lui pre lată nici un interes. Ban­cherii și deputații citați repetă, în pri­vința bonurilor Reinach și a rolului d-nei Sans la Iîoy, la comisiunea Camelii, de­clarațiimile deja făcute înaintea comis­i­­unei de anchetă. Ascultarea martorilor apărării începe. D. Floquet a re­introdus. D. de Lesseps repetă depunerea sa de alaltă­ieri D. Floquet neagă. El protestă contra limba­­giului umilitor ce-î atribuie d. de Lesseps. Acesta își menține declarațiile. D. Floquet replică : „Și e­i îmi mențin declarațiile pe temeiul jurământului“. D- da Leisseps insistă asupra afacerii Vlasto­ I­. Floquet zice: „E­i nu înțeleg ceea ce vrei să zici.“—Președintele ordonă eva­­­a­rea sălii. i >._ de Lesseps afirmă că d. Floquet l’a sfătuit să plătească ca să evita procesul dintre Reinach și Herz. D. Floquet recu­noaște că a chemat pe ambii de Lesseps pensii ale atrage atențiunea asupra fap­tului că compania Panama era amenințată de mari recla­mațiuni de bani. El și-a îndeplinit datoria în timpul cam­paniei bulangiste, dar nici o dată nu a a­­vut relații șni cu Reinach, Herz și Arton. In urmă, este ascultat d. Clemenceau. D. de Lesseps afirmă că d. Clemenceau ha sfătuit sa aplaneze dificultățile dintre Reinach și Compania. D. Clemenceau ex­­pl­ică vizita ce a făcut cu d. Rauc la d. da Fueycinet. El a vorbit acestui din urmă despre procesul ce Reinach voia să facă companiei, pentru că desastrul companiei Panama în momentul alegerilor putea să fie exploatat contra Republicei. D. Cle­­­menceau neagă că a primit lista d-lui Ștefan. D. de Freyeinet depune că d-niî Cle­­­menceau și Banc î-a fi vorbit de situațiu­­nea politică tulburată. Ei i-au zis că pro­cesul dintre Reinach și Compania, ar pu­tea avea un răsunet supărător. D. de Frey­­­einet a chemat atunci pa d. de Lesseps și l’a sfătuit să evita procesul în intere­sul publicului, dar el n'a voit să asculte nici un detaliu. Negreșit că nu vizita ce d.­de Lesseps i-a făcut’o l’a silit să dea’ lui Reinach cele 5 milioane. , Ședința e ridicată. D’ALE JUSTIȚIEI stunt numiți : î­. Ștefan St. Rusănescu, actual judecător la tribunalul Dolj, prim-procuror la același tribunal; d. Theodor A. Brailoiu, actual supleant la tribu­nalul Dolj, judecător la același tribunal ; d. Ioan D. Filitti, supleant la tribunalul Dolj; d. Constan­tin Câmpeanu, actual substitut la tribunalul Argeș, procuror la tribunalul Vâlcea, d. George N. Sară­­țeanu, substitut la tribunalul Argeș. PĂȚANIA UNUI MILIONAR Ai a anunțat deja, că­­ la 24 Februarie un individ din San Francisco, cu numele Rippey a tras cu revolverul asupra cele­brului romancier Mackay și apoi s-a îm­pușcat și pe el, rănindu-se greu­. Mackay, care e ușor rănit a dat ziare­lor americane următoarele amenunțe: — „Mergeam spre casă, când de-o dată sare de lângă o poartă un individ și trage cu revolverul. Nu știam că sunt lovit și când me întorc să­ vez, cine a împușcat aud o a doua detunătură, și ved un om ținând în spre pieptul meu­ un pistol. Era un om bătrân și cărunt. „Un tânăr se apropie de mine și me în­treabă dacă sunt rănit. I­ respund că nu, iar el îmi zice: „Totuși ești rănit !“ Me uitam la tânărul ăsta și credeam, că e nebun; el însă îmi zise tare : „Uite că e o gaură în jacheta d-tale ! Pul mâna 3at spate, o retrag apoi, me uit­­a ea și ved că degetele mi se umpluseră de sânge.‘ Nu’mî aduc aminte cine poate să fie o­­­mul, care era împușcat. El nu mi a zis o vorbă măcar, și urei nu știu ce motiv ar avea cine­va ca să me omoare!“ Mackay a fost transportat acasă la el. In buzunarele asasinului Rippey s’a mai aflat un pistol, apoi 10 centime și un bi­let, pe care eraui scrise următoarele cuvinte: — „Să țineți cu toții minte. Milionarul ăsta a dat 150.000 de dolari (750.000 fr.) pentru un safir, ca să’șî împodobească fe­meia. Din banii aceștia s’ar fi putut scăpa migșm și s’ar fi putut scăpa 500 de­­ h

Next