Universul, august 1893 (Anul 11, nr. 180-205)

1893-08-01 / nr. 180

ANUL XI. — No. 480 Dumineca, 1 (13) August 1898 „UNIVERSUL POLITIC“ deschide un noii abonament cu EIÍ MSI miADIDIIAlI cu începere de la 1 August *­ — $$$* Pentr­u 3 luni 10II în Capitalai, lei 6.60.—In județe, lei 8.6q PREMII 1 frumos tablou­ colorat »Mignon» sau «Carmen» de renumitul pictor italian Fontana, mărimea : 71 centimetre înăl­țime și 43 centimetre lățime. — Ori­ginalele acestor tablouri s’au­ vîndut cu 30 mii lei. — In loc de tablourile de mai sus putem da portretele colorate ale defuncților I. C. Bratianu sau Va­sile Alexandri. Aceste portrete, lucrate într’un mare stabiliment o­eografic din Berlin, sunt atâta de bine executate în­cât nu este nici o deosebire cu un portret care ar costa 500 lei. In loc de un tablou sau de un por­tret putem da următoarele obiecte : 1 brățară aurită sau argintată, 1 ac de cravată, ultima noutate, și o pe­reche de nasturi auriți pentru manșete. In loc de brățări putem da o frumoasă broșă pentru dame. 2 volume din romanele nóstre. PST* f>apti­v 6 lupi In Capitală lei 12.60—In județe lei 16.60 PREMII Unul din tablourile sau 1 din por­tretele de mai sus. 1 frumoasă broșă pentru dame, ultima noutate. 1 notes perpetue. 1 pereche nasturi auriu­ pentru man­șete . 1 frumos ac de cravată ultima nou­tate. 4 volume din romanele noastre. IPi""’ Pentru I­m­­ ­n Capitală, lai 27.10.—In județe, kl 35.10 PREMII 3 tablouri, adică: Mignon, Carmen și Timpul trandafirilor. Acest din urmă tablou­ este al renumitului pictor ger­______ mi_____________ „. /­I« . Ul.it UL IL 1.1U Illet LIII Și UCIA3 111 l­l­VltUl’O UO . 88 centimetre înălțime și 64 centi­metre lățime.­ Originalul acestui ta­blou s’a vîndut cu 35 mii lei. In loc de două din aceste tablouri putem da portretele colorate ale lui I. C. Bră­tianu și V. Alexandri. 1 frumoasă perie pentru mustăți. 1 frumos termometru de masă, forma de ancoră. 1 notes perpetuo. 1 frumos bivlceag. 1 frumoasă broșă pentru dame. 7 volume din romanele noastre. Pe lângă premiile de mai sus se mai dă noilor abonați și un evantaliu­ dii- 11676S C. N.B.—Toți abonații ziarului «Univer­­sul» politic, primesc gratis »Universul literar» colorat, săptămânal. Costul Abonatentului fără Premii In­sihpi­talii . Pentru un an. .... . Lei 20.10 Pentru 6 luni. ..... » 10.60 Pentru 3 luni............................... 5.60 In provincie. Pentru un an. ..... Lei 28.10 Pentru 6 luni. ..... * 14.60 Pentru 3 luni. ..... » 7.60 t­oți nouii hbonhți, ehrt vob plăti, pește dod­ul abdi­hmen­­tului, lei 6 în dăpithlă ș i lei fr.jfo în province, vob proimi franco, s­­labă de premiile de micî ȘuȘ și un frumos ,,behșobn\ib“ pentru măști bu deșteptători, min­utab Și opbitob și plătind lei în Chpitălă și lei 6.^0 în\ pbovinbie, vob pbimi fbhpbo tu\ behȘobnib de iu­bl­et de bufetimhb. |—-----—­————----------------------| Sănii Se vob trimite dibekt pbn­\ mandat poștal ia­udmintetb. küfru­îui ir]­riV'î­­ iț$lru, stin­da Sbez­oianu­l],fo. 11, ‘București. 'fl'emiile se dau îndată ce i'se prime­șt costul abonamentului. mr Cine nu va lua premiul până în­­­% r’o lună de la data de când începe abo­namentul, perde dreptul la acel premiu Mesi MS Emisa amîaasateă.—(Vezi explicația) CALENDAR PE 4893 Sâmblia, 32 Iulie — Sf. Evdochie. Ca­tolic Sâmbătă, 12 Iulie — Clara. Bes. soarelui 4­51 . Ap. soarelui 7.8. Coris>c3.02c _ iji București, 31 Iulie. O polemică ciudată Asupra pătrunderii h­olerei în Ro­mânia, vedem că s’a produs în presa noastră o polemică foarte ciudată. Ziarele de opoziție acuză că guvernul a adus epidemia din neglijența sa; fo­ile guvernamentale zic că, din potrivă s’au luat toate măsurile puternice și de aci înainte se vor face toate sacrificiile posibile ca să se înlăture întinderea răului. Noi nu putem de­cât să dăm drep­tate, în unele privințe celor din opoziție și în altele guvernului. Guvernului trebuie să’i dăm mai în­tâii­ dreptate. In adevăr, ca să ne ferim de epide­mie, s’au făcut carantine peste caran­tine, s’au dezinfectat cei suspectați de a fi fost bolnavi. In ce privește măsurile preventive, opoziția e nedreaptă când acuză pe gu­vern —­ căci, de­sigur, guvernamen­talii nu sunt mai puțin expuși de a se îmbolnăvi de­cât liberalii. Tot ce s’a făcut a fost de prisos­ — nu e vina nimănui. Opoziția nu poate să vorbească de­cât de alt­ceva. Prescripțiile pe cari consiliul sanitar le a dat pentru înlăturarea h­olerei, deja sosită, nu se respectă. Prin afișe lipite pe strade, nu se vin­decă lumea, nici nu ne apărăm de bălă. Se publică ordonanța, alaltă­ieri, că s’a interzis vânzarea pepenilor; astă­zi, pare că în necazul ordonanțelor sanitare, am văzut orașul București împănat cu precupeți vînzând pepeni, cei mai mulți Ci’AZi S’a mai ordonat dărâmarea cocióbelor infecte, ele sunt și acum în ființă. Apoi, dacă se iau­ ceva măsuri de curățenie, ele nu sunt de­cât pentru centrul orașului ; —­ la mahalale, sun­tem într’o adevărată sălbătecie. Cum ieși din stradele mai «boierești», dai de o murdărie fenomenală, care nu prin afișuri lipite pe garduri se curăță. Sunt strade în care nu s’a măturat din vremea Zaverei și nu e rar să dai de câini și de pisici moarte în mijlocul drumului. ❖ Hi­­ar nu numai propriu­ zis stradele mărginașe sunt lăsate în părăsire. Cheiurile Dâmboviței, spre pildă, pro­voacă nori de praf, pe vremea căldu­rilor și nu trece vre­o saca măcar, — dacă nu se poate mătura, — ca să poto­lească colbul care ți se înfundă în nas și în gură. Ca să îndemnăm pe oameni să fie curățenie, autoritățile trebuie să dea pildă, făcând sacrificii pentru curățirea orașului. In această privință, voit­am să zicem, ziarele opozante au dreptate, «căci ma­lurile edictate nu se aplică cu riguro­­­zitate.» Suntem la sfîrșitul verei și nu cre­dem ca epidemia să mai aibă putere, dar totuși ar trebui să se ia măsuri serioase pentru curățirea orașelor, nu numai a acelora în care «a sosit» epi­demia, ci «înainte» de a veni. Alt­fel, ordonanțele sunt cam de prisos. H* b: * JDX2<|­X-A» (Corenspondența particulară a ziarului „Trimisul“) Londra 24 Iulie. OTaestii politici.— Xieg'ea. 3E57 ® nae­­male.—Scoțienii.—«aX-g­ita­cii la sfîrșit—după cum ați primit deja știrea—proectul pentru autonomia ad­ministrativă a Irlandei, s’a votat. Se știe că din pricina asta s’a întâmplat și o bătae în camera comunelor—lucru ce 5 bani în capitală—10 bani în Indlofo Redacția și Administrația: BUNEZOIANU ii, BUCURESCI nu s’a mai petrecut până acum în An­glia. Irlandezii apăsați de atîta vreme jubilează, văzând, că de aci înainte vor avea parlamentul lor propriu, își vor face ei singuri legile și nu vor mai fi exploatați de arendași, nici puși la dis­creția guvernului central din Londra. La rândul lor Scoțienii vreau ca să ceară și pentru ei o lege prin care să se decreteze autonomia administrativă a țării lor, adică a Scoției. Deja au și început să facă propagan­dă în sensul acesta. Primul ministru Gladstone e privit ca­ liberatorul Irlandei și a Scoției. Po­pularitatea marelui bărbat e imensă. Conservatorii sunt însă foarte nemul­țumiți. Ei cred că decretându-se auto­nomia Irlandei și a Scoției, unitatea Marei­ Britanii se va stinge și întreg re­gatul va deveni un fel de stat federa­tiv. Unii zic chiar, că aceasta e un pas spre perderea Indiilor. Conservatorii agită în tot regatul în contra actualului guvern. SF’­o­rt la, un­ episcop Un furt foarte îndrăsneț s’a săvârșit la palatul episcopal, Fulhan Palace, din Londra. Un individ, reușind să pătrundă pe furiș în palat, a pătruns în cabinetul e­­piscopului (dr. Temple) și a furat o călimare de argint, un ceasornic de aur cu lanț cu tot, crucea episcopală îm­podobită cu pietre scumpe și o sumă mare de bani. In acel moment nu se aflau în palat de­cât doi servitori, cari dormeai­ duși într’un șopron. Din pricina aceasta pungașii n’au avut să se teamă de nimic, ba încă îna­inte de a pleca au tras un chef straj­­nic ca răsplată pentru atâta osteneală. Ei au gustat din șunci și meze­luri, din carnea friptă, din prejituri și au băut vre-o câte-va sticle cu vin vechi , de Spania și de Italia, apoi s’au dus. Poliția n’a putut pune până acu­m mână pe ei. O sen­tiniță, c­ n.i­ ipsus& Tribunalul din Exeter, în comitatul­ Devon, a dat deună-zi o sentință, pro­babil unică în felul său. O fată tânără de 22 de ani, cu nu­­mele Violetta Mabel din Plymouth, re­­clama daune interese de la unul din compatrioții săi de George Hancock, din cauză, că aceasta a refuzat să o ia de soție după ce­­­ făcuse cele mai for­male promisiuni. De altmintrelea George Hancock e în vârstă de 79 de ani. Tribunalul englez s-a arătat foarte sever. El a condamnat pe bătrân să plătească 10.000 de fr., «victimii sale». O afacere celeb­ră înaintea tribunalului de divorț din Londra se pertractează de vre-o 15 zi­le o afacere în adevăr celebră și care a produs un mare zgomot în lumea a­­ristrocrată. După cum au­ anunțat deja, consulul­ Portugaliei, Burke a cerut divorțul pe­ motivul de adulter. Femeia a respins acuzația de adulter și a cerut ea divorțul, spunând căbăr­i­balul său o tratează brutal, că se poartă,­ reu și nu ține de loc la casă. Au fost chemați mai mulți martori, de naționalitate franceză. D na Burke a fost acuzată, că a a­­vut relații intime cu căpitanul francez­ Pia, cu d. de Lore și cu locotenentul­ francez Camille Avon. S’a cetit chiar și o scrisoare adresată­ de acesta d-nei Burke, prin care tânărul ofițer îi declară amor înfocat și din scri­s­soare se vedea, că el se iubesc. D. Burke a fost acuzat de adulter cu d-na Gurand­ain. Complicii sau corespondenții, cum se numesc la Englezi, au apărut în fața tribunalului ca martori. Jurații nu au admis adulterul­­ bărbatului; ei au admis adulterul d-nei Burke cu Camille Avon, care a fost condamnat­ să plătească cheltuielele de judecată. ■K^7"est:. O întâmplare picantă O întâmplare picantă s’a întâmplat, deună­zi la Wiesbaden. Eroul acestei întâmplări e un mare­ financiar din Germania de sud. Omul acesta trece de cel mai amai­bil soț, ce există și ’și poate orî­ cine închipui supărarea lui, când d-rul i-a spus, că atât el cât și femeia sa tre­buie să se ducă la două băi depărtate, foarte mult una de alta. El fiind bolnav de reumatism s’a dus la Wiesbaden­ iar ea a trebuit să facă­ băi de mare și s’a dus într’o insulă cam singuratică, în loc să viziteze niște băi mai populare. Ea n’avea nimic alt­ceva de citit de­­cât scrisorile bărbatului séu și pe ace­stea le răsfoia și le citea de dimineața­ până seara de câte 3—4 ori. El trăia la Wiesbaden cu gândul nu­­mai la frumoasa sa soție. Intr’o zi însă vine la băile acelea o, artistă tânără și foarte frumoasă. Fi­­­nanciarul nostru vedea că ea e drăguță și nostimă și că toți cavalerii îi faceau­ curte. In scurtă vreme i s’au aprins și lui călcâiele și s’a apucat să-i de­­clare amor. Ea nu l’a respins și de la­ o vreme toată lumea îi vedea plimbân­­du-se prin împrejurimile romantice ale­ băilor. Intr’o zi financiarul și-a pus de gând să descrie nevestii sale frumusețea a­­cestor împrejurimi—ceea­ ce a și făcut’o; pe lângă aceea el a luat cu un aparat­ de fotografie momentană toate pozițiile și le-a trimis nevestii. Intr’o zi stetea cu amanta sa lângă o cădere de apă. Nu trece mult și ob­servă o femee venind spre ei repede. — Asta-i femeea mea! strigă el, să­­­rind în sus. In adevăr, era femeiușcă lui, și ținea în mână fotografia acelei căderi de apă. Iată ce s’a întâmplat: Financiarul a pus pe un fotograf să ia căderea de apă și în fotografie se afla el și amanta sa. Femeia lui a priceput totul și a ve­nit repede la Wiesbaden. Ziarul vienez, care dă știrea aceasta nu spune ce s’a petrecut mai departe. Un om care și-a omorît 2 neveste Un locuitor bogat din Kecskemet cu numele Iosef Csaky își asasinase acum 1I ani din gelozie pe nevastă-sa. Criminalul a fost condamnat la zece ani de închisoare, dar după ce a făcut 772 ani a fost grațiat de restul pedep­­­sei. Iosef s’a întors iar la el acasă și a început să’și lucreze din nou pământul, și să’și cultive moșia. Ast­fel a trecut el câtă­va vreme în comuna aceia, retras de cei­l­alți omeni. Asasinul însă nu iubea viața singu­ratică și vrea să se însoare, și o fe­­mee cu numele Magdalena Beneik avu curajul să se mărite după omul acesta!

Next